iulie 2016 – Mircea M. Ionescu

„Curat, murdat” (8). DOAMNE, ÎN CE ȚARĂ TRĂIM?!… SĂ VINĂ EXTRATEREȘTRII!

…Vezi Caracatița lui SOV, ca un SOS! Sorin Ovidiu Vântu devine Uragan, toarnă, din pușcărie, tot ce știe, este abia începtul, căci starostele se află, zice-se, la final de carieră… NU mă miră, nu mă mai surprinde NIMIC, nici sume, nici nume, Palate, e o Agonie ce nu se mai termină!… De ce mai deschid televizorul, de ce mai fac zilnic un tur de dimineață pe Internet, de ce mai dau 2 lei pe vreun ziar, aceeași Minciună, să înnebunesc?! Să aștept extrarereștii, ca să mai pot visa la Adevăr, să mai pot respira?…

…Și, de parcă NIMIC ABOMINABIL nu s-ar fi petrecut, de parcă n-ar opera în voie mega-șpăgari infami și cei găinari, samsari ordinari, foști profesori de morală pe toate posturile de televiziune și în materiale scrise, în fițuici plătite de SOV, în după-amiaza aceasta de duminică la 50 de grade, în București, de ieși din casă, Breaking News-ul începe cu o măciucă dată în cap celor 5,2 milioane de pensionari! Nu mai sunt bani de pensii!?!… Fiecare goarnă de partid se grăbește să arunce pisica în curtea murdară a celuilalt!… NICIUNUL nu pare deranjat măcar de LAMENTABILA Pensie Specială, a parlamentarilor, a aleșilor locali ce intră în vigoare (și retroactiv!) de mâine, 1 august 2016! Dumnezeule, cum este POSIBILĂ a asemenera TICĂLOȘIE?!

…Băi, Samsarilor, Bișnițarilor, Penalilor, chiar nu vă este RUȘINE?!… Cele 5,2 milioane de pensionari (plus cei care au dat colțul, cu sprijinul neprecupețit al guvernelor de mocirlă ce s-au perindat!) au plătit lunar, decenii bune, o cotă parte pentru pensie, pentru sănătate din salariile, bune, rele, unde-s banii?!…

…Toți penalii țipă la TV, scandalizați că avem o nouă Secuiritate, DNA, care îi cheamă la control pe miliardarii dalmațieni ai națiunii?! De ce nu zice așa ceva omul de rând, muritorul care abia-și duce traiul, pensionarul batjocorit?! Numai INFRACTORII țipă, vor să fie lăsați în pace să FURE mai departe, de sus în sus și tot așa, în liniște, cu nesimțire!…

…Bunăoară, chiar azi, după ce, pe un post TV., s-au anunțat norii grei veniți deasupra celor 5,2 milioane de pensionari români, discuția a și fost abandonată rapid, un anume domn Codrin, nu mai știu cum, pierdere-n ciuperci. a încercat să creioneze succesul detașat cel va avea PSD-ul la viitoarele alegeri! (Sic!)…

…Băi, ați înnebunit?!…Țara arde și voi îi dați cu alegerile, alte minciuni?! O să vedeți că 5,2 milioane de români pensionari NU vor mai vota cu nimeni!… S-au săturat de Balivernele, de milioane (euro) dosite, spălate, de țepele, minciunile ambalate sub diferite culori de partid, alianțe, șmecherii, amante, calmante, amanți damnați… Ei, pensionarii, de mor de foame, știu că actuala conducere și cea care va veni, ca și cea de acum 25 de ani, se roagă ca unii dintre cei 5.2 milioane pensionari să moară mai devreme, sau să treacă în cârje la muncă, de să le sară capacele, în timp ce „băieții oți” să facă miliarde de euro înșelând, înșelând, înșelând!

…Băi, nebunilor care conduceți Țara,
…Băi, nebunilor care conduceți Țara, băi sapte ochi între cărți, v-ar fi spus pitorescul Valentin Stănescu, dacă ar fi trăit în aceste vremuri bolnave cronic, cele 5.2 milioane de pensionari au plătit toată viață o cotă-parte pentru pensie (și așa de mizerie!) ca să vă bateți joc voi de ea?!… Nu mai sunt bani de pensie?! PĂI, UNDE SUNT?!… Am intrat în democrație FĂRĂ VREUN DOLAR DATORIE!… Și?!.. ȚARA ARE DATORII IMENSE!… DEȘI EXISTĂ MILIARDE DE EURO pătați!… S-a votat Legea confiscării AVERILOR ILEGALE! Se va aplica ea, oare?! Dacă, utopic, DA, s-ar salva nu doar viața celor 5,2 milioane de pensionari, ci și sănătatea, educația, cultura care ar primi fonduri necesare, ca un bonus pentru MUNCA ABSOLUT CINSTITĂ!

…Cred că am să mor, în Țara mea de suflet, de atâta Mâhnire, de Inimă rea, demn ENSIONAR cu 1.200 lei pe lună, după 33 de ani cinstiți de gazetărie și cinci ani, șapte lșuni, 22 de zile-director de teatru (nu mă plâng, alții o duc mult mai rău!). Și, dacă, nu vreau să mor, ci rămân să mă bat cu voi de gât, caracatițe scârboase, politicieni dalmațieni, cameleoni grețoși, sistem putred?!… Credeți că sunt SINGUR?!…

…Dacă, sceptic, voi fi singur (nu cred!), atunci…
…SĂ VINĂ EXTRATEREȘTRII!… Mi se pare unica Salvare, dragă Românie, țara mea de dor, pentru care am lăsat America…!

31 iulie 2016, București

„Curat, murdar” (7). PLÂNG PENTRU RAPID ȘI PENTRU CULTURA ROMÂNĂ!

…Week-end greu! Apăsător….

…Nu pentru că debutul european al celor patru echipe românești de club n-a adus nicio victorie!?! 4 (patru) meciuri, două egaluri (Steaua, la Praga; Astra, la Giurgiu!), două înfrângeri, umilințe în fapt: Pandurii Tg.Jiu, 1-3 cu Maccabi Tel Aviv pe terenul din Drobeta Tr.Severin; Viitorul Constanța, 0-5 (zero goluri marcate, cinci încasate), în Belgia, la Gent |(Excelent titlu în Gazeta sporturilor de azi: „Viitorul CoriGent”!)…

…Mi-e sufletul greu de scandaloasa telenovelă a Rapidului, care, de zece zile, când joacă pe prima scenă, când e înlocuită cu Timișoara (retrogradată!)…Rapid, una dintre Legendele furate, desființate de Ciocoii cei noi ai României, pornind de la Domnul Savarină, Copos, trecând pe la anonimii Cristescu și Zamfir și terminând cu apa otrăvită a basarabeanului Moraru! Toți implicați doar să-și facă imagine pe spatele Legendei Rapid (Copos) și gologani… De ce Asasinarea unei Legende nu se pedepsește?!

…Mai rău, aflu că se distruge și Templul Giulești, stadionul copilăriei mele, Universitatea de Viață!… Ar fi bine să apară în locul Arenei cu Legende una modernă, însă am rezerve. Dacă nu se găsesc bani ca Rapid, care n-a fost membră de partid, să rămână pe prima scenă, spre farmecul unei Divizii săracă rău, și cu sufletul și cu meseria de fotbalist, de unde fonduri pentru încă un Palat de cleșter al fotbalului?!…
…Întâmplător sau nu, Clujul și-a tras o arenă de top european, dar „U”, echipă de tradiție, nu mai are un loc sigur nici în liga secundă… La fel și Petrolul, ce stadion a lăsat pustiu…Sau Ceahlăul…

…Nu m-a dat pe spate nici noul val de șpăgari, bancari, gazetari și lideri de partid, milionul (sau milioanele?!) lui Vântu pe ruta Olteanu-Tăriceanu-Mihaiu, toți fecioare, de pierzi timpul să-i asculți…Nici nesfârșitul cinism al lui Becali, care degeaba merge pe la Athos, nici buletinul Meteo…

…În seara aceasta, plând pentru Rapid!
…Sufletul îmi mai lăcrimează și pentru minunata Cultură Română!
De parcă nu ar fi fost de ajuns marginalizarea, umilirea Culturii Române, cu ambasadorii ei inegalabili, de nu exista și așa, în fiecare an, un buget de comă, că azi mai vine premierul Dacian Cioloș și anunță o veste aparent de lăudat: se rectifică Bugetul! Câștigă Sănătatea și Învățământul, ceea ce este minunat! Dar… În România există mereu aceast dar, după o veste bunișoară…

…Se va tăia din bugetul Transporturilor, Agri-Culturii, adică și al vieții la țară, de pe ogoarele, cândva mănoase, și al Culturii-Cultură, scriitori, actori, cântăreți, pictori, edituri, reviste, cărți,Centre culturale etc! INCREDIBIL!… Și așa cu un buget de cerșetor, în fiecare an, Cultura Română mai primește un croșeu sub centură. De fapt, că au condus pesediștii, liberalii, tehnocrații, cu toții au îngropat Cultura Română, fugând de ea ca dracul de tămâie!

…Tovarăși, că domni nu vă pot spune, voi cei care v-ați făcut și persistați să vă credem că vreți binele României, din jilțurile doldora de gologani murdari, chiar n-ați aflat că un Popor fără Cultură e un Popor sărac, ușor de manipulat?! Vai de viitorul vostru și al acestei țări, susținători ai Inculturii!…
…Să nu vă treziți prea târziu, inculților!

29 iulie 2016, București

„Curat, murdar” (6). DOMNUL MUSTĂȚEA ȘI-A PIERDUT MEMORIA, DAR ARE CHEF DE GÂLCEAVĂ!?

…Am ținut să văd debutul Giurgiului în Liga Campionilor, meciul de fotbal Astra-F.C.Copenhaga. M-a apăsat goliciunea tribunelor. Și mi-a amintit de tristețile mele ca director al Teatrului “Tudor Vianu”, din Giurgiu, când nici la premiere sala nu se umplea. Nici Sala Studio, la ultima premieră, una mondială, cu “Oreste Regele Sunetelor”, unica piesă a eminentului filosof Ioan Petru Culianu, cu reputata soprană Felicia Filip în rolul principal. Atunci, într-o sală de 88 de locuri, vreo 12- 15 erau goale!?!…În seara asta, puțin înainte de meci, un comentator de la Digi, constantând că doar briza Dunării bântuie tribunele modernului stadion, a declarat: “Giurgiu nu merită Liga Campionilor!”… Nu m-aș grăbi, știind cât de sărac material este orașul de la picioarele Podului Prieteniei…

…În pauză, am făcut rondul Internetului și mi-au căzut ochii pe o dispută dintre noul președinte al Consiliului Județean Giurgiu și cel „fost” cu privire la lucrările de reabilitare de la Spital și Teatrul “Tudor Vianu”, pentru care s-au cheltuit bani grei din bugetul Consiliului, refuzându-se, aflu, fondurile europene!?!… Mi se pare logic, absolut obligatoriu să fie verificat modul în care s-au cheltuit banii, deși recepția e încă departe.

…Din cele citite, am dedus că noul lider al CJ-ului Giurgiu, domnul Marian Mina, e nemulțumit de ce a găsit și la Spital și la Teatru,… “Practic, la Teatru s-a făcut ceva de genul ”hai să facem ca să dea bine” sau ”hai să ne prefacem că facem”!, și-a exteriorizat nemulțumirea noul lider al Consiliului Județean Giurgiu!… La care ex-președintele, Vasile Mustățea, se scuză, dar folosind sofismul, fără pic de jenă. Citez, textual, din pseudo-replica lui V.M.:
…”Referitor la lucrările Teatrului “Tudor Vianu” proiectul a fost realizat de către un institut de proiectare împreună cu conducerea teatrului, dotările de care vorbeşte preşedintele Mina neavând nicio legătură cu lucrările de modernizare!” …

…Eroare, domnule ex-președinte! Dezinformare crasă, ca să nu folosesc un cuvânt de mahala!… La ședința Comitetului Executiv al C.J.-ului, în care m-ați invitat să-mi comunicați începerea reabilitării (e drept, peste câteva luni!), v-am atras atenția, de față cu toată lumea, textual: “Arhitectul, constructorul trebuie să știe că nu-i vorba de reabilitarea unei clădiri oarecare, ci a unui Teatru, cu specificul lui!”… Vreau să cred că memoria nu v-a lăsat și vă reamintiți, mai ales că m-ați taxat, atunci, cu o privire nervoasă… Sper că există încă martori de la acea ședință de Comitet Excecutiv. Și dacă TOȚI au uitat, atunci, vă amintesc că am tras același semnal de alarmă și în două conferințe de presă!…Se poate verifica!… Mai mult (nu vă amintiți, oare ?!?), v-am dat exemplul Teatrului din Piatra Neamț, unde constructorii, omițând că este vorba despre un teatru, au lucrat cu picioarele și au dat sala la recepție cu mai multe cabluri electrice pe scenă și printre scaunele din sală!… Sigur, puteam să vă dau ca exemplu și Ateneul Bălănescu, unde lipsesc cabinele de sonorizare și pentru lumini!… M-ați asigurat, atunci, că veți aduce o firmă de experți!

…Cu unul dintre experții respectivi eu n-am vorbit decât 10 minute, când au venit la prima trecere în revistă a Teatrului. Le-am repetat același lucru, am readus în discuție cazul Teatrului din Piatra Neamț care a avut nevoie de alte luni pentru ca “specialiștii lui pește” să refacă greșelile grave comise de ei!…
…Nu, domnule Mustățea, nu mi-ați luat în seamă atenționarea, dimpotrivă, m-ați cam evitat, precizând că arhitectul Proiectului va discuta cu specialiștii de la Consiliul Județean!… Din conducerea teatrului, poate ați discutat , ca de obicei, într-o desconsiderare nu a mea, ci a dvs., cu o colegă din partid(ul) în care erați pe atunci, d-na director adjunct Elsa Joantă.

…Domnule V.Mustățea, am considerat, pe 29 februarie a.c., despărțirea noastră ca una încheiată amiabil. Nu v-am dat în judecată, deși aveam motive și voia să mă reprezinte un avocat de renume!… Nu am mers la două posturi de televiziune care m-au invitat după ciudata mea plecare de la Giurgiu (cunoașteți amănuntele, n-are sens să vi le repet!)… Am refuzat, nu pentru dvs., ci din respect pentru mine, pentru orașul (rămas de suflet!) în care am petrecut 5 ani, 7 luni și 22 de zile, cu reale succese, la timona teatrului giurgiuvean!… Nu-mi place bălăcăreala, îmi respect numele și cariera, știți că mă lasă reci mediocrii și mincinoșii! Am atâtea alte lucruri frumoase, serioase de făcut! Văd, însă, că vreți gâlceavă… Căutați la vecini, dacă asta e plăcerea dvs. Dar NU dezinformați fără vreo urmă de , scrupule! Fiți, domnule, bărbat, asumați-vă greșelile!… Altfel, să fiți sănătos!

…S-a încheiat meciul (de fotbal) de la Giurgiu: Astra-F.C.Copenhaga 1-1 (1-0). Remiză, ca și Steaua, aseară, la Praga. Asta ne este valoarea?! Remiză pentru mediocritate?!

P.S. Domnule Mustățea, vă mai amintiți ce au scris publicații din Giurgiu și Ziuanews, imediat după ce ați anunțat milionul de euro obținut pentru reabilitarea Teatrului „Tudor Vianu”?! Dacă ați uitat (deși mă îndoiesc!), vă amintesc: că din cauza acelui milion de euro nu știați cum să scăpați cât mai repede de mine, un intransigent, de la conducerea Teatrului, ca să nu vă obstrucționez unele…gânduri!?! Acum, când citesc cum efectiv mințiți (în logica elementară, Adevărul ascuns în mod conștient=Minciună!), negru pe alb, că Proiectul de reabilitare a fost întocmit de un institut de proiectare și…conducerea teatrului (Sic!), încep să cred că au avut dreptate!…În primul rând, eu n-am terminat nici Arhitectura și nici Facultatea de construcții! Așa încât este ridicolă scuza dvs. și aruncarea vinii la alții!?!… Oricum, am impresia că se strânge lațul și ne așteaptă Surprize, Surprize, fără Andreea Marin!

27 iulie 2016, București

Jurnal în singurătate (2). SCUMPA MĂRIUCA, FATA TATII DE LA DREPT…

…Gata, a trecut și Admiterea la Facultate! Emoțiile, chinul, zbuciumul, restricțiile la bucuriile tinereții au devenit Istorie. Maria, scumpa tatii domnișoară, este de azi-noapte, studentă la Facultatea de Drept din București! Va studia în aceeași clădire, lângă Operă, unde eu mi-am petrecut, la etaj, cinci ani minunați la Filosofie… Sigur, eu doream ca Măriuca mea de aur să urmeze regia de teatru! Știam eu de ce… Pe când avea 10 ani, văzând că eu trăiesc ore bune la masa de scris, că primesc premii pentru unele dintre cărțile publicate, s-a apucat să scrie și ea ceva. Mi-a arătat câteva pagini. O proză absolut fantastică! O imaginație uluitoare!… Sunt convins, și astăzi, că Maria ascunde un viitor regizor cu sclipiri nu prea întâlnite, dincolo de teribilismul generației Facebook.

…Cum, de regulă, vocea mamei (care mai e și avocată!) decide, draga tatii Măriuca este studentă la… Drept! Și sunt fericit!… Am o famile de juriști! Surioara Mona, cumnatul Alin, avocați de prestigiu, nepoata Sorana, doctor în științșe juridice, soțul ei Florin!… Bine că eu am renunțat să mai dau ultimul examen din Admiterea la Drept (aveam o notă de 9 și două de 10!), căci intrasem la Facultatea de Filosofie, preferată pentru Cursul (cu examen) de Ziaristică!… Există, negreșit, o Simfonie a Destinului…

…Sunt un tată atât de bogat sufletește!…

…Minunatul Ducu, “geniul din Est”, cum l-a gratulat, deloc gratuit, o publicație din New York, pe când avea vreo 12 ani, este Mastre în țtiința computerelor. A făcut carieră la New York, la Miami, acum în Los Angeles… Acum este și fericit Tată a două splendori de Domnișoare, iubitele mele nepoțele Genevieve și Celine!…

…Draga tatii Maria a ajuns în frumosul Paradis al studenției…

…Scumpul Mircea-Robert, mezinul de 1,92 cm., va bate și el, peste doi ani, la porțile Destinului! Aici, peste hotare, peste Ocean, cine știe?!…

…Sănătate, sublimii mei copii, și multă, multă lumină pe drumul vostru frumos prin lumea asta tot mai urâțită de politicieni… Mă mândresc cu voi! Cred în voi!… Îmi vindecați trădările, sincopele de sănătate, alinându-mi singurătatea, fie și a alergătorului de cursă lungă!
…Mulțumesc, Bunule Dumnezeu, că încă mă ții în aura Fericirii!

26 iulie 2016, Bucuresti

„Curat, murdar” (5). VAI DE FOTBALUL ROMÂNESC, PLECAT BRAMBURA LA ÎNCĂ UN DRUM!

…Abia a început așa-zisă Ligă I și ne luăm cu mâinile de cap. Oricât ai vrea să pozezi într-un om optimist, nu ai cum. Campionatul a început, dar nu este cert care-i a 14-a competitoare: Rapid sau Timișoara (echipă retrogradată!)?… Două partide (cam puține!) amânate în prima etapă!?!… Doar 5 meciuri, nicio rază de speranță!… Mediocritatea și scandalurile sunt la ordinea zilei, sub ochii noului selecționer, Daum, dispus să analizeze TOT… Deocamdată tot ce-i rău, că binele se cam ascunde pe la noi…

…Prima săptămână de fotbal autohton (incluzând și Finala Cupei Ligii, de duminica trecută!), trei arbitri orbi, care ar trebui scoși IMEDIAT, exemplar, din campionatul nostru. Primul căruia ar trebui Burleanu să-i confiște fluierul este Marius Avram, băiatul tatii: penalty CLAR nedat pentru Concordia Chiajna, la 0-0, în meciul cu Steaua, în finala Ligii!… Alt clovn a ieșit la rampă în meciul de deschidere al ediției 99, Voluntari-Viitorul, un anume Risandru, din Sf.Gheorghe, care la o intrare de kung-fu a portarului Bornescu asupra lui Iancu, a uitat că are și fluier și cartonaș roșu! Nu tu penalty, nici vorbă de eliminarea agresorului!… Ce caută acest somnambul prin așa-zisa Ligă I?!… Astă seară, ca să nu se termine săptămâna liniștit, recidivistul Colțescu, din Craiova, n-a văzut, tot la 0-0, un henț clar al clujenilor în careul lor, deși lovitura de pedeapsă era limpede și pentru cei care treceau cu avionul pe deasupra stadionului din cartierul Gruia. Victimă, tot Concordia Chiajna!?!… Nu sunt fanul acestei mici echipe de la margine de București, dar siluirea ei este scandaloasă!… Există, cumva, o Ordonanță de Urgență a comisiilor învrăjbite să fie retrogradată rapid și Chiajna, că nici nu s-a dus prima etapă și avem certe echipe plecate cu handicap serios (inclusiv CFR Cluj cu -6!), Timișoara oferind dilema anului: de ce mai este primită, ca retrogradată (!?!), în prima divizie, când are la start – (minus) 14 puncte?!

…Altfel, e bine, e foarte bine!… Naturalizăm, așa, la grămadă, deși Toșca și Vătăjelu sunt și tineri, și buni pe postul fundașului stânga!… Vin meciurile de la mijlocul săptămânii ce începe peste o jumătate de oră, în cupele europene, iar zările nu par deloc luminate (mai ales după jalnica evoluție de aseară a campioanei, Astra Giurgiu!), neuitând că arbitrii de la Praga și Giurgiu nu vor mai fi orbeții din startul sezonului nostru. Ei și?!… Tragicomedia noastră de la Euro 2016 continuă! Cu surle și trâmbiți învechite…

…FRF și LPF se țin în șah continuu, Burleanu Habarnam nu se rățoiește doar cu ziariștii, ci și cu mai-marele Ligii, Gino Iorgulescu, deloc întâmplător și titular de Națională română, și cu secretarul general al Ligii, dat afară cu forța din Casa Fotbalului, că nu-i de acord cu incompetența!
…Cum sună acea vorbă din bătrâni: peștele de… unde se împute?!

24 iulie 2016, București

ÎN AMINTIREA CRAIOVEI-MAXIMA, mulțumesc mult, Mircea Canțăr!

…Printre bucuriile Festivalului Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș 2016” a fost și dialogul cu remarcabilul profesor universitar, eseist, poet George Popescu. Craiovean de când se știe, nu puteam, evita, firește, nici prietenii comuni din perioada de aur a Craiovei Maxima, fenomen unic în fotbalul românesc. I-am rememorat pe regretații Nelu Oblemenco, Taliba Deselnicu, Costică Ștefănescu, Zoli Crișan și inegalabilul Sebastian Domozină, nu puteam purta un dialog printre amintiri de suflet fără Ilie Balaci, Rodion Cămătaru și atâția alții. Frumoasa surpriză a venit, când George Popescu a amintit despre un gazetar pe care l-am prețuit la vremea aceea, nu doar pentru competență și claritatea opiniilor, dar și pentru verticalitatea impecabilă printre furcile caudine ale cruntei cenzuri de partid din vremuri frumoase (pentru noi, cronicarii sportivi!), dar grele, grele…

Este vorba despre confratele Mircea Canțăr, astăzi, am aflat cu bucurie, timonierul cotidianului din Bănie „Cuvântul Libertății”. I-am transmis gândurile mele însorite, în speranța că ne vom reîntâlni, după decenii, pe noul stadion al Craiovei sau la Naționalul oltean. Surpriza a venit, astăzi, când, după 48 de ore de relaxare totală, am deschis computerul! O cronică mai mult decât onorantă semnată de Mircea Canțăr, căruia George Popescu i-a dat spre lectură unicul meu volum de versuri, „Condamnat la Libertate”. Am parcurs-o cu emoție, travăsând, fugar, prin memorie, Cartea cu povești a Craiovei Maxima și a veșnic tinerilor ei trubaduri!…Public mai jos acest Editorial apărut ieri, 23 iulie 2016. Mulțumesc mult, Mircea Canțăr!

UN POET MAI SPECIAL!
23 iulie 2016
Autor Mircea Canţăr

Aflu de la scriitorul craiovean George Popescu, semnătură constantă în paginile cotidianului nostru, că la ediţia a XX-a, jubiliară, a Festivalului Internaţional de Poezie de la Curtea de Argeş (13-19 iulie a.c.), unde a fost invitat, într-o companie selectă, Marele Premiu a revenit dramaturgului, eseistului, poetului şi ziaristului Mircea M. Ionescu, pentru volumul „Condamnat la libertate” (Ed. Palimpsest, 2016). Poate părea oarecum surprinzător pentru cei care şi-l reamintesc pe Mircea M. Ionescu, un bun ziarist sportiv „pe vremuri”, deturnat, datorită vocaţiei indubitabile, la dramaturgie şi poezie. Ironic, pe alocuri, în referirile sale la lumea în care trăim, dar nu acrit, nu dezabuzat, Mircea M. Ionescu, veteran şarmant al jurnalismului, etalează luciditate şi umor fin, de care nu a dus lipsă niciodată, scrisul său având mereu tonul potrivit de natură a produce un răcoritor efect terapeutic. Sigur că în viaţă momentele de apatie paşnică, burgheză chiverniseală, alternează cu perioade agitate, cu renunţări violente, greu de înţeles pentru cei care reuşesc să le evite. „M.M.I.”-ul, care la „Sportul” făcea o figură de vedetă, graţie unei elevaţii culturale – virtute gazetărească în deficit –, absolvise Facultatea de Filosofie din Bucureşti, având simţul detaliului, bună memorie şi mai ales vocaţie, prefaţa la un moment dat, la o manieră inegalabilă, printr-o avancronică savuroasă, etapele de campionat, la Radio Actualităţi. Dintre toate calităţile sale însă, frapantă mi s-a părut mereu onestitatea, recunoscând, de pildă, Craiovei fotbalistice ceea ce era al ei: valoarea. Şi nu era puţin lucru. Ne-am întreţinut prelungit, îmi amintesc, în drumul spre Florenţa, în septembrie 1982, când nu credeam că vom vedea cum arată paradisul. Ziarist la „Sportul”, în prima tinereţe, când peisajul presei sportive era dominat cu autoritate de poetul vulcanic Adrian Păunescu, prozatorul interesant Fănuş Neagu, care scria pamflete cu avocatul lângă el, „Jenică” Barbu zis „gură de aur”, cum ne asigură undeva cel care semna Belphegor, Teodor Mazilu „imperturbabilul”, Vali „Incoruptibilul”, să-l adăugăm şi pe Ion Băieşu, care se refulau în tablete sportive incitante, fiindcă nimeni nu scria mai frumos şi mai nedrept ca ei, deşi seriozitatea era şi este o stare mai complexă decât bucuria. „M.M.I.” vorbea bine limba română, nu doar corect, ci nuanţat, precis şi expresiv. Volumul de versuri „Condamnat la libertate – poeme transoceanice” are un mesaj, deloc străveziu, fiindcă prozatorul şi dramaturgul Mircea M. Ionescu şi-a luat inima în dinţi la începutul anilor ‘80 emigrând în SUA pentru 13 ani, nu înainte de a ispăşi 5 luni de lagăr la Latina şi Roma. Taximetrist de noapte la New York şi editor al unui săptămânal de sport în limba română, „Lumea Sporturilor”, „M.M.I.” va reveni în ţară, pentru a continua o vreme activitatea publicistică, lipsită de mirajul de altădată. Străluceşte ca realizator de emisiuni TV, antologică fiind emisiunea cu „doi monştri sacri”, Nicolae Dobrin şi Ştefan Iordache, „Idoli şi legende”, din 27 februarie 2007. Cu 28 de cărţi publicate, 31 de premiere, piese de virtuozitate, elogiat în destule rânduri, director-manager al Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu, unde revigorează o atmosferă somnolentă, „M.M.I.” a lăsat impresia că ar merita premiul Pulitzer în jurnalism, pentru curajul său de a rămâne bine plasat, ca un simultan martor al regimului comunist şi un critic nepătimaş al lui, cu o tranziţie ireală, cum singur mărturiseşte, prin New York, aidoma unui deschizător de drumuri, fără a recomanda cuiva acelaşi itinerariu. Poate că volumul său de versuri are, posibil, slăbiciuni, insuficienţe şi metehne, dar, precum orice corp textual autentic, are strălucire şi o forţă teribilă. Indiscutabil, ne aflăm în faţa unui poet mai special, cu sensibilitate aparte şi trăiri inegalabile.

Jurnal în singurătate (1). MI-E TARE RĂU, TREBUIE SĂ CITESC DIN CIORAN!

…De două zile, nu știu ce e cu mine! Nu mă regăsesc, nu am chef de nimic, nici de scris, nici de-o bere nefiltrată, nici să visez nu mai am forță. Mă clatin, parcă-s leșinat, lovit în cap, se-nvârte lumea cu mine, mai rău decât se-nvârte Europa în jurul ei și al Semilunii… Tensiunea e 10 cu 7, a fost și mai mică… Nu găsesc motivul acestei bruște stări în afară de mine, am venit, doar, fericit de la Curtea de Argeș, poate puțin obosit fizic, de la minunatul Festival Internațional „Nopțile de Poezie”, cu Marele Premiu pentru Arte, vitamină pentru sufletul meu însingurat… Ba, incredibil, de când am abandonat naveta la Giurgiu, am luat în greutate…8 (opt) kilograme, nu mă mai simt stresat, alergat…

…La trei-patru luni, am o criză de singurătate, între patru pereți, la etajul 8, cu privirile peste Parcul Tineretului (cum stăm, domnule, cu „Tinerețea e o stare de spirit”, imperativul declarat al vieții mele?!), de regulă fuga de mine, ajuns un necunoscut, apare înaintea analizelor pentru cancer, acum, mai o lună până la ele… M-a tot salvat scrisul, nici nu pot fi supărat pe cei, cele (mai ales!) care m-au trădat, mi-au făcut un bine, mi-au devenit muze, dându-mi spor la masa de scris, de vis. Acum, însă, n-am vlagă, n-am chef, nu mă mulțumește nimic, cuvintele nu se-mpletesc cum îmi place mie, nu sună lumină în mine, șlefuiesc și tot schimb de două zile finalul unui Poem, „Ambasadorii mei”, el înseamnă ultimul punct, contrapunct, dintr-un volum cu zece Poeme din Lumea Sportului, o premieră în materie, după Tudor George, „Ahoe, un salut din vechea Troie”, fermecătorul meu antrenor de rugby și de viață, în adolescență. Gândesc de mult la aceste 10 poeme…sportive, de la Dobrin, Guadalajara, Nadia, Ilie, Semicercul de aur, Alexandru cel Mare, alias Penciu, Duckadam, Sevilla, Hagi, California, Doroftei, ca o bucurie și o datorie față de miracolul vieții mele, filosofia și splendoarea Arenelor, cu evantaiul lor de Legende… Gata, suspend finisarea, dacă nu-i poftă de viață, scris nu e…

…Nu caut cauzele acestei căderi psihice, e ceva putred în subconștient… Poate ultimele două trădări, poate tăcerea atât de lungă a lui Ducu, poate dorul însingurării-n vârf de munte, și nu văzând pustiul în care ajuns Europa, Lumea, diminețile, nopțile mirosind a foc, nu de pușcă, doar de bombe, deși începe, pe 4 august (dacă va începe!?) Olimpiada de la Rio și armele ar trebui să tacă, asta e Poezie, s-au schimbat rimele, metaforele, până și versul alb, Omenirea nu mai are suflet, pare în doliu, nu, nu mă bate gândul saltului de la etajul 8 fără parașută, niciodată n-am fost laș, nu-mi rămâne, în singurătatea mea, decât să mă bat cu mine și cu viața…

…Ar trebui să licărească-n întunericul din mine începerea campionatului nostru de pseudo-fotbal, dotarez, doar, viața sportului-rege, fără de el, fără mica glorie a comentatorului sportiv, mă ologeau sau mă lichidau cârtițele securiste comuniste trimise după mine, în vara lui ’86, în Lagărul din Latina. M-au apărat minunații microbiști de fotbal, colegii mei de cerșit Libertatea în Campo dei Profughi… Azi, însă, Fotbalul meu nu mai e o morală activă, un Spectacol, e o bișniță, un circ ieftin, zilnic scandaluri, acum, în ziua începerii celei de a 99-a ediții a Diviziei A, FRF-ul Habarnamilor a mai deschis un front de tensiuni, cu Liga, și Rapid, singura nemembră de partid, e păpușa, mingea de pingpong a Căruței de paiațe din fotbalul nostru. Când scriu, nu se știe dacă Rapid va apărea (varianta de aseară) sau nu (anunțul de ieri, la prânz!) pe prima scenă, unde și-a câștigat dreptul, promovând din B!…

…Rapid, iubirea copilăriei mele, cartea cu povești a adolescenței, și maturității, este una dintre Legendele furate, asasinate de Ciocoii noi ai societății românești aflată în nesfârșită tranziție. Și mă gândesc la Craiova, Timișoara, UTA, F.C.Argeș, Sportul studențesc, Progresul, Brașovul, Oradea, Baia Mare, Farul și câte alte nume de suflet, de Istorie curată!… Am citit, pe Internet, ieri, la prânz, falsa spovedanie a lui Copos și m-a apucat o scârbă cumplită. Vai ce lacrimi de crocodil varsă, jenant, lamentabil, tovarășul Savarină, scriitor de celulă, pentru „farmecul vieții lui” în care a băgat bani, dar a și scos (nu vorbesc de spălat, ca mulți alții, n-am dovezi!) dublu, triplu, căci Imaginea nu are preț, iar dom’ Samsung a ajuns până și vice-premierul țării pe forța morală a Legendei Rapid! Și a mai venit la supt ultimii țechini și sacagiul din Chișinău, nea-Azuga, alt șmecher, ultimul gropar gregar de lângă șine…

…Dacă nu Rapid, atunci Timișoara ar fi a 14-a echipă pe prima scenă, unde începe-n această după-amiază „Sârba-n căruță”. Păi, de ce Timișoara, că a retrogradat?! S-a instituit și un premiu federal pentru contraperformanță?!… Plus că Astrul Banatului va pleca în cursă efectiv cu ștreangul de gât, cu o penalizare de 14 puncte, echivalentă cu moarte clinică înainte de naștere!… În virtutea logicii elementare, dacă nu Rapid va juca în Liga I, adică promovata, atunci, UTA, care a jucat la barajul de promovare, pierdut la golaveraj cu FC Voluntari, ce va deschide balul șchiop, azi, cu trupa lui Hagi, fără ăl mic, Ianis, ajuns la Fiorentina!… Numai că în România –nu doar în fotbalul nostru!- nu mai există nici un fel de logică!

…Am mai avut căderi, de tensiune și de entuziasm. Și atunci, salvarea nu am găsit-o în medici și medicamente, ci în lecturi din Cioran! „Tratatul de descompunere” m-a salvat de două-trei ori de la blocaj psihic, așa, paradoxal, ca un semn că scriu, cu pauze cam mari, la ”Jurnalul unui trăznit”. Acum, voi schimba cartea…
…Într-una din cele patru librării întâlnite pe Bulevardul Basarabilor din Curtea de Argeș, în fericit contrast cu șase magazine de „Second hand”, am găsit ultimul volum Cioran, „Caiete 1957-1972”. 946 de pagini, la 99 de roni, preț mare pentru omul nevoiaș, dar ce bogăție pentru biblioteca mea!…

…Gata, sunt doar cu Cioran în față. „Simt uneori, ascunse în mine, puteri infinite. Dar vai, nu știu la ce să le folosesc; nu cred în nimic, iar ca să acționezi e nevoie să crezi, să crezi, să crezi…”, citesc în primele pagini din „Caietele” Filosofului. Astăzi, în ce naiba să mai crezi?!
…Cred în Viață!… Cred că trăiesc…
…Închid telefoanele, nu deschid televizorul, nu mai scriu!… Nu mă căutați câteva zile!…
… Am început să citesc „Caietele” lui Cioran…

22 iulie 2016, București, undeva, la etajul 8

Am primit MARELE PREMIU INTERNAȚIONAL PENTRU ARTE!

…Aseară, în Gala Premiilor ce a încheiat în aplauze și laude a XX-a ediție a Festivalului Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș 2016”! Un remarcabil Eveniment organizat impecabil, în orașul regal, de Academia Internațională Orient-Occident, cu aportul fără rezerve al Președintelui Festivalului, Dumitru M.Ion, și al Directorului Galei Poeziei, Carolina Ilica, ambii poeți de referință.

…În judecata Juriului, sunt convins că a cântărit pentru a-mi acorda valorosul Trofeu, palmaresul meu deosebit de dramaturg, de director de teatru, de ziarist, cele 28 de cărți publicate (10 premiate), de teatru, eseuri, memorialistică, reportaje, sport, cele 32 de premiere în 5 țări (cu șase premii la activ), Concursurile Naționale de Dramaturgie câștigate (3 la număr), patru Diplome de excelență, prezența în mai multe Festivaluri de teatru (în două fiind chiar președintele Juriilor respective), diversitatea comentariului (presă scrisă, radio și TV), de la sportiv la dramatic, și nu în ultimă instanță, debutul din acest an cu volumul de versuri „Condamnat la Libertate” primit cu multe laude și la Curtea de Argeș. Fiind unul dintre cei trei nominalizați la Marele Premiu, mi-am permis, înainte de a mi se acorda Trofeul, să citesc în premieră absolută, poemul „Nadiareal”, despre Legenda notei 10 scrisă, cu 40 de ani în urmă, în 18 iulie 1976, de Zeița de la Montreal. Versuri primite cu aplauze de o sală vibrând sub mirajul Nadia…
…Dacă Festivalul continua și astăzi, recitam, tot în premieră absolută, și poemul „Ilie”, scris special ca 70 de ode la Ziua de naștere, de astăzi, a altei Legende, Ilie Năstase!…

…În prima Capitală a Țării Românești, o Gală de vis a Poeziei mondiale, cu literați, academicieni, dramaturgi, muzicieni, profesori universitari, toți și Poeți, din…38 de țări! Din Insulele Capul Verde și Panama, Peru, Bolivia și Brazilia, Estonia, Anglia, Australia (inclusiv insula Tasmania), Austria, Iran și Siria, din China, Bulgaria, Cehia, Israel, Irlanda, Polonia și Franța, Italia, Portugalia, Germania și Cuba, Spania, Turcia, Țara Galilor, Olanda, Bosnia-Herțegovina și Norvegia, Canada, Columbia, Liban, Mexic, Uruguay, România etc.

…Șase zile de poveste cu Oamenii Poeziei, cu recitaluri zilnice și lansări de cărți bilingve, la Centrul de Cultură și Arte „George Topârceanu” și Muzeul Municipal, cu vizite la superba Mănăstire Corbii de piatră, ctitorită în 1288, la Barajul Vidraru (ridicat pe Argeș în 1965) și pe drumul lui Dracula, la Cetatea Poeni, cu mereu fascinanta Legendă a Meșterului Manole spusă în oricând și pentru oricine uluitoarea Mănăstire ctitorită de Neagoe Basarab (1512-1517) cu reprize de folclor la Muzeul Municipal și la Hotelul Posada, pe Bulevardul Basarabilor, sub tei încântători.
…Șase zile pentru, sunt sigur, multe poezii ce vor fi scrise de șlefuitorii de vers din cele 38 de țări, cu gândul de pe acum la ediția de anul viitor!

…Și dacă, nu o dată, i-am încondeiat pe cei care lasă de izbeliște cultura română, de data aceasta este cazul să subliniez câteva nume care au pus umărul la acest Festival. Partener principal: Institutul Cultural Român. Parteneri:Primăria și Consiliul Municipiului Curtea de Argeș, Centrul de Cultură „George Topârceanu” Curtea de Argeș, Muzeul Municipal, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului. Parteneri media: Radio România, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Ziarele „Argeșul” și „Profit”. Felicitări lor!..Data viitoare, poate vor fi mai mulți! Un asemenea Eveniment merită susținere!

P.S. Mi s-au promis unele fotografii de la Gala Premianților. Le aștept, abia am ajuns fericit în București, orașul meu iubit…

Curat, murdar (4). ADIO, EURO 2016!… MĂ RETRAG ÎN POEZIE, LA CURTEA DE ARGEȘ!

…O lună, am avut un minunat refugiu: Euro 2016! Multe lumini, bucurii, sigur, și câteva umbre, logic, prima fiind Naționala noastră. Am uitat de toate… Acum, însă, ce fac?!… La ce mă uit?!.. La incedierea unor pușcării, scânteie declanșată de o ministreasă dusă cu pluta, una din lotul Moș Teacă?!… La „pseudo-opiniile” la cravată date de un fost pușcăriaș numit Miron Cosma?!… La „burtierele” majorității posturlor TV cu „exploziv”, „senzație”, „cutremur pe scena politică'”, la bălmăjelile acelorași și acelorași „specialiști” în toate?!… La mutilarea limbii române și a logicii elementare?!…

…La ora când scriu, se discută de revolta provocată de mulți întemnițați, uitându-se (?!) că unii dintre ei sunt criminali, borfași, „țepari” de calibru, fără să se întrebe cineva cum se poate ca, mai peste tot, în închisori cu ceva siguranță, nu?; deținuții să ajungă pe acoperiș?! E ca și cu zecile de mii de emigranți care au trecut fără vreun act prin vămile ce nu pot fi depășite, normal, fără un pașaport sau buletin?!… Îi aud pe atâția șapte-ochi-între-cărți debitând câte-n lună și în stele, fără Caramitru-Mălăele, și mi se face lehamite, m-am săturat și de policierul Condrea, ca o gumă de mestecat în fiecare seară, de aceleași și aceleași palavre și închid televizorul…

…Mulțumesc, Bunule Dumnezeu, că mi-ai mai oferit un refugiu, acum, la bătrânețe, tinerețe-starea mea de spirit!… Poezia!… Regina scrisului…
… Astăzi, miercuri 13, la ora 17, la Centrul Cultural Calderon, din București, m-am bucurat de încă o frumoasă nebunie, lansarea unui nou cenaclu literar, „Pegasus”, sub bagheta remarcabilului scriitor Emil Lungeanu și a freneticului ctitor de carte Nicolae Roșu!

…Mâine dimineață, voi lua, fericit, drumul Curții de Argeș, să mă întâlnesc acolo, cu legendarii Manole și Ana-cea zidită, unde se adună poeți din 36 de țări, în Festivalul de nobilă ținută dus prin decenii, cu sacrificii și izbânzi, de minunații poeți Dumitru M.Ion și Carolina Ilica! Am avut șansa să fiu invitat, după debutul în poezie, cu volumul de versuri „Condamnat la Libertate”, nebunia mea de la 70 de ani!… Mulțumesc sincer, organizatorilor!…
…Plec la Curtea de Argeș și cu manuscrisul viitorului meu volum, al 29-lea, domnule (al doilea de versuri!), ce se va intitula „De 30 de ani, Apără Duckadam!”… Nu-i un volum eminamente cu poeme sportive, dar, ca o premieră națională, am urcat în versuri de suflet Simboluri ale istoriei noastre: Nadia, Ilie, Dobrin și Hagi, Duckadam și Steaua-Sevilla ’86, World Cup ’94, „Semicercul” de aur, Ahoe, un salut din vechea Troe-Tudor George și buturile de rugby, boxul… Nu am putut rata nici iubirile trădate, nici prezentul bolnav, volumul încheindu-se cu poezia „A-Zexit”…

…Într-o lume nebună, nebună, ba și bolnavă moral, ce face valuri în haos. între intrigi de Palat(e) și de pușcării, în nesfârșite scenarii de la porțile Orientului, între partide leșinate și partidulețe, pentru schimbarea încă unui Guvern, între atâția Moș Teacă parașutați să-și dea cu stângul în dreptul, ucigând și ultima speranță (nici vorbă de bucurie!) de a trăi, între scene de grotă, cu oameni în lanțuri, de luni bune, în 2016 (!?!), descoperite revoltător atât de târziu, la Berevoiești, în Argeș, eu mă bucur, oarecum cinic că plec, mâine, la un Festival Internațional de Poezie!…
…Mulțumesc, Bunule Dumnezeu, că nu mă lași să înnebunesc în fața televizorului, după ce s-a terminat Euro 2016!

13 iulie 2016. București

„Curat, murdar” (3). MINȘTRII LUI MOȘ TEACĂ…

…Cei din generația mea își amintesc, sunt sigur, de celebrul Moș Teacă, din schița care ne-a fericit ora de română în „elementară”. Scrisă de Anton Bacalbașa, brăileanul numit „unul dintre cei mai mari poeți ai prozei gazetărești”! Un scriitor care avea pana muiată în călimara lui Caragiale, ambii scoțând, în 1893, prima ediție a revistei satirice „Moftul Român” (ce bună ar fi publicația asta și azi!). Subiectul era, însă, Moș Teracă, „meletarul” incult și despotic, din cauza căruia nu se puteau odihni cinci mahalale. Moș Teacă, subofițerul mărginit, slugarnic cu ăi mari, bestie cu inferiorii, dușmanul „țivililor”, cu a lui celebră replică-tic verbal „când treci pă lângă vun țivil, trage-i cu cotul, că d-aia ți-a dat statul cot”!…

…La Moș Teacă m-am gândit în ultimele săptămâni, găsindu-l întruchipat în tot felul de miniștrii și ministrese cu alergie la noi, muritorii de rând, persoane cărora, de vede și cu ochii legați, le-au sărit câteva rotițe de la cutiuță. Ei n-au nicio vină, vinovat e cel (sau sunt cei!) de-i țin în funcții bine plătite, doar să adâncească răul în care se zbate o societate cuprinsă de sărăcie și haos…
…Un Bostan necopt, adică crud, crud la minte, venea cu tâmpita idee ca învățământul să nu fie gratuit, dar deloc, căci așa ceva amintește de „vremurile comuniste”!?! Bostan, bostănel, se vede că n-ai fost capabil să intri pe competență, nu pe bani, la liceu sau facultate, și acum vrei să-ți dai și doctoratul, contra cost, firește, ca mai toți cei născuți plagiați gata!… Uite că eu, băiat de ceasornicar, am făcut și facultatea gratis, ]n vremurile alea, ba am avut și o bursă de la stat, că, pe vremuri, era totalitarism, însă școala și sănătatea erau asigurate tuturor. Gratis!…

…Un alt Moș Teacă al vremurilor noastre, un minstru efemer de la „Transporturi”, un Costescu Dan care a cerut ca transportul cu trenul să fie mai scump, pentru că el e „un lux”!?! Măi, băiatule, după „cotul” acesta dat în figură milioanelor de țivili, nevoiași câtă frunză, câtă iarbă, Guță Băieșu te-ar fi întrebat: „Să mori tu că trenul e un lux?!”… Măi ,Tecuță 2016, păi, dacă nu te-ai dat jos din limuzină și n-ai urcat într-un tren de navetiști, să vezi, să simți cum arată „lumea a treia”, și dacă ai fi fost o țâră documentat în serviciu și ai fi aflat că în ultimii patru ani trenurile au acumulat în România întârzieri de…doi ani și jumătate, mai ai nesimțirea să vorbești despre lux pe căile ferate române?!

„…Noroc că și Bostan de la „Comunicații”, și Costescu de la trenuri de lux-flux de prostie, și Curaj (găină că te tai!) de la „Educație”, și un Stoenescu de la „Românii de pretutindeni” au fost puși la colț, adică dați afară din Guvern. Ideal era să fie imediat trimiși să-l citească pe Bacalbașa, nu de alta, dar mă tem că îi vom revedea curând, pe alte căi, surse, pile, prin Executiv, dornici de alte ticăloșii. Cum nu-i excluă nici invazia altor Moși Teacă… E plină țara de ei…

…Vrând, probabil să devină și el „meletar” cu forță de decizie, ministru, frate, ce s-o mai dăm după copac, un anume mitic, mă rog, Mitică și Ionu, șef de Consiliu fiscal, a aruncat și el un „cot” nevoiașilor țării și se dă de ceasul morții că pensiile sunt prea mari!?! Moș Tecuță ăsta nu s-o fi gândit la pensiile sus-pușilor, că asta însemna demiterea lui imediată și trimis la-mpins vagoane!… El atacă nimicul milioanelor de pensionari care abia se târâie prin viață cu bruma de pensie ce o primesc! Culmea e Moș Mitică, slugarnic jalnic, că în fiecare lună acelor oameni cu iluzie de o pensișoară li s-au reținut din salariul de doi bani un procent suficient pentru fondul de pensii! Unde-s banii?!… I-au păpat alde bostanii, costeștii, irimeștii, tobele, prunele etc. ajunși să taie frunză la câini pe banii poporului?!… Dumitre, Dumitre, ticăloșia ta cu miros de avansare te descalifică uman! De profesional nu mai vorbim!… Vedea-te-aș, miticule, dansând din buric, cu 1.100 de lei pensie, după 35 de ani de muncă, nu controlor de bilete-n tramvai sau moțăitor de serviciu prin Parlament, ci ziarist, mereu sub tensiune, incomod, cum am destui confrați în această ipostază mizerabilă!

… E prea plină România de astăzi de Moș Teacă. În partide, în ministere, în Guvern, în Senat, Parlament, la Preșidenție… Cine-i cheamă la raport?! Alții ca ei?!… În naivitatea mea încă visez să ne schimbăm în bine. Pas cu pas, nu peste noapte… Dacă vom ieși din lunga noastră noapte ce nu ne poate duce spre lumină, la umbra lui Moș Teacă!