Astra Giurgiu – Mircea M. Ionescu

Jurnal de primăvară (6). CÂND COLȚESCU FRUIERĂ DE LA PERVAZUL FERESTREI…

…Nu știu dacă arbitrul de fotbal S.Colțescu (mai corect S.C. Fluier ruginit!) este „borfaș”, „pungaș” și purtător de alte alintări auzite după meciul de aseară de la Cluj (C.F.R.-Astra 3-2). Pentru mine este un impostor! Punct…Nu uit că, acum vreo șapte ani, respectivul S.C.Fluier ruginit, după un lanț de suspendări logice, la câte meciuri a făcut harcea-parcea, vâzându-se în pericol de a fi dat afară din arbitraj (măsura ar fi salutară și azi!), s-a cățărat pe pervazul ferestrei de la apartamentul lui din Craiova și a amenințat că se aruncă în gol, dacă nu va mai fi lăsat să arbitreze!?! Trucul, mai bine zis șantajul, a ținut și în loc să fie dus imediat la Urgență și supus unui sever control psihologic, câțiva „oameni de bine” (se cunosc, firește!) i-au dat liber să-și bată joc de alte și alte meciuri. Și, uite așa, după catastrofa de arbitraj din campionatul trecut de la Giurgiu, unde Steaua a fost vizibil defavorizată, aseară ne-a mai dat o dovadă că băiatul nu-i întreg la minte, că are clare probleme psihice, adunate, probabil, din frustări și aroganță (sau un surplus de superioritate nemotivată)…

…Aseară, a fost evident contra Astrei (ca o pedeapsă pentruacel meci de tristă amintire cu Steaua, a argumentat Șumudică și e de meditat la asta!) și, mai ales, contra Fotbalului! S.C. Fluier ruginit a comis prea multe și prea grave greșeli încât să nu fie trimis din nou pe un pervaz, eventual pe marginea unei piscine, unde să i se promită că, dacă va înceta să mai calce pe un teren de fotbal, i se va pune și apă în swinming pool!… Să vedem câteva secvențe din filmul meciului de aseară, cu un comic vestit al fluierului autohton…

*Un jucător al gazdelor, T.Lopes, primește un meritat cartonaș galben, după care are o violentă criză de nervi, gata-gata să-l ia la palme pe arbitru. Arbitrul S.C.Fluier ruginit trebuia, în numele regulamentului (dacă are habar de el!?!) să-l elimine pe belicos! Ași….
*E 1-1, și gazdele atacă în forță, „nouarul” clujenilor, vigurosul Omrani este prins în ofsaid, S.C. Fluier ruginit fluieră, numai că atacantul de sub Feleac nu se oprește, înaintează și prinde, de la 7-8 metri, o ghiulea care-l face KO pe Silviu Lung-junior, portarul oaspeților, izbit violent în plină figură. Logic, un cartonaș galben pentru cel care nu s-a oprit la fluierul arbitrului!… Ba, îmi permit să susțin, chiar mai mult! Din indisciplina lui Omrani, Silviu Lung-junior a ajuns la spital, cu verdict grav –traumatism cranian- fapt pentru care a și pierdul Lotul Național pentru meciul cu Danemarca!!! Mi se va spune că nu exista o sancțiune pentru golănia atacantului clujenilor. ETIC, acum există! Și PROPUN ca, atâta timp cât Silviu Lung-junior nu va mai putea apăra, nici Omrani să nu mai aibă drept de joc!… Federația Română de Fotbal și Liga Profesionistă de Fotbal dau tot felul de suspendări, excluderi de echipe pe spețe economice, de ce să nu INTERVINĂ, acum, EXEMPLAR și din RAȚIUNI ETICE?

…I-am auzit pe cei mai mulți criticând Astra pentru jocul ei obosit, fără idei etc. De acord, am scris acest lucru, după meciul cu oltenii (aseară, campionii au jucat și în 9, căci Morais a și plecat, se vede, la Steaua, iar admirabilul jucător Daniel Niculae nu mai poate fi cel dinainte!). Dar, aseară, s-a omis un MOMENT PSIHOLOGIC! Acela când portarul giurgiuvenilor, desfigurat, a plecat cu Salvarea la Spital! În acel moment, Astra își pierdea unul dintre PUNCTELE DE SPRIJIN!… Luați, spre argumentare, măcar golul al treilea marcat de clujeni: Omrani sare la cap, piticul Iliev care-l înlocuise, pe nepusă masa, pe Silviu Lung-junior nu a sărit să respingă balonul înainte să-l lovească atacantul advers și…gol! Ia să fi fost Silvică-junior între buturile campionilor la acea fază, credeți că mai lovea Omrani mingea?! Categoric, NU!
…ELIMINAREA lui Șumudică! După o ALTĂ GAFĂ în favoarea gazdelor a lui S.C.Fluier ruginit. Giurgiuvenii erau pe contraatac, un jucător de-al lor a fost faultat, dar mingea a ajuns la Ioniță, parcă, start ca din pușcă, numai că juvetele ce s-a împăunat fluieraș, a oprit, Caraghios, Scandalos, meciul, ignorând elementara Lege a avantajului (dacă a auzit de ea!?!). Și, ca să ne arate cât de…autocritic este, l-a trimis pe antrenorul oaspeților în tribună!?! Că Budescu merita acest lucru, e o altă discuție, în completarea celei cu T.Lopes din debutul meciului!

…ÎN LOC DE CONCLUZIE. Un meci bun, cu victoria meritată a gazdelor, a fost făcut praf de un individ cu vizibile probleme de echilibru psihic. Sigur că el nu va păți nimic, trăim, doar, în România, dimpotrivă, va mai fi delegat, în serie, chiar dacă, locul îi este la pervazul ferestrei sale, de unde, cel mai nimerit ar fi să privească fotbalul la televizor. Poate, poate, o învăța ceva, deși, personal, mă îndoiesc! Într-un sistem cu prea multe pervazuri, cum este și fotbalul românesc actual, ce mai contează un COLȚ de fluier ruginit?!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

AVE, ȘUMI!… BRAVOOOOO ASTRA! O CALIFICARE DE SENZAȚIE!

…Acesta este adevărul! O Calificare de Senzație, în această noapte, pentru fotbalul românesc, la Londra, unde ASTRA GIURGIU a învins uluitor, cu 1-0 (1-0), în returul cu West Ham, din Play-off-ul Ligii Europene, echipă pe care echipa de la Dunăre o eliminase și anul trecut, dar după un egal pe Tamisa! După acel 1-1, din tur, de la Giurgiu, și, mai ales, după neverosimilul 1-5, din ultimul meci al giurgiuvenilor, la Cluj, în campionat, cei mai mulți vedeau Astra, campioana en titre a României. o pradă sigură, deființată, umilită, făcând de râs fotbalul autohton! Ba, unii își frecau prematur, cinic, mâinile de bucurie pentru eliminarea trupei decapitată a lui Șumudică, guralivul Becali declarând, aseară, ticălos, că va ține cu West Ham, că… așa mare român este el!?! Ca să-l ia și pe Alibec, după ce a făcut gaură la mijlocul Astrei muribunde, racolându-i pe Amorim și Boldrin! Numai că Dumnezeu nu doarme, asta Jijică nu poate pricepe și basta, și la Palat e jale mare, acum, c-așa suntem noi românii, cei cu a vecinului capră…

…Spre lauda lui, Antrenorul Campionatului trecut, Marius Șumudică, suspendat de Federație mai drastic decât UEFA, pentru pariuri sportive (deși li se face reclamă minut de minut în toată mass-media!), și-a demonstrat încă o dată Valoarea. În primul rând a plecat la Londra decis să-și facă jucătorii să creadă în Minunea la care, probabil, numai el se gândea. Că a avut și noroc, cu un West Ham mai slab decât anul trecut, face parte din logica sportului, Fortuna ajutându-i pe cei cutezători, doar!

…Șumi nu s-a apărat în prima parte, este, doar, un fost atacant, a mânuit abil arma contraatacului, și așa a dat lovitura primului act, în ultimul minut, când excelentul Teixeira a marcat elegant, cu șut de jucător rasat. (Coane Jiji, parcă și pe ăsta voiai să-l salți!)… După pauză, cu un nerefăcut complet Alibec (autorul golului de senzație și din meciul tur!) obosit prematur pe meterezele engleze, Maestrul Șumi a înțeles că trebuie să regândească rapid jocul defensiv, ca să rezistea salturilor, nu mereu britanice, ale trupei lui Bilici. Și când Morais (excelent), Geraldo, Săpunaru și Lovin (foarte buni) au fost depășiți de câte un atac londonez, a intervenit în ținută de Gală Silviu Lung-Junior, în formă de grație, salvând goluri ca și puse pe tabelă, mai ales la faza din min. 54, când s-a întins în zbor, scoțând de lângă stâlpul din stânga sa mingea pe care un stadion o vede, cred, și acum zbătându-se în plasa porții giurgiuvene!

… BRAVOOO, ASTRA! Te-ai dăruit până la sacrificiu pentru un rezultat de Senzație (ȘI) pentru Fotbalul Românesc, în care bravul vostru antrenor a crezut până la obsesie!… O CALIFICARE ce va schimba, sunt sigur, VIITORUL trupei de la Dunăre căreia mulți îi cântau prohodul desființării. Ulii care roiau deasupra stadionului giurgiuvean își pot face harakiri!… Astra nu moare!… „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți”, sună una dintre piesele mele jucate cu succes! Pescărușul de la Dunăre, Astra Giurgiu, merge mai departe, în grupele Europei League, surprinzând și fiind aplaudată de Bătrânul Continent!
…O CALIFICARE care parcă i-a cam supărat pe unii de acasă!… Altfel, după meciul transmis pe Eurosport (nu comentez cum a fost transmis!), pe Digi și Sport.ro se comenta… meciul de miercuri seară al Stelei, acel 0-1, tot din Anglia, cu Manchester City, care a rotunjit un astral 0-6 general!…

…Fără declarații sforăitoare, gargară și miștouri ieftine, fără aroganță, ASTRA își vede de sărăcia ei (ce se va sfârși, se spune, după banii luați de la UEFA pentru această calificare uluitoare!), de drumul ei, pe care-l va afla, azi, la prânz, la Monte Carlo. C-așa-i nu doar în fotbal, ci și în Viață!
***
…În noaptea asta, la Londra, Silviu Lung-Junior a făcut „meciul vieții”!… Un alt portar oltean, Gabriel Boldici, făcea „meciul vieții”, într-un 7 noiembrie 1979, la Leeds, unde Craiova Maxima reușea întâia victorie românească oficială în Anglia: 2-0, prin golurile lui Cârțu și Beldeanu. Avem amintiri frumoase din țara care a dăruit lumii Jocul de fotbal!

„Curat, murdar” (5). VAI DE FOTBALUL ROMÂNESC, PLECAT BRAMBURA LA ÎNCĂ UN DRUM!

…Abia a început așa-zisă Ligă I și ne luăm cu mâinile de cap. Oricât ai vrea să pozezi într-un om optimist, nu ai cum. Campionatul a început, dar nu este cert care-i a 14-a competitoare: Rapid sau Timișoara (echipă retrogradată!)?… Două partide (cam puține!) amânate în prima etapă!?!… Doar 5 meciuri, nicio rază de speranță!… Mediocritatea și scandalurile sunt la ordinea zilei, sub ochii noului selecționer, Daum, dispus să analizeze TOT… Deocamdată tot ce-i rău, că binele se cam ascunde pe la noi…

…Prima săptămână de fotbal autohton (incluzând și Finala Cupei Ligii, de duminica trecută!), trei arbitri orbi, care ar trebui scoși IMEDIAT, exemplar, din campionatul nostru. Primul căruia ar trebui Burleanu să-i confiște fluierul este Marius Avram, băiatul tatii: penalty CLAR nedat pentru Concordia Chiajna, la 0-0, în meciul cu Steaua, în finala Ligii!… Alt clovn a ieșit la rampă în meciul de deschidere al ediției 99, Voluntari-Viitorul, un anume Risandru, din Sf.Gheorghe, care la o intrare de kung-fu a portarului Bornescu asupra lui Iancu, a uitat că are și fluier și cartonaș roșu! Nu tu penalty, nici vorbă de eliminarea agresorului!… Ce caută acest somnambul prin așa-zisa Ligă I?!… Astă seară, ca să nu se termine săptămâna liniștit, recidivistul Colțescu, din Craiova, n-a văzut, tot la 0-0, un henț clar al clujenilor în careul lor, deși lovitura de pedeapsă era limpede și pentru cei care treceau cu avionul pe deasupra stadionului din cartierul Gruia. Victimă, tot Concordia Chiajna!?!… Nu sunt fanul acestei mici echipe de la margine de București, dar siluirea ei este scandaloasă!… Există, cumva, o Ordonanță de Urgență a comisiilor învrăjbite să fie retrogradată rapid și Chiajna, că nici nu s-a dus prima etapă și avem certe echipe plecate cu handicap serios (inclusiv CFR Cluj cu -6!), Timișoara oferind dilema anului: de ce mai este primită, ca retrogradată (!?!), în prima divizie, când are la start – (minus) 14 puncte?!

…Altfel, e bine, e foarte bine!… Naturalizăm, așa, la grămadă, deși Toșca și Vătăjelu sunt și tineri, și buni pe postul fundașului stânga!… Vin meciurile de la mijlocul săptămânii ce începe peste o jumătate de oră, în cupele europene, iar zările nu par deloc luminate (mai ales după jalnica evoluție de aseară a campioanei, Astra Giurgiu!), neuitând că arbitrii de la Praga și Giurgiu nu vor mai fi orbeții din startul sezonului nostru. Ei și?!… Tragicomedia noastră de la Euro 2016 continuă! Cu surle și trâmbiți învechite…

…FRF și LPF se țin în șah continuu, Burleanu Habarnam nu se rățoiește doar cu ziariștii, ci și cu mai-marele Ligii, Gino Iorgulescu, deloc întâmplător și titular de Națională română, și cu secretarul general al Ligii, dat afară cu forța din Casa Fotbalului, că nu-i de acord cu incompetența!
…Cum sună acea vorbă din bătrâni: peștele de… unde se împute?!

24 iulie 2016, București

AM PLECAT SPRE RUSE ȘI AM AJUNS PE…BACUL ZIMNICEA-SVIȘTOV!

…Vară plină de aventuri. După drumul cu peripeții la Silistra, luna trecută, acum, cel de la…Ruse. Sunt 14 kilometri din fața Teatrului “Tudor Vianu” din Giurgiu până în fața Teatrului “Sava Ognianov” din Ruse. 14 kilometri făcuți în…trei ore și douăzeci de minute!

…Luni, 24 august, la ora 13 fix, trebuia să fiu la superbul Teatru “Sava Ognianov” din Ruse. La o întâlnire cu distinsul Orlin Diakov, dramaturg și regizor, directorul instituției bulgare, și cu doamna Anka Staneva, traducătoare de excepție, pentru a fixa, cu hârtia și creionul în față, Programul Festivalului Teatrelor Dunărene, din perioada 16-21 octombrie. Luni, la ora 10:45, am plecat din fața Teatrului “Tudor Vianu”, cu maestrul de sunet Mirel Stănescu (bine că n-am scris Rădoi, că-i la modă!) la volanul bătrânului nostru Logan. Cum am făcut dreapta, s-o luăm spre Vamă, la nici o sută de metri după ce am trecut de benzinăria Petrom, un șir, parcă, fără număr de mașini. Când venisem de la București, pe la 7:30, kilometri buni (16-18?!) de TIR-uri așteptau să ajungă la Vamă… Am așteptat și noi, vreo 25 de minute, nu s-a clintit o mașină, ba, în spatele nostru s-au aliniat alte zeci de autoturisme, TIR-urile venind pe un culoar în dreapta. Timp de întrebări, de supoziții…. S-ar trece Podul Prieteniei în patru ore. Unii zic chiar cinci ceasuri… Nu băgăm mâna-n foc, însă nu se clintește nici frunza. Sub arșița soarelui, simțind cămașa gata de stors pe mine, îl aud pe Mirel: “Dimineață, la TV, au recomandat șoferilor aflați spre Bulgaria și Grecia să ocolească trecerea prin Vama Giurgiu. Au indicat Călărași și Zimnicea, cu bacul, sau Vidin, pe pod”…. Fac un calcul. Până la Zimnicea sunt 65 de kilometri. Un ceas. Bacul, altă oră. De la Sviștov, cam încă 60 de minute… Și tot ajungem mai devreme de patru-cinci ceasuri… Gata, Mirele, Zimnicea scrie pe noi!… Dau un telefon doamnei Staneva să schimbăm ora întâlnirii cu un ceas, pentru ora 14. “Haideți să fie ora 15!”, zice înțelept cunoscuta traducătoare… Cu greu ieșim din culoarul disperaților, trecem peste câteva dune de nisip și pământ și, după 55 de minute, suntem la Feribot, peste drum de Sviștov…

…Nimeni nu știe exact când va pleca bacul, abia venit la încărcat. În față, pe stânga, unul dintre Combinatele Agro ale lui Ioan Niculae, patronul echipei de fotbal Astra Giurgiu, lucrează din plin, chiar dacă bossul este într-o „celulă” la Găești. La mal, un șlep, sub o macara, înghite tone de cereale… Jos, în pantă, spre bac, un TIR, parcă se dezmembrează, când să treacă un prag metalic, cam din secolul trecut. Găsesc un ghișeu și cer informații oficiale, însă nimic nu-i sigur. S-a cam schimbat programul bacului, s-a venit cu întârziere din Bulgaria. Cert e că trecerea costă 8 euro pentru o mașină mică și doi euro de fiecare persoană din autoturism! Vreau să plătesc, însă mi se spune că achităm trecerea de cum ajungem la… Sviștov! În euro sau în leve… Frumoasă treabă!

…În sfârșit, bacul -care aflu că e particular, iar patronul este Ioan Niculae- se mișcă după fiecare rând de mașini mici aliniate, prindem și noi penultimul loc în al doilea rând, între limuzine de București, Constanța, Bulgaria și Turcia. Se aliniază și trei TIR-uri. În 40 de minute de la sosirea noastră la Zimnicea, plecăm. Dunărea este și aici foarte scăzută. Puțin, în amonte, chiar în mijlocul fluviului, o plajă imensă de nisip, juri că e terenul unui stadion fără iarbă. Să faci alergări în mijlocul Dunării, ce-ar fi un concurs de atletism la mijloc de fluviu milenar?!… Pe bac, oameni nervoși, povești de filme. Un “tirist” a stat pe șosea 13 ore să intre în Vama din Giurgiu, după care, înțelegând cum e treaba, a virat-o spre Zimnicea. Trebuia să fie la Sofia seara trecută. Și cară pește, marfă perisabilă, nimeni nu ține cont de asta, nimeni nu-i va plăti peștele stricat… Altul, cu un Jeep de lux, a venit din Turcia, cu o zi în urmă, a așteptat, în noapte, doar două ore să treacă Podul Prieteniei, venind de la Ruse. Acum, după ce și-a rezolvat treaba la București, se întoarce la familie, într-o stațiune în Antalia. A stat o oră împietrit, la intrarea în fața Vamei din Giurgiu, dar, speriat și el de zvonurile cu patru-cinci ore de așteptat, a ales varianta bacului pe la Zimnicea… Cei trei tiriști sunt cei mai nervoși. Înjură de mama focului. Cel cu transport de pește perisabil aruncă, disperat: “Mai bine ar da cineva o bombă să arunce-n aer hardughia asta de Pod!”… Doamne ferește!, îmi fac o cruce… Unul întreabă de ce nu se folosește bacul Giurgiu-Ruse, cum era acum câțiva ani… “Pentru că bacul acela a fost tăiat și vândut la fier vechi!”, știu vreo doi-trei… Halal afacere românească!…

…Între timp, Mirel își revede, după 16 ani, comandantul de pe motonava de lux “Steaua Dunării”, cu ea a bătut, cu două decenii în urmă, Dunărea în amonte și-n aval, de la Viena la Tulcea, el fiind baterist în orchestra de pe punte. Comandantul bacului, domnul Elisei, ne invită în cabina sa, e un tip distins, cu ochii fixați pe bord, ne răspunde la două-trei întrebări, propun să-l lăsăm să-și vadă de treabă. Oricum, am aflat că, la ora 17:30, bacul va pleca din Sviștov spre Zimnicea…

…Ajungem în 16 minute numărate pe cadranul ceasului la Sviștov, orășel cochet, centru universitar. L-am bătut la pas, acum trei ani… Prima limuzină care părăsește bacul, una bulgărească, nu poate urca panta preistorică, mă trec fiorii, suntem la patru metri în spatele ei, și ea tot coboară cu spatele.. Intervine un om de pe bac, pune o scândură sub roata dreapta din spate, altă supra-ambalare, fum, scapă bulgarul, scăpăm și noi… Plătim taxele pipărate, noroc că am niște leva la mine! Dar, probleme cu rovigneta, nu e “peste drum”, cum ni s-a spus la Zimnicea, trebuie să întrebăm la o benzinărie la ieșirea din Sviștov. Ajungem și acolo, e calea spre Ruse, luăm rovigneta, nu dau pe o zi, minim pe o săptămână, alte zece leve și valea spre Ruse. Este 13:45! Dar nu-s 65 de kilometri până peste drum de Giurgiu, ci…90! Noroc că șoseaua îngustă e cam goală, Mirel se crede în Formula 1 și la 14:50 parcăm în lateralul Teatrului “Sava Ognianov”.

…Orlin Diakov tot dă din cap, 3 ore și 20 de minute, și atâta tevatură pentru un drum care normal ne lua 20 de minute de la un teatru la altul?! În secolul XXI, în Europa?!… Cert este, îmi zice Orlin, că nu putem risca pe timpul Festivalului, să ținem actorii câte două-trei-patru ore în mașină, numai de a urca pe scenă nu vor mai fi în stare. Îi dau dreptate. Și cele trei spectacole (două românești, unul din Serbia) care urmau să se joace și la Ruse se suspendă. Până la anul, probabil… Dacă Podul Prieteniei, inaugurat în 1954, va fi gata, atunci…
***
…La 15:44 luăm șirul de mașini aliniate să plătească taxa de Pod la Vama din Ruse. Mult mai puține mașini decât la noi. Stăm 30 de minute, după care șirul se mișcă, plătim și cele patru leve taxa, ajungem pe Pod, suntem fericiți, mă și văd că prind, cum am promis cu o zi în urmă, piesa lui Matei Vișniec, “Omul pubelă”, în Festivalul Undercloud, la ora 19, la Muzeul Țăranului Român, alături de Piața Victoriei. Iluzii… După patru-cinci sute de metrii pe Pod, coloana noastră se oprește. Și ne pomenim, din timp în timp, cu TIR-uri și mașini mici pe cealaltă parte. Cei mai mulți au ieșit din mașini, stau pe Pod, unul cântă la o chitară, alții mănâncă semințe, cei mai mulți fac poze, s-ar putea juca și o miuță… O familie din București se întoarce de la Sozopol, mai jos de Burgas, și tot regretă că n-au luat-o prin Vama Veche. Stăm așa, între povești și înjurături, pe Podul care tremură la fiecare trecere de TIR, exact o oră și 18 minute… Bine că s-a mișcat din nou șirul.

…Cum intrăm în România, o schelă cu țesătură metalică, spre mijlocul Podului, de parcă s-ar turna un pilon. Dumnezeu știe la ce servește… Drumul pe care se circulă, unul pentru…două sensuri, a devenit o cursă cu obstacole majore, gropi și denivelări fără număr… Vreau să văd cât s-a lucrat pe partea dreaptă la urcarea pe Pod, venind din România. Văd numai parapetele date jos pe o porțiune de 4-500 de metri și o echipă de muncitori care aruncă ciment fin între blocurile de bordură! Asta era problema, bordura! Să fie o altă Afacere Videanu?!… La ieșirea de pe Pod, pe dreapta noastră, o echipă de la o Televiziune centrală. “Rușine!”, strigă cineva din viteza mașinii din față.

…RUȘINE!, zic și eu… Arătăm buletinele, am făcut -nemâncați, doar cu două cafele și câte o apă minerală la Ruse-două ore și un minut. Ce „fericire”, nu-i așa?!
…Oare, nu se găsește UN OM în România, la minister, la guvern, cu o soluție salvatoare pentru imaginea țării?! Și pentru scutirea a zeci de mii de oameni de crize de nervi, vecine cu disperarea?!