Steaua – Pagina 5 – Mircea M. Ionescu

„Bumbi” și Supercupa Europei!

…Îmi fac lecțiile pentru Telesport. Răsfoiesc „istoriile” din ultima săptămână a lui Februarie. La Vancouver, lumea sprintează pe schiuri, sănii și patine spre finalul Olimpiadei Albe… La Copenhaga, orașul cu cele mai multe biciclete (aproape 2 milioane la o populație de 5,5 milioane de locuitori!), lumea se pregătește să alerge pe două roți la Mondialul de ciclism pe pistă… La Urziceni, aseară, s-a încheiat întâia etapă din returul Ligii lui Mitică la fotbal românesc, cu victoria (1-0) meritată a liderului CFR Cluj, singurul team echilibrat…

…Fotbal de doi bani. „Granzii” au pornit cu stângul, exceptând trupa multinațională a CFR-ului Cluj, învingătoare în Bărăgan, unde „Unirea” fără Dan Petrescu (plecat la ruși, în „B”, se știe!) arată ca o mașină fără bujii. Steaua a cedat acasă, Rapidul a deraiat în Dealul Copoului… Trei victorii în deplasare, dintre care cea mai „tare” este cea a „lanternei”, Ceahlăul Piatra Neamț, cu un neverosimil 3-1 (1-1) pe terenul Stelei. „Astra” a învins întâia oară în acest campionat în afara Ploieștiului și i-a pus, la Tg. Jiu, pe „Panduri” la Masa Tăcerii. Au fost și două remize albe prin noroaiele patriei: Timișoara, la Bistrița, și Vasluiul (alt pretendent la „coroană”!), la Mediaș. Goluri puține, 17 (gazdele-8, oaspeții-9), nervi foarte mulți. Scandalul arbitrilor continuă. Pe bună dreptate…

…Craiova, furată ca-n codru în „Groapă”! La 1-0 pentru Dinamo, fluierașul vâlcean Augustus Constantin n-a acordat juveților un penalty ce se vedea și din satelit! După o asemenea gafă, zisul arbitru ar trebui să-și dea demisia. Mai ales că nu e la primul jaf din carieră!… Degeaba a fost suspendat 8 etape, după care va putea fluiera a pagubă prin „B” și „C”. Culmea e că Dinamo, care se vaită că a fost văduvită în tur de arbitrii de vreo 10 (zece) puncte, a început și returul campionatului trecut tot cu un scandal: fluierașul Tiberiu Lajos a jucat în echipa „câinilor roșii”, pe care nu i-a lăsat la greu, pe terenul din Mediaș, unde a fost remiză! Cavalerul în negru a fost suspendat exemplar! Acum, nu mai fluieră. Fluieră alții aceeși melodie tristă în fotbalul românesc…

…Azi este 23 februarie. Găsesc un nume care își serbează ziua de naștere.. Poate vă spune ceva: Adrian Bumbescu! Face 50 de ani! Și, uite, așa…

…Vrem, nu vrem, astăzi, vom vorbi și despre „noaptea miracolelor” de la Sevilla, din 7 mai ’86, dar și despre seara super-europeană de la Monte Corlo, din 24 februarie 1987. Atunci, Steaua punea în vitrina fotbalului românesc două trofee rare, poate inegalabile pentru noi, Cupa Campionilor și Supercupa Europei. În acele două meciuri memorabile, titular în defensiva stelistă, craioveanul Adrian Bumbescu, venit pe lume în Bănie, la 23 februarie! Născut pe 23, cu Supercupa Europei în brațe, pe 24 februarie. Ce Destin minunat!

…Blondul oltean s-a impus repede printre apărătorii de stâncă ai primului eșalon, câștigând 7 titluri cu 3 echipe: câte unul cu Universitatea Craiova și Dinamo și seria rară de 5 consecutive cu Steaua. Debutase pe prima scenă la 18 ani, în august ’78, sub tricoul Craiovei, părăsea Divizia de elită la 31 de ani, în ’91, super-galonat la Steaua. A mai cunoscut de 4 ori și bucuria Cupei României, o dată la Dinamo, de 3 ori la Steaua… A făcut un meci memorabil, la Leeds, în ’79, ca stăpân al redulei oltene, atunci, la întâia victorie oficială românească în Anglia, acel 2-0, cu Leeds, în Cupa UEFA, meci după care i-am zis în glumă că se poate lăsa de fotbal, căci mai bine de atât nu poate juca! Fusese uluitor… Și totuși, avea să bea șampanie din Cupa Campionilor, din Supercupa Europei, a ajuns și în Națională.

…Acum, a pornit de câțiva ani pe drumul antrenoratului, unde vrea să fie același caracter dârz, crezând mereu în Victorie! E secund la Concordia Chiajna, în cuplu cu Liță Dumitru. La Mulți Ani și succese, Adrian Bumbescu!

Începe fotbalul românesc, în vechea mocirlă!

…Ninge, plouă, viscol, polei, inundații, nu contează!… Opt conducători de club cer amânarea startului în returul Ligii I, dar e un cor în pustiu… Selecționerul Răzvan Lucescu ar fi vrut și el debutul stagiunii pe vreme mai bună, pentru evitarea unor accidentări inutile, însă nu-l ascultă nimeni, acolo, sus… A respins toate aceste „semnale de alarmă” mai-marele Ligii, Mitică Dragomir, cel „uns cu toate alifiile”, după autoportretul lui Corleone în sticla televizorului. Că se va juca pe noroaie, nu interesează. Fotbalul nostru, doar, este demult învățat cu mocirla. Era cea morală. Acum, e totală. Mai ales că Naționala a căzut sub locul 30 în lume!…

…Explicația amânării cu o săptămână a plecării în retur este una singură: banii de la Televiziuni, sume și așa exagerate față de fotbalul oferit. Și, dacă au fost păcălite la „marfa” livrată, Televiziunile măcar au dreptul să nu-și mai modifice programele. Campionatul începe prin ape, zăpezi și noroaie, mâine, vineri 19 februarie, de ziua Cameliei Potec („La Mulți Ani”!), fosta Zeiță a bazinului olimpic de la Atena 2004. Returul demarează cu un meci oarecare, pe Dunăre, însă nu în Brăila copilăriei Cameliei Potec, ci mai spre vărsare, la Galați, unde bate crivățul…

…Întâia etapă de primăvară viscolită va începe vineri, pe Dunăre, și se va termina…luni, în Bărăgan, cu derby-ul ultimelor campioane, team-ul feroviarilor din Cluj vizitând Unirea Urziceni (trupă cu antrenor israelian, adus în locul „Bursucului”, care, în noaptea asta, va încearca să se îmbarce pe „submarinul galben” al gloriei în orașul Beatles-ilor, la Liverpool). Balul se va deschide, mâine, la ora 14 (de parcă la Galați nu s-ar lucra!), cu „Oțeul” lui Dorinel Munteanu contra noului Meșter Manole al celor din Curtea de Argeș, Ionuț Badea, dezertat de la Pitești, din „B”, la „Internaționalul” cu vedere clară spre lumea a doua. „Interul” argeșean, altă echipă cu alt patron care se joacă de-a antrenorii, din moment ce, în plină iarnă, l-a aruncat peste bord pe Fane Stoica, omul care făcuse veritabile minuni, învingând până și pe Dinamo, în „Groapa” de la București…

…După mișcările de trupe din iarnă, CFR Cluj pare echipa care s-a întărit cel mai mult, zic mai toți specialiștii. În timp ce Poli Timișoara ar fi gruparea ce a pierdut cele mai grele piese (dar a câștigat bani!): golgeterul Gigel Bucur, sedus de gologanii Ku…banului Krasnodar, din „B”-ul rusesc (echipă pentru al cărei maldăr de arginții Dan Petrescu a renunțat la… un meci de destin cu Liverpool!) și frații armeni Karamian, veniți în „Ghencea”, unde Steaua s-a șubrezit în apărare, unde a dispărut (plecând tot în Rusia!) și Ghionea. Anul trecut, un „baraj” Goian-Ghionea cam greu de trecut, acum, un fel de bulevardul Libertății din Ghencea, ceea ce îl neliniștește pe Stoichiță…

…Ultima sămânță de scandal dintr-un campionat aflat în mocirlă, arbitrii! Unii patroni vor fluierași străini (destui fără valoare în meciurile din tur!), motivând că autohtonii ar fi favorizat în lanț trupa din Cluj! Numai că Mircea Sandu a venit cu recomandarea, chipurile, mai-marelui arbitrilor de la UEFA, amicul spaniol Villar, care se opune prezenței brigăzilor „straniere” în Liga I românească! Idee pe care, în vară, a schimbat-o ca la Ploiești… Eu susțin că avem câțiva arbitrii foarte buni (Balaj, Tudor), peste valoarea străinașilor aduși în toamnă, dar „ai noștrii” nu sunt lăsați să arbitreze ca lumea. De unde, trag o concluzie: fotbalul românesc are arbitrii pe care și i-a crescut: cei distruși de patronii cluburilor care vor regulamentul doar pentru „dulăi”! În această rundă de debut a returului, două meciuri atrag atenția și prin arbitraje: Dinamo-Craiova (cu Augustus Constantin la centru) și Unirea Urziceni-CFR Cluj (Marius Avram). Drama este că, (și) în turul actualului campionat, multe arbitraje au fost scoase ostentativ în față, ca paravan pentru jocurile submediocre și mocirla morală în care agonizează fotbalul românesc…

…Nu va mai juca, în Bănie, Craiova, ci la Drobeta Tr. Severin (unde s-a construit un stadion excelent, cu 20.000 locuri în tribune moderne)?! Nu vor fi programați Pandurii în meciul de acasă (vor juca la Craiova?) cu Astra?! A ieșit Dinamo din cursa pentru podium?! Va domina Provincia și returul?!

Câteva întrebări serioase la începutul unui drum deasupra căruia sunt mulți, mulți nori…

HAGI – 45

…Ziua lui Hagi! Ziua Regelui! Pe vremuri, Ziua Majestății Sale se sărbătorea la 10 mai. De vreo 15 ani, în fotbalul nostru ea se celebrează la început de Făurar, pe 5 februarie.

Se implinesc 45 de ierni-primăveri, de când, în Săcelele de lângă mare și nu de sub Postăvar, Zeii presărau pulbere magică pe ulițele satului pline de copilandri. Acolo, și, apoi, pe nisipul mirific al Tomisului, s-a zămilsit un Pescăruș cu zbor înalt și lung, ce l-a dus până pe tronul de Rege în imperiul fotbalului mare, alături de Pele, Maradona, Platini și atâția alții, încântați și ei de dansul fascinant al copilului Mării Negre și de „torpilele lui aerodinamice”, cum am zis la Telesport.

Este greu să găsești metafore pentru sărbătoritul de astăzi, din moment ce jocul lui înseamnă una dintre Metaforele „sportului-rege”, Platini decretând că „Hagi a dat o altă dimensiune legilor fizicii”. Un argument ar fi, cred, capodopera de la World Cup ’94, golul acela halucinant înscris în poarta Columbiei, suficient ca marele Pele să-l înnobileze drept „Cel mai bun de la Mondialul american”.

Țin de Legendă golul marcat de la centrul terenului, sub tricoul lui Real Madrid, cel din poarta Kievului, la Monte Corlo, în 24 februarie ’87, care așeza Supercupa Europei în vitrina de preț a Stelei, sau finalul de carieră, ca sultan divinizat pe Bosfor, la Galatasaray, unde, tot cu Lucescu-senior la timonă, a dus și o Cupă UEFA (4-1, cu Arsenal, la penalty-uri, în finala de la Copenhaga!) și altă Supercupă a Bătrânului Continent, după istoricul 2-1 cu „galacticii” Realului Madrid!

Peste „salba de aur” din Divizia A (două titluri de golgeter, cu Sportul Studențesc; 3 titluri de campion și 3 Cupe cu Steaua; 222 meciuri, 141 de goluri marcate, inclusiv pentru Farul, echipa în care a debutat pe prima scenă), dincolo de jocurile din arena spaniolă (două sezoane la Real și tot atâtea la Barcelona) și cea italiană (doi ani la Brescia), peste apoteoza de sub Semilună, se află cea mai dragă echipă a lui Hagi, Naționala!

…125 de jocuri sub tricolor! 35 de goluri marcate. 6 prezențe la turnee finale (3 la Mondiale, 3 la Europene). 18 ani ascultând Imnul, cu mâna la inimă. Cu debutul dintre fiorduri, în august ’83, 0-0, la Oslo, sub comanda lui Mircea Lucescu, și a doua retragere, definitivă, la Euro 2000, cu marea Italia adversar și Emeric Ienei pe bancă. Se mai retrăsese o dată, dar a revenit salutar să fericească milioane de români din lumea-ntreagă cu întâia victorie a „tricolorilor” în dauna Ungariei (2-0, la București)…

…Ca antrenor, a avut ghinion. A debutat în meserie direct la Națională, cu un 2-0 istoric, la Budapesta (întâia victorie românească oficială pe terenul ungurilor!). A urmat, din păcate, nefericitul „baraj sloven”, pentru Mondialul asiatic, 1-2, la Lubljana și 1-1, în Ghencea. Rezultate scrise și de doi arbitrii potrivnici, danezul Nielsen și germanul Krug. Dacă n-ar fi fost acei „cavaleri ai tristei figuri” și ghinionul ca Rudoanja să nimerească un gol, la București, cum n-ar mai izbuti în zece vieți, dacă Naționala ar fi mers la turneul final din Japonia și Coreea de Sud, astăzi, Hagi ar fi fost și un foarte mare antrenor. Așa, însă…

…A mai pregătit Bursaspor, Galatasaray, Poli Timișoara și Steaua. Succesele au fost câteva. A obținut Cupa Turciei, cu Cim-Bom-Bom, în mai 2005, după un 4-1 de senzație în finala cu eternul rival Fenerbahce. Și a calificat Steaua în grupele Ligii Campionilor, toamna trecută. Scârbit de „circul” patronului Gigi Becali, finul lui (!), s-a retras din antrenorat. N-a acceptat orice propunere. Nici Galata pentru câteva luni, nici o echipa oarecare din Spania, nici team-uri din Cipru, Rusia și Grecia, nici naționala Bulgariei. Ceea ce mă face să cred că antrenorul Gheorghe Hagi nu și-a spus ultima replică pe scena miracolelor…

…Peste șutul lui diabolic, peste ruperile de ritm paralizante, peste colecția de performanțe inegalabilă pe plan autohton, peste seriozitatea totală și dragostea-obsesie pentru acest veritabil Alter Ego, care a fost și rămâne Fotbalul, cel născut la început de Făurar, meșterul făurar al „Generației de aur” a urcat în Legendă prin Arta sa sublimă, suprinsă inegalabil de un senior al fotografiei artistice, Sorin Radu, din New York! Cel care l-a prezentat lumii pe Hagi în simbioză cu o minge vrăjită și cu arcușul fermecat al lui Stradivarius.

Dincolo de arenă, Hagi este, astăzi, Ctitorul Academiei de fotbal ce-i poartă numele, în briza mării care l-a zămislit, ca o continuare a Fabricii de valori „Luceafărul” (ce idee excelentă a anilor ’80, abandonată iresponsabil!).

Gică Hagi mai înseamnă sportivul român despre care s-au scris 3 cărți (una de către Grigore Cartianu, două de către Gheorghe Nicolaescu) și o piesă de teatru („La răscruce de Hagi”, în 2005, purtând semnătura mea). Numele lui mai figurează și pe coperților altor două volume: „Cu Hagi &. Com. de la Roma la New York, via Cardiff”, de Gheorghe Nicolaescu, și „Columb a descoperit America, Hagi a cucerit-o”, scrisă de mine, la cald, după Mondialul din Statele Unite, tulburat de bucuria de spectacol bun a yankeilor, care l-au urcat imediat pe Machedon într-un triptic magic pentru ei: Nadia-Ilie-Gică Hagi.

Ei sunt adevărații Ambasadori fără vârstă ai României în lume!

La început de februarie, când zările visează Primăvara, în fotbalul nostru se reaud acorduri din „Oda Bucuriei”.

La mulți ani, Gică Hagi!

Cum a devenit Marx comentator sportiv (3)

Astăzi publicăm, în premieră, pe blog, Scena 3 din comedia „Cum a devenit Marx comentator sportiv„, din volumul „Premiul Nobel pentru Fotbal”, apărut în 2008, în Editura Play. Într-un eseu dedicat volumului respectiv, remarcabilul poet și teatrolog Ion Cocora a scris:

Piesele cu tematică sportivă sunt frecvente în creația dramaturgică a lui Mircea M. Ionescu. Una de tinerețe l-a avut ca protagonist pe brazilianul Pele, decenii la rând un miracol pentru fidelii stadioanelor, alta mult mai recentă, tipărită în 2005, aduce „în lumina rampei” pe Hagi, alt miracol cu picioare de aur, dar și cu o identitate ce implică afectiv. Explicația interesului pentru asemenea subiecte și personaje într-o primă accepțiune pare simplă. Autorul e atras de un domeniu care îi este familiar și care îi oferă un plus de inedit. Se poate înțelege și un plus de atractivitate și chiar de pitoresc. Aspecte ușor de sesizat nu doar la nivel anecdotic, ci și în configurația personajelor, în însuși modul cum reacționează ca mentalitate și temperament într-o situație sau alta. E necesar să se rețină, pe de altă parte, că subiectul, ca semnificație, depășește detaliile anecdoticului. Ele rămân doar elemente de culoare, însemne ce marchează psihologic personajul, individualizîndu-l. În profunzime, în schimb, fabula se complică. I se conferă o problematică de ordin general, existențială și morală, structurată într-un univers dramaturgic în afara tiparelor impuse de o tematică restrictivă. Nu numai conflictul în sine încorporează tensiune, ci și subtextul.

Pentru a citi primele trei scene din piesă, accesați Scena 1, Scena 2, Scena 3 sau index.

Gata cu fotbalul!

…Joi, spre miez de noapte, în Ghencea înghețată, în fața unor tribune înzăpezite goale, ne-am luat adio de la fotbal! Cădere de cortină peste anul fotbalistic, cu ultimul joc al Stelei în grupa de Europa League. O steluță prăpădită (nu doar pentru acest ultim 1-1, cu Twente), ci pentru că trupa din Ghencea a fost unicul cap de serie la tragerea la sorți care a terminat pe ultimul loc în grupă, fară vreo victorie!!! Nici celelalte trei reprezentabte ale României în Europa League (CFR Cluj, Poli Timișoara și Dinamo) n-au rupt gura târgului european, fiind și ele refuzate la export, ba primele două terminând pe ultima poziție în grupele respective, chiar dacă bănățenii au încercat să spele rușinea, joi, prin victoria (2-1!) de la Zagreb, pe terenul unei trupe eliminată și ea prematur din cursă. Un fel de revanșă morală pentru rușinea 0-3 cu Dinamo croaților, în meciul tur, pe Bega!

…În decorul alb, final pentru un an cam negru pentru fotbalul românesc. Nu de alta, dar Naționala a ratat al treilea Mondial consecutiv, după cel asiatic (2002), și german (2006). Campania pentru Africa de Sud, începuă lamentabil de Pițurcă (0-3, cu Lituania, la Cluj!?!) a fost parafată de junele Răzvan Luceascu, printr-un 0-5, la Belgrad, cu Serbia, care ne-a scos fotbalul din cap. Semn că acest 2009 e de uitat!

…Excepția de la un an catastrofal pe plan internațional o reprezintă Unirea Urziceni, trupă care a reușit un merituos loc 3 în grupa de Liga Campionilor (cu FC Sevilla, Stuttgart și Rangers), care o duce în primăvara europeană, fie și în competiția de rang secund. Urziceniul, paravanul mai-marilor din fotbalul românesc, care o țin în continuare cu valoarea nemaipomenită, nemaivăzută (Sic!) a campionatului intern.

…În fotbalul românesc se vorbește în continuare. Din păcate nu se prea gândește… Iar acest negru 2009 obligă la un drag de meditație!

***

PS. Azi, la prânz, la Nyon, în Elveția, s-au tras la sorți meciurile din „16”-mile Ligii Europei. Unirea Urziceni a nimerit cu un nume mare, Liverpool, echipa antrenată de Rafa Benitez. În istoria fotbalului românesc, Liverpool mai apare în 4 confruntări de cupe europene, cu Petrolul Ploiești, Dinamo, Rapid și Steaua. Ei bine, team-ul din orașul Beatlesilor nu a pirdut decât o bătalie: 1-3, la Ploiești, în toamna lui ’66! Și, totuși, cred că e un team pe care Dan Petrescu și l-a dorit, el visând ziua și noaptea să ajungă în Albion și ca antrenor, după frumoasa carieră de jucător la Chelsea.

Revenind la Liverpool (loc 6, la ora actuală, în Premier League, la 13 puncte de liderul Chelsea), trebuie precizat că nu traversează o perioadă roz, în grupa Ligii Campionilor terminând pe poziția a 3-a: 0-2, cu Fiorentina, atât acasă, cât și în deplasare; 1-2 (acasă) și 1-1 cu Lyon; 1-0, în ambele meciuri, cu Debrecen.

Primul duel, la Liverpool, pe 18 februarie, urmând ca, pe 25 februarie, să se dispute revanșa, nu la Urziceni, ci în…Ghencea! Dacă va elimina pe Liverpool, Urziceniul va juca împotriva învingătoarei din dubla Lille-Fenerbahce. Am început să visăm!… E o mare șansă pentru fiii Bărăganului și, în special, pentru Dan Petrescu.

…Acum, în fotbalul românesc, cu Urziceni se (poate) face Primăvară…

Trei lideri, doi refuzați în Europa!

…Luni noapte, la ora 22:19 fix, sub ger, la început de Bărăgan, a căzut cortina peste Liga I la fotbal. Un final de an încins, căci, după 48 de ani, după prima parte a campionatului, trei echipe se află în frunte cu același număr de puncte (34): CFR Cluj, Unirea Urziceni și Steaua. Două dintre aceste trupe în extaz înaintea Sărbătorilor (CFR și Steaua) au ieșit, însă, din Europa League, cu o etapă înainte să se termine și cursa internațională! Ceea ce definește suficient valoarea campionatului intern, despre care eterna „echipa de zgomote” turuie că-i cel mai tare din parcare în ultimii ani. Acasă, printre desculți, lei, pe-afară, mielușei…

…CFR Cluj. 17 meciuri, 10 victorii, 4 egaluri, 3 eșecuri, golaveraj 23-10. În „clasamentul adevărului”: +7. Campioana de acum doi ani (și câștigătoarea ultimelor două ediții ale Cupei României) nu mai arată nici pe departe cu echipa care învingea Roma, în Cetatea Eternă, și remiza (0-0) cu vestita Chelsea Londra, sub Feleac. Trupa patronului Paszkany a schimbat antrenorii pe bandă rulantă (Andone-Trombetta-Uhrin-Conceicao-Mandorlini), amatorism ce nu putea rămâne fără urmări. Echipa nu mai are omogenitate, nici stilul ofensiv de anul trecut (nu întâmplător are cel mai slab atac din trio-ul de pe podium; al șaselea din campionat, cu 23 de goluri marcate.) Noroc cu defensiva, cea mai bună dintre cele 18 garnituri de pe prima scenă (doar 10 goluri primite). Deși trupa internațională de la Cluj (doar doi români-Panin și Gabi Mureșan-duminică, în formația de start!) a terminat cu „tricoul galben” oferit de… eșecul timișorenilor la Brașov, și deși Andreea Mandorlini abia a poposit pe malurile Someșului, prin orașul liderului de toamnă se vorbește de o nouă schimbare de antrenor! Ceea ce nu mai miră pe nimeni…

…Unirea Urziceni. 17 meciuri, 10 victorii, 4 remize, 3 înfrângeri, golaveraj: 25-13. În „clasamentul adevărului”:+10. Singurul team românesc care nu ne-a făcut de râs prin lumea bună (și încă jucând în Liga Campionilor!), Unirea urmând să joace în „primăvara europeană” a celor care n-au obținut viza pentru spectacolul de gală al granzilor. Fără strălucire, dar cu aceeași hărnicie, trupa lui Dan Petrescu a iernat pe podium. Sigur, fără de cadoul arbitrilor în penultimul meci, acel 3-2 mincinos de la Piatra Neamț, „Bursucul” și ai lui aveau două puncte mai puțin. Mă rog… Prin lumea fotbalului românesc s-a vorbit în vară că Urziceniul va capota. N-a fost așa! Acum, se vehiculează ideea plecării antrenorului Dan Petrescu în Scoția și ruinarea campioanei en-titre. Cum este vorba despre o auto-ofertă a tehnicianului nostru, și cum interesați nu se prea arată, rămâne de văzut dacă patronul Bucșaru mai are punga plină pentru primăvara internă!

…Steaua. 17 partide, 10 succese, 4 meciuri nule, 3 înfrângeri, golaveraj: 25-14. În „clasamentul adevărului”: +7. Steaua lui Gigi Becali părea c-a apus (ca și patronul!), dar a existat minunea „ultimelor secunde” în partidele cu Vasluiul, din Ghencea, și în Bănie, cu juveții craioveni, două victorii nesperate, fără de care „garnizoana” din Ghencea primea Anul Nou de pe poziția a 7-a! Poate este și norocul lui Mihai Stoichiță, antrenor inteligent, care a știut să facă pace și cu gălăgiosul Jiji și cu galeria care-l contesta după ce l-a înlocuit pe Bergodi! Cu gânduri la titlu autohton, Steaua și-a pierdut din luciul internațional și a ieșit jenant din Europa, nereușind să învingă pe nimeni în grupa sa (două eșecuri cu Fenerbahce, și trei egaluri, unul în Olanda, cu Twente, două cu… Sheriff Tiraspol!). Echipa-fanion din Ghencea s-a prezentat în toamna încheiată ca o trupă oarecare, măcinată permanent de toanele unui patron fără epoleții de general ai Stelei de aur, de la Sevilla ’86!…

…Acesta a fost podiumul de toamnă-iarnă. Despre restul echipelor, cu marea decepție Dinamo (locul 8 pe plan intern!), avem timp să mai discutăm. E atât de frumos fotbalul la gura sobei, mai ales când, la București, ninge viscolit…

La Urziceni, s-a terminat nebunia…

…Cel mai mic oraș de pe harta Ligii I la fotbal, în România, este Urziceni. Are numai 17.000 de locuitori (jumătate din capacitatea stadionului Steaua!). Acesta este orașul unde se află ultimul titlu național. La fotbal, nu la pescuit (ne)sportiv. A fost un miracol. O minune. O nebunie care a făcut târgușorul din Bărăgan să uite, câteva clipe, zile, de viața cenușie în care e cufundat. Triumful acesta a însemnat mai curând efectul logic al seriozității decât la valorii. Un om (Bucșaru, patronul), cu bani, dar în banca lui în materie de fotbal. Un antrenor ambițios (Dan Petrescu), care nu rupsese inima târgului, nici la Rapid (unde stătuse 6 etape), nici prin Polonia, dar, ca mesager al „Generației de aur” și performer (ca jucător, of course!) la Chelsea, știa fotbalul în toate registrele lui, demonstrând-o din plin și în postura de couch. Plus un conducător (Mihai Stoica), inteligent și uns cu toate alifiile, născut la Sibiu, lansat la Galați, intrat în lumea bună la Steaua… Toți acești trei oameni (fiecare cu meritele lui!) și o mână de jucători, fie refuzați de granzi, fie necunoscuți de pe-afară, au fost reeșapați, înrolați într-un „program spartan” și duși spre o glorie nebănuită de nimeni. Campioni ai României, prezenți la masa bogaților din Liga Campionilor! Era meritul grupului-minune din Bărăgan, însă și efectul crizei „granzilor”, macinați de patroni avizi de scandal, imagine, uitând că banii nu le dădeau dreptul să-și bată joc de antrenori, schimbându-i pe bandă rulantă, iresponsabil.

…Urziceni, „locul unde nu se întâmplă nimic”, ce ne amintește de Sadoveanu, a devenit, logic, și cel mai mic oraș de la harta lui Champions League! Un loc negăsit de mulți pe hartă sau cunoscut doar ca prima benzinărie de la București plecând spre Moldova. „Unirea” cea neștiută, din Urziceniul negăsit pe hartă, a nimerit într-o grupă de calificare cu nume grele: Rangers Glasgow, FC Sevilla, Stuttgart. Practic, n-avea nicio șansă. N-au avut-o cu ei nici granzii din campionatul României. Și, totuși, anonima din Bărăgan a obținut 8 puncte. Marcând opt goluri și primind tot atâtea. Cu două victorii (și ce victorii: 4-1 la Glasgow! 1-0, în Ghencea, cu FC Sevilla!), două egaluri, cu Stuttgart și cu Rangers (ambele la București, unde a jucat, neavând stadion de Liga Campionilor!) și două eșecuri, ca o acoladă la povestea europeană a Urziceniului: 0-2, la Sevilla, în meciul de debut, 1-3, la Stuttgart, aseară!

…Între cele două eșecuri ale Unirii, mari diferențe. Primul era absolut așteptat, chiar dacă, anul trecut, la debutul ei european, trupa lui Dan Petrescu ținuse în șah pe Hamburg, pe terenul ei (0-0), cedând, însă, acasă (0-2), la Urziceni, ceea ce demonstra că numai alergătura de maratoniști și sacrificiul nu-s suficiente la nivel înalt. Mai trebuie și Valoare. Eșecul de la Stuttgart a surprins, în schimb. Pentru că un singur punct, adică un egal, i-ar fi dus pe anonimii din Băragan în primăvara Ligii Campionilor, ceea ce, de 20 de ani, n-au reușit nici Steaua, Dinamo, Rapid, Craiova, CFR Cluj, Timișoara etc. Dan Petrescu și ai săi plecaseră chiar cu mari iluzii în Germania. După 11 minute, însă, speranța se convertise dureros în dezastru, tonul dându-l… Marica, autorul primului gol. Era 3-0 pentru șvabi sau 0-3 în dreptul Urziceniului. Meciul, visul, nebunia se terminaseră atunci, în minutul 11!…

…Oricum, Unirea Urziceni rămâne în primăvara europeană. Terminând pe locul 3 în grupă, ea va juca în Europa League. Ca o răsplată pentru prestațiile ei frumoase, în această toamnă în care Steaua, CFR Cluj, Poli Timișoara (liderul la zi al campionatului) au terminat cursa cu o etapă înainte de final! A mai rămas Dinamo cu speranțe, pentru mijlocul săptămânii viitoare, când îi trebuie o victorie cu cel puțin 2-1 la Atena…

…Frumoasa aventura de Liga Campionilor a Unirii Urziceni invită la puțină meditație. Când campioana noastră este făcută șah-mat, în meciul decisiv, în 11 minute, de o echipă clasată la ora aceasta pe antepenultimul loc în campionatul german, este clar unde se află cu adevărat fotbalul românesc! Cel sufocat de scandaluri, de șmecherii, de interese personale immediate într-un jalnic „bâlci al deșertăciunilor”. La banchetul de la masa bogaților nu ajunge chiar oricine…