Etichetă: Mondialul African

Mondialul African. Ziua 6, vine Armada spaniolă!

…Astăzi se încheie întâiul tur de scrutin din grupe. Cam mult zgomot pentru nimic, până acum. Până și marea Brazilia n-a mai făcut spectacol în meciul disproporționat doar teroretic cu „repediștii” din Nordul asiatic, adică RPD Coreeană. Numai 2-1 (0-0) și două-trei faze demne de stăpânii balonului rotund. Samba se amână….

…Astăzi intră în arenă și o altă mare echipă de la care lumea-ntreagă așteaptă salvarea din banalitate: Spania. Campioana Europei este văzută de mulți, foarte mulți (inclusiv Hagi, Gică Popescu, Ilie Dumitrescu) drept viitoarea campioana a lumii! Armada spaniolă are navigatori de soi (Torres, Villa, Xabi Alonso, Xabi Hernandez, Capdevilla, Pique, Puyol, Sergio Ramos, Fabregas etc.), cărora, vorba lui Henry, după amicalul de la Paris (2-0 pentru iberici!): „Nu poți să le iei mingea!”… Problema este că totdeauna Spania a venit cu o Armadă să cucerească Lumea, precum italianul Cristofor Columb, îmbarcat sub girul Reginei spaniole. Numai că, incredibil la o prima vedere, Spania n-a ajuns vreodată pe podiumul Mondial! Mai mult de locul 4 n-a putut urca, și aceasta o singură dată, în 1950! Iar distanța enormă dintre jucători de valoare, iluzii și clasări mediocre poate fi o povară. Cum a fost și la ultimul Mondial, cel german, din 2006, când ibericii au pornit ca din pușcă (4-0 cu Ucraina, 3-1 cu Tunisia), ca să o lase mai moale în ultimul meci din grupa H (tot H, ca și acum!), 1-0, cu Arabia Saudită, după care, în „optimi”, să piardă fără replică (1-3) în fața Franței! Sigur, în debutul de astăzi, cu Elveția, Spania are de partea sa două argumente: n-a pierdut niciodată în fața celor din Țara Cantoanelor (18 dispute: 15 victorii, 3 egaluri!), iar în ultimele 48 de amicale (sub comanda lui Aragones, cu care a cucerit titlul european, și, acum, cu Del Bosque) n-a cunoscut decât o singură dată amarul înfrângerii, în fața yankeilor, anul trecut, la Cupa Confederațiilor, din… Africa de Sud!

…”Uvertura” Zilei 6 este asigurată de Honduras și Chile, considerat un meci „second hand”. Cei din Honduras au terminat preliminariile din CONCACAF pe locul 3 (depășind la golaveraj Costa Rica), au antrenor columbian (Reinaldo Rueda) și 16 „stranieri” în lot, dintre care se desprind Palacios (Tottenham), Bernardez (Anderlecht), Suazo (Genoa). Chilienii vin cu o calificare de pe locul 2 al puternicului turneu sud-american, în care au învins Argentina (1-0), Paraguay (2-0), au făcut egal în ambele dispute cu Uruguay (2-2 și 0-0), semn că au trupă, nu glumă. Cu 16 „stranieri”, dintre care Fiero la Flamengo, în Brazilia, Fernandez la Sporting Lisabona, Isla și Sanchez, în Italia, la Udinese, plus antrenorul, argentinianul Marcelo Bielsa. N-ar fi exclus ca tocmai de la acest acest meci de mâna a doua să vină spectacolul care a ocolit, până astăzi, turneul de la capătul Africii!

…Din păcate, timpul trece impersonal la Mondialul African. Prea puține momente de bucurie, până acum. Suntem noi prea hârșâiți de viață, de criză, ne doare absența „tricolorilor” de la Gală sau turneul încă se caută? Și una și alta. Cu precizarea că, în opinia mea, cauza-cauzelor o reprezintă oboseala echipelor. După lungi bătălii pentru titluri naționale și onoruri europene, pentru basculante cu bani, n-aveau cum să fie gata de spectacol, acum!

Și, totuși, să nu ne pierdem iluziile…

Mondialul African. Ziua 5, pentru copii de mingi

…Nu ne așteaptă, teoretic, o zi încântătoare, astăzi, la Mondial. Trei meciuri, dintre care unul singur mai acătării, celelalte două de dat uitării. Acest Mondial, în fond, nu-i nici el decât efectul unei lungi campanii electorale, Mister Blatter-bla-bla-bla deja petrece pentru alte alegeri, ca și câștigate, cele din 2011. În rest, sărăcie mare, mai ales de fotbal, jafuri pe bandă rulantă, mai ales printre ziariști și turiști. N-a fost spectacol nici ieri, cu o Italie pornind iarăși greoi, ca un Fiat gripat, obligat să alerge după egalare ca un leac pentru disperare, să iasă din abisul în care „squadra azzurra” căzuse după ce i-a perforat poarte ambițioșii paraguayeni (ce-au învins cu 2-0 pe Brazilia și 1-0 pe Argentina, în calificările sud-americane)! Olanda a învins și ea lejer, 2-0 cu danezii, dar scorul l-au deschis vikingii, prin Agger, de la Liverpool! Cât despre „prietenii” noștri de la Coppa del Mondo ’90, fotbaliștii Camerunului, ei își poate face harakiri, după ce japonezul Honda (ce alt nume mai nimerit?!) a reușit unicul gol al unei partide cenușii.

…Trei meciuri și astăzi, în Ziua a V-a de la Mondialul African. Pe scurt, o vorbă despre fiecare…

Noua Zeelandă-Slovacia. Naivii de sub Crucea Sudului (la al doilea lor turneu final, datorat criteriului geografic!) contra unei debutante la Mondial. Care Slovacia, însă, a lăsat acasă Cehia și Polonia! Iar cei 20 de „stranieri” ai europenilor (antrenată de Vladimir Weiss și în echipă cu mijlocașul…Vladimir Weiss, fiul!), cu Martin Skrtel (Liverpool) și Hamsik (Napoli) în prim-plan, pot da dureri de cap italienilor și paraguayenilor în cursa calificării din grupa F. Nu-i deloc o judecată sentimentală, gândind că sunt în lotul slovac și doi „români”: Kuciar, poartarul Vasluiului, și Kozak, mijlocașul Timișoarei…

Grupa G debutează cu un meci tare: Coasta de Fildeș-Portugalia. Africanii, la al doilea Mondial, după cel Asiatic, din 2002, când au debutat en fanfare (1-0 cu Franța!), au remizat cu Danemarca (1-1) și Uruguay (3-3), au trecut și de optimi (2-1 cu suedezii), fiind stopați de ieniceri, în prelungirile „sfertului” (1-2). Acum, cu Sven Goran Eriksson la timonă, cu Drogba și Solomon Kalou pe val, se așteaptă cel puțin același parcurs.

De fiecare dată când Portugalia a apărut la Mondiale (acum pentru a 5-a oară!), toată lumea a vorbit despre isprava lusitanilor la…World Cup ’66, din Anglia. Atunci, ei au învins clar (3-1) Brazilia, în grupă, au făcut senzație în „sferturi’, întorcând un rezultat, de la 0-3 la 5-3 (fie și cu debutanta Republica Democrată Coreea de Nord, adversară, iarăși, într-o grupă de Mondial!), au pierdut greu (1-2) semifinala cu țara gazdă (Anglia), ca să cucerească bronzul, după un 2-1 cu URSS. Rezultate care au scos la rampă un nume: Eusebio, golgeterul acelui turneu. Astăzi, însă, „Perla din Mozambic” va fi doar spectator, visând ca noul star al lusitanilor, Cristiano Ronaldo, să repete performanțele!

Meciul serii, unul inegal la prima și la a doua vedere: Brazilia-Coreea de Nord. Campionii lumii, Regii planetei Fotbal, unica echipă prezentă la toate cele 19 ediții, singura în stare să cucerească de 5 ori Cupa Mondială, urmașii lui Pele par și acum favoriții la aur.

Nord-coreenii revin în arena mondială după 44 de ani, debutul lor petrecându-se la World Cup ’66. Acolo, unde, au reușit un rezultat de senzație, unul care a intrat definitiv în Istoria Fotbalului: au eliminat, cu 1-0 (gol Pak Do Ik) marea Italie! Să fie acel rezultat de antologie „drogul” moral al nord-coreenilor, cu 3 „stranieri” în lot (doi în Japonia, unul în Rusia)? Să fie ei în stare de o nouă „bombă”, cu toate măsurile de securitate?!

Să înceapă Samba, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, că ne-am săturat de telenovele și vuvuzele!

Mondialul African. Efectul vuvuzelelor asupra trompetelor

…Întâia duminică a Mondialului n-a fost o zi normală. Nu mă refer la rezultate. Era firesc ca nemții să ofere o dresură de canguri, prin care să comunice și celor care nu aflaseră că vor al 4-lea titlu!… Era cât se poate de logic elementar ca sârbii (care-mi sunt la suflet!) s-o comită și cu ghanezii (după acel 0-1, din ajun, cu neozeelandezi!), așa, să simtă și ei ce-i suferința, nu numai noi, românii, umilința unui 0-5 la Belgrad… Venise vremea ca specialiștii în baraje, slovenii ăștia care ne-au tăiat drumul spre Asia, acum opt ani, șI rușilor, toamna trecută, să câștige și ei un meci la turneul final… Și, atunci, ce n-a fost normal, ci atât de ciudat ca un blat (tic verbal dâmbovițean), plat ca un meci de Divizia C (exceptăm „panzerele”)? Culoarea, doamnelor, domnișoarelor și domnilor! N-ați observat că a fost o „duminică roșie”? Una cu 3 (trei) eliminări, dintre care două, la algerieni și sârbi, decisive?

Sigur, în duminica aceasta a orbeților (lăsăm „mașina germană” că ea reprezintă o superechipă de fotbal!), cel mai ciudat moment l-a oferit sârbul Kuzmanovici (coechipier cu Mutu la Fiorentina, iar mai nou al lui Marica, la Stuttgart), profesionist cu pretenții, acum mare sculă pe trotinetă, el, cu hențul acela de curtea grădiniții, nu caraghios, dubios, ci păgubos, care a pogărât jalea printre ai lui. O ciudățenie care, după mintea mea de poet la curtea Regelui Fotbal, l-a cam scos nu doar din „11”-le lui Antici, din sufletul sârbilor, ci din breasla sportului-rege.

…Problema de fond este, însă, nu Kuzmanovici-hențovici-penaltovici-eșecovici, ci cum de a putut fi atât de „trompetă” într-un careu unde era liniște, căci lumea aștepta ultimul fluier, nu se întâmpla nimic, era atâta spațiu de puteau ateriza și avioane private? Întrebarea aceasta privată dintr-o o zi leșinată, la București, încolțise și la hențul din senin ce i-a adus eliminarea, la numai un sfert de oră de „teren”, al algerianului Ghezzal (unde sunteți voi, Madjer și Belloumi, care ați învins Germania, la Espania ’82?!), aceeași neliniște deloc metafizică și în momentele de cumplit plictis din „uvertura” duminicii (Ziua a III-a în calendele turneului!), și în prima repriză a duelului sârbesc (Antici-Rajevac sau Serbia versus Ghana!) și în lamentabila neputință a cangurilor de a urca măcar o dată pe un tanc. Acum, după o noapte liniștită, sunt convins că acest debut modest, mediocru, ultra-mediatizat, cum vreți să-i spuneți, acceptând excepțiile de rigoare (2-3, că altfel n-ar mai fi abateri de la Mondial!), primele trei zile ale turneului de la capătul Africii, ziceam, au demonstrat categoric… efectul vuvuzelelor asupra trompetelor. Al trompetelor din teren! Prea multe, mult prea izbitoare! Pentru că, exceptând „eroii” amintițI, au mai fost și „Iarbăverde” ăla din poarta Angliei, și portarul de motel al algerienilor, la golul sloven, și alți neicanimeni… Și eu care mă pregătisem să găsesc meciul pentru un titlu ca un distins ca un filigran Messi: „Efectul razelor gama asupra anemonelor”! Ehe, ce spectacol, pe vremuri, cu Olga Tudorache, la Teatrul Mic. Deocamdată, parodia se joacă la Mondialul Mic…

…Poate că astăzi se schimbă repertoriul. Astăzi vine, doar, pe scena africană, multă lume bună. Campioana mondială, Italia, să dea piept, în meciul zilei, pe seară, cu Paraguay-ul argentinianului Gerardo Martino… Olanda mecanică, și astăzi visând întâiul titlu, după 8 încercări, față în față cu vikingii danezi, cândva campionii Europei, așa, din senin, luați de pe plajă… La așa meciuri, de la care să tot aștepți fotbal, merge și Japonia-Camerun… Sper ca trompetele africane din tribune numite vuvuzele să nu mai aibe niciun efect asupra fotbaliștilor din teren. Nu de alta, dar s-ar putea să-i numim pe ei vuvuzele și să-i vedem în tribune, ca pe Kuzmanovi și mulți alții…

…Astăzi, Ziua a IV-a! Cine sparge poarta, cine schimbă soarta acestui Mondial?

*O variantă a acestui material a fost postat și pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Zilele I, II, III, Go USA!

…Multă monotonie în meciurile de început ale Mondialului, cu tot potopul sonor, de 90 de minute, al vuvuzelelor africane. Asta, însă, până la partida a 5-a, care avea, pentru cei mai mulți, cel mai sigur solist: Anglia îngâmfatului Capello, în fața modeștilor yankei. Acel rezultat de Legendă, 1-0 pentru americani, în iunie ’50, de la Belo Horizonte, la Mondialul din Brazilia, rămânea o minune care nu se poate întâmpla decât o dată la un secol, semn că urmașii lui Robin Hood priveau lumea de sus, declarând că au venit la capătul Africii să cucerească titlul mondial. N-a lipsit, însă, mult, aseară, la Rustenburg, în finalul Zilei a II-a, ca Minunea să se repete la… 60 de ani. Personal, cred că este un rezultat istoric și acest 1-1 dintre englezii care nu-și mai încăpeau în pene (cu un Capello cabotin jenant, după ce ai lui au deschis scorul, rapid, în min. 4, prin Gerrard!) și americanii sobrii, dispuși să trudească tăcuți, fără fițe, ba chiar să egaleze, în min. 40, prin Clint Dempsey (feblețea mea și a altor milioane de yankei!), „englezul” de la Fulham (!) care i-a amețit din „întoarceri” de mare fotbalist pe fiii Albionului, ca, apoi, să-l hipnotizeze pe bietul portar Rob Green, de-a dreptul fâstâcit, la șutul de la 25 de metri el scăpând mingea-n poartă! Adevărul este că același goalkeeper avea să se opună, în min. 64, cu sprijinul Barei, la Victoria yankeilor! Care n-ar fi fost conformă cu realitatea din teren, căci englezii au avut și ei ocazii, nu și noroc. Poate și pentru că Fortuna îi ajută doar pe cei cutezători, care, azi-noapte, au fost yankeii, treziți rapid după șocul din startul duelului. Dăruirea, dublajul, disciplina tactică, forța fizică, dar, mai ales, morală, presingul și contraatacurile băieților tăcutului Bob Bradley au pus un genunchi marea favorită, semnând prima surpriză a acestui Mondial African. Care favorită echipă engleză nu prea arată a team de top. Cu tot circul lui Capello și șomajul plătit al unor stele obosite precum Lampard, Terry, Gerrard, Rooney (în prima parte) etc.

…Acesta a fost meciul primelor două Zile, din care am mai rămas și cu momentele de magie ale lui Messi, în victoria cu 1-0 (gol Heinze, cu capul, de la 11 m., în min 6!), dar nu fără emoții în final, obținută de argentinieni în dauna unei Nigerii afectată mult de absența starului accidentat, Mikel John Obi, de la Chelsea. În rest, grecii, la al doilea lor Mondial, după cel american, din ’94, își dovedesc neputința, iar acest 0-2, de ieri, cu sud-coreenii, duce golaverajul lor, în cele patru partide de până acum, la o cotă de râsu’-plânsu’: 0-12! 10 goluri încasate în State, două în meciul lor de debut pe tărâm african.

…Cred că remiza de istorie a americanilor și cursul de estetică fotbalistică predat de steaua argentiniană de la Barcelona vor domina și Ziua a III-a, cea de astăzi, întâia duminică a maratonului fotbalistic de la capătul lumii. Și poate și zilele următoare…

…Astăzi, trei dispute. Pe scurt, pe rând…

Algeria (a 3-a prezență la un Mondial, după ‘82 și ’86)-Slovenia (fără punct la unicul mondial de până acum, cel din 2002, unde a ajuns întristându-ne pe noi la baraj; se vede că slovenii sunt specialiști în „baraje”, ei calificându-se după același scenariu și acum, când au lăsat acasă… Rusia!). Meci în Grupa C, cea a yankeilor și englezilor…

…Tot astăzi, primele două jocuri din Grupa D.

Serbia-Ghana, un derby sârbesc, din moment ce antrenorul africanilor este Milovan Rajevic, iar team-ul de la Belgrad este condus de Radomir Antici!

Germania-Australia. Nemții, la al 17-lea turneu final, cu 3 titluri în cont (’54, ’74, ’90); „cangurii”, la a patra participare la Serbările galante, ultima dată, acum 4 ani, în Germania, când au reușit calificarea în „optimi”, unde i-a barat un arbitru pungaș, spaniolul Cantalejo, care le-a refuzat un penalty clarissim, nu și italienilor, în min. 90+5!

…Numai dacă australienii vor încurca Germania s-ar putea ca lumea-ntreagă să nu mai discute câteva zile decât despre isprava yankeilor în dauna englezilor. Cea de acum 60 de ani, la Belo Horizonte, dar și acest 1-1, de azi-noapte, care pare să creioneze un… frumos orizont pentru fotbaliștii americani!

Mondialul African. Ziua a II-a, când vin yankeii

…Ziua I a Mondialului de fotbal de la capătul Africii a intrat în istorie. Cu două remize: 1-1 și 0-0. Acum, c-o fi, c-o păți, café frape!… „Uvertura”, dintre năvalnicele gazde și mexicani a făcut toți banii. Aztecii s-au distrat în prima repriză, când croșetau gazonul cu balonul de parcă jucau la Guadalajara, cu mariacis pe margine, iar africanii, cu „vuvuzelele” lor asurzitoare, priveau fascinați, ca la Acapulco. Iar dacă la pauză ar fi fost 2-0 pentru Giovani (dos Santos) și Franco, autorii unor ratări cât Atlanticul, nimeni nu ar fi fost surprins. N-am să vorbesc despre golul lui Vila, de la Arsenal Londra, pentru că n-a fost gol, ofsaidul fiind evident pentru cei care cunosc detaliile regulamentului. Când, însă, te joci plezirist cu șansa, Dumnezeu te pedepsește și îți trimite, la zece minute după pauză, un Taras Bulba, mă rog Tshabalala, fără mamă, fără tată, fără milă de azteci: 1-0 pentru „Bafana” și nu mai părea o nebunie pentru o Africă întreagă ceea ce decretase, în ajun, președintele țării organizatoare: „Să câștigați Mondialul!”. De parcă ar fi fost vorba despre rugby și nu despre Sportul-rege, de parcă n-ar fi 2010, iar noi, românii, n-am fi tot auzit din-astea pe vremea Împușcatului! La 1-0, sud-africanii și-au amintit brusc de-un amical, de acum trei ani, câștigat de ei, cu 2-1, în fața năbădăìoșilor mexicani, cu un evantai ofensiv de mare spectacol.

…În teren se află, însă, un mesager de la Barcelona, Rafael Marquez, decis să uite istoria și să reabiliteze logica prezentului. Așa că el, cu 11 minute înaintea finalului, a fixat üvertura” Mondialului African la 1-1, scor just, dacă nu uităm de bara gazdelor din penultimul minut!

…Remiză și în așa-zisul meci al serii, la Cape Town, între Uruguay și Franța (campioanele lumii din ’30, ’50, respectiv ’98), pentru unii favoritele Grupei A. Un 0-0 de tot plictisul (ca și la Mondialul Asiatic, din 2006, ca și în amicalul din 2008), cu un „cocoș galic” ceva mai activ, însă îmbătrânit în fixismul lui Domenech, dispus să înceapă meciul cu „Moș Goriot”(Balzac nu auzise pe vremea lui de Anelka!), în dauna lui Henry și Malouda, puși să dea luciu băncii de rezerve. Nici „celeștii” n-au rupt inima târgului, dimpotrivă, acel „duo” ce-a speriat Europa (Forlan-Atletico Madrid și Suarez-Ajax, cu 77 de goluri în ultimul sezon!) nereușind decât două-trei driblinguri de efect și un singur șut ca lumea. După un asemenea joc, cu momente caraghioase la mijlocul terenului și în centrul careurilor, salariaților din cele două SRL-uri prezente la Mondialul African merită să le scazi cu 25% primele, suspinele! Că e mare criză în ograda celor două echipe…

…Noroc că astăzi suntem în Ziua a II-a a Mondialului din Sudul Africii. Trei meciuri, la prânz, după-amiază și în nocturnă, fiecare cu partea lui de interes și de banal. Sâmbăta va fi deschisă de sud-coreeni și eleni. Asiaticii par ceva mai familiarizați cu Mondialele, din moment ce sunt la a 8-a aventură, pornind cu acel debut de comă, din ’54, în Elveția, unde, în două dispute, au încasat cât unii în zece ediții: 0-9 cu Ungaria, 0-7 cu Turcia! Grecii se află la al doilea Mondial, după un catastrofal World Cup ’94, cu zero puncte și un golaveraj să-ți dai palme și în somn: 0-10! Adică, 0-4 cu Bulgaria, același scor cu Argentina și un „progres” cu Nigeria (0-2). Elada e din nou la picioarele neamțului Otto Rehhagel (71 de ani, cel mai vârstnic coach de la această a 19-a ediție!), iluzionistul care a reușit una dintre Minunile Fotbalului, la Europeanul lusitan, din 2004, când Grecia a devenit campioana Europei!!! Mă îndoiesc, însă, că Zeii coboară la fiecare jumătate de veac din Olympul lor să țeasă minuni…

…Am zis o jumătate de veac, gândind că, la Mondialul brazilian, din 1950, pe 26 iunie, la Belo Horizonte, în Minas Gerais, yankeii au reușit să arunce „bomba”, cu un 1-0 de Legendă (gol Joe Gaetans, în min. 38!) în fața celor care au dăruit lumii jocul de fotbal, englezii, care-l aveau în formație pe celebrul Alf Ramsey! Astăzi, cele două trupe din nou chemate la duel în văzul lumii-ntregi. Perfidul Albion, dirijat de italianul Fabio Capello, pare favorit. Numai că yankeii vin cu șapte jucători din… Premier Leaque, cel mai de soi fiind Clint, nu Eastwood, ci Demsey, vârful-minune de la Fulham Londra!

…Tot astăzi, după-amiază, apare în arenă și Maradona, cu Argentina lui plină de diamante prețioase (Messi, Milito, Samuel, Mascherano) chemată să dea piept, la debut, cu „vulturii” Nigeriei, dintre care niciunul nu joacă în Africa! Un duel văzut și la World Cup ’94 (2-1 pentru sud-americani, după ce scorul l-au deschis africanii, care au câștigat grupa D!) și la Mondialul Asiatic, din 2002, când Batistuta a marcat unicul gol, la 18 minute după pauză. Sunt ziariști care susțin că, la aceastăoră, Argentina este un tezaur de jucători cu un antrenor de mucava. Chiar așa să fie Don Diego?!

Mondialul African. Ziua I, ce să spui?

…Astăzi, 11 iunie 2010, începe Mondialul de la capătul de jos al Africii. Tot fără noi. Noi, din nou doar telespectatori, ca și în 2002, 2006. Acum, în România s-au ieftinit… salariile și s-au scumpit speranțele. În Africa de Sud, a doua țară ca violență din lume, lumea fotbalului e tot mai circumspectă. Nici n-a început Joaca sau Jocul și s-a pornit Jaful. Tot o joacă pentru destui băștinași. Câțiva dintre urmașii lui Mandela au prădat doi ziariști portughezi. Toți se tem că vor urma jucători, antrenori, arbitri și, mai ales, turiști. Cei care au traversat lumea crezând că fotbalul mai poate fi o Sărbătoare…

Dinspre locul unde se termină Africa, se aud tambururi și tobe. „Bafana, Bafana”, țipă în extaz primar mulțimea… Bafana, Bafana… Ca mâine fotbalul va poposi și în Țara lui Dalai Lama! Sau, poate, în Țara de Foc, cu toate blaturile lui Blatter și Platini la un loc…

…Speriați, dacă nu înspăimântați de veștile ce prefațează startul unui nou Mondial, ba blestemându-l pe Mister Blatter-bla-bla-bla pentru totala lipsă de inspirație, ziariști și turiști din lumea-ntreagă (vorba lui Shakespeare!) cred că, dacă nu mai fi mai frumos, atunci al 19-lea turneul final se va dovedi cel puțin mai „save”, acasă, în fața micului ecran, cu bere, mici, floricele și nelipsitele caterinci. La ore convenabile, încât să se poată merge și la greve și la semnat condica de șomeri. Și, uite așa, încercăm să ne bucurăm că Lucescul-juniorul și ai lui (jucători, federali etc.) fără de maturitate nu s-au calificat la Gala Africană…

…Astăzi, Ziua I. Chiar așa, ce să spui?

Că gazdele, „Bafana, Bafana”, cu antrenor brazilian (Carlos Alberto Parreira) și 9 (nouă) „stranieri” în lot (dintre care 3 în Anglia, la Fulham, Everton și Portsmouth) vor deschide, ca de obicei, Balul, dar nu-s date favorite de casele de pariuri în „uvertura” cu Mexicul?

Că aztecii au un evantai ofensiv de mare spectacol, care a pus în genunchi, acum o săptămână, actuala campioană mondială, Italia? Cu trei „englezi” în atac (Vela, de la Arsenal, Franco-West Ham și Javier Chicarito Hernandez, pe care Sir Alex Ferguson l-a și transferat de la Chivas Guadalajara la Manchester United), s-ar putea ca mexicanii să cânte multe nopți „Cielito lindo”, acolo unde se termină Africa…

Ce să mai spui? Că, pregătind al doilea meci al Zilei I, Franța și Uruguay au cercetat istoria (mai ales cei din Hexagon!) și au constatat că s-au mai întâlnit de două ori tot în Grupa A a Mondialelor?!… La World Cup ’66, în perfidul Albion, la Londra, când sud-americanii au câștigat cu 2-1 (2-1), după ce francezii au deschis scorul dintr-un penalty, la capătul primului sfert de oră? Și la Mondialul Asiatic, în 2002, pe 6 iunie, ziua nulității absolute între „două jucării stricate” (vorba lui Minulescu!), un 0-0 care le-a trimis pe ambele echipe acasă, cu o lamentabilă campioană a lumii en titre (la ora startului), Franța, cu acel singur punct din cele trei meciuri ale grupei?!… Nu m-ar surprinde dacă, așa cum s-a prezentat în avanpremiera africană, „cocoșul galic” va repeta rușinea din 2002. Mai ales că, în tabăra rivală, 21 din cei 23 de băieți ai lui Washington (Oscar Tabarez, nu George!) au statut de „stranieri”, 15 semnând statele de plată (era să spun de milioane!) chiar în Europa, cu „diavolul” de Forlan în fruntea listei…

…Nu mai spun nimic. Doar citesc vârstele antrenorilor celor 32 de concurenți. Și, automat, se nasc două clasamente: al vârstnicilor și al tinerilor.

Trena seniorilor o duce, cu 71 de ani (!), germanul Otto Rehhagel, cel care, acum 6 ani, la acel uluitor Euro din Portugalia, a făcut minuni cu naționala Greciei, cucerind laurii continentali. Îl urmează pe „scara vârstei” brazilianul Carlos Alberto Parreira-67 de ani, algerianul Rabah Saadane-64 de ani, Flavio Capello (italianul de la timona Angliei) și Oscar Washington Tabarez, de-un leat (63), dirijorul squadrei azzurra Marcello Lippi și suedezul Sven Goran Eriksson (de la cârma ivorienilor), fiecare numărând câte 62 de primăveri…

Top-ul celor tineri este deschis de selecționerul Slovaciei, Vladimir Welss (45 de ani), secondat de Carlos Dunga (Brazilia) și Paul de Guen (timonierul Camerunului)-46 de ani, Gustavo Martino (Paraguay)-47 de ani și Matjaz Kek (Slovenia)-48 de ani. Aproape de vârsta lor, cu declarate gânduri de mărire, Maradona, cu 49 de toamne pe răboj…

Să conteze vârsta selecționerilor în acordul final al Mondialului African? O întrebare, măcar acum, în Ziua I! Ce spui, Dumneata, cititorului?!

„Viitorul” lui Hagi, Brănești, Tg.Mureș, furt la Istanbul, Mondialul African

…Uraaaa! Naționala de fotbal a României, fără Chivu și Mutu, a învins Hondurasul, team calificat la Mondialul African! Cu 3-0 (2-0), domnilor! Și ce dacă a fost un amical, în Austria, în fața a vreo 700 de privitori (85% români de prin împrejurimi)?! Răzvan Lucescu este, din nou, mare antrenor. Îl laudă toată lumea de la Federație. Ba, și unii ziariști. Cum rămâne, însă, cu cele trei înfrângeri consecutive și jocul mediocru din acest 2010?! Care eșecuri?! 0-2, cu Israel, la Timișoara; 2-3, cu Ucraina, la Lvov, 0-1, cu Macedonia, în Austria?!… „Tricolorii” mai au un amical, cu Turcia, pe 11 august, în România, iar, pe 3 septembrie, debutul cu Albania, la noi acasă, în prelminariile Europeanului 2012. Unde vom juca sigur! Ne asigură, doar, de la tragerea la sorți, Răzvănel. Acum, după acest strălucitor, încântător, uluitor 3-0 cu anonimii din Honduras, nu m-ar mira să aud că vom și câștiga Europeanul de peste doi ani!…

Deocamdată, rămânem telespectatori, pantru a treia oară consecutiv, la un Mondial! Cel din Africa de Sud, care stă să debuteze vineri 11 iunie…

…Până la Mondialul African, ne pregătim de căderea cortinei și în liga noastră secundă. După 18 ani, Tg.Mureș (cu Adrian Falub antrenor; a 3-a promovare pentru el, după cele cu „U” Cluj și Unirea Alba Iulia!) revine pe prima scenă. Cu o echipă înființată acum doi ani! Să fie într-un ceas bun!… Ce fotbal se juca la Tg. Mureș pe vremea lui Loți Boloni!… Pe atunci, A.S.Armata Tg. Mureș (cum spunea la radio minunatul crainic Dan Voicilă!) a ajuns până în Cupa UEFA…

…S-a întors pe prima scenă, după patru ani, și „gașca nebună din Regie”. Sportul Studențesc, cu Tibor Selymeș la timonă, a promovat în această duminică, la prânz, după 2-1 cu Gloria Buzău (prin „dubla” lui Curelea), semn că Bucureștiul va avea, din stagiunea de toamnă, patru echipe în liga lui Mitică. Asta, dacă Șiman, patronul „găștii nebune”, nu va mai vinde un lot, după Costin Lazăr, Mazilu, Negru, Varga, Bălan și câți alții…

…Tot pe prima scenă va juca, din stagiunea viitoare, și întâia comună din România: Brăneștiul, aflat la 12 kilometri de București! Un mare triumf pentru „Victoria” lui Ilie Stan, ajutat din retur de directorul sportiv Alin Buzărin, fostul gazetar de top de la Gazeta Sporturilor. Care câștigătoare a Seriei I, însă, va susține meciurile din Liga I la…Buzău!

Ultima necunoscută din eșalonul cu nr. 2: Dacia Mioveni-66 de puncte (dar cu meciurile terminate!) sau „U” Cluj-64 de puncte? Studenții mai au o partidă, sâmbătă viitoare, la Lupeni, și, în mod deosebit, multe speranțe, miercuri, pentru un 3-0, la „masa verde”, după analiza memoriului depus pentru invadarea terenului de către spectatorii piteșteni, la acel 1-1, de acum două etape!

…Și în cazul lui FCM Tg. Mureș și al Brăneștiului unii vorbesc despre „modelul CFR Cluj sau Vaslui”. Adică, unde-s bani și „cap” se nasc și minunile. Mai ales în fotbalul românesc. Eu spun că exemplul cel mai nimerit pentru o paralelă cu noile promovate îl reprezintă Unirea Urziceni, dintr-un oraș cu o populație… comună de 17.000 de locuitori. În inima Bărăganului, nu s-a folosit „rețeta CFR sau Vaslui” cu invazia străinilor, mai mulți sau mai puțini de duzină…

…Bine că nu ne-am pomenit în Liga lui Mitică și cu echipele din Stejaru, Snagov (care au avut șanse la un moment dat în Seria I!), Covaci sau Șimleul Silvaniei! Asta, în timp ce Jiul Petroșani, fără bani, nu s-a mai prezentat la meciurile returului, ca „recordul” să-l ofere Drobeta Tr. Severin, oraș care și-a inaugurat un stadion ultramodern, în momentul în care echipa Fotbal Club n-a mai găsit fonduri să joace și returul din Liga a II-a! Aceleași motive din care au abandonat cursa CFR Timișoara (în tur) și Cetate Suceava (în retur)…

…M-a bucurat mult promovarea în „lumea a doua” a fotbalului românesc a Viitorului Constanța, echipa de copilandri a Academiei de Fotbal „Gheorghe Hagi” de pe malul mării. Sâmbătă, „pescărușii” Regelui au învins, acasă, cu 1-0, pe C.S. Tunari, și au primit viza pentru liga secundă cu o etapă înaintea finalului. Viitorul Constanța, un „Xerox” peste un sfert de veac al Luceafărului, echipă pe care am arbitrat-o în Divizia B, pe când avea în componență un diamant numit Gheorghe Hagi! Atunci, era Centru Național al Federației. Acum, Federația n-a mai găsit fonduri pentru salvarea Fotbalului românesc! Noroc cu Academia lui Gică Hagi, cu Școala de Fotbal a lui Gică Popescu (în tratative cu FCM Târgoviște, care e și ea cu un pas în „B”)!

…Și, dacă tot am ajuns prin „lumea a treia” (nu-i vorba despre performanțele Naționalei, ci de Liga a III-a!), o precizare: cu o rundă înaintea finișului din Divizia C, și-au mai obținut biletele pentru eșalonul secund C.F. Brăila, Pandurii II Tg. Jiu și Voința Sibiu. Ca și promovate, Juventus București și FCM Târgoviște. Dintre ele, câte vor rezista valoric și, în special, financiar?

…În box, se fură în continuare ca în codru. Sâmbătă, spre miezul nopții, la București, am urmărit live, pe Digi Sport, meciul de la Istanbul pentru titlul mondial interimar WBC, la semimijlocie, al lui Ionuț Dan (JoJo Dan, cum e cunoscut giurgiuveanul în Canada, unde boxează la clubul profesionist Interbox Montreal). Adversar, un turc (Selcuk Aydin) fără ștaif. Dar cu mafioții din culisele boxului profesionist de partea sa. Bătut pentru două meciuri, ba fără să mai poată trimite vreun pumn ca lumea în ultimele trei round-uri (!!!), ienicerul s-a trezit învingător, grație arbitrilor pungași!?! Ei, care trebuiau să-l descalifice pe bietul Aydin pentru loviturile nepermise (cu cotul, capul, după oprirea luptei)! Cum „judecătorul” din ring a fost un englez, am înțeles că și la Londra e criză mare. Materială, dar, mai ales, morală…

…În așteptarea Carnavalului fotbalistic de la capătul de sud al Africii, multe partide amicale. Cu câteva rezultate ciudate. Campioana lumii, spre exemplu, Italia, n-a cunoscut victoria în seria de trei amicale dinaintea startului cu Paraguay (14 iunie): 0-0 cu Camerun, 1-2 cu Mexic, 1-1, cu Elveția. Numai că italienii au pornit mereu greoi. Emblematic, în acest sens, îl reprezintă Mondialul spaniol, din ’82, când trupa lui Enzo Bearzot a fost pusă la zid după grupe, unde n-a câștigat (nici n-a pierdut) vreun meci. Dar, în final, a cucerit titlul!…

…Lamentabil se prezintă Franța. Am urmărit „cocoșul galic” jumulit bine de lipsa de idei a lui Domenech și tare mă rog să o țină tot așa, până în 11 octombrie, când Naționala noastră îl va înfrunta la Paris. Deocamdată, o echipă penibilă. Și nu doar că a făcut egal (1-1) cu Tunisia și a cedat incredibil (0-1!!!) în fața Chinei…

…Încântător, atacul Mexicului! A făcut spectacol cu Anglia și Olanda (chiar dacă a pierdut cu 1-3, respectiv 1-2), a încântat cu Italia, pe care a învins-o cu 2-1. Cu un argeninian naturalizat (Franco, titular la West Ham Londra), cu Vela, de la Arsenal Londra, Giovani dos Santos (Galatasaray), cu noua speranță Javier Chicarito Hernandez (pe care l-a și luat Sir Alex Ferguson la Manchester United!), cu Rafael Marquez, de la Barcelona, Osorio (Stuttgart), Moreno (Alkmaar), Rodriguez și Salcido (PSV Eindhoven), aztecii se anunță printre frumoasele surprize, în grupa A, cu Africa de Sud, Uruguay și Franța. Oricum, Mexicul se află la a 14 prezență din cele 18 ediții ale Mondialului, dintre care ultimele 5 (cinci) consecutive!

…În timp ce Naționala României se află la a treia absență consecutivă la un Mondial! Noroc cu Viitorul lui Hagi!…