DRUMUL MEU SPRE LIBERTATE A ÎNCEPUT, ACUM 32 DE ANI, LA 4 IULIE 1986!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

 

…4 Iulie 1986. Plecam din București, cu o Dacia 1300, spre…AMERICA! Aveam 41 de ani, eram realizat, sentimental, profesional și financiar, dar lăsam gazetărie, dramaturgie (6 premiere la activ!), scumpii părinți, sora Mona, soția Cornelia, colegi și prieteni, pentru Libertatea piciului meu Ducu, pe atunci de 10 ani!… Viza pentru America am luat-o, după cinci luni și zece zile de dureroasă așteptare, in Lagărul de refugiați politici din Italia (Latina și Roma), unde am dormit cu spaime și un ciocan sub pernă, unde am cărat mobilă la etajul 6, am spălat pizzerii și closete, am săpat șanțuri la Vitinia, am cosit iarbă și încărcat la betoniere la Ostia!… Și unde, popularitatea de comentator sportiv m-a salvat de la mutilare, fanii mei, Microbiștii, cărora, seara, în fața Grajdurilor de la Latina (80 km. Sud de Roma), le povesteam despre Dobrin, Dumitrache, Rică Răducanu, Balaci, Marcel Răducanu, despre Sevilla 7 mai 1986, unde am fost trimis al ziarului “Sportul”, împreună cu profesorul meu marele Ioan Chirilă și m-am întors la București… Iar ei mă apărau de “cârtițele” Securității, unul urma să îmi taie tendonul de la un picior, altul să umble cu o șurubelniță in capul meu!…

…Ca intr-un film sau piesă tare, potențialii mei agresori, Nelu și Iani, “îmbârligați” (termenul lor preferat!) de Pedro, care-și făcuse o facultate la Timișoara și ajunsese recepționist la pensiunea de profugi “Claudia” din Roma, racolat de “băieții cu ochi albaștrii”, erau unul fan UTA, altul Poli Timișoara, mă știau de la TV, și au devenit păzitorii mei! Ba, intr-o seară, m-au dus in fața unei biserici și l-au implorat pe Dumnezeu să-i ierte pentru ce urmau să îmi facă, fără să știe că eu trebuia să fiu mutilat cu sânge rece… După care m-au invitat la un restaurant, am mâncat ca niciodată in cele două luni de Lagăr, m-au întrebat câte-n lună și in stele despre UTA, Poli Timișoara, Craiova și Rapid, despre Duckadam la Sevilla, erau Fericiți. Am înțeles rapid că “prietenii ziaristului și dramaturgului, care va scrie o carte despre ei”, cum se făleau, făceau tot felul de nebunii, furau rulote cu oameni in ele, mașini, îmi săltaseră și Dăciuța mea, mi-au adus-o a doua zi și m-au ajutat să o vând la un preț bun, erau unși cu toate alifiile, știau toate relele, șuteau din tot felul de magazine, intr-o zi, când am căzut la pat cu febră mare, au intrat ca o vijelie in camera mea, și a colegilor de suferință și speranță Gigel și Romeo, și-au scos hainele și au deșertat vreo trei kilograme de alimente scumpe și cutii de medicamente, categoric furate, și au început să țipe că, dacă mi se întâmplă ceva rău, vor răspunde cu toții in fața lor! Au ieșit deciși să meargă la Recepție, să-l “aranjeze” pe Pedro, cu șurubelnița ce mi-era destinată, i-am implorat să se potolească, altfel, mutilarea “cârtiței” va aduce Poliția și pot fi probleme pentru toți, iar eu mă chinui in Lagăr, ca să-mi văd feciorul și soția în America…
…Și dramaturgia, Amanta mea Thalia, părăsită brusc și dureros, avea să mă ajute, piesa mea, comedia politică de mare curaj “Aventura unei femei cuminți”, cu premiera in 1981, la Teatrul Bacovia, jucată de 286 de ori în toată țara, dar interzisă în turneu la Naționalul bucureștean (două spectacole Sold out, în 10 mai 1984), pentru că am fost un ticălos dând de înțeles că “To’arășa nu e femeie cuminte?!”, fiind numit năpârcă capitalistă, piesa aceea, spuneam, m-a ajutat să obțin Viza pentru USA! …
…Spre care am zburat de la Roma, in 19 Decembrie 1986… Alt surghiun și între Zgârie Nori, cinci ani și jumătate condamnat la “carcera galbenă”, taximetria, Academia Vieții, pe timp de noapte, cu pistol la tâmplă și cuțit in ceafă, dar și pasageri de Legendă, Zorba Grecul, Greta Garbo, Imelda Marcos, Fata lui Fidel Castro… Pe timp de zi zămisleam, primele trei luni în subsolul vilei regretatei mele verișoare Tory, apoi în apartamentul meu de două camere, din Roosevelt Island, întâiul ziar de sport in limba română în afara Țării, “Lumea Sporturilor”, devenit din vara lui ‘89 și “Lumea Noastră”… Sigur că, azi, dacă mi s-ar oferi un milion de dolari n-aș mai putea repeta fantastica experiență de viață în care numai Bunul Dumnezeu m-a ținut viu…
…Zbuciumul meu, veritabilă “Condamnare la Libertate” n-a fost in zadar! Ducu este realizat, fericit, acolo, departe, în California, cu Tezaurul lui-Genevieve și Celine, nepoțelele mele de aur!
…Da, a meritat să risc totul, acum 32 de ani, în fond nu mi-am făcut decât datoria de părinte, chiar dacă nu cred că voi mai lua vreodată avionul spre Los Angeles!
HAPPY BIRTHDAY, AMERICA!

Că e fotbal, că e teatru sau politică, tot un circ se cheamă!

…Chiar dacă căldurile n-au sărit (încă!) de 32 de grade Celsius, la București, la umbră, mulți umblă, vorbesc și, mai ales, iau decizii de parcă ar fi leșinați, ca să nu zic beți. În fotbal, în dramaturgie, în politică, dar, unde, în România de azi, nu-i boala haosului devastator?…

…În fotbal, Timișoara, leagăn al sportului-rege din România, e batjocorită de mai-marii FRF și LPF. Sigur că se plătesc polițe grele pentru „lecțiile” mereu moralistului Iancu, sigur că legea trebuie respectată. Dar totul se cere făcut clar, la lumina zilei, fără șovăieli, polițe și piruete de oameni debusolați de incompetență sau de răutate.

…Luni 20 iunie, dimineața, spre exemplu, Timișoara (vicecampioana țării!) și Bistrița (care nu retrogradase!) erau în Divizia B, F.C. Bihor, care promovase, după clasamentul seriei a II-a, rămăsese tot în eșalonul secund. La prânz, însă, prima „bombiță”! Comitetul Executiv al FRF, stârnit, zice-se, de Mitică Dragomir, a decis să supună la vot soarta celor trei echipe. Și, cu 9 voturi pentru, 2 abțineri și 2 contra (M.Stan-Oțelul și D.Costin-Sindicat), s-a decis că Timișoara, Bistrița și Oradea vor juca pe prima scenă! Numai că, nici n-a apucat guralivul Iancu să amenințe pe toată lumea potrivnică lui, că a și început circul, mai ales că prin jur se afla și un emisar venit de la UEFA. Bossul federal, Mircea Sandu, alias Nașul, a ieșit din sală înaintea votării (diplomat, nu glumă!). Ceea ce i-a permis să considere nul votul Executivului său, care nu ar fi avut dreptul la o asemenea manevră. Întrebarea e de ce șeful FRF a lăsat 13 oameni să voteze, dacă știa că n-au niciun drept?… Cum, necum, s-a ajuns la mâna TAS-ului, unicul în stare să realizeze ce nu reușiseră Nașul și camarila. Oricum, Poli Timișoara nu va juca în Liga Campionilor!… Și cum juriștii Tribunalului Sportiv de la Lausanne intră într-o vacanță de vreo două luni, e de așteptat să aflăm dacă Timișoara, Bistrița și Oradea vor juca pe prima scenă pe la finele lui august, când Liga I își va fi disputat… 5 etape! Iar ca TAS, pas, impas, să nu însemne decât de 25 de cenți speranță, Nașul a anunțat, miercuri 22 iunie, că se va da un baraj între Săgeata Năvodari (locul 3 în seria I a diviziei secunde) și Voința Sibiu (locul 4 în seria a II-a) pentru, ocuparea ultimului loc în Liga I. Unde nu vor mai fi Poli, Gloria și F.C. Bihor (Dacia Mioveni în locul orădenilor!), dar va rămâne Sportul studențesc, ultima clasată, prima retrogradată din ediția trecutp, care nu și-a îndeplinit nici barajul!?!… În 1973, Sportul studențesc și U Cluj au terminat campionatul de 16 echipe pe ultimele două locuri, dar nu au retrogradat, pentru că Nicu Ceaușescu, suporterul nr. 1 al echipei din Regie a decretat mărirea peste noapte a Diviziei A de la 16 echipe la 18!… Acum, s-ar fi putut reveni la formula mai bună cu 16 echipe, dar federalii și lepefiștii au uitat că au promis de mai multe ori așa ceva. Care să fie misterul?… Cum de se invocă principiile licențierii, când Săgeata Năvodari a fost înștiințată la mijlocul cursei (nu la început, cum se cuvenea!) că nu are drept de promovare, ca, acum, să fie trimisă la barajul pentru promovare?! Unde e haos, nu poți găsi logică, etică și bun simț elementar, aceasta este singura concluzie…

***

…Circ și la Uniunea Scriitorilor din România (USR). Pentru al doilea an consecutiv, nu s-a acordat Premiul Uniunii pentru dramaturgie!?! Nu mă interesează că unii leagă acest „record” mondial de neagrearea genului de către președintele USR, criticul literar Nicolae Manolescu. Mă doare că, alături de unii directori de teatru și regizori apare, acum, și USR pe post de gropar al dramaturgiei autohtone. Știu că dramaturgia se scrie foarte greu și se citește și mai greu. Mai bine zis dramaturgia română nu prea se citește, nici măcar de regizori, directori de teatru și… juriile chemate să răsplătească eforturile unor literați. Dincolo de lipsa de respect față de confrați, marea dramă este că la USR nu s-a aflat că nu există o literatură națională serioasă fără dramaturgie. Iar dramaturgie română există! O spun cu argumente. Am citit peste 200 de piese în ultimul an, există un evantai de concursuri de dramaturgie (UNITER, Timișoara, Rm.Vâlcea, festCo, Giurgiu, Galați), ba Uniunea Scriitorilor finanțează și un Club al Dramaturgilor, unde se susțin 10 spectacole-lectură în fiecare an. Și, atunci, de ce este marginalizată dramaturgia autohtonă? Din comoditate, răutate și ignoranță, ce să ne mai ascundem după cireș…

***

…Triplu salt mortal și în circul politicii românești. „Piratul din Caraibe”, scuzați, din Cotroceni, vrea să mute țara din 41 de județe, plus Bucureștiul cu Ilfovul lipit, în numai opt regiuni, capitalele urmând să fie la Iași, Cluj, Timișoara, Ploiești, Craiova, Constanța, Sibiu sau Brașov și București. Vrea vrânceanul, să zicem, să rezolve o problemă serioasă la centru, apoi se duce el până la Constanța, nu vara, la mare, ci iarna pe viscol greu… Vrea un giurgiuvean să afle dreptatea, ia drumul Ploieștiului ș.a.m.d. Comanduirea susține că e o manevră pentru economii, Opoziția vede susbstrat politic legat de viitoarele alegeri. Cert este că acest triplu salt mortal (se află și UDMR-ul în reprezentație, cu pretenții aberante), fără plasă de siguranță, anunță vremuri grele pentru milioanele de defavorizați ai sorții…

…Și dacă Puterea vorbește despre viitoare posibile economii (circa 100.000 de milioane euro) prin regionalizare, presa scrie că datoria externă a României a depășit… 93 (nouăzecișitrei) de miliarde euro!?!… Grecia e în haos mortal, la doi pași de noi. Doamne ferește!…

„Bâtele” lui Iancu și lecția de fotbal de la Milano!

…Derby-ul de pe Bega, de sâmbătă seară, s-a încheiat alb. Oricum, un 0-0 nedrept. Steaua a jucat mai bine, a avut cel puțin trei ocazii de victorie, însă Nicoliță, Maicon (un fâs!) și Surdu au ratat incredibil, iar goalkeeperul gazdelor, Pantelimon, a apărat ca un portar de Națională serioasă… Timișoara a avut un penalty nedat, când Iliev a intrat la Curtean, în centrul careului, ca în campionatul bulgar, însă arbitrul Balaj a ațipit o clipă. Cârțu a demonstrat că nu-i șofer de „autobază”, ci fostul atacant-artist al Craiovei-Maxima, jucând cu patru oameni în linie de asalt. Norocul, însă, l-a ocolit în această seară…

…Cu remiza de la Timișoara, Steaua s-a depărtat, practic, de titlul la care încă gândește utopic Gigi Becali, pentru că 11 puncte distanță de lider înseamnă, oricum am socoti, unsprezece puncte, adică o realitate total potrivnică. „Poli” a visat toată noaptea dinaintea meciului că va îmbrăca „tricoul galben” de la gălățenii învinși (și) la Brașov (0-1), dar a jucat ca un lider de second hand. Încoronarea se amână, visul continuă, totuși, căci timișorenii s-au apropiat la un punct de Oțelul cam îndoit de scăderea cotelor apelor Dunării…

…Derby-ul a oferit un fotbal crâncen, cu o stea mult mai determinată, cu gazdele cam copleșite (în teren) de miza jocului și titularii absenți, un meci cu câteva intrări de „țapinari”, netaxate cu se cuvenea de fluieraș („cotul” aplicat de Ricardo lui Alexa însemna în orice campionat din lume eliminare, dacă centralul și tușierii nu dormeau plătiți în post!). Firesc ca patronul echipei de pe Bega, bucureșteanul Marian Iancu, să fie nemulțumit după acest egal, doar visase și el să vorbească presei din tronul liderului. Numai că, la prima intervenție la GSP, a redus toată discuția (sau gălăgia!) la arbitraj, iar una dintre afirmații avea nevoie de bulina pusă în colțul micului ecran: „Nu ne rămâne decât să luăm bâtele și să le dăm în cap, să le scoatem ochii.”!?! Bâtele, care ar fi fost în mintea domnului Iancu pentru Balaj și arbitrii, vin ca un bomerang la prima interogație gravă a bass-ului bănățenilor: „Ce fotbal jucăm noi în România?!”. Chiar așa, domnule Iancu, am ajuns la un fotbal de junglă, de trib, cu bâte și ochi scoși la un joc, nu la un război?! Afirmația dv. mi-a amintit brusc de abominabila Mineriadă din iunie 1990, când, în Piața Universității din București, studenții erau bătuți bestial cu bâtele din epoca de piatră! De la un conducător de club, mai ales de echipă care se bate pentru titlu, de la un om al anului 2011 aveam alte pretenții…

…După duelul alb de pe Bega, am comutat pe un derby adevărat: Milan-Inter Milano (3-0), cu un „diavol” dezlănțuit, „dubla” lui Pato și Chivu al nostru eliminat, în min. 54, la 0-1. O clipă mi-am închipuit că în fața Milanului sau Interului se află Oțelul Galați, Poli Timișoara sau F.C. Vaslui, una dintre cele trei echipe care, cred, va câștiga titlul românesc. Și m-am convins imediat că oricare ar cuceri titlul, vom avea o campioană departe de fotbalul adevărat. Cel jucat serios, nu vorbit zilnic la mișto. Un fotbal fără injurii, bâte, scandaluri infinite, cu gentlemeni în fotoliul de conducători, unde dialogul și rațiunea tronează. Nu bâtele!…

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

Oțelul și fiarele vechi

…Am urmărit (la televizor, of course!), cu atenție, cele două meciuri care au ținut capul de afiș al rundei 20 din prima ligă românească (la fotbal, doar nu la popice!). Așa, ca pentru primele impresii la început de primăvară, mi-am pierdut timpul cu disputa din briza Dunării și cu derby-ul Westului, de sub Feleac…

…Oțelul a învins, cu 1-0 (0-0), un mărfar care sâmbătă a avut nume de Rapid, însă n-a prea strălucit. Trupa lui Dorinel e harnică, disciplinată, iar fără vedete s-a articulat pe principiul nespectaculos, dar sănătos „Toți pentru unul, unul pentru toți”. Echipa de la Dunăre a rămas lider cu 5 (cinci) puncte avans, dar trei dintre ele reintră în discuții aprinse prin culise, unde se țese rejucarea partidei cu Pandurii, câștigată de moldoveni, cu 3-0, la „masa verde”, pentru neachitarea de către gorjeni a unei vechi restanțe față de „câinii roșii” de la Dinamo, pe care băieții lui Grigoraș i-au pus cu botul pe labe, după surprinzătorul 2-2 (1-1), de vineri seară, dar nu la „Masa Tăcerii” din Tg. Jiu, ci chiar în „Groapa” din Șos. Ștefan cel Mare!… Sincer să fiu, m-ar bucura întâiul titlu la Galați, ceea ce în mediocritatea campionatului nostru ar aduce o neșteptată pată de culoare (ar fi și primul titlu în Moldova!), însă trupa de la Dunăre nu prea arată forța de joc și cea morală care să mă facă să pariez că va câștiga campionatul. M-aș bucura ca viitorul să mă contrazică…

***

…Am vizionat și bătălia de la Cluj, între campioana să en-titre, CFR-ul internațional (slăbit vizibil prin vânzarea lui Culio și Traore!), și „Poli” Timișoara, singura echipă neînvinsă la noi după 20 de etape (doar FC Porto-după 22 de meciuri, FC Copenhaga-19 partide și bulgarii de la Litex Loveci-17 jocuri n-au cunoscut eșecul în Europa!). Bănățenii au câștigat cu 2-1 (1-1), dar cu marele ajutor al circarului cu fluier, Marcel Avram, băiatul lu’ tata-tușierul de duzină ajuns ciudat șeful arbitrilor. Dictând anapoda două penalty-uri, câte unul de fiecare parte, în prima repriză, zurbagiul cu fluier nu l-a acordat (în favoarea gazdelor!), în actul II, pe singurul care se vedea și dintr-un avion rablagit Antonov, ba, mai mult, l-a și eliminat pe Bastos cel faultat în careu, căutând într-o imaginară simulare alibi-ul pentru incompetența lui de fluieraș propulsat de „pile”. Dincolo de rezultat, victoria contestată a timișorenilor, Poli mi s-a părut echipa cea mai puternică din campionatul nostru la ora actuală, în stare, cred, să continue, peste decenii, isprăvile „Chinezului” (6 la număr) și „Ripensiei” (4) care au dus de 10 (zece) ori titlul național pe Bega, ultima dată în 1938!

***

…Am scris, ba am declarat și într-o emisiune TV de la finele anului trecut, că titlul de toamnă (neoficial, firește) poposit la Galați reprezintă un triumf al seriozității și muncii în echipă. Dar, în același timp, el se datorează și mediocrității granzilor din Liga lui Mitică, măcinați de interminabile miticisme. Speriați de evadarea gălățenilor, la jumătatea cursei, la 5 (cinci) puncte avans, și având în minte și miracolul din Bărăgan (campioana Unirea Urziceni, de acum doi ani!), favoriții fără argumente la titlu au început să dea cu pietre în „tricoul galben”, evidențiind (deși nu mai era cazul) tradiționala răutate românească. Gigi Becali avea să se declare satisfăcut de o eventuală criză financiară la Galați, Porumboiu să considere „blat ordinar” victoria Oțelului, la „masa verde”, cu Pandurii (de parcă echipa din Tg. Jiu, cu ștreangul de gât, avea vreun interes să-și tragă singură scaunul de sub picioare!?!), iar, mai nou, sâmbătă seara, Marian Iancu, boss-ul bănățenilor, să-l atace la baionetă pe președintele liderului, Marius Stan, acuzându-l, cu ton fariseic, că a făcut parte din „cooperativa” de ieri și că a vrut să ajungă primarul Galațiului! Sunt sigur că toate aceste atacuri concentrate, venite din partea celor de sub liderul de toamnă-iarnă, nu urmăresc decât atragerea gălățenilor în baia de lături, în mocirla în care se bălăcăresc de ani buni cei care bagă bani cu vagoanele în echipele lor, însă tot pierd campionatul. Ba în dauna CFR-ului (care, lăudabil, nu a intrat în „bâlciul deșertăciunilor”, nici după furtul de sâmbătă seara!), ba a „refuzaților” din Urziceni. Dacă Marius Stan, Dorinel Munteanu și vreuna dintre harnicile furnici de la Dunăre vor intra într-un asemenea joc pervers și păgubos, atunci, mă tem că, în numai câteva etape, Oțelul cu luciu azi va trece rapid în rândul fiarelor vechi…

***

…Dacă Oțelul a câștigat la „masa verde”, cu 3-0, meciul cu Pandurii, Steaua a pierdut, cu 0-3, meciul din Ghencea, în fața Brașovului, duminică seara. La… „masa albă”, căci a nins ca-n filme. Ceea ce ar putea fi un argument ca Gigi Becali să ceară rejucarea partidei! Că, doar, de atâta zăpadă, Burdujan, Brandan și ceilalți figuranți din Ghencea n-au văzut tactica celor de sub Tâmpa, iar Tătărușanu n-a putut zări primele două goluri de antologie ale brașovenilor!… Cât despre patronul Gigi Becali, umilit de nu-și mai amintește de când n-a mai pățit așa rușine, de-a plecat de la meci după super-golul lui Cristescu, la 0-1, ce să mai spui?! Doar că e primul europarlamentar care declară presei: „Sunt un dobitoc”! Eu nu cred asta. Mă gândesc doar că Dumnezeu nu doarme. Am scris acest lucru imediat după ce latifundiarul se bucura, hăhăind, că, din cauza crizei financiare, Oțelul va deveni fier vechi. Uite c-a devenit steluța lui de jucărie…

Liga I. piȚurcă pentru un zar măsluit

…Numai două etape a fost liniște în Ghencea. Steaua a câștigat la xerox (2-1) primele două partide din noul campionat, împotriva studenților din Cluj (nou-promovați) și a celor din Bănie (cu ajutorul prețios al tușierului Onicaș). Galeria revenise la sentimente mai bune, umplând arena, noul antrenor Pițurcă devenise peste noapte Mesia, patronul Gigi Becali începuse din nou să viseze la câștigarea…Ligii Europei, ce mai, curgea mierea în Ghencea, unde câinii mergeau cu covrigi de aur în coadă, cu toată criza în care s-a scufundat România. Dar, deodată, așa, din senin, în ajunul plecării Stelei la Brașov, vineri, s-a pornit un veritabil uragan!… Vinovatul n-a mai fost de data aceasta imposibilul Gigi Becali, cum se întâmplase, în Ghencea, cu gloriile Hagi, Dorinel Munteanu, Lăcătuș, ci noul antrenor Victor Pițurcă! Deși i s-au îndeplinit toate pretențiile, de la salariul de nabab, prima de titlu și vagonul de țechini pentru o duzină de achiziții, maestrul zarurilor măsluite s-a gândit să dea lovitura: i-a cerut patronului o garanție de… 25 (douăzecișicinci de milioane!) de euro!!!!! Miza? Dacă patronul Gigi Becali va scăpa o vorbă care-l deranjează pe el, marele, inegalabilul antrenor, atunci va plăti fabuloasa sumă!?!…

…Gigi Becali a înțeles imediat că amicul Piți, ajuns idolul galeriei rebele, joacă tare. Așa că i-a dublat rapid salariul, la 50.000 de euro pe lună, și premiul pentru titlu la 2 (două) milioane de euro. Fanul casinourilor n-a cedat, însă, a ținut-o pe „culoarea” lui: 25.000 de euro! Cum patronul n-a putut accepta acest „zar de fugă”, Pițurcă a anunțat că nu însoțește echipa la Brașov, pentru meciul de sâmbătă seara. Și, chiar dacă Gigi Becali a încercat toată sâmbăta să-l readucă pe antrenor la sentimente mai bune, îngâmfatul tehnician s-a ținut de cuvânt și n-a venit la meci, ceea ce a echivalat cu o dezertare. Care abandon de echipă n-a fost taxată de fanii steliști deplasați sub Tâmpa, dimpotrivă, ei l-au aclamat pe antrenor și l-au înjurat ordinar pe patron!… Ceea ce au omis acei fani deplasați este că, dacă Pițurcă s-ar fi aflat pe bancă, la Brașov, și nu în fața televizorului la București, atunci, negreșit, Steaua n-ar fi făcut pasul înapoi, după ce a deschis scorul (Nicoliță-min. 66), și n-ar fi tremurat în ultimele 20 de minute, fiind egalată în min. 89, dintr-un penalty (absolut corect acordat de arbitrul Balaj!) transformat de Ilyeș!…

…Nu știu cum va continua această nouă telenovelă din fotbalul nostru de doi bani. Chiar dacă Gigi Becali, necăjit de cele două puncte pierdute de Steaua și, cu siguranță, istovit de această sâmbătă a tratativelor, a declarat la finele întâlnirii din Țara Bârsei că nu o să facă sluj în fața lui Pițurcă și a nimănui. L-am criticat de atâtea ori pe „don Jiji”, dar de data aceasta are perfectă dreptate. Zarul măsluit al celui primit împărătește în Ghencea s-a dovedit o mizerabilă țurcă. Scuzați, piȚurcă!…

…În umbra acestui circ, demiterea (vineri!) a managerului Mihai Stoica, la vicecampioana Unirea Urziceni (învinsă la Tg.Mureș: 0-1!), ca și demisia (sâmbătă) a lui Gheorghe Chivorchian, președintele lui Poli Timișoara. Categoric, codul galben al caniculei, dar și al furtunilor ce au ravășit ultimele două zile ale României nu putea evita al nostru fotbal-țurcă!

Costică Ștefănescu, de două ori căpitan pe Wembley!

…Căpitanul Naționalei de pe Wembley, din 29 aprilie ’81, când, la Londra, a fost 0-0, și din…11 septembrie ’85, tot în Templul Fotbalului, la 1-1 (goluri: Hoddle-25’ și Cămătaru-60’), Costică Ștefănescu, serbează, în acest final de săptămână, 59 de primăveri. În acel 26 martie ’51, când a descoperit lumina Lumii, Zeii l-au hărăzit să ajungă mare căpitan de plai, la Craiova-Maxima și la Naționala României. „Ministrul apărării”, cum l-au numit atâția cronicari, jucătorul cu prestanță de diplomat, cu fantastică anticipație a jocului și cu o măiastră tehnică a deposedării, a ales fotbalul la copiii Stelei, alergând mai mult la mijlocul terenului. Ca mijlocaș a și debutat, într-o echipă de poveste a Stelei, însă a ajuns star, ca stâlp al defensivei, în trupa Craiovei de Legendă, Campioana unei mari iubiri. Îl plasase fericit acolo, „vameș” pe reduta olteană, sub bagheta regretatului Titi Teașcă, poetul Adrian Păunescu, sedus și el de jocul elegant ce amintea de Beckenbauer și Sandu Boc.

…Costică Ștefănescu este recordmanul jocurilor pe prima noastră scenă fotbalistică, unde a apărut de 490 de ori, marcând 19 goluri, (dintre care 9 pentru Steaua, la care a debutat și pentru care a evoluat în 77 de întâlniri în Divizia A)! Gloria avea să o cunoască, însă, în Cetatea Băniei, sub faldul Craiovei-Maxima, echipa care ne-a dus prima spre aerul tare de pe piscurile Europei.

…378 de meciuri de campionat în fermecătorul „11” oltean, 53 de prezențe în cupele europene (8 pentru militari, 45 pentru craioveni). Iar retragerea de jucător, sub zăpezile pure ale Postăvarului, în trupa brașoveană, unde a cunoscut și debutul de antrenor.

…Talentul de excepție, inteligența și sobrietatea definitorie i-au fost încununate cu 3 titluri de campion sub tricoul Craiovei Maxima. Pentru mulți, de la regretatul Amza Pellea la minunatul menestrel (și) de astăzi Tudor Gheorghe, Craiova a însemnat Campioana unei mari iubiri, în vremurile când cucerea laurii supremi ai campionatului, în 1974, 1980 și 1981, dar și bucuria celor 4 Cupe ale României, adjudecate en fanfare, avându-l căpitan pe Costică Ștefănescu, în 1977, 1978, 1981, 1983. Și a mai fost o Cupă pentru sărbătoritul de astăzi, înainte ca el să ia drumul Olteniei-Terra Nova, cu Steaua, în 1970…

…Succesele de ecou european cu team-ul Craiovei-Maxima l-au propulsat, logic, și în defensiva Naționalei, unde a apărut de 66 de ori. De referință rămân câteva partide de istorie. Cele două remize cu Anglia, 0-0 și 1-1, ambele în preliminarii mondiale, pe Wembley… Victoria din 16 aprilie ’83, 1-0 (gol: Boloni-24’), la București, cu Italia, campioana lumii pe atunci, ca și succesul cu 1-0 (gol: Cămătaru-29’), în fața Suediei, în 9 iunie ’83, pe „Rasunda”, la Stockholm, adevărata viză pentru Euro ’84, unde Costică Ștefănescu n-a fost doar titular în „11”-le tricolor, ci și căpitanul lui.

…Ca antrenor a debutat la FC Brașov, în 1986, pe când era și jucător. A antrenat trupa din Țara Bârsei, Steaua, FCM Bacău, Poli Timișoara, Astra Ploiești și CSM Reșița, dar și peste hotare, în Israel, Siria și Kuweit. A cunoscut și ca antrenor mari bucurii, câștigând Cupa Siriei și, mai ales, Cupa Asiei, în ’94, cu Al Jaish. Ba, a ajuns și pe banca Naționalei, ca secund al fostului coechipier de la Steaua, generalul Anghel Iordănescu.

…Astăzi, cu gândul la remizele istorice de pe Wembley, la acea echipă de Legendă, Craiova-Maxima, și la cariera lui de excepție, lui Costică Ștefănescu nu-i putem ura decât… Sănătate-Maximă și toate bucuriile vieții pe care le merită din plin!

…Tot astăzi 26 martie, un buchet de gânduri însorite și sentimente pure pentru cel mai mare comentator sportiv de televiziune din România, inegalabilul Cristian Țopescu, ca și pentru Violeta Beclea-Szekely, una dintre marile doamne ale atletismului românesc!

Începe fotbalul românesc, în vechea mocirlă!

…Ninge, plouă, viscol, polei, inundații, nu contează!… Opt conducători de club cer amânarea startului în returul Ligii I, dar e un cor în pustiu… Selecționerul Răzvan Lucescu ar fi vrut și el debutul stagiunii pe vreme mai bună, pentru evitarea unor accidentări inutile, însă nu-l ascultă nimeni, acolo, sus… A respins toate aceste „semnale de alarmă” mai-marele Ligii, Mitică Dragomir, cel „uns cu toate alifiile”, după autoportretul lui Corleone în sticla televizorului. Că se va juca pe noroaie, nu interesează. Fotbalul nostru, doar, este demult învățat cu mocirla. Era cea morală. Acum, e totală. Mai ales că Naționala a căzut sub locul 30 în lume!…

…Explicația amânării cu o săptămână a plecării în retur este una singură: banii de la Televiziuni, sume și așa exagerate față de fotbalul oferit. Și, dacă au fost păcălite la „marfa” livrată, Televiziunile măcar au dreptul să nu-și mai modifice programele. Campionatul începe prin ape, zăpezi și noroaie, mâine, vineri 19 februarie, de ziua Cameliei Potec („La Mulți Ani”!), fosta Zeiță a bazinului olimpic de la Atena 2004. Returul demarează cu un meci oarecare, pe Dunăre, însă nu în Brăila copilăriei Cameliei Potec, ci mai spre vărsare, la Galați, unde bate crivățul…

…Întâia etapă de primăvară viscolită va începe vineri, pe Dunăre, și se va termina…luni, în Bărăgan, cu derby-ul ultimelor campioane, team-ul feroviarilor din Cluj vizitând Unirea Urziceni (trupă cu antrenor israelian, adus în locul „Bursucului”, care, în noaptea asta, va încearca să se îmbarce pe „submarinul galben” al gloriei în orașul Beatles-ilor, la Liverpool). Balul se va deschide, mâine, la ora 14 (de parcă la Galați nu s-ar lucra!), cu „Oțeul” lui Dorinel Munteanu contra noului Meșter Manole al celor din Curtea de Argeș, Ionuț Badea, dezertat de la Pitești, din „B”, la „Internaționalul” cu vedere clară spre lumea a doua. „Interul” argeșean, altă echipă cu alt patron care se joacă de-a antrenorii, din moment ce, în plină iarnă, l-a aruncat peste bord pe Fane Stoica, omul care făcuse veritabile minuni, învingând până și pe Dinamo, în „Groapa” de la București…

…După mișcările de trupe din iarnă, CFR Cluj pare echipa care s-a întărit cel mai mult, zic mai toți specialiștii. În timp ce Poli Timișoara ar fi gruparea ce a pierdut cele mai grele piese (dar a câștigat bani!): golgeterul Gigel Bucur, sedus de gologanii Ku…banului Krasnodar, din „B”-ul rusesc (echipă pentru al cărei maldăr de arginții Dan Petrescu a renunțat la… un meci de destin cu Liverpool!) și frații armeni Karamian, veniți în „Ghencea”, unde Steaua s-a șubrezit în apărare, unde a dispărut (plecând tot în Rusia!) și Ghionea. Anul trecut, un „baraj” Goian-Ghionea cam greu de trecut, acum, un fel de bulevardul Libertății din Ghencea, ceea ce îl neliniștește pe Stoichiță…

…Ultima sămânță de scandal dintr-un campionat aflat în mocirlă, arbitrii! Unii patroni vor fluierași străini (destui fără valoare în meciurile din tur!), motivând că autohtonii ar fi favorizat în lanț trupa din Cluj! Numai că Mircea Sandu a venit cu recomandarea, chipurile, mai-marelui arbitrilor de la UEFA, amicul spaniol Villar, care se opune prezenței brigăzilor „straniere” în Liga I românească! Idee pe care, în vară, a schimbat-o ca la Ploiești… Eu susțin că avem câțiva arbitrii foarte buni (Balaj, Tudor), peste valoarea străinașilor aduși în toamnă, dar „ai noștrii” nu sunt lăsați să arbitreze ca lumea. De unde, trag o concluzie: fotbalul românesc are arbitrii pe care și i-a crescut: cei distruși de patronii cluburilor care vor regulamentul doar pentru „dulăi”! În această rundă de debut a returului, două meciuri atrag atenția și prin arbitraje: Dinamo-Craiova (cu Augustus Constantin la centru) și Unirea Urziceni-CFR Cluj (Marius Avram). Drama este că, (și) în turul actualului campionat, multe arbitraje au fost scoase ostentativ în față, ca paravan pentru jocurile submediocre și mocirla morală în care agonizează fotbalul românesc…

…Nu va mai juca, în Bănie, Craiova, ci la Drobeta Tr. Severin (unde s-a construit un stadion excelent, cu 20.000 locuri în tribune moderne)?! Nu vor fi programați Pandurii în meciul de acasă (vor juca la Craiova?) cu Astra?! A ieșit Dinamo din cursa pentru podium?! Va domina Provincia și returul?!

Câteva întrebări serioase la începutul unui drum deasupra căruia sunt mulți, mulți nori…