Etichetă: Gigi Becali

Cine-i Buratino cu San Marino?!

…Buratino e o păpușă haioasă din lemn, cu nasul mare, copia rusească a lui Tolstoi după celebrul Pinocchio italian. Nu la poveste vreau să mă refer, ci la realitatea fotbalistică românească, unde unii ar trebui să aibe nasurile uriașe, la cât mint…

…San Marino este cea mai slabă echipă de fotbal din Europa. Reprezentativa unui așa-zis stătuleț cu nici 30.000 de locuitori, care abia ar ocupa jumătate din Național Arena. Ce legătură există între Buratino și San Marino?…

…Câteva luni bune s-a făcut mare tam-tam că vom inaugura luxosul stadion Național Arena cu un meci de 5 stele, adversar fiindu-ne celebra Argentina, vândându-se pentru această partidă de elită aproape 40.000 de bilete. Numai că federalii din Buenos Aires ne-au lăsat, în ajun, deloc cavaleresc (au și ei Buratinii lor!), cu ochii-n soare și cu picioarele pe nisipurile mișcătoare, unde a ajuns de câțiva ani naționala noastră. Bun, nu-l mai vedem pe Messi, la București, deși starul s-a dovedit un mare gentleman, cerându-le diriguitorilor fotbalului argentinian să-și respecte cuvântul și să susțină partida amanetată. Și dacă nu-i Argentina, or găsi domnii de la FRF un adversar, măcar din grupa a 2-a valorică, pentru reprezentativa română de urna a 4-a! Așa era logic… Numai că oastea Nașului nu mai știe ce e logica, ea și-a pierdut timpul și ordinea cu distrugerea Craiovei și Timișoarei, ce o interesa, doar, imaginea României!… Și s-a ajuns la uzbeci, dar au întors și ei spatele unor zevzeci. Și, dacă tot a sunat Pițurcă goarna, adunându-și un ciudat lot reprezentativ, trebuia să i se găsească un partener de probă, pe măsura Franței, adversarul din prelininariile europene, din septembrie, pe Național Arena. Și, după lungi eforturi ale lui Mircea Sandu și trupei lui de Buratini, cu greu s-a obținut acceptul unei super-puteri. Una din turism! San Marino, echipă cu hotelieri, barmani și orice, mai puțin cu fotbaliști. Ultima bășcălie din fotbalul românesc, încă o cacealma a Nașului!…

…Acum am priceput mai bine de ce Pițurcă a selecționat jucători din B, de la Alba Iulia și Iași, doi de la „forța” Pandurii și tot așa, dar niciunul de la campioana Oțelul! Voia să-i deruteze pe anonimii sanmarinezi! Mai greu va fi cu profesioniștii francezi. Că nu va juca, doar, împotriva cocoșului galic cu Avramia, Năstăsie etc…

***

…Dincolo de bășcălia federală, generată de Buratinii prezentului, merită laude minunea Mediașului care, printr-un portar nu prea băgat în seamă, Pleșca, și un antrenor de top (ignorat și el de barosani!), matematicianul Pustai, a eliminat a 5-a echipă din Bundeliga, Mainz!…Cât despre calificarea lui Dinamo, învingătoare, tot joi seara, cu 2-1, în Croația, cu modesta Varadzin, mi se pare normală, ștergând rușinea din meciul tur, 2-2, la București, după ce câinii au condus cu 2-0 și au ratat un penalty! Victoria de aseară a fost cadoul echipei pentru Cornel Dinu, care, marți, a împlinit 63 de veri, din păcate într-o rezervă a Spitalului de Urgență, unde așteaptă o operație pe inimă. Sănătate, Cornele!

…Pe plan local, Gigi Becali tinde să facă din Steaua o selecționată națională, transferând tot ce se putea, de la Craiova și Timișoara, scoase la mezat de Buratinii fotbalului nostru. Iar, mai nou, politicul își vâră coada din nou în fotbalul românesc, ministrul Apărării rugându-se de Jiji să revină în Ghencea, după ce Steluța a mers cu cortul pe la Constanța, în week-end va juca la Ploiești, cu „U” Cluj. Ba a dat ordin de revenire în Ghencea și matelotul de la conducerea țării, ceea ce-i face pe mulți să privească afacerea lui Jiji ca un Buratino de tot râsul-plânsul… Și tot prietenul Generalului, ministrul Oprea, mai încearcă o lovitură de imagine pentru actuala Putere în cădere, căutând variante pentru a reânființa Universitatea Craiova. Nu m-ar mira ca, tipic românesc, mai bine zis dâmbovițean, călăul Craiovei, Mircea Sandu să fie maestrul de ceremonii al renașterii Craiovei sub bagheta politicienilor! Trăim, doar, în România anilor 2011!

„Bâtele” lui Iancu și lecția de fotbal de la Milano!

…Derby-ul de pe Bega, de sâmbătă seară, s-a încheiat alb. Oricum, un 0-0 nedrept. Steaua a jucat mai bine, a avut cel puțin trei ocazii de victorie, însă Nicoliță, Maicon (un fâs!) și Surdu au ratat incredibil, iar goalkeeperul gazdelor, Pantelimon, a apărat ca un portar de Națională serioasă… Timișoara a avut un penalty nedat, când Iliev a intrat la Curtean, în centrul careului, ca în campionatul bulgar, însă arbitrul Balaj a ațipit o clipă. Cârțu a demonstrat că nu-i șofer de „autobază”, ci fostul atacant-artist al Craiovei-Maxima, jucând cu patru oameni în linie de asalt. Norocul, însă, l-a ocolit în această seară…

…Cu remiza de la Timișoara, Steaua s-a depărtat, practic, de titlul la care încă gândește utopic Gigi Becali, pentru că 11 puncte distanță de lider înseamnă, oricum am socoti, unsprezece puncte, adică o realitate total potrivnică. „Poli” a visat toată noaptea dinaintea meciului că va îmbrăca „tricoul galben” de la gălățenii învinși (și) la Brașov (0-1), dar a jucat ca un lider de second hand. Încoronarea se amână, visul continuă, totuși, căci timișorenii s-au apropiat la un punct de Oțelul cam îndoit de scăderea cotelor apelor Dunării…

…Derby-ul a oferit un fotbal crâncen, cu o stea mult mai determinată, cu gazdele cam copleșite (în teren) de miza jocului și titularii absenți, un meci cu câteva intrări de „țapinari”, netaxate cu se cuvenea de fluieraș („cotul” aplicat de Ricardo lui Alexa însemna în orice campionat din lume eliminare, dacă centralul și tușierii nu dormeau plătiți în post!). Firesc ca patronul echipei de pe Bega, bucureșteanul Marian Iancu, să fie nemulțumit după acest egal, doar visase și el să vorbească presei din tronul liderului. Numai că, la prima intervenție la GSP, a redus toată discuția (sau gălăgia!) la arbitraj, iar una dintre afirmații avea nevoie de bulina pusă în colțul micului ecran: „Nu ne rămâne decât să luăm bâtele și să le dăm în cap, să le scoatem ochii.”!?! Bâtele, care ar fi fost în mintea domnului Iancu pentru Balaj și arbitrii, vin ca un bomerang la prima interogație gravă a bass-ului bănățenilor: „Ce fotbal jucăm noi în România?!”. Chiar așa, domnule Iancu, am ajuns la un fotbal de junglă, de trib, cu bâte și ochi scoși la un joc, nu la un război?! Afirmația dv. mi-a amintit brusc de abominabila Mineriadă din iunie 1990, când, în Piața Universității din București, studenții erau bătuți bestial cu bâtele din epoca de piatră! De la un conducător de club, mai ales de echipă care se bate pentru titlu, de la un om al anului 2011 aveam alte pretenții…

…După duelul alb de pe Bega, am comutat pe un derby adevărat: Milan-Inter Milano (3-0), cu un „diavol” dezlănțuit, „dubla” lui Pato și Chivu al nostru eliminat, în min. 54, la 0-1. O clipă mi-am închipuit că în fața Milanului sau Interului se află Oțelul Galați, Poli Timișoara sau F.C. Vaslui, una dintre cele trei echipe care, cred, va câștiga titlul românesc. Și m-am convins imediat că oricare ar cuceri titlul, vom avea o campioană departe de fotbalul adevărat. Cel jucat serios, nu vorbit zilnic la mișto. Un fotbal fără injurii, bâte, scandaluri infinite, cu gentlemeni în fotoliul de conducători, unde dialogul și rațiunea tronează. Nu bâtele!…

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

Oțelul și fiarele vechi

…Am urmărit (la televizor, of course!), cu atenție, cele două meciuri care au ținut capul de afiș al rundei 20 din prima ligă românească (la fotbal, doar nu la popice!). Așa, ca pentru primele impresii la început de primăvară, mi-am pierdut timpul cu disputa din briza Dunării și cu derby-ul Westului, de sub Feleac…

…Oțelul a învins, cu 1-0 (0-0), un mărfar care sâmbătă a avut nume de Rapid, însă n-a prea strălucit. Trupa lui Dorinel e harnică, disciplinată, iar fără vedete s-a articulat pe principiul nespectaculos, dar sănătos „Toți pentru unul, unul pentru toți”. Echipa de la Dunăre a rămas lider cu 5 (cinci) puncte avans, dar trei dintre ele reintră în discuții aprinse prin culise, unde se țese rejucarea partidei cu Pandurii, câștigată de moldoveni, cu 3-0, la „masa verde”, pentru neachitarea de către gorjeni a unei vechi restanțe față de „câinii roșii” de la Dinamo, pe care băieții lui Grigoraș i-au pus cu botul pe labe, după surprinzătorul 2-2 (1-1), de vineri seară, dar nu la „Masa Tăcerii” din Tg. Jiu, ci chiar în „Groapa” din Șos. Ștefan cel Mare!… Sincer să fiu, m-ar bucura întâiul titlu la Galați, ceea ce în mediocritatea campionatului nostru ar aduce o neșteptată pată de culoare (ar fi și primul titlu în Moldova!), însă trupa de la Dunăre nu prea arată forța de joc și cea morală care să mă facă să pariez că va câștiga campionatul. M-aș bucura ca viitorul să mă contrazică…

***

…Am vizionat și bătălia de la Cluj, între campioana să en-titre, CFR-ul internațional (slăbit vizibil prin vânzarea lui Culio și Traore!), și „Poli” Timișoara, singura echipă neînvinsă la noi după 20 de etape (doar FC Porto-după 22 de meciuri, FC Copenhaga-19 partide și bulgarii de la Litex Loveci-17 jocuri n-au cunoscut eșecul în Europa!). Bănățenii au câștigat cu 2-1 (1-1), dar cu marele ajutor al circarului cu fluier, Marcel Avram, băiatul lu’ tata-tușierul de duzină ajuns ciudat șeful arbitrilor. Dictând anapoda două penalty-uri, câte unul de fiecare parte, în prima repriză, zurbagiul cu fluier nu l-a acordat (în favoarea gazdelor!), în actul II, pe singurul care se vedea și dintr-un avion rablagit Antonov, ba, mai mult, l-a și eliminat pe Bastos cel faultat în careu, căutând într-o imaginară simulare alibi-ul pentru incompetența lui de fluieraș propulsat de „pile”. Dincolo de rezultat, victoria contestată a timișorenilor, Poli mi s-a părut echipa cea mai puternică din campionatul nostru la ora actuală, în stare, cred, să continue, peste decenii, isprăvile „Chinezului” (6 la număr) și „Ripensiei” (4) care au dus de 10 (zece) ori titlul național pe Bega, ultima dată în 1938!

***

…Am scris, ba am declarat și într-o emisiune TV de la finele anului trecut, că titlul de toamnă (neoficial, firește) poposit la Galați reprezintă un triumf al seriozității și muncii în echipă. Dar, în același timp, el se datorează și mediocrității granzilor din Liga lui Mitică, măcinați de interminabile miticisme. Speriați de evadarea gălățenilor, la jumătatea cursei, la 5 (cinci) puncte avans, și având în minte și miracolul din Bărăgan (campioana Unirea Urziceni, de acum doi ani!), favoriții fără argumente la titlu au început să dea cu pietre în „tricoul galben”, evidențiind (deși nu mai era cazul) tradiționala răutate românească. Gigi Becali avea să se declare satisfăcut de o eventuală criză financiară la Galați, Porumboiu să considere „blat ordinar” victoria Oțelului, la „masa verde”, cu Pandurii (de parcă echipa din Tg. Jiu, cu ștreangul de gât, avea vreun interes să-și tragă singură scaunul de sub picioare!?!), iar, mai nou, sâmbătă seara, Marian Iancu, boss-ul bănățenilor, să-l atace la baionetă pe președintele liderului, Marius Stan, acuzându-l, cu ton fariseic, că a făcut parte din „cooperativa” de ieri și că a vrut să ajungă primarul Galațiului! Sunt sigur că toate aceste atacuri concentrate, venite din partea celor de sub liderul de toamnă-iarnă, nu urmăresc decât atragerea gălățenilor în baia de lături, în mocirla în care se bălăcăresc de ani buni cei care bagă bani cu vagoanele în echipele lor, însă tot pierd campionatul. Ba în dauna CFR-ului (care, lăudabil, nu a intrat în „bâlciul deșertăciunilor”, nici după furtul de sâmbătă seara!), ba a „refuzaților” din Urziceni. Dacă Marius Stan, Dorinel Munteanu și vreuna dintre harnicile furnici de la Dunăre vor intra într-un asemenea joc pervers și păgubos, atunci, mă tem că, în numai câteva etape, Oțelul cu luciu azi va trece rapid în rândul fiarelor vechi…

***

…Dacă Oțelul a câștigat la „masa verde”, cu 3-0, meciul cu Pandurii, Steaua a pierdut, cu 0-3, meciul din Ghencea, în fața Brașovului, duminică seara. La… „masa albă”, căci a nins ca-n filme. Ceea ce ar putea fi un argument ca Gigi Becali să ceară rejucarea partidei! Că, doar, de atâta zăpadă, Burdujan, Brandan și ceilalți figuranți din Ghencea n-au văzut tactica celor de sub Tâmpa, iar Tătărușanu n-a putut zări primele două goluri de antologie ale brașovenilor!… Cât despre patronul Gigi Becali, umilit de nu-și mai amintește de când n-a mai pățit așa rușine, de-a plecat de la meci după super-golul lui Cristescu, la 0-1, ce să mai spui?! Doar că e primul europarlamentar care declară presei: „Sunt un dobitoc”! Eu nu cred asta. Mă gândesc doar că Dumnezeu nu doarme. Am scris acest lucru imediat după ce latifundiarul se bucura, hăhăind, că, din cauza crizei financiare, Oțelul va deveni fier vechi. Uite c-a devenit steluța lui de jucărie…

Cavani nu-i cajiji!

…Fotbalul românesc este din nou desculț. Steaua s-a înecat din nou la mal, în prelungirile de sub Vezuviu, prin golul lui Cavani, din minutul 90+3, și nu mai avem nicio echipă în primăvara europeană. Asta, de parcă n-ar fi ajuns că în clasamentul FIFA fotbalul românesc a atins un prag istoric: locul 36, adică și sub Burkina Faso!?!

…Ceea ce pare o surpriză neplăcută la prima vedere reprezintă, în fond, o consecuție cât se poate de logică. Când toate merg catastrofal în țara asta, cum să fie fotbalul?! Cine conduce, în fapt, fotbalul românesc decât aceiași ciocoi de tip nou, baroni de mucava care cred că lumea a început și se termină cu ei. Că, dacă au făcut (cum au făcut!) mormane de bani, au dreptul să se erijeze în ultra-specialiști, profeți în absolut orice domeniu. De aici, și haosul în care a ajuns mai totul în România de astăzi, de la politică la economie și sport.

…Eliminarea Stelei, în prelungirile de la Napoli, nu-i singulară. În meciul tur, cu napoletanii, la București, trupa lui Gigi Becali (pe scurt Jiji, pentru o parte a peluzei) a condus repede cu 3-0, demonstrând că Napoli de azi e departe, departe de acea echipă din vremea lui Maradona. Numai că acel 3-0 inițial, devenit, incredibil, dar adevărat, 3-3, tot în prelungiri (mai exact minutul 90+7, când a marcat tot uruguayanul Cavani!), reprezintă argumentul suprem pentru labilitatea psihică. N-a fost doar ghinion, bluestem, la Napoli, din moment ce s-a întâmplat și la Middlesbrough, și la București. Stăm jalnic la capitolul volitiv, acesta-i adevărul crud, evitat de cei în cauză!

…Dovada elocventă o oferă patronul Stelei, nimeni altul decât guralivul Jiji, care, înaintea returului de la Napoli, declara că trupa lui -care joacă iarăși ca…Barcelona (Sic!)- va câștiga negreșit, în Italia, poate și cu 3-0!?! Nu știu dacă „laleaua neagră” a steliștilor, Cavali, a putut crede o asemenea bazaconie, din moment ce Steaua nu marcase vreun gol în Italia, în meciurile sale europene. El și-a văzut liniștit de treaba sa, a ratat, a ochit și bara (asta, apropos de ghinionul Stelei!) și a marcat efectiv când nu se mai putea face nimic. Și, uite așa, echipa aceea care s-a dus la Napoli să bată cu 3-0, a ieșit din cursă. Pentru că, după ce a reușit o primă repriză bună, dar fără să aibe nonșalanța patronului visător, a greșit grav după pauză, dedicându-se numai unui 0-0 salvator. Acum, patronul tună și fulgeră pe unii jucători, pe care i-a și pus pe „lista neagră”, uitând că primul vinovat de toate iluziile pierdute este chiar el. El care a schimbat antrenorii ca pe cămăși, ignorând o lege elementară a performanței: răbdare și stabilitate.

…Acum, fără să realizeze de ce i s-au înecat corăbiile la mal, don Jiji o ține tot pe-a lui: Steaua va câștiga campionatul și va juca în Liga Campionilor! Uitând că, după 18 etape, Steaua a iernat pe poziția a 6-a, iar distanța față de lider este de…10 (zece) puncte, latifundiarul din Pipera turuie ca o jucărie stricată: echipa lui va spulbera toți adversarii în primele șase etape din primăvară, iar în a 7-a rundă va bate Oțelul, la București, cu (țineți-vă bine, bine!) 7-0 (șapte la zero), fabulații care trimit cu gândul la necesitatea consultării unui psihiatru…

…Steaua de astăzi reprezintă un etalon perfect pentru realitatea românească. Orice alt comentariu mi se pare, efectiv, de prisos.

…Dacă nu se va înțelege, măcar în ceasul al…13-lea, că bâlciul deșertăciunilor din Liga autohtonă actuală este cauza-cauzelor, ne putem aștepta ca acest penibil loc 36 al fotbalului nostru să reprezinte curând un… succes! Căci, de la cap se strică toate…

Steaua și Bunica Semedo

…Unii nu vor să învețe din lecțiile Vieții și pace. Nu trag nicio concluzie, nici din eșecuri, nici din succese datorate norocului. Ei lasă totul la jocul întâmplării și jubilează jenant, arogându-și merite demiurgice. În mai toate domeniile de activitate. Astăzi, mă voi referi doar la un episod bolnav (unul dintre cele multe!) din fotbalul românesc…

…Uitând ce rușine națională a pățit, acum doi ani, când Steluța II, altfel zis Gloria Buzău, demult retrogradată, i-a egalat, în Crâng, trupa de milionari în ultimul minut, prin „vameșul-pensionar” Bunica, fotbalist de plăcere, megalomanul patron al Stelei, cine altul decât Gigi Becali, a promis toată săptămâna ce abia a trecut, că va spulbera Unirea Urziceni, că îi va da câte goluri vor mușchii lui, chiar un 75-0, dacă se înfurie. Mulți l-au și crezut, că doar aproape că a și deființat trupa din Bărăgan, luându-i cei mai buni șase jucători, pe bani grei, prin care patronul cam de doi-bani găuriți, un neicanimeni în fotbal zis Bucșaru, și-a mai acoperit din datoriile față de Palat (era să zic Poatră). Numai că Dumnezeu nu doarme și, mai ales, nu iartă lăudăroșenia deșartă. Și uite așa, auto-proclamatul „războinic al luminii”, Jiji, of course (era să zic Gigi Amoroso, spectacolul de la Masca, de la care abia am venit!), europarlamentarul, mai pe scurt, a plecat cu coada-ntre picioare de la Urziceni, umilit rău de tot de puștii aceia care nici nu știau cum se numesc coechipierii, ba nici antrenorul, cu toții adunați peste noapte să încropească o echipă de sacrificiu pentru latifundiar. Steaua-Barcelona din mintea patronului guraliv- nu a reușit nici măcar un egal nenorocit, darămite să mai facă scor. A pierdut lamentabil, golul, din min. 61, al noii bunici numită Semedo (alungat din Ghencea!) detonând una dintre „bombele” cu cel mai mare efect tragicomic din istoria campionatului nostru de bambilici.

…Sub aspectul moralității fiecărui jucător al ruinatei Unirea Urziceni, acest 1-0 trebuie să candideze la Trofeul sportivității din 2010.

…Sub celelate aspecte, însă, de la valoarea milionarilor la pălăvrăgeala patronului, vai învinșilor! Dacă ar fi vorba doar de fotbal…

Liga I. piȚurcă pentru un zar măsluit

…Numai două etape a fost liniște în Ghencea. Steaua a câștigat la xerox (2-1) primele două partide din noul campionat, împotriva studenților din Cluj (nou-promovați) și a celor din Bănie (cu ajutorul prețios al tușierului Onicaș). Galeria revenise la sentimente mai bune, umplând arena, noul antrenor Pițurcă devenise peste noapte Mesia, patronul Gigi Becali începuse din nou să viseze la câștigarea…Ligii Europei, ce mai, curgea mierea în Ghencea, unde câinii mergeau cu covrigi de aur în coadă, cu toată criza în care s-a scufundat România. Dar, deodată, așa, din senin, în ajunul plecării Stelei la Brașov, vineri, s-a pornit un veritabil uragan!… Vinovatul n-a mai fost de data aceasta imposibilul Gigi Becali, cum se întâmplase, în Ghencea, cu gloriile Hagi, Dorinel Munteanu, Lăcătuș, ci noul antrenor Victor Pițurcă! Deși i s-au îndeplinit toate pretențiile, de la salariul de nabab, prima de titlu și vagonul de țechini pentru o duzină de achiziții, maestrul zarurilor măsluite s-a gândit să dea lovitura: i-a cerut patronului o garanție de… 25 (douăzecișicinci de milioane!) de euro!!!!! Miza? Dacă patronul Gigi Becali va scăpa o vorbă care-l deranjează pe el, marele, inegalabilul antrenor, atunci va plăti fabuloasa sumă!?!…

…Gigi Becali a înțeles imediat că amicul Piți, ajuns idolul galeriei rebele, joacă tare. Așa că i-a dublat rapid salariul, la 50.000 de euro pe lună, și premiul pentru titlu la 2 (două) milioane de euro. Fanul casinourilor n-a cedat, însă, a ținut-o pe „culoarea” lui: 25.000 de euro! Cum patronul n-a putut accepta acest „zar de fugă”, Pițurcă a anunțat că nu însoțește echipa la Brașov, pentru meciul de sâmbătă seara. Și, chiar dacă Gigi Becali a încercat toată sâmbăta să-l readucă pe antrenor la sentimente mai bune, îngâmfatul tehnician s-a ținut de cuvânt și n-a venit la meci, ceea ce a echivalat cu o dezertare. Care abandon de echipă n-a fost taxată de fanii steliști deplasați sub Tâmpa, dimpotrivă, ei l-au aclamat pe antrenor și l-au înjurat ordinar pe patron!… Ceea ce au omis acei fani deplasați este că, dacă Pițurcă s-ar fi aflat pe bancă, la Brașov, și nu în fața televizorului la București, atunci, negreșit, Steaua n-ar fi făcut pasul înapoi, după ce a deschis scorul (Nicoliță-min. 66), și n-ar fi tremurat în ultimele 20 de minute, fiind egalată în min. 89, dintr-un penalty (absolut corect acordat de arbitrul Balaj!) transformat de Ilyeș!…

…Nu știu cum va continua această nouă telenovelă din fotbalul nostru de doi bani. Chiar dacă Gigi Becali, necăjit de cele două puncte pierdute de Steaua și, cu siguranță, istovit de această sâmbătă a tratativelor, a declarat la finele întâlnirii din Țara Bârsei că nu o să facă sluj în fața lui Pițurcă și a nimănui. L-am criticat de atâtea ori pe „don Jiji”, dar de data aceasta are perfectă dreptate. Zarul măsluit al celui primit împărătește în Ghencea s-a dovedit o mizerabilă țurcă. Scuzați, piȚurcă!…

…În umbra acestui circ, demiterea (vineri!) a managerului Mihai Stoica, la vicecampioana Unirea Urziceni (învinsă la Tg.Mureș: 0-1!), ca și demisia (sâmbătă) a lui Gheorghe Chivorchian, președintele lui Poli Timișoara. Categoric, codul galben al caniculei, dar și al furtunilor ce au ravășit ultimele două zile ale României nu putea evita al nostru fotbal-țurcă!

Liga I. Craiova fu furată „live”!

…Continuă sarabanda gafelor uriașe de arbitraj în prima Ligă de fotbal a României. De parcă n-ar fi fost suficientă parodia fluierașilor și tușierilor din etapa de debut… Deloc întâmplător, defavorizați, ca să nu zic jefuiți ziua în amiaza mare, sunt sistematic tot cei de la echipele mici. Concret?…

…În prima rundă, Pandurii Tg. Jiu a înscris un gol perfect valabil, pe final de meci, în disputa cu vice-campioana Unirea Urziceni, însă cascadorii râsului și plânsului, tușierul și centralul, n-au validat golul! Și s-a consemnat un 0-0 mincinos… Tot în întâia etapă de campionat, ajutată și campioana, la Drobeta Tr. Severin, unde joacă (în continuare!) Universitatea Craiova. Juveții au avut două (nu unul!) penalty-uri clare, însă unul dintre arbitrii noștri cu ecuson FIFA, Alexandru Tudor, a închis ochii de fiecare dată. Poate, ca o „autocritică” în fața celor de sub Feleac pentru nedreptățile făcute lor în două trecute dispute cu Steaua! Altă remiză albă-operă de arbitraj!…

…Ultimul (dar nu cel din urmă, sunt sigur!) jaf la drumul mare, sâmbătă seara, în derby-ul de tradiție Steaua-Craiova, într-o atmosferă de meci mare. 0-0, cinstit, la pauză. Start ca din pușcă al băieților lui Aurel Țicleanu în actul II și… 2-0, în min. 57, pentru trupa de pe Jii. Bulgarul Iliev a deschis scorul, cu capul, în min. 51, Costea cel mic, Mihai, a punctat spectaculos, înghețând Ghencea, în min. 57! 2-0 pentru Craiova, în fața lojei lui Gigi Becali, era, însă, prea mult, nu-i așa?! Așa ceva, ca juveții să bată Steaua, în garnizoana ei, nu se mai întâmplase din ’89!… Ar fi fost o palmă grea și pentru Pițurcă, un non-sens pentru căruța de bani cheltuită iarăși de latifundiarul europarlamentar. Nu știu dacă așa o fi meditat „acarul Păun” din fața lojei steliste, pe numele lui Onicaș din Zalău, care s-a opus minunii, radicând stegulețul lui pătat, pentru un ofsaid inexistent! Și „băiatul șefului arbitrilor”, Avram cel mic, a validat Furtul, chiar dacă, am aflat peste 24 de ore, ar fi vrut să arate centrul terenului, numai că n-a făcut-o, fiind și el, astfel, autor al acestui jaf în direct. Pentru că zice o veche vorbă românească: „Furi sau ții sacul, totuna este!”. De aceea nu pot înțelege cum „centrașul” a primit nota 7 (șapte), nu 4 (patru) ca tușierul, din moment ce rezultatul a fost viciat de brigada de arbitri, nu de caraghiosul care alerga anapoda pe tușă!?!

…Fiind salvată de „al 13-lea stelist”, cum inspirat a titrat Gazeta Sporturilor de azi, referindu-se la Onicaș, trupa din Ghencea a întors tabela, spectaculos (goluri: Stancu-‘67, Surdu-‘77), pe fondul evidentei căderii morale a craiovenilor, furați a doua oară consecutiv „live” în cele două etape disputate! La 0-2, însă, Pițurcă s-ar fi mulțumit, cel mult, cu un 2-2! Care ar fi fost scorul corect, numai dacă am fi judecat meciul doar după datele statistice, favorabile gazdelor.

…După această nouă nedreptate făcută echipei lui, patronul oltenilor, Adrian Mititelu, a declarat că retrage echipa din campionat. Arogant, omonimul lui de la Steaua, Gigi Becali, avea să replice, în grandomania-i caracteristică: „E bine că se retrage! Așa îi pot lua pe Găman și frații Costea!”… Vine ziua când va fi furat de arbitrii și Gigi Becali. Atunci, să-l ascultați!…

…Până atunci, am reținut declarația lui Costea cel mare, Florin, aflat peste hotare, în tratament: „Nu-mi vine să mă mai întorc în țară, când văd așa ceva!”. O Țară care se duce la vale cu toate…

„Avatar” umilit, Lucescu-junior și „Zăpada mieilor”

…Încă un Oscar a intrat în istorie. Istoric! Prima femeie care primește celebrul premiu pentru regie de film! Fericita intrată în istorie-Kathryn Bigelow, pentru „The Hurt Locker”, sau „Vestiarul Durerii”, cum l-au tradus cei de la București. Durerea cea mare a fost în tabăra „Avatar”-ului, filmul cu cele mai mari încasări din istoria cinematografiei: 2,5 miliarde de dolari, față de cele numai 19 milioane (nu miliarde!) ale  „Vestiar”-ului!!!

6 (șase) Oscaruri pentru filmul lui Kathryn (cu un buget de 11 milioane $), numai  (trei) pentru cel al fostului ei soț, James Cameron, care cheltuise 237 de milioane $ să producă „Avatarul” și fusese nominalizat de 9 (nouă) ori!!!

6-3 este un scor umilitor! E ca și cum Xerex ar învinge la acest scor pe Real Madrid sau Barcelona…

Primăvara această, Oscarul l-a luat filmul cu cele mai mici încasări din istorie! De prima regizoare care triumfă intrând în istorie!

De unde se vede că banii nu aduc mereu fericirea…

…”Un „Vestiar al durerii” și pentru Răzvan Lucescu, selecționarul Naționalei României. Înainte de acel rușinos 0-2, cu Israel, la Timișoara, (amical, amical, însă jenant de slabă trupa noastră!), Lucescu-junior și-a permis să amintească o axiomă: „Campionatul nostru este unul slab”. Patronii și băieții lor de zgomote au sărit imediat ca arși. Ei văd alte meciuri, probabil. Numai că, după primele 3 runde din retur, nicio echipă n-a arătat a team în care să ne punem speranțe. Liderul la zi, C.F.R. Cluj, a pornit lansat, învingând pe terenul campioanei, 1-0, la Urziceni, însă, imediat a capotat acasă, în „Gruia”, sub Feleac, abia egalând în derby-ul cu Steaua (care debutase cu șocantul 1-3 din Ghencea, în fața „lanternei” Ceahlăul Piatra Neamț!). Ca, duminica trecută, liderul să fie umilit în briza Dunării, de „Oțelul” lui Dorinel Munteanu, care debutase în meserie ca „feroviar”, dar plecase dintre liniile Clujului cu oarecare scandal… După două victorii chinuite (2-1, acasă, ajutată de arbitrii, în fața Craiovei; 3-1, în deplasare, cu Internațional Curtea de Argeș, după ce-a fost condusă la pauză!), Dinamo a uitat de lipsa de formă (sau valoare?) și de marile probleme disciplinare din ograda proprie și a promis cu emfază marea cu sarea, titlul! Dar s-a împiedicat,  când îi era lumea mai dragă și nerealismul mai acut, sâmbătă seara, în „Groapa” câinilor rătăciți, înlăcrimând-o (și pe ea, după Steaua!) tot  Ceahlăul (1-1)!… Timișoara a cedat în Giulești, în fața Rapidului pornit ca un marfar (1-2, în Dealul Copoului), campionii din Urziceni n-au reușit decât două puncte din 9 (0-1, acasă, în fața clujenilor; 1-1, în Giulești; 2-2, cu Steaua, în Bărăgan). Vasluiul a avut ieri șansa să urce pe locul secund, în pauza de sub Tâmpa chiar era acolo, însă trupa lui Lăcătuș (născut la Brașov) n-a făcut față iureșului brașovean, cravașat de Viorel Moldovan. Și, așa, un 1-1, ultimul rezultat dintr-o serie a mediocrității, din care parcă nimeni nu vrea să iasă!

…La Brașov, ieri, am asistat la o tristă premieră în prima noastră Ligă: o echipă (FC Vaslui) a început disputa din Țara Bârsei cu… 11 jucători străini în formație!?! Niciun român! Singurul căruia i s-a făcut onoarea să joace în campionatul țării natale, Lucian Sânmărtean, trimis în arenă pentru ultimele 13 minute!?! Cu asemenea „filozofie” (întreținută de Federație!), vai de fotbalul românesc!… Ce să mai aștepte și Lucescu-junior?!

…Bășcălia antrenorilor continuă în fotbalul nostru. La Cluj, spre exemplu, după mersul de drezină al CFR-ului, în ultimele două runde, patronul Paszkany vrea să-l schimbe pe antrenorul italian Mandorlini. Știți cine e pe „tun” să-i ia locul?! Trombetta, cel care fusese demis în plin campionat, ediția trecută, chiar dacă italianul reușise acea victorie de istorie, 2-1, în Cetatea Eternă, în Liga Campionilor!?! Nu se știe pentru câte etape va fi (re)adus Trombetta… Cum, în „Ghencea”, se pare că a început „numărătoarea inversă” pentru Mihai Stoichiță. Ca și pentru Cornel Țălnar, la Dinamo…  Îi va îngheța pe mulți „Zăpada mieilor”, care a aruncat iarăși viscol și „Cod galben” peste România și a făcut din ultimul meci al rundei 20, sub ninsoarea nebună, de aseară, la Tg.Jiu (Pandurii-Craiova 0-0), un film de pe Lună!…

Loți Boloni, care joi va împlini 57 de ani (i-am pregătit o surpriză la Telesport!), nici n-a mai apucat „Zăpada mieilor” la Standard Liege…

…Prin divizia secundă, la fotbal, e jale mare: se desființează sau se retrag echipe într-o tragicomedie dâmbovițeană!… Pe cine mai interesează un asemenea subiect grav, când Gigi Becali și Mihai Stoica, amicii de ieri, s-au bălăcărit, din nou, ca la ușa cortului, în direct, la GSP?!

Vai de iarmarocul acesta numit fotbal românesc!

„Nașul”, finul unui sistem compromis

…Alegeri federale fără miză, astăzi, la Federația de fotbal. Mircea Sandu a fost reales, cum se aștepta mai toată lumea. La o primă vedere, scorul votării sună a victorie la scor: 192-67, în confruntarea cu temerarul Constantin Iacov! La o privire mai atentă, însă, acest scor (sub acel 187-102 al „Nașului” în fața lui Gică Popescu, acum 4 ani!) invită la analize de fond.. Chiar dacă, imediat după succes, Mircea Sandu a fost sunat și felicitat de Platini și Blatter-bla-bla, vorba cuiva…

…N-au fost 67 de voturi (mult peste cât estimau specialiștii, nihiliștii!) pentru Iacov, ci împotriva „Nașului”. Și, în special, au fost 67 de voci curajoase care se încăpățânează să creadă în necesara schimbare. 67 de oameni care, în pofida „lanțului slăbiciunilor” ce conduce Federația, au visat. Dacă în cursă ar fi fost Gică Popescu, atunci, cu siguranță s-ar fi putut produce minunea! Probabil că, abia acum, „Baciul’ înțelege exact răul făcut fotbalului românesc de neprezentarea sa la duel.

…Mircea Sandu a venit la putere printr-un „puci”, atunci, în 9 august ’90, când l-a debarcat pe Mircea Pascu, ales cu câteva luni înainte președinte. Atunci, „Nașul” a fost ales șeful unui sistem compromis, dacă nu ticăloșit, cum mi-a scris un cititor. Spuneam și astăzi, la prânz, în emisiunea de la Telesport, alături de George Stanca: „Mircea Sandu a susținut, a dezvoltat acest sistem compromis, iar acum a devenit sclavul său”. Acesta este „nodul gordian”. Oricât ar dori Mircea Sandu, om capabil, să schimbe ceva, nu-l mai lasă ciracii, oamenii veniți din vechiul sistem comunist, securist, îmbătrâniți în imobilism, în șmecherii, în filozofia de gașcă. „Nașul” este finul lor, acum. Al lui Mitică Dragomir, fără de care nu rezista două decenii ca șef al FRF-ului, al lui Jean Pădureanu, care declara nonșalant înaintea numărării voturilor „zarurile s-au aruncat cu ani mulți în urmă”, al soldățelului Adalbert Kassai, al lui Vasile Avram, ex-„capul” arbitrilor (ales, tot azi, vicepreședinte FRF, în turnirul cu doi oameni serioși, Patrițiu Abrudan și Octavian Goga! De fluierași va răspunde, de mâine, Ioan Igna!), al cohortei de bișnițari de la județe, din „C” și „B”, marea masă cu drept de vot…

…Mircea Sandu a declarat imediat după alegerile câștigate lejer că se gândește la „continuitate”! E foarte grav! Pentru că fotbalul românesc (ca întregul nostru sport, de altfel!) este demult în cădere liberă. Iar „Nașul” nu se gândește să schimbe ceva. Vai, învingătorilor de astăzi! Am spus special „învingătorii”, pentru că, în acest 25 ianuarie 2010, au triumfat toți susținătorii unui sistem putred…

…Învinsul, Constantin Iacov, vorbea despre „lucruri necurate”, petrecute aseară, când „echipa de zgomote” a Sistemului i-au amenințat sugestiv pe mulți dintre cei care se pronunțaseră pentru Schimbare. Ba, a mai zis Iacov, că, dacă alegerile aveau loc pe 25 aprilie, cum s-au planificat inițial, ar fi învins; că n-a fost lăsat decât 5 (cinci) minute să-și expună Programul, că votul n-a fost deloc secret, iar unii dintre potențialii adversari ai „Nașului”(pe care îl consideră un „dictator”!) n-au fost lăsați în sală, pe diferite motive! Mizilicuri!… Nu de alta, dar îl aud și acum pe Gigi Becali, declarând la Telesport, înaintea validării alegerilor: „Mircea Sandu n-a dat drumul la motoare. Nu era cazul!”. Scurt și…definitoriu!

…România a avut, în cei 20 de ani de așa-zisă democrație, trei președinți de stat: Iliescu, Constantinescu, Băsescu. „Escu”, cum ar zice Tudor Mușatescu!… În fotbal, avem un singur nume: Sandu! Care vrea să conducă fotbalul românesc încă 8 (opt) ani! Dacă va fi sănătos (și îi doresc din toată inima „Sănătate maximă!”, că are nevoie de ea, după dubla operație, la colon și ficat!), „Nașul” va trebui, va fi obligat să conducă Sistemul căruia nu i s-a opus. Degeaba strigă Iacov: „Mircea Sandu este un om bolnav, trebuie să se retragă!”… Trăim, doar, în țara corupției absolute, a bișnițarilor, a „haitelor”, de ce ar face fotbalul excepție?!

…Cele două decenii de domnie a „Nașului” nu sunt singulare. Boss-ul fotbalului spaniol, Angel Maria Villar, a fost uns în funcție în 1988! A mai existat un exemplu: șeful fotbalului maghiar, ales în 1986! Numai că ungurul a decis, anul trecut, că e timpul Schimbării și și-a dat demisia! După ce propusese revitalizarea centrelor de copii și juniori. La noi, din păcate, nu se revitalizează nimic… Până și chiolhanurile federale sunt tot cele vechi…

Trăiască originala noastră Continuitate la vale!

Bye, Bye, Schimbare!

Bye, Bye, 2009! Vai, vai 2010?

…Te duci și tu, 2009! Mai ai câteva ore. Ca ieri te întâmpinam cu șampanie, focuri de artificii și Mari Speranțe. Asta este soarta voastră, a anilor, să vă năruiți, când vă e universal mai drag, ca oamenii de zăpadă, ca frumoasele castele de nisip, ca noi, muritori mereu visători…

…Ai fost tu, oare, 2009, mai bun decât antecedentul, cum ne-am urat cu toții când te-am întâmpinat? Cum îl vom primi, mâine, la miezul nopții, și pe 2010, semn că ai avut și multe zile negre?… Sau, într-un puseu de anticipație lucidă, ar fi mai indicat să ne urăm pentru Noul An „să nu fie mai rău ca acesta de care ne despărțim!”?… În fond, cu ce te prezinți tu, 2009, acum, la ora despărțirii, a trecerii în istorie?

…Un an de criză. Financiară, că despre cea morală era cazul să vorbim mai demult. Unii (mai nihiliști sau mai analitici?) au precizat: a fost începutul de criză!…

Un an cu nivelul de trai scăzut brusc, tocmai când începusem să credem în promisiunile ălora de sus…

Un an care a dus numărul șomerilor la 680.000! (Cifră bună, din moment ce viitorul care bate la ușă anunță atingerea cotei 900.000!?!)…

Un an cu o campanie electorală care a bătut toate recordurile de nesimțire, mârlănie și abjecție. Mizeră campanie electorală care nu a schimbat nimic: avem același președinte, același premier, aceeași aroganță a celor corupților cocoțați la bucatele țării…

Un an în care printre Europarlamentarii români am întâlnit și numele lui Gigi Becali și EBA (Elena Băsescu, fiica președintelui!), ceea ce definește suficient bășcălia de pe scena politică românească…

Un an în care corupția a atins cote de avarie, cum au zis Forurile internaționale. Numai liderii noștrii se fac că muncesc. O mână spală pe alta, doar…

Un an în care sportul românesc nu și-a oprit căderea liberă. Naționala de fotbal a mai ratat un turneu final (al 4-lea consecutiv, din 2000 încoace!), oferindu-ne la despărțirea de preliminarii o lingură de mătrăgună: 0-5 cu Serbia, la Belgrad! Ca și locul 8 pe care a căzut, din iluziile noastre de medalii, Naționala feminină de handbal, la Mondialul de lângă Marele Zid!…

Un an în care ambasadorul nr. 1 al României, sportul, a ajuns iarăși minge de ping-pong politic. I-au fost impuși să-l conducă ageamii dubioși, de gen feminin, o madame Ridzi ajunsă cu dosar penal, după ce a băgat mâna până la cot în bugetul și așa mic, schimbată, la nici trei luni, cu doamna Plăcintă de la Focșani, care îmbrăcase la patru ace protipendada politică, însă habar n-avea de fenomen. Asta, în timp ce o somitate ca Octavian Belu își dădeau demisia, nemaisuportând impostura, iar marele Ilie Năstase nu-și poate încă deschide Academia de tenis, la care ar duce toate drumurile Europei…

Un an în care sportul nostru a mai demonstrat o dată că ascunde în el semințe de miracol: Marian Drăgulescu, dublu campion mondial, la gimnastică, Remeș Dumitrescu, aur, la Mondialele de scrimă, Lucian Bute, campion mondial la box profesionist! Nu poți trăi, însă, numai sperând la infinit în minuni!…

Un an în care cultura românească a plătit și ea tribut crizei financiare. Cel puțin Festivalul Național de Teatru a avut un buget înjumătățit, încât n-a mai putut fi adusă decât o trupă din străinătate (din Paris, cu piesa lui Eugen Ionescu, „Cântăreața cheală”!), iar actorii români care au jucat pe scenele Festivalului n-au primit un bănuț! Oricum, teatrul românesc nu moare, chiar dacă directorii de teatre s-au văzut obligați să trimită actorii în șomaj pentru 7 (șapte) zile!?!…

Un an (încă unul!) în care dramaturgia autohtonă contemporană a fost ignorată de către directorii de teatre, cu excepțiile de rigioare. Uniunea Scriitorilor n-a acordat Premiul pentru dramaturgie, deși existau câteva cărți de luat în seamă, care Uniune patronează un apreciat Club al dramaturgilor români, cu spectacole-lectură în premieră, în fiecare lună (Premiul pentru piesa anului citită la acest club a revenit lui Horia Gârbea)! Într-un scurt dialog (purtat înaintea începerii Festivalului Național de Teatru) cu remarcabilul om de cultură Ion Caramitru, directorul Naționalului bucureștean și al UNITER-ului, i-am replicat, la afirmația că „nu prea sunt texte bune”, susținând cu argumente că „texte există, însă nu sunt citite de către directorii de teatru și regizori, ba nici de către toți membrii diferitelor jurii”. Se citește tot mai puțin astăzi!…

***

…Aceste ultime zile din 2009 mă fac să cred că îl vom regreta. Nu de alta, însă cei care în campania electorală promiteau marea cu sarea, odată reinstalați în jilțurile lor pline de carii au suferit o mizerabilă amnezie și anunță națiunea: din 1 ianuarie 2010 multe se vor scumpi. Fără ca salariile să crească cu vreun leuț prăpădit! Vor exploda prețurile la alimente, carburanți, „vicii” (țigări, băuturi, noroc că nu au fost legalizate bordelurile!) etc. Spre exemplu…

Pâinea noastră cea de toate zilele, tot mai neagră, se va scumpi de poimâine cu 5-10%. Carnea de vită, cu 50%!!! Cea de porc, cu 25-30%. Cea de pui, 20-25 %. Benzina-cu 20%! Țigările-cu 30%. Curentul-cu 4%.

Tot în 2010, numărul profesorilor se va reduce cu…15.000! Vai de poporul care nu-și educă tineretul!…

Și tot așa, într-o inconștientă veselie guvernamentală, care nou-vechi guvern a mai tras un chef, la Sinaia, la ziua protejatei nr. 1 a lui Băsescu, cine alta decât madame Udrea, căzută tot în echipa învinșilor de realitate de la Palatul Victoria…

În 2010, sportul nu va mai avea minister, împreună cu tineretul, el fiind aruncat la grămadă cu alte compartimente. Prin ceață deasă se vede Olimpiada londoneză din 2012. Rușine, domnilor guvernanți, care n-ați căutat decât capital de imagine de pe urma sportului pe care îl asasinați cu bună știință!…

…Drama este că unii din „echipa de zgomote” a guvernului (nou-vechi) încearcă să ne convingă că „nu se măresc prețurile, ci se indexează”!?! Ce pretenții să avem de trăpași de „second hand”, când noul-vechiul premier a fost făcut de râsul lumii, aseară, de televiziuni, care i-au prezentat „speech”-ul din 30 octombrie, în care declara textual, cu o decizie guvernamentală fluturată electoral în fața camerelor: „Curentul și gazele nu se vor scumpi în anul viitor!”. Băiat isteț, Milu, mână dreaptă a Cotroceniului, și-a luat, atunci, în final de octombrie, măsuri de securitate: „Dacă am fost mințit cu datele care le am, vă mint și eu!”. Ne-ați mințit, domnule Boc, bloc 4, devenit, ca într-o piesă de teatru, în România, Minciunică!

…Ați mințit, mințiți și veți minți, deloc respectați alergători după ciolan care vă autointitulați politicieni! Mințiți dureros, încât cu greu vor mai petrece, la cumpăna dintre ani, de mâine noapte, cei mulți care, de poimâine se vor întreba cum vor mai supraviețui?!

***

…Personal, am avut un an cu lumini și umbre. Important este că am supraviețuit. Cu sănătatea, în primul rând. Profesional, marile bucurii mi le-a adus dramaturgia. Mențiune la „Concursul de comedie românească festCo ‘2009”, în mai, pentru piesa „Filozofia bășcăliei”, care, șlefuită de mai multe ori, a ajuns în volumul cu același titlu, apărut în noiembrie. (Încântat de titlu, Mihai Mălaimare, directorul Teatrului Masca, a afirmat în public că vrea să deschidă noua sală din Militari cu o piesă de Olga Delia Mateescu și alta de…Mircea M. Ionescu. S-a lungit lista mea cu promisiunile directorilor de teatru!).

Tot în final de an, am fost prezent în echipajul Teatrului Alexandru Davila din Pitești, care, la Festivalul internațional al teatrului de studio, a primit pentru spectacolul „Jucătorul de baseball” (piesa mea, regia-experimentatul Matei Varodi) „Premiul pentru valorificarea și promovarea dramaturgiei contemporane românești”.

Am pus punct final la a 30-a piesă a mea, sprintez spre „Căderea cortinei” la comedioara „Vând tribunal particular”! Dramaturgia, drogul meu moral, pe care unii încearcă (fără succes!) să mi-l interzică…

…Bye, Bye 2009! Vai, vai 2010?…