Categorie: Jurnal brazilian

„Bomba” Mondialului-Samba aruncată de Costa Rica, țara fără armată!

…Citiți și recitiți, beți o apă rece, frecați-vă la ochi, faceți un duș suedez, sunați-vă prietenii să vă readucă pe pământ: la Fortaleza, în Brazilia, în 14 iunie 2014, Uruguay-Costa Rica 1-3 (1-0)!!!!!!! La fotbal, în început de Mondial!

…Nu-i greșeală de tipar, glumă de 1 Aprilie, este „Bomba” Mondialului din Brazilia. Este Realitatea acestei zile de 14 iunie 2014! Favorita 99%, Uruguay, pe care unii o vedeau chiar pe podium (a pierdut, doar, Finala mică, la Mondialul sud-african, de acum 4 ani!), s-a dovedit, în acest 14 iunie 2014, în acest o Rușine! Un „11” lamentabil. Trupă obosită, fără idei, fără orgoliu. O echipă de campionat județean, în pofida marilor nume, milionari, astăzi săraci, de la Atletico Madrid, Juventus, Paris St.Germain, Benfica, F.C. Porto, Liverpool, Lazio, Espanyol etc., cu toții storși de campionatele-mine de bani. Banii nu aduc întotdeauna Fericirea…

…Uruguay. Teriroriu: 176.216 kilometri pătrați. Populație: 3.396 milioane (2012). Dubla campioană mondială (1930: 4-2, acasă, la Montevideo, cu Argentina: 1950: 2-1, cu Brazilia, pe Maracada din Rio de Janeiro)… Deținătoarea Copei America (pe care a câștigat-o de 15 ori). PIB-ul pe cap de locuitor:5.656 USD!

…Costa Rica. Echipa de decor, pentru a 4-a oară la un Mondial. Formidabilă, în această sâmbătă-bombă, pentru devotamentul ei, pentru forța psihică, fizică, dar și jocul elevat, dezvoltat de antrenorul columbian Jorge Luis Pinto, 61 de ani. A trecut peste șocul penalty-ului (corect acordat de neamțul Brych), transformat, în min.22, de super-starul Cavani, de la PSG. Și a reușit o repriză secundă de vis, punctând de 3 (trei) ori: în min. 54, prin Joel Campbell, giuvaier de 21 de ani, proprietatea lui Arsenal, dar plimbat pe la Lorient și Olympiakos Pireu; în min. 57, prin Oscar Duarte, de 25 de ani, de la…F.C.Bruges (s-a considerat ofsaid!); în min. 84, prin Marco Urena, de la… Kuban Krasnodar (Rusia). Ba, ca umilința să fie totală, penibila trupă a lui Oscar Tabarez a terminat în 10 jucători, Pereira (de la Benfica) fiind eliminat în al treilea minut de prelungiri!

…Costa Rica. Între Caraibe (la est) și Pacific (vest). Cu vecinii Nicaragua și Panama. Teritoriu: 51.100 kilometri pătrați. Populație: 4.805 milioane (2012). PIB-ul pe cap de locuitor: 9.391 (2012). Capitala: San Jose. Țara nu are Armată! Are în schimb un laureat al Premiului Nobel pentru Pace, în 1987- Oscar Arias Sanchez!
…Din lotul de 23 anunțat de Costa Rica, „Piticul din grădina de vară”, cum sună o piesă de-a lui D.R.Popescu, 12 jucători evoluează peste hotare: în Olanda, Spania, Germania, Belgia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Grecia, Rusia, SUA. După minunea din această noapte, cu siguranță cota lor a crescut enorm!… Volens, nolens, ne amintim că „Pirații din Caraibe”  au trecut de grupele Mondialului, la Coppa del Mondo 90, când sârbul Bora Milutinovici, antrenorul globetrotter le dezvoltase simțul aventurii…

…”Bomba” de la Fortaleza, aruncată de mica țară dintre Caraibe și Pacific, care nu are armată, amintește de acel rezultat uluitor, de la Mondialul 1950, disputat tot în Brazilia: Anglia-SUA 0-1!?! Sau de înfrângerea Italiei (0-1), la World Cup 66, din Anglia, în fața anonimilor din R.P.D Coreene!… Legendele Fotbalului merg mai departe…

P.S. „Șocul” Anglia-Italia a oferit, în jungla Amazoniei, la Manaus, o primă oră de super-fotbal! Șarje ofensive de toate genurile, de la o poartă la alta, în ritm nebun, cu ratări, parade și spectacol de top. Italienii au deschis scorul, în min. 35, printr-un trasor de geniu, de la vreo 25 de metri, al lui Claudio Marchisio, de la Juventus. Nu s-au putut bucura, însă, decât două minute, tânăra cavalerie ușoară a englezilor egalând, din buza porții, prin Daniel  Sturridge, tipul de 24 de ani de la Liverpool, la centrarea perfectă a „bătrânului” înțelept Rooney, e drept, de numai 28 de ani, dar, parcă joacă de decenii bune… Italienii au pornit mitanul secund ca  un atlet la suta de metri și „Diavolul” Mario Balotelli a găsit un ‘cap” de aur, din 3 metri, la centrarea de computer a neliniștitului Antonio Candreva, de la Lazio. Era minutul 50, era 2-1 pentru băieții lui Prandelli, și așa avea să se termine marele duel, când zorile se zbătau să mijească la București. După ultimul gol, meciul avea să scadă, să devină zbucium -fără idei, soluții- al englezilor, în fața unor experți ai defensivei. Fortza Italia, ai pornit excelent!

CINE NE-A LĂSAT PE NOI ACASĂ!

…În așteptarea ‚șocului’’ din ziua a III-a a Mondialului-Samba, Anglia-Italia (de la 1 noaptea, în România), de la care, sincer, nu aștept mare lucru, mi-am făcut timp să văd și „uvertura” sâmbetei, Columbia-Grecia. Meci în măsură să mă plimbe printre amintiri, între Rai și Iad.

…Privind Columbia, cu 50.000 de suporteri veniți la Belo Horizonte (al 3-lea oraș al Braziliei), mi-am amintit că, acum 20 de ani, la Pasadena, în însorita California, la jocul de deschidere al lui Valderama & comp. contra necunoscutei -pentru ei-România, cei crescuți în umbra dureroasă a vestitului concern de droguri au avut în tribune peste 80.000 de fani! Veniți să câștige Cupa Mondială, atunci, animați de teribilismul lui Pele care vedea Columbia viitoarea regină a universului balonului rotund!!! Numai că, atunci, la World Cup ’94, Florin Răducioiu a reușit o „dublă” de aur, de l-au numit imediat americanii Golden Boy, iar Hagi a marcat cel mai frumos gol de la Mondialul american, stabilind un 3-1 de l-a întristat pe Pele și a cutremurat Centrul de presă de lângă Los Angeles…

…Columbienii, „clienții” noștri și peste 4 ani, la Lyon, în Coupe du Monde, când a fost numai 1-0 pentru ai noștrii, cu acel gol de colecție al lui Adrian Ilie!… Nu știu de ce, dar în acest 14 iunie, 2014, urmărind o trupă columbiană sub cota celor două, din ’94 și ’98, mi-am zis că, dacă jucam și noi la acest Mondial-Samba, i-am fi avut din nou la degetul mic pe sud-americanii antrenați de argentinianul José Pékerman…

…Numai că naționala actuală a României a fost lăsată în fața televizorului (unde tot stăm și iarăși stăm din ’98 încoace!) de… Grecia, ea oprindu-i pe Pițurcă și ai lui să treacă barajul spre Brazilia, după un egal la București (1-1) și o victorie (3-1), sub Acropole… Și, orgolios, ca orice român care a fost pe piscurile Mondialului cu „Generația de aur”, mi-am zis, în timpul acestui meci, cel mai modest joc din primele cinci partide, că Zeii au fost nedrepți cu noi, elenii fiind, astăzi, jenanți, penibili de slabi. Iar eșecul lor – 0-3 (0-1)- fiind onorabil, amintind de debutul mondial catastrofal al grecilor, în America ’94: trei meciuri, trei înfrângeri, zero goluri marcate și 10 (zece) primite, în Grupa cu Argentina (0-4), Bulgaria (0-4) și Nigeria (0-2)!…

…Drama este că, dacă ne-a lăsat acasă, fără dubii, o echipă modestă rău de tot, de o chinuia mingea, la un moment dat, logic, avem un fotbal de trei parale (Brecht) sau de ”trei ace la cinci bani”, cum ar fi zis Arghezi. Pițurcă și ai lui n-au altă cale de recurs decât duelul din 7 septembrie, la Atena, în preliminariile europene…

…Gata, am visat minunat, călătorind la World Cup ’94 și Coupe de Monde ’98, și mi-au sfârâit ficații, văzând cine ne-a lăsat acasă!… Cum cine?! Noi, cine să ne lase, că Grecia nu înseamnă nimic în fotbalul actual, acel miracol din 2004, titlul european din Portugalia, părând un S.F.!…
…Gata, urmează Uruguay- Costa Rica și, mai ales, thrilerul de după miezul nopții, Anglia-Italia, de n-ar fi un bluf…

Umbra campioanei mondiale la Salvador. Viva… Olanda!

…Numai 5-1 (1-1)! La acest scos s-a oprit „Portocala mecanică” sau „olandezii zburători”, în revanșa pentru finala ultimului Mondial, pierdută in fața Spaniei, acum 4 ani, in Africa de Sud! Atunci, pe 11 iunie 2010, la Johannesburg, în fața a 84.490 de spectatori, spaniolii și-au pus în vitrină întâiul titlu mondial, după golul lui Iniesta, din prelungiri, mai exact minutul 116!…

…13 iunie 2014, zi-coșmar pentru. Pique, Cassilas, Ramos, Torres, bieți copii de mingi, umiliți ca în curtea grădiniții de cea mai tânără națională din istoria fotbalului olandez. Uluitorii Robben și van Persie și-au trecut în cont câte o „dublă” de merit (Doamne, și ce goluri!), al cincilea gol batav aparținând unui fundaș-Vrij, e drept după ce a fost faultat (dar arbitrul era plecat cu pluta pe Amazon!) așa-zisul goal-keeper al pisicii jerpelite venite pe post de taur, nefericitul Casillas, care voia să ducă mai departe seria de cinci meciuri fără gol la Națională și să bată recordul lui Zenga, din 1990, 517 minute fără gol!…  Oricum, Spania s-a apropiat un record dureros al ei: de 64 de ani, de la Mondialul din 1950, disputat tot în Brazilia, n-a mai încasat într-un meci de turneu final cinci goluri. Atunci a fost: Brazilia-Spania 6-1!?! Meci care s-ar putea repeta, pe 28 iunie, în „optimi”!

…Culmea e că, aseară, când eu veneam de la frumoasa „Furtuna” shakesperiană, montată la Naționalul bucureștean, cu un superb Ion Caramitru, ca Einstein în rolul lui Prospero  (regia: valorosul bulgar Alexandr Morfov!), la Salvador, peste Ocean, în altă Furtună (de goluri!), ibericii au deschis scorul, in min. 27, prin Alonso, dintr-un penalty discutat și la ora asta, băiatul cu fluier ruginit fiind italianul Rizzoli! Cu lecția de fotbal-total din meciul de debut, Olanda a devenit inamicul public nr.1 al Braziliei la cucerirea titlului mondial și toată suflarea cariocas a simțit un junghi în dreptul inimii!…

…Am strigat în noapte, Viva Olanda, Viva Mexic- (1-0) in dauna Camerunului, după ce brigada columbiană, cu un papagal agățat de fanion sau  ca de acar din triajul Grivița, le-a interzis aztecilor două gouri perfecte!… Mondialul acesta a început cu trei arbitraje catastrofale, semn că mister Blatter-bla-bla a sacrificat competemța și adevărul jocului de fotbal de dragul globalizării iresponsabile!

…Întâia noapte albă la acest Mondial: Chile-Australia, din grupa Olandei! După primul sfert de oră era 2-0 pentru sud-americani (Alexis-min.12, Valdivia-min.14), chilieni -antrenați de argentinianul Sampaoli- pe care mulți îi văd departe, departe, însă a venit finalul de mitan și „cangurii” au revenit în meci prin golul valorosului Cahill, om de bază la Everton. În ultimul minut la meciului, încă un gol chilian (Beausejour), 3-1 final, și, teoretic, adversara pentru Selecao în „optimi” se va alege între Chile și Spania…

…Mai toata lumea se pregătea să cânte, aseară, Viva Espania!… Acum, don’t cry for me…Espania!… Asta-i Viața!… E Frumoasă, nu se oprește la un meci, la un dezastru sau la o capodoperă. Mai ales în Fotbal, una dintre cele două patimi fără de sfârșit care îmi colorează existența, împreună cu amanta mea Thalia…

MONDIALUL-SAMBA a debutat cu un furt calificat, anticipat!

…Uvertură mincinoasă, pătată de nerușine ordinară, la Mondialul XX! Brazilia a câștigat, aparent la pas, 3-1 (1-1) în fața Croației, dar n-ar fi reșit victoria fără un samsar japonez de la împins vagoane trimis cu fluier pe terenul din Sao Paulo! Chiar dacă băieții lui Scolari au marcat toate cele patru goluri, întâiul al turneului final prin Marcelo, în proprie poartă, în min. 7, la centrarea rachetei Olici! A egalat, în min. 29, Neymar (primul cartonaș galben al ediției, deși, regulamentar, el trebuia eliminat pentru cotul în cap aplicat cu violență lui Modrici!), cu un șut dibaci din afara careului, ce a mușcat bara din stânga portarului croat și s-a odihnit în năvodul de ațe…

…Selecao cea mult lăudată s-a prezentat destul de obosită și foarte departe de fotbalul-spectacol al generațiilor care au adus cinci titluri mondiale; croații au comis gafa de a renunța la contraatacurile ce au arătat mari găuri de cașcaval elvețian în defensiva de cinci stele a brazilienilor, și totul curgea spre o remiză. Așa ceva nu era, însă, posibil, în țara unde se fură pe stradă, în ziua mare, în guvern, în metrou, în tribune și pe teren!

…Fusese instruit, cu siguranță, de Blatter-bla-bla (cel numit mafiot de Maradona, în presa întregii lumii!), un borfaș de drumul mare, un anume Nushimura (traducerea în japoneză a lui Neica-nimeni, cu siguranță!), un nipon fără ton, care nu spune pardon în Țara Soarelui Răsare (de fapt, apune, acum, de rușine!)… Sperietoarea de păsări a fost proptită pe terenul stadionului Corinthias, unde a inventat un penalty la fix, când trebuia, în min. 71, pentru cine dacă nu pentru gazde! Nu se cădea altfel, să vezi oamenii aceia care dosiseră 14 miliarde de euro (cam zece peste costul ultimului Mondial!) gată să facă infarct că nu câștigă „ai lor” cel mai greu meci, cel de debut.

…Neymar a transformat penalty-ul, croații s-au aruncat răzvrătiți în atac, ceea ce trebuiau să facă la 1-0 pentru ei, și la 1-1… Au ratat două șanse de egalare, orbetele cu fluier n-a penalizat (Doamne ferește!) două faulturi ale gazdelor pe la 18 m. și 20 m., ca, în preajma minutelor de prelungiri, excelentul Oscar să transforme contraatacul în ultimul gol: 3-1!…

…După această uvertură bolnavă, nu mai am nicio emoție: Brazilia este Campioană mondială! Pierdem inutil alte 31 de zile. Ediția jubiliară se joacă cam degeaba în țara unde se fură pe stradă, în metrou, în guvern, pe teren… Ce dacă fură și un japonez, nu? Ne vom obișnui și cu năravul ăsta, în stil mondial, vă dau în scris, acum, aici!…

…Nici n-a început Mondialul-samba și am un sentiment de scârbă!

MONDIALUL-SAMBA demarează între furturi, crime și „tunuri”…

…Cam asta transmit de la fața locului trimișii mass-media. Cu 24 de ore înainte de a debuta Mondialul brazilian, la Rio se jefuiește și se fură în plină stradă, la Sao Paulo se face săptămâna de când zeci de mii de oameni fac greve, opresc metroul, protestează față de „tunurile” date de politicienii din (și din!) Brazilia după paravanul Mondialului de fotbal! Milioane de euro spălate cu renovarea (celebrul Maracana a fost redus de la 200.000 de locuri la 75.000!) sau construirea unor arene noi, ceea ce, se vede, nu-i doar un stil dâmbovițean. E stil mondial, din moment ce și Blatter, mai-marele FIFA, e acuzat de șpagă luată pentru acordarea unui Mondial exotic în Qatar!…

…Brazilienii de rând, morți după samba și fotbal, protestează, însă, și se opun Mondialului (!?!), chiar sub forma luptelor de stradă, din cauza marelui jaf al politicienilor care au ignorat sănătatea, învățământul și cultura. Pe mulți nu-i mai interesează cine va fi campioana lumii la 13 iulie, când Brazilia vrea Hexacampeao, al șaselea titlu, record mondial absolut. Când s-a cheltuit suma record-mondial de 14 miliarde de dolari (ultimul Bal al fotbalului, cel din Africa de Sud, a păpat numai… 4 miliarde!?!), repetarea istoriei ediției din 1950, când gazdele „Maracanei” au pierdut finala, ar însemna o sinucidere în masă, de la Zgârie norii din marile metropole la cutremurătoarele Favelas și, negreșit, birourile guvernamentale! De aceea, nu m-ar mira ca Selecao, cu starul Neymar și bătrânul timonier Felipe Scolari, să fie ajutată din plin, în momentele grele ce se pot ivi oricând!…

…Dincolo de umbrele ce vin de peste Atlantic, aștept Mondialul-samba ca pe Sărbătoare, în stare să ne încânte prin Frumos. Mai toți merg pe mâna Braziliei, întruchiparea Fotbalului-Artă… Și, totuși, eu vreau o mesageră a Europei să danseze samba la 13 iulie! Poate Spania, care are de apărat coroana sud-africană, pe teren sud-american, iar Pele ne asigură că omul acestui Mondial nu va fi nici Ronaldo (portughezul, brazilianul e la pensie!), nici Messi, ci Xavi!?!… Poate Germania, poate Olanda… Nu merg deloc pe mâna Angliei, poate și pentru că Roy Hodson nu mi-a arătat a fi mare antrenor nici măcar atunci, când conducea Elveția, care ne-a învins, întâmplător, cu 4-1, la World Cup 94, în Silverdom-ul din Detroit, într-un fel de fotbal în saună…

…Nu zic nimic despre Italia mea de suflet (deși m-ar bucura enorm măcar o nevisată, acum, Finală!), nici despre Favio Capello, coach-ul Rusiei, el, antrenorul lui Răducioiu la Milan, nici despre Franța modestului (până acum) Deschamps… Ba, nu cred nici în Argentina cea frumoasă la prezentarea unui „11” de parcă ar fi european… Când despre marile speranțe, „bombele” atât de așteptate, ele cred că vor fi, însă numai în grupe. Sigur că ar fi frumoasă încă o „uvertură” albă la un Mondial, mâine seară (la noi!), între Brazilia și Croația lui Nico Kovaci (cel mai tânăr antrenor din turneul final, 42 de ani, ca și francezul Lamouchi, dresorul ivorienilor), e fotbal și putem visa la orice. Chiar și la încă o figură frumoasă a yankeilor pregătiți de neamțul Klinsmann care se va duela în grupă cu al lui concetățean Low, aflat în turela panzerelor! (mai sunt alți doi antrenori germani la acest Mondial-samba:  Hitzfeld-pe banca Elveției și Finke-boss-ul camerunezilor!) sau la un Arc de Triumf peste timp al uruguayenilor lui Oscar Tabarez (67 de ani, cel mai bătrân coach din competiție), în amintirea titlului  din prima ediție (1930), jucată, acasă, dar, mai ales, a victoriei de senzație din 1950, cu ultimul bal pe „Maracana”, în fața unei Brazilii cutremurată, paralizată, care a purtat doliu câțiva ani… Sigur, se așteaptă și o „explozie” africană, poate Ghana sau, de ce nu, Camerun, echipa care a refuzat să facă deplasarea până în ultima clipă, din cauza fentei financiare pe care le-a făcut-o guvernul lor…

…Din nefericire, de 16 ani încoace, tricolorii noștri tot lipsesc de la Gala Mondială, iar noi riscăm să devenim experți în tele-fotbal (Ce fotbal am văzut în retrospectova lui Ionel Stoica, la TVR 1, cu ultimele patru Mondiale ale tricolorilor români!). Mă uit pe Tabelul Mondialului (un virtual Tabel al lui Mendeleev, nu-i așa?!) și mă întreb în ce grupă s-ar fi descurcat actuala națională a lui Pițurcă? Sincer, la cum jucăm, în afară de Iran, Honduras și Costa Rica nu cred că ne puteam bate cu nimeni pentru un gram de speranță. Dar, cine știe, e fotbal, Mondialul-samba stă să înceapă, iar noi, telefotbaliștii, vrem să vedem Viața mai frumoasă prin Fotbal. Dacă vreți, fie și așa, ca o ultimă, și ultimă Iluzie…