Arhivă

Post Tăguit cu ‘Ovidiu Ioanițoaia’

„Curat, murdar” (2). MINI-REVISTA PRESEI, VREMURI ÎN DIAGONALĂ…

iulie 9, 2016 Comments off

…N-am fumat în viața mea o țigară! Un pahar de vin roșu, nu refuz. O bere, rece, mai rar, dar să fie nefiltrată… În schimb, chiar dacă îmi încep ziua cu un „Rond de dimineață” pe Internet, nu pot să nu citesc și două ziare, mirosind a tuș de tipografie, print cum se spune:”Gazeta sporturilor” și „Minciuna”, cum a ajuns chișcăreasa mea să-mi ofere nu doar „Adevărul” (bun ca publicație!), ci orice cotidian pe care-l cer, în care adevărul e compromis ca simbol în România post…

…Azi, în așteptarea Finalei latine, a patra la număr, de la Euro, mâine noapte, bienseur, mi-am colorat prânzul cu lectura „Gazetei”. M-a încântat (și de data asta), prin echilibru și adevăr franc, fără echivocuri, editorialul fostului coleg de redacție de la „Sportul”, remarcabilul Ovidiu Ioanițoaia, „Abureli federale”, ce se încheie corect: „Haideți să-l vedem pe Daum la lucru, să strângem pumnii pentru echipa pe care o va alcătui și vom mai vorbi!”…

…Drama este că, auzind de staful federal în care se află un fost consilier al lui Băsescu și un altul al lui Talpeș, ex-șeful SIE, un amic din SUA, suflet mare de român, care a fost, pe banii lui, după Steaua la Sevilla, și Barcelona, iar după Națională la Cardiff ’93, la Wolrd Cup ’94, la Coupe du Monde ’98, și, acum, în Franța, la cele trei meciuri ale „tricolorilor”, îmi apunea, acum două zile|:”Nu mai merg, frate, după nicio Națională! Ea nu mai e a românilor, e a politicienilor! Să și-o păstreze, sănătoși, i-au săpat deja groapa!”… Trist, deși, poate, cam exagerat…

…M-a impresionat, realmente, un tânăr confrate, Remus Răureanu, cu un excelent material intitulat „Federația Română Anti-Fotbal”, în care, subtitlul spune TOTUL: „FRF și-a consumat în doar doi ani credibilitatea și legitimitatea. Nu mai reprezintă sportul pe care ar trebui să-l organizeze, luptă împotriva lui”. Felicitări, tinere, cu care mă mândresc că sunt coleg de breaslă!

…Cum nu există alb fără negru și nici lumina fără umbre (Lucian Blaga spunea, chiar, că ele, umbrele, sunt fiicele lumini!), citesc și o opinie opusă, că așa e democratic, nu?! Se intitulează „Selecționer sau egumen?”, iar semnatarul, un neica-nimeni pentru mine, ca nume (scuzați-mi ignoranța!), îi cam ia în tărbacă pe toți cei care n-au aplaudat numirea federală! Să fim clari, domnule, eu, unul, cel puțin, n-am nimic cu antrenorul Daum, vine dintr-un fotbal mare, ci cu omul-consumator-de-cocaină și fariseismul federal, de Pinocchio, care ne tot vorbea sus și tare despre „integritate”!?!… Numai că respectivul, domnul cu pixul, care pare dintr-o „echipa de zgomote” dezacordată, după ce ne trage de urechi și ne atenționează „de parcă am fi fost toți niște sfinți și am băgat în casă pe necurat’!”, își bate joc (e cel mai simplu lucru, când ai condeiul în mână și nu știi ce înseamnă cu adevărat libertatea presei!) de eventulitatea numirii unui antrenor român la cârma Naționalei (idee care a circulat în ajun!): „Ar fi fost bun „unul de-ai noștri”, eventual unul dintre ăia care s-au făcut că antrenează turbane prin Golf…”! Ei bine, tinere, bătrâne, pe scurt cineva, printre „ăia”, antrenorii români, există, la cote internaționale înalte, și Mircea Lucescu! Și Loți Boloni. Și Dan Petrescu, și Cosmin Olăroiu, la care faci aluzie indirectă, și alții. Niciunul dintre ei n-a făcut altceva decât a antrenat (chiar și Șumudică, suspendat pentru pariuri!), cu rezultate, adică, n-au „prizat” prafuri albe, cum n-am făcut-o nici eu și nici cei care nu pot ocoli moralitatea dalmațiană a antrenorului german, altfel un tehnician apreciat!… Așa sunt unii care, cum e un subiect la modă, cum se reped să scrie, să chinuie pixul, microfonul, iar, ca să le iasă ideea, folosesc sofisme banale și jigniri penibile… Curat, murdar, nene Iancule! Trăim vremuri în diagonală…
9 iulie 2016, București

Euro 2016 văzut de-Acasă (18). SUFERINȚA DE PRESĂ A LUI BURATINO…

iunie 27, 2016 Comments off

…Abia venit de la mare, de la un…Festival de teatru, gata de meciul, teoretic, de Gală Italia-Spania, din seara aceasta, am și dat fuga la agenția de pariuri sportive de lângă blocul meu, unde pun două bilete de 4 lei în fiecare zi, nedând marea lovitură, dar nefiind nici în pierdere. Nu pentru bani trec pe aici, cât pentru colocviile inedite de fotbal vorbit…

…În această dimineață, când am intrat în agenție, pe o plasmă trona încă președintele FRF. Vorbea câte-n lună și în stele, lipseau, însă, Caramitru și Mălăele. Nu trebuia să-l și asculți pe încă preș.FRF, că se vedea și de la Focșani că e total străin de aria fotbalului. Ba, cu stilul ușor arogant, dacă nu cinic, al ex-consilierului de la Cotroceni, a spus, convins “FRF a abordat EURO într-un mod profesionist, pentru că am numit un staff tehnic, iar responsabilitatea este a echipei tehnice”, iar în sala microbiștilor tobă de fotbal a explodat furia: “Băi, Buratino, nu ți-e rușine?! Ne iei drept proști?!”… “Băi, Păcălici, cine răspunde pentru înfrângerea de comă în fața Albaniei?!”… Măi, Pinocchio, pleacă mai repede, nenicule, nu-ți ajunge cât mălai ai păpat de la FRF, numai două milioane de euroi pentru cantonamentele din Italia și Franța, vericule?!”… Respectându-mi meseria de ziarist, n-am intrat în furia colectivă, dar așa-zisul discurs al așa-numitului preș.FRF m-a umplut de mâhnire, răpindu-mi orice fărâmă de Iluzie…

…Plăcându-i, probabil, șarada cu tânărul care se zbuciumă să strângă bani ca să-și cumpere o cască de motociclist, deși, nu știe dacă în următorul deceniu își va lua și motocicletă, încă președintele Federației noastre se dă, chipurile, de ceasul morții să găsească un înlocuitor pentru Generalul căruia i-a mulțumit pentru… nimic, că, doar, Euro 2016 n-a fost pentru noi decât un fel de “Jocul vieții și al morții în deșertul de cenuță”, cum sun[ titlul unei excelente piese de Horia Lovinescu… Evident că fostul consilier băsist a găsit la FRF un deșert, pe care nu l-a putul acoperi, cum ne-a asigurat. Sigur, nimeni nu poate acoperi găurile din mandatul Nașului, numai că el era bossul federal pe când Naționala română făcea senzație la World Cup ‘94, învingând și Argentina, ba trecea și de grupele Mondialului francez 1998!… Ceea ce, în epoca de piatră, piatră, de e piatră, a lui Burleanu, nu poate fi vorba de vreo performanță…

…Nimic despre situația catastrofală a copiilor și juniorilor, a întregului Sistem putred, corrupt contagios care, ca o picătură chinezească, a măcinat tot ce mai era de sprijin în fotbalul românesc, talentul copiilor, juniorilor și o generație de aur uitată… Mulțumit până peste poate, încă președintele FRF mai bine tăcea, nu ne mai chinuia cu diletantismul frumos ambalat. Așa, însă, conferința de presă a devenit Suferința presei, acuzată, pe alocuri, de o mocirlă în care ar trage fotbalul românesc! Jenant pentru un președinte, dar și pentru un fost confrate, azi consilierul burleanului, în care, din solidaritate redacțională, Ovidiu Ioanițoaia încă mai crede, după cum o scrie în “Gazeta” de azi… Din păcate, eu, dubito ergo sum! Replica jenantă dată în scris de A.Vochin lui Hagi i se cuvenea șefului- ierarhic doar- de la Casa Fotbalului!.. În această ordine de gânduri, excelent materialul scriitorului Radu Paraschivescu de azi, “Bandajând puroiul. Rânduri împotriva mințirii de sine”! Îl va citi, oare, cine trebuie?! Mă îndoiesc…

…În locul Suferinței de presă de astăzi de la FRF, mai bine asistam la o Conferință în care vinovații Cataclismului fotbalului românesc își anunțau, bărbătește, retragerea din scenă!… Iluzii, mon cher!… Mai sunt multe de distrus și în fotbalul nostru, pe bani buni…

…Regret că Vocile autorizate ale Generației de aur (Gică Popescu, Ionuț Lupescu, Florin Prunea etc.) care au urmat atacului lansat de Gigă Hagi distrugătorilor fotbalului autohton nu s-au amplificat într-un Fenomen, un Curent de Renaștere a Fotbalului ucis de samsari, găinari, potlogari, incompetenți! Și că nu se începe cu baza Piramidei scufundate, nu cu noul selecționer. Ar fi căzut varianta Olăroiu. Se zvonește ceva cu titanul Del Bosque, ar fi excelent, numai că Seniorul va fi obligat să pună carul înaintea boilor, cum zice o frumoasă vorbă din popor!

…În teatru, nu poți conduce nu Naționalul, ci nici scena de la Bârlad, Tulcea, Turda sau Giurgiu, dacă nu te prezinți în fața unui Juriu de specialiști în materie pentru a susține un exament și scris și oral. Până și marele Ion Caramitru se supune acestei cutume, când trebuie să-și continue mandatul la Național!…

…Juriul aceste de specialiști în Fotbal, îl avem, ne face mare onoare: Mircea Lucescu, Gică Hagi, Gică Popescu, Ionuț Lupescu, Cristian Chivu, Miodrag Belodedici, Liță Dumitru, Emeric Ienei, Helmuth Duckadam, Emerich Dembrovschi, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, Florin Răducioiu, Florin Prunea, Ion Crăciunescu, Adrian Porumboiu, Ionel Ganea etc. Nume respectate în lumea-ntreagă pentru performanțele lor și pentru Atitudine!… Rămâne doar ca numirea șefului Fotbalului românesc să fie decis de un asemenea remarcabil Sfat al Valorilor! Căci de Incompetenți, impostori ar trebui să ne fi săturat. Măcar după acest… Brexit albanez al fotbalului nostru la Euro 2016!

GIURGIU, mon Amour, îți mulțumesc că sunt CETĂȚEANUL TĂU DE ONOARE!

mai 28, 2015 1 comentariu

…Eveniment select pentru mine, de suflet, în această dimineață, la Primăria Municipiului Giurgiu! Primarul Nicolae Barbu m-a înnobilat cu un Titlu de mare reverberație sentimentală: Cetățean de onoare al Municipiului Giurgiu!. Un fel de Premiul de Excelență pentru întreaga activitate, cum nobil s-au numit distincțiile, luni noapte, la Gala UNITER. Întreaga mea activitate la Giurgiu a însemnat aproape cinci ani (mai exact 4 ani, 11 luni), dar, mai mult, dincolo de calendarul strict, a însemnat un unic Anotimp fără timp, o permanentă Primăvară. Cu roade frumoase (4 Premii; participarea la 14 Festivaluri din 5 țări; 3 Diplome de Excelență, dintre care una din partea Institutului European de Cultură; 37 de piese românești montate; trei ediții ale ineditului Proiect Dunărean Giurgiu-Ruse etc.), dar și cu unele umbre.

…Nu am timp, acum, să detaliez subiectul. Nici nu ar mai trebui, cred. Au vorbit la superlativ despre mine domnul Primar Nicolae Barbu, fostul fotbalist, azi politician incomod Ionel Dinu (puțin exagerat!), în timp ce confratele și amicul, reputatul Ovidiu Ioanițoaia-și el Cetățean de Onoare al Orașului în care a copilărit- a venit special de la București, cu noaptea-n cap, să-mi facă un Laudatio de excepție. Am selectat câteva dintre cuvintele rare ale lui Ovidiu Ioanițoaia…

…”M-am bucurat foarte mult când, în urmă cu cinci ani, am aflat că Mircea M. Ionescu urmează să preia manageriatul Teatrului “Tudor Vianu” din Giurgiu. Este un om care are în spate o bibliotecă şi o bibliografie ample, iar viaţa însăşi a lui Mircea M. Ionescu este un roman. Ce a făcut Mircea M. Ionescu pentru teatrul giurgiuvean este foarte mult. Este un om remarcabil care face cinste acestui oraş prin personalitatea sa şi prin tot ceea ce întreprinde”. Mulțumesc mult, Ovidiu!

…Sunt lacrimă de fericire, cu brațele pline de flori, cu o mulțumire rară pentru cei cinci ani de teatru la Giurgiu. Nu doar că m-am simțit de la bun început, dar, de azi, sunt și cu acte unul dintre Fiii de suflet ai Cetății de la Dunăre, orașul devenit în ultimii cinci ani „Cetatea Dramaturgiei Românești”, fenomen UNIC în România!

… Zi de Arhivă sentimentală, astăzi, pentru mine, la Giurgiu, unde am scris întâia cronică pentru celebra revistă „Fotbal”, în ’67, la un meci de „C”, Dunărea-IMU Medgidia, 1-0, prin golul lui Gore Cristache, imediat după pauză!

…Acest Premiu de excelență, Titlul de Cetățean de onoare al Municipiului Giurgiu, are mai mulți autori, fără de al căror sprijin nu aș fi reușit atâtea, în teatrul din briza Dunării. Le-am mulțumit, fugar, în speech-ul meu atâtor oameni generoși care m-au ajutat: Lucian Iliescu, Dumitru Beianu, Intelectualii Cetății (scriitori, pictori, muzicieni, istorici etc), oamenii de fotbal Narcis Coman, Pompiliu Boboc, Sandu Pantazi, istoricul Viorel Rădulescu, Presa frenetică din Giurgiu, harnicii mei colegi din Teatrul „Tudor Vianu”, noi, toți, salahori ai Frumosului, și câți alții, fără de culori politice pentru mine, pe care i-am omis, dimineață, din prea multă emoție (Lavinia Crișu, Florentina Stănculescu, Ionel Muscalu, Ion Gaghii, Dan Mucenic, Răzvan Cuc, Florian Dinu, Petre Roșu, Alexandru Vladu, Virgil Pețanca, Liviu Roșca, Remus Găină, George Pălălău, soții Bianca și Costi Răduca de la Tipografia RBC etc.,etc).

…Un capitol aparte, Actorii, prietenii mei! Fără de ei, ideile rămâneau între foi. Având teatru de proiecte, la Giurgiu, m-am bucurat de  o mare șansă: am putut aduce în briza Dunării monștrii sacri ai teatrului românesc, care au înnobilat cu harul lor scena Teatrului „Tudor Vianu”. Amintesc doar câțiva titani, nume grele și tinere talente. Radu Beligan, Mircea Albulescu, Ion Caramitru, Florin Piersic, Horațiu Mălăele, Dorel Vișan, Ion Haiduc, George Mihăiță, Marius Bodochi, Eugen Cristea, Cristi Iacob, Ioan Isaiu, Alexandru Georgescu, Gelu Nițu, Tudorel Filimon; Adriana Trandafir, Anca Sigartău, Claudia Motea, Magda Catone, Maia Morgenstern, Maria Teslaru, Geni Brenda etc. Tineri de talent: Pavel Bârsan, Alexandru Mike Gheorghiu, Edi Avram, Mihai Rîpan și alții. La care se adaugă și actorii din Giurgiu:  Gabi Munteanu, Geo Antoniu, Giulia Ionescu, Mihaela Olar, Violeta Teașcă, Florin Antoniu (totodată și regizor), Vasile Toma. Ei toți au fost solii Thaliei care au dat viață scenică pieselor românești. Montate de regizori cu experiență și har, cum sunt Catinca Drăgănescu, Ingrid Bonța, Orlin Diakov (Bulgaria), Octavian Greavu (Franța), Radu Ghilaș, Silviu Jicman, Mihai Lungeanu, Sorin Misirianțu, Vlad Stănescu, Dan Tudor, Matei Varodi, Cătălin Vasiliu și regratatul director de scenă bulgaro-român Vili Perveli Nikolov. Mai toți au venit la Giurgiu pe mai nimica toată, din dragoste de meserie și din prietenie! N-am cuvinte de prețuire, minunați trubaduri ai Thalie!

… MULȚUMESC, domnule primar Nicolae Barbu! Mulțumesc, Giurgiu, mon amour!
…Nu întâmplător ești unul din cele trei orașe sădite-n sufletul meu pe Viață, alături de: București, orașul natal, și New York-orașul renașterii mele totale.
…Destin sau paradox (încă unul!) al vieții mele: în timp ce Primăria și atâți oameni de suflet îmi înnobilează Frumoasa aventură teatrală la Giurgiu, cu acest Titlu de Excelență, de la C.J. mi se arată drumul ieșirii din Cetate!?!

…Aș fi vrut să propun, azi-dimineață, după ce am devenit Cetățean de onoare al Giurgiului, ca toți cei investiți cu această onoare să reprezinte un fel de Senat al Primăriei Municipiului Giurgiu și să fie consultați în anumite probleme. Oricum, pentru mine, acest Titlu de glorie înseamnă și o responsabilitate. Semn că, oriunde voi fi, Giurgiu, mon amour, eu mereu te voi iubi! Și ,cu sufletul plin, gândul pur și fapta dezinteresată, lângă tine voi fi!

…Citesc tulburat pe frumoasa plachetă înmânată de primul edil al Giurgiului:
„Consiliul Local al Municipiului Giurgiu.
În semn de recunoaștere a meritelor sale incontestabile pentru îmbunătățirea actului de cultură giurgiuvean,
se acordă titlul de
CETĂȚEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI GIURGIU
domnului Mircea M. Ionescu.

ec. Nicolae Barbu
Primarul Municipiului Giurgiu

Giurgiu, 28 mai 2015″

Mulțumesc, Ovidiu Ioanițoaia!

august 11, 2010 3 comentarii

Seara aceasta, în jur de ora 10. Mă uitam la „Filantropica” lui Nae Caranfil, cu doi actori memorabili: regretatul Gheorghe Dinică și Mircea Diaconu. Un telefon. Să mă uit pe ediția online a Gazetei sporturilor. Blogul lui Ovidiu Ioanițoaia, șeful de promoție al generației mele de ziaristi sportivi. Deschid computerul, accesez grăbit. Citesc un material minunat. Și comentariile câtorva cititori, unul dintre ei confratele Liviu Sipiceanu, din Detroit. Și încep să plâng. În vremurile astea turbate, eu plâng de Fericire. Mulțumesc, Ovidiu! Mulțumesc, minunații mei prieteni Cititori, Telespectatori și Privitori ca la teatru! N-am trăit degeaba, nu mă chinui inutil cu naveta la Giurgiu, plecând în fiecare zi cu noaptea pe umeri, vrând să demonstrez că Tinerețea e o stare de spirit, iar Fotbalul și teatrul nu vor muri vreodata…

[Link la articol: http://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/2010/08/10/mmi/]

Categories: Noutăți Tags: ,