Etichetă: Brazilia

Mondialul African. Brazilienii s-au sinucis între Lalele

…Europa este fericită, cum demult n-a mai fost, și muzica de pe canalele Amsterdamului se aud peste tot în lume! În timp ce de la Rio până hăt în Mato Grosso, sub lacrimi grele și blesteme, pe Amazon, toți au devenit statuile din Insula Paștelui. Împotriva cotelor tuturor caselor de pariuri, Olanda a eliminat marea favorită Brazilia, campioana-campioanelor, cu cele 5 titluri mondiale, iar tulipanii își țes și ei, acum, vise de mărire. De care au fost atât de aproape, în ’74, în Germania, unde a jucat finala (pierdută!), după ce a învins cu 2-0 reprezentativa Samba (goluri Neeskens și Cruyff, tot după pauză!), dar și la Mundialul argentinian, din ’78, când a ratat ultimul duel (1-3) tot în fața echipei gazdă, în prelungiri.

…Astăzi, șansele olandezilor erau mici, în fața mașinii de fotbal braziliene, care a mai beneficiat și de un start perfect, deschizând scorul repede, în min. 10, prin Robinho, și dominând, pe alocuri autoritar. Cum dansase Samba trupa lui Dunga în prima parte, cum ratase alte două șanse de a marca, cui să-i treacă prin cap că, după pauză, va fi un cu totul alt meci?!

…Nici măcar sud-americanilor, care au început actul II privind lumea cam de sus, cu fiul risipitor Kaka într-un lamentabil prim-plan, secondat de Fabiano. Miliardarii din Țara lui Pele au uitat că fotbalul a fost inventat în Europa, iar Olanda este „portocala mecanică”, adepta fotbalului-total, nu prea spectaculos, dar bine susținut fizic și mental, cum s-a întâmplat și în fantastica repriză secundă din acest prim „sfert” al Mondialului African. Atunci, tulipanii au reușit prin antrenorul debutant Marwijk să ne readucă în memorie celebra pânză a lui Rembrand, „Lecția de anatomie a doctorului Tulp”. Urmașul lui Cruyff a studiat perfect Samba, a secționat-o pe fiecare compartiment, marea surpriză fiind și un triumf al gândirii antrenorului (învinsul Dunga și-a dat imediat demisia!). Sigur, „regii” fotbalului și-au dat singuri foc între lalele, aducând egalarea prin autogolul lui Melo (min.53), omul care avea să-și lase și echipa în 10 oameni, printr-un gest criminal, ce merita trei cartonașe roșii, atunci, în min. 73! Cum Snejder (autorul golului victorios, marcat cu capul, de el, cel mai scund atacant venit în careul sud-american!) a înscris în min. 68, deci înainte de eliminare, marea surpriză a prins contur și argumente pentru învingători (până și posesia le-a fost favorabilă: 51-49%!), mai ales că brazilienii, în criză de timp și de inspirație, n-au prea mai contat. Iar dacă Van Persie, Robben, Snejder (desemnat, firesc, Omul meciului!), Kuyt și nou-intratul Huntelaar n-ar fi vrut să joace samba cu uriașele ocazii aduse de contraatacurile tăioase, scorul ar fi fost unul clar: 3-1 sau 4-1! Oricum, triumful Olandei este, în primul rând, unul al Fotbalului Serios. În timp ce eșecul amar al super-favoriților, răsfățații brazilieni, cu mulți șomeri după pauză, oferă perfect reciproca! Temă de meditație pentru mulți, și nu doar în Fotbal!

…La un meci de tensiune rară, cu un rezultat-șoc pentru multă lume, la acest minunat triumf al Olandei, trebuia și un arbitraj pe măsură. Nu de încă un „folclorist” de-al lui Blatter-bla-bla-bla, astăzi un fluieraș cu ochi mici, samuraiul care nu a sancționat multe iregularități ale favoriților brazilieni (simulările și nevrozele lui Kaka și Robinho; duritățile lui Bastos-care trebuia eliminat înaintea lui Melo!-, Juan și Alves; hențul în careu al lui Lucio, prin care și-a creat avantaj!). Ceea ce mă face să cred că această superbă victorie a Olandei i-a mărit brusc colesterolul mai-marelui de la FIFA! Căci Brazilia va organiza, peste patru ani, următorul Mondial…

…Europa își trăiește, însă, o Noapte Magică!

Mondialul African. Băieți, dați banii înapoi!

…Curg dezamăgirile la acest Mondial, ca râurile învolburate din România prinsă sub tot felurile de coduri. Ultima cacialma, colocviul de limbă portugheză, din această după-amiază, care a trimis în optimi, într-un cor de fluierături, mai apăsător decât vuvuzelele sud-africane, Brazilia și Portugalia. Blaturi-bla-bla s-au mai purtat (și) pe la Mondiale, lusitanii au și dechis balul grupei G punând de-o „pace sub măslini” cu ivorienii (tot 0-0, ca și acum câteva minute). Altceva a deranjat, însă, la acest meci considerat de gală, la care lumea (spectatori și teleprivitori!) aștepta un spectacol pe măsura stelelor din cele două trupe, înzestrate cu har divin și plătite cu miliarde bune. Un penibil aranjament, fără oleacă regie de clasă, și un non-combat ordinar repartizat frățește în cele mai mici detalii. Cu siguranță că știa rezultatul final și aztecul de la centru care, dacă n-ar fi venit cu un fluier ca o ocarină spartă, ci cu un sombrero și o vioară, s-ar fi pus de-un recital mariacis, în stare să înveselească puțin mulțimea înecată în plictis. Atâta platitudine, încât, în tribune, suspendatul Kaka manevra telemobilul, căutând, probabil, ceva „action”. Știa că în teren nu se va petrece nimic demn de urmărit, naivii de noi, care am așteptat și tot așteptat minunea, miracolul, o clipă de spectacol, să mai uităm de urâțenie vieții actuele… Ba vin și zic că, dacă fluierașul de la centru ar fi aplicat regulamentul și ar fi eliminat cel puțin un brazilian (Melo, Juan) sau ar fi dictat penalty-ul clarisim pentru mega-hențul comis în careu de Lucio, blatul dospit în nesimțire, s-ar fi transformat imediat.

…Marea dezamăgire pentru mine, însă, a fost jocul de maidan al defensivei cariocas. Intrări criminale, în lanț, lăsate de arbitul mexican fără de roșu, în prima repriză, ce păreau o răzbunare după patru decenii a acelui meci pierdut de brazilieni, pe 19 iulie ‘66, cu 1-3 (0-2; Eusebio-2 goluri), la Liverpool, în World Cup-ul englez, când killerul Morais l-a scos din joc pe artistul Pele! Ciudat, neplăcut cum fundașii lui Dunga, rafinați prin campionate europene de elită, au devenit țăpinari, cosași, zilieri cu târnăcopul. Așteptam Samba și ne-am trezit cu sud-americani dansând lamentabil Călușarii. Revine din nou în actualitate recomandarea de altădată: echipa Braziliei trebuie privită de la mijloc în sus! Astăzi, n-a trebuit privită deloc…

…Este drept, n-a fost nici Fado, chiar dacă lusitanii au încercat să danseze ceva după pauză. Se vede că banii dictează muzica și la Mondialul African. Deocamdată, noi, cei de pe margine, bolnavi de spectacol, le putem cere lui Cristiano Ronaldo, Meireles, Baptista, Lucio și celelalte vedete nababe să ne dea banii înapoi…

*O variantă a acestui material a fost postată pe blogul sportvox.ro

Mondialul African. Ziua 8, în trenul de Cluj

…Sâmbătă, am lipsit de la Mondial. A trebuit să merg la Cluj, onorat de invitaţia eminentului profesor dr. Mihai Lucan, omul care m-a salvat de două ori din vălul doamnei în negru. O tulburătoare „Ziua Recunoştinţei în Transplant”. Acolo, salvaţi de Profesor şi de minunata lui echipă, dar şi de sublimii donatori de organe, nu doar oficialităţi avide de imagine, ci şi mulţi oameni născuţi, miraculous, a doua oară. Printre ei Gheorghe Guşet, minunatul atlet, şi Victor Socaciu, cantautorul cu neuitata „Căruţă cu flori” şi rinichi noi, de la o fetiţă de 12 ani, plecată dureros de devreme între îngeri. Eu nu eram cu transplant de organe, Profesorul Mihai Lucan mi-a transplantat de două ori Viaţa şi Speranţa, furându-mă din coşmarul acela cumplit numit cancer, fie el şi la prostată… Trăiesc, domnule Profesor, şi mă mai bucur de un Mondial!

…Sâmbătă, în a 8-a zi a Mondialului African, la 7:13 fix, sunt pe peronul 5 al Gării de Nord din Capitală. Acceleratul de Cluj a garat. „Ia Vuvuzela!”, strigă un vânzător ambulant de ziare, fluturând publicaţiile de sport. Le-am cumpărat, pentru drmul lung până la Cluj. Urc în tren. Vagonul 2, locul 14. La fereastră, să mai văd a nu mai ştiu câta oară, Valea Prahovei. Vine încă un băiat cu ziare. Strigă şi el: „Regina mâncată de vulpile Deşertului!”. „Ce regină, dom’ne?!”, tresare un bătrânel avid de ştiri-bombă. „Anglia, nene, 0-0 cu Algeria!”… Lângă mine, pe locul 13, un bărbat trecut de 65, zic. Ars de soare, în pantaloni scurţi. Citeşte cu patimă un ziar generalist. „Serbia distruge Germania!”, încearcă alt puştan să-şi vândă ziarele. „Am şi Integrame, ieftine, doamnelor şi domnilior!”, mai zice. Mondialul este o mare Integramă, deocamdată…

…Am trecut de Câmpina şi acceleraul începe să meargă ca o drezină. Dacă nu ca o căruţă. Facem doi kilometri în vreo 20 de minute. Domnul de lângă mine mă roagă să-l ajut să dea un telefon, să-şi anunţe fratele că va întârzia. E din Australia, din Brisbane, îl cheamă Paul Neacşu, are 70 de ani şi chef de vorbă. Merge la Mediaş, după vreo 15 ani. În oraşul Gaz Metanului, îl va aştepta fratele său din Târnăveni. Îi dau mobilul să-şi sune fratele. „Sper să prind meciul!”, zice. „Meciul cu Ghana”, simte nevoia să se explice. Logic, vrea să vadă Australia. „Cu nemţii ne-am făcut de basme, azi, însă, nu vom pierde!”… Îl întreb dacă-i place acest Mondial. Îi place, poate l-a citit pe Răzvan Lucescu… Şi vuvuzelele alea asurzitoare?!, plusez. „Acum, ce vreţi, să ascultaţi valsul vienez la capătul Africii?!… Dacă au decis ca Bafana, Bafana să organizeze Mondialul, atunci, să-i lăsăm să-şi arate obiceiurile!… Ne vor lipsi curând vuvuzelele astea, o să vedeţi”…Văd că am ajuns la Braşov. Au trecut 4 (patru) ore de când am plecat din Gara de Nord! „166 de kilometrii în 4 ore?!”, întreabă uimit, cu subînţeles bărbatul acesta plin de viaţă care, înainte să emigreze legal, la Antipozi, în ’80, făcând greva foamei, a bătut România în lung şi-n lat ca şofer de camion… Ce să-i răspund, 4 (patru) ore cu trenul până la Braşov, în 2010, pare o poveste din secolul trecut… Îl întreb cum i se pare fotbalul românesc. „Regret că nu-i şi România la Mondialul ăsta!… Sunt echipe mult mai slabe decât România!… Ce minunat a jucat România în America”… Pe Hagi nu-l ştie decât de la televizor! „Eu am plecat din ţară cu imaginea lui Dobrin şi Dumitrache. Ambii, artişti, nu fotbalişti”, mai zice „cangurul”…

…Coboară la Mediaş, cu o oră întârziere. E bucuros că va prinde meciul Australiei… Eu risc să pierd începutul Evenimentului de la Teatrul Naţional „Lucian Blaga” din Cluj. „Australia nu pierde azi! Şi Argentina va câştiga titlul!”, mai zice Paul Neacşu, australianul din Brisbane, partenerul meu de şase ore şi jumătate, de la Bucureşti la Mediaş!

…Câmpia Turzii. 16:55. Trebuia să fiu de 14 minute la Cluj. Urcă un grup gălăgios de trei tineri, cu sticle de bere înjumătăţite. „Lăsaţi-mă, bă cu Olanda voastră! N-are sclipici!… Dacă nu era Sneijder, îi încurcau samuraii!”… De la ei aflu scorul. 1-0 pentru tulipani, 6 puncte, şi calificarea asigurată! „Nu ia titlul, domnule!”, mă asigură unul dintre nou-veniţii care merg la Baia Mare!.. Cine ia titlul?… „Brazilia”, spune el. „Italia!, îl contrazice un tovarăş de drum. Italia a pornit mereu greoi, când a bătut Argentina pe traseu n-a mai făcut nimic!”… „Alianţa Barcelona-Real Madrid, bă! Argentina va câştiga! Nu-l înghit pe circarul de Maradona, dar Messi şi Higuain n-au egali!”… Şi România?!, îi zgândăr… „Ce să facem noi, acolo, domnule?! Cred că, la ora asta, ne bate şi Noua Zeelandă. Cu Slovenia, nu mai discutăm! Vă zice Hagi cum e cu slovenii”… „Nu merităm să jucăm la un Mondial!, replică tăcutul de până acum. Aşa ţară, aşa fotbal! Vai de mama noastră! Mai bine emigrez în Slovenia…”…

…Ajung la Cluj cu o ora şi opt minute întârziere. Iau taxiul. Cluj e gol. Prind începutul Evenimentului de la Teatrul Naţional. Este o tulburătoare seară în care se rescrie profilul spiritual contemporan al Românului. Uite că avem şi suflet! Avem şi Oameni printre noi. Oameni care, în durerea pierderii unor fiinţe dragi, acceptă să se nască a doua oară semeni necunoscuţi, cu un rinichi sau doi, un ficat, o inimă. În seara aceasta, profesorul Lucan şi trupa lui minunată îmi apar ca trimişii ai lui Dumnezeu, printre oameni cu credinţă în Cel de Sus. Nu-l înţeleg pe prof. dr. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei, care îl omagianză şi el pe profesorul Mihai Lucan, dar se scuză, pueril, că nu l-a primit încă în Academie pe marele chirurg aclamat în picioare de întreaga sală a Naţionalului clujean, pentru că… „am fost prea puţine locuri” !?!… Geniile nu aşteaptă la rând, locurile, domnule preşedinte!

…La 20:30, mă pregătesc să fug, îapoi spre gara din Cluj. Amicul Viorel Cacoveanu, dramaturg şi comentator sportiv de elită, îmi strecurase un bileţel în timpul Thanksgiving-ului de la Teatrul Naţional. Îl citesc: „Gripe, crize, lefuri, sărăcie, Cutremure, taifunuri şi vulcani, Şi-n fotbal, triplă tragedie, Vuvuzele, Blatter şi Jabulani”… Mondialul nu ne lasă nicăieri… Iau un taxi. Şoferul mă recunoaşte. Ţine cu „U” şi este fericit de promovare. Eu îl întreb, însă, de scorul din meciul Ghana-Australia. „1-1!… Am tras pe dreapta, că tot nu merge treaba, să văd meciul. Cangurii au deschis scorul repede, dar au jucat cu un om în minus mai mult de o oră, fiind eliminat Kewell, nu oricine! De, parcă, nu ajungea penalty-ul din care au egalat africanii!”. Nu-i place Mondialul ăsta. „Dacă nu surzim de la trompetele alea nenorocite, va fi bine!… Altfel, cam săracie….Ce se joacă în afara Europei n-are clasă! Să vedem ce va fi în Brazilia, peste 4 ani!… Cred că va fi o finală Brazilia-Argentina. În care eu ţin cu…Italia sau Spania!”… La Târnăveni, Paul Neacşu, din Brisbane, trebuie să fie fericit…

…Iau trenul de Bucureşti, la 20 de minute de la începerea meciului Camerun-Danemarca. Urc în cuşetă. Pe la Apahida, îÎl sun pe actorul Doru Nica, din Arad, care mănâncă fotbal pe pâine prăjită la micul dejun, lunch şi cină. „Au deschis camerunezii scorul, prin Eto’o. Dar meciul nu-i jucat! Dacă nu te culci, sună-mă pe la 11 şi jumătate, să-ţi spun scorul final…”. Nu-l mai sun, sunt rupt de oboseală, încerc să aţipesc. La Blaj, însă, urcă doi-trei gălăgioşi cred că sunt singuri în tren. „Cu un punct, şi Danemarca şi Camerul pot pleca acasă”, aud, un glas. Înţeleg că a fost egal, nu m-au trezit degeaba…. Furtuna acoperă tărăboiul petrecăreţilor. Trenul de Cluj aleargă spre a 9-a zi a turneului de sub Curcubeul Africii. Aţipesc. Nu visez nimic despre Mondialul African…

*O variantă a acestui material a fost postată şi pe sportvox.ro

Mondialul African. Ziua 7, întâia de inventar

…Aseară s-au încheiat meciurile din primul tur al grupelor. Moment să se facă un prim inventar. La o prima vedere, mai multe umbre decât lumini. Din păcate, în con de umbră multe staruri și echipe favorite. Nu mă grăbesc să trag concluzii. E prematur. Mai ales în fotbal. Nu o voi vira, însă, după copac, să tac, acum, ca să mă bat apoi cu pumnul în piept (de aramă, negreșit!), făcând pe profetul. Mai este destul până la bătălia pentru podium…

…Deocamdată, multe meciuri leșinate, chiar dacă se joacă-n iarnă africană. Goluri puține, faze de spectacol să le numeri pe degetele unei mâini. Mult zgomot (deocamdată pentru nimic!), jafuri, lighioane pe străzi, vuvuzelele acelea blestemate, ca un roi de albine, de lăcuste, comentarii obosite, multe pe alături de joc… Nu voi căuta decepții, mai este timp până la ele. Ușoare dezamăgiri, însă, au fost. Prima, Spania, cea mult lăudată, precum făcuse Pele cu Vallderama și columbienii lui înainte de World Cup ’94 (turneul nostru de poveste!), unde Maestrul îi vedea campionii lumii. Lăudata Armada spaniolă și-a înecat o corabie în meciul cu „ceasornicarii” elvețieni ai neamțului Ottmar Hitzfeld, unul dintre cei trei antrenori din lume care a câștigat Liga Campionilor Europeni cu două echipe (Borussia Dormund și Bayern Munchen), ceilalți fiind Happel și Mourinho. „Toreadorii” lui Del Bosque au luat meciul de sus, degeaba au atacat în valuri, n-au avut putere de concentrație, crezând naiv că poți găsi aurul privind vesel cerul, nu să iei sapa și lopata, ba și târnăcopul să-ți poți atinge scopul. Este drept, ibericii mai au două corăbii, dar ei n-au ajuns niciodată pe piscuri, acel unic loc 4, din ’50, fiind încă o dovadă pentru Armadă că n-a descoperit încă drumurile mondiale!… Nici Anglia n-a scăpat de critici, s-a împiedicat, doar, de yankei, nu ca în ’50, când Albionul a fost învins de americani, cu 1-0, la Belo Horizonte, dar și așa multă lume consideră acest 1-1 din Africa o înfrângere pentru englezi și o victorie pentru cei din State. Nici campioana mondială en-titre, Italia, n-a strălucit, chiar s-a chinuit să egaleze în „uvertura” cu paraguayenii. Italia rămâne, însă, Italia, echipa care mereu a pornit greu în cursă… Nici Franța n-a arătat ca finalistă a ultimei ediții, Portugalia cam un zero, cu tot Ronaldo (nu doar 0-0 în compania ivorienilor!). Nici marea Brazilie nu ne-a luat ochii, trudind cu coreenii comuniști… Mai răsărite, după prima strigare, Germania (4-0, dar cu o Australie jalnică!), Olanda și cam atât…Sigur, însă, se va schimba Tabelul Mondialului în rundele care vin…

…Mi-am permis să fac un clasament al numărului de șuturi la poartă. Pare o extravaganță, la o primă vedere, însă șuturile acestea pot spune multe. Deci…

  • Locul 1, cu 26 de șuturi în primul meci: Brazilia. Pe locul secund, Spania-24 de șuturi. Pe poziția a 3-a, cu 20 de șuturi, Argentina și Chile. Cu câte 18 șuturi fiecare, Anglia, Olanda, Franța și Coreea de Sud. Ghana și Germania au reușit numai 16 șuturi, nemții stabilind un record de productivitate, cu 4 goluri marcate! Mexicul-14 șuturi, Serbia și Slovacia-13, încheie un clasament de circumstanță al ofensivelor de luat în seamă.
  • Poziția 1 din clasamentul pauperilor, Coasta de Fildeș și Japonia, cu numai câte 5 șuturi fiecare, niponii reușind chiar și golul victorie în dauna Camerunului! Urmează grecii, cu numai 6 încercări ale porții adverse. Cu 7 șuturi, în prima etapă: Uruguay, Portugalia, Honduras și Slovenia. 8 șuturi-Paraguay și Noua Zeelandă. Gazdele, sud-africanii, doar 9 tatonări ale buturilor adverse. Cu 10 goluri, Italia, Danemarca și Australia. Ca Algeria, Camerun, Nigeria și RPD Coreeană să încheie „plutonul impotenților”!
  • Meciul cu cele mai multe șuturi la poartă: Brazilia-RPD Coreeană, 37 (26-11). Partida cea mai săracă în șuturi: Coasta de Fildeș-Portugalia, numai 12 șuturi (5-7)!?!

…Acum, gata cu primul tur de scrutin. Aseară au început jocurile din runda secondă a grupelor. Diavolul de Forlan a dat de pământ cu Bafana, Bafana, uruguayenii le-au luat gazdelor coțofana și le-au ciuruit poarta cu trei goluri, de vuvuzelele au început să bâzâie a jale. În derby-ul Sudului, au câștigat detașat americanii, cei care cam dezamăgiseră în „uvertura” cu Franța (0-0). Turul II din grupe va însemna, însă, cu totul altceva. Mult mai frumos, mai interesant Țineți acest pariu?

Mondialul African. Ziua 5, pentru copii de mingi

…Nu ne așteaptă, teoretic, o zi încântătoare, astăzi, la Mondial. Trei meciuri, dintre care unul singur mai acătării, celelalte două de dat uitării. Acest Mondial, în fond, nu-i nici el decât efectul unei lungi campanii electorale, Mister Blatter-bla-bla-bla deja petrece pentru alte alegeri, ca și câștigate, cele din 2011. În rest, sărăcie mare, mai ales de fotbal, jafuri pe bandă rulantă, mai ales printre ziariști și turiști. N-a fost spectacol nici ieri, cu o Italie pornind iarăși greoi, ca un Fiat gripat, obligat să alerge după egalare ca un leac pentru disperare, să iasă din abisul în care „squadra azzurra” căzuse după ce i-a perforat poarte ambițioșii paraguayeni (ce-au învins cu 2-0 pe Brazilia și 1-0 pe Argentina, în calificările sud-americane)! Olanda a învins și ea lejer, 2-0 cu danezii, dar scorul l-au deschis vikingii, prin Agger, de la Liverpool! Cât despre „prietenii” noștri de la Coppa del Mondo ’90, fotbaliștii Camerunului, ei își poate face harakiri, după ce japonezul Honda (ce alt nume mai nimerit?!) a reușit unicul gol al unei partide cenușii.

…Trei meciuri și astăzi, în Ziua a V-a de la Mondialul African. Pe scurt, o vorbă despre fiecare…

Noua Zeelandă-Slovacia. Naivii de sub Crucea Sudului (la al doilea lor turneu final, datorat criteriului geografic!) contra unei debutante la Mondial. Care Slovacia, însă, a lăsat acasă Cehia și Polonia! Iar cei 20 de „stranieri” ai europenilor (antrenată de Vladimir Weiss și în echipă cu mijlocașul…Vladimir Weiss, fiul!), cu Martin Skrtel (Liverpool) și Hamsik (Napoli) în prim-plan, pot da dureri de cap italienilor și paraguayenilor în cursa calificării din grupa F. Nu-i deloc o judecată sentimentală, gândind că sunt în lotul slovac și doi „români”: Kuciar, poartarul Vasluiului, și Kozak, mijlocașul Timișoarei…

Grupa G debutează cu un meci tare: Coasta de Fildeș-Portugalia. Africanii, la al doilea Mondial, după cel Asiatic, din 2002, când au debutat en fanfare (1-0 cu Franța!), au remizat cu Danemarca (1-1) și Uruguay (3-3), au trecut și de optimi (2-1 cu suedezii), fiind stopați de ieniceri, în prelungirile „sfertului” (1-2). Acum, cu Sven Goran Eriksson la timonă, cu Drogba și Solomon Kalou pe val, se așteaptă cel puțin același parcurs.

De fiecare dată când Portugalia a apărut la Mondiale (acum pentru a 5-a oară!), toată lumea a vorbit despre isprava lusitanilor la…World Cup ’66, din Anglia. Atunci, ei au învins clar (3-1) Brazilia, în grupă, au făcut senzație în „sferturi’, întorcând un rezultat, de la 0-3 la 5-3 (fie și cu debutanta Republica Democrată Coreea de Nord, adversară, iarăși, într-o grupă de Mondial!), au pierdut greu (1-2) semifinala cu țara gazdă (Anglia), ca să cucerească bronzul, după un 2-1 cu URSS. Rezultate care au scos la rampă un nume: Eusebio, golgeterul acelui turneu. Astăzi, însă, „Perla din Mozambic” va fi doar spectator, visând ca noul star al lusitanilor, Cristiano Ronaldo, să repete performanțele!

Meciul serii, unul inegal la prima și la a doua vedere: Brazilia-Coreea de Nord. Campionii lumii, Regii planetei Fotbal, unica echipă prezentă la toate cele 19 ediții, singura în stare să cucerească de 5 ori Cupa Mondială, urmașii lui Pele par și acum favoriții la aur.

Nord-coreenii revin în arena mondială după 44 de ani, debutul lor petrecându-se la World Cup ’66. Acolo, unde, au reușit un rezultat de senzație, unul care a intrat definitiv în Istoria Fotbalului: au eliminat, cu 1-0 (gol Pak Do Ik) marea Italie! Să fie acel rezultat de antologie „drogul” moral al nord-coreenilor, cu 3 „stranieri” în lot (doi în Japonia, unul în Rusia)? Să fie ei în stare de o nouă „bombă”, cu toate măsurile de securitate?!

Să înceapă Samba, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, că ne-am săturat de telenovele și vuvuzele!