Arhivă

Post Tăguit cu ‘Euro 2000’

3-0, cu Bosnia, dar boss e Belarus!

iunie 4, 2011 Comments off

…3-0 este rezultatul revanșei fotbaliștilor noștri, de aseară, în fața Bosniei (și a noastră!) pentru umilitoarea înfrângere de la Zenica. Cvas este o băutură răcoritoare basarabeană, făcută din pâine neagră de secară. Acest 3-0 (Marica-două goluri, Mutu-primul) ne-a mai răcorit, într-un început de vară apăsătoare, de la licențieri neacordate la scandaluri neterminate. Un 3-0 ce nu trebuie să ne arunce, însă, pe culmile unei bucurii exagerate. În Giulești, cu un public minunat în spate (de s-ar fi disputat aici și meciul acela cu Albania, 1-1 de la Piatra Neamț!), s-a jucat pe sens unic și scorul de 3-0 este mic. Mărturii supreme: bara lui Sânmărtean, cele două ratări uriașe ale lui Torje, alte două ale lui Marica, una Mutu, penalty-ul (greșit acordat!) irosit de superficialul Săpunaru, în ultimele secunde de prelungiri. Numai că automat ne întrebăm împotriva a fost realizat acest 3-0 mic? În fața unei echipe mediocre, așa cum o știm de când s-a născut. Bazată pe ambiție, câinoșenie, dar departe, departe de marele fotbal. Pe noi, însă, nu ne interesează Bosnia, care nu este nici pe departe boss-ul grupei. Ne preocupă naționala României. A jucat frumos, cu determinarea care i-a lipsit până acum. Să nu ne îmbătăm, însă, cu cvas, trupa de aseară este departe de ceea ce a însemnat Naționala noastră cândva, chiar și în calificările pentru Euro 2000, când a învins Olanda, la Constanța.

…Aseară, în Giulești, totul a curs spre amintirea acelui istoric 5-1 cu Germania! A fost, efectiv, una dintre acele partide în care îți iese totul, inclusiv ratările incredibile ale adversarului în fața unei defensive române fragile. De aceea, împotriva corului lăudătorilor fără margini renăscut după victoria de aseară, mă încumet să spun că există un mare pericol în acest mic 3-0. Metaforele și noțiunile „excelent”, „extraordinar”, „formidabil”, „seară de vis”, „renaștere”, „un nou început” care au curs în valuri până hăt spre zori… Toți specialiștii care, până la ora meciului nu mai credeau nici în iluzii, ne văd calificați, uitând că Belarus a furat Franței 4 (patru) puncte din 6 (cu egalul, 1-1, de azi noapte, de la Minsk!) și se află pe poziția a doua, cea a barajului… Cei care îl mitraliau la foc continuu pe Răzvan Lucescu au făcut brusc o piruetă de 180 de grade și îi cer acum Juniorului să rămână la Națională… În tot acest delir, ca să nu zic cameleonism, un singur om (spre cinstea lui!) nu s-a îmbătat cu acea răcoritoare din pâine neagră de secară: Răzvan Luceacu, selecționerul care nu se cară! El pleacă, azi, cu naționala, în turneul de amicale din America de Sud, nu înainte să afirme, în toiul unei bucurii tipic dâmbovițene: „Trebuie să plece mulți, ca să se schimbe sistemul”. Cine să schimbe, însă, sistemul acesta în care un 3-0 cu modesta Bosnia devine paravanul ideal pentru tot putregaiul fotbalului românesc? Inutil să amintesc că jenantul 0-0, de ieri, de la Tg. Mureș, al reprezentativei de tineret, cu submediocra selecționată a Kazakhstanului, în primul meci din preliminariile europene, a trecut ca și neobservat…

…Acolo, sus, ca și prin unele cotloane de pe margine, multe din cupele cu șampanie s-au umplut cu cvas!

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

Emeric Ienei – 73

martie 22, 2010 2 comentarii

…Săptămâna aceasta începe cu onoruri pentru un gentleman al fotbalului românesc. Ca jucător, dar, mai ales, ca antrenor. Ca om din scripturi alese. S-a născut acum 73 de primăveri, la Agriș, în județul Arad, iar la nici 9 ani, a început fotbalul la echipa „7 Noiembrie” din orașul aflat sub aura de Legendă a lui Bonyhadi și Petschovschi. Astăzi este maestru emerit al sportului, antrenor emerit și General de armată. S-a bucurat de toate onorurile ca mijlocaș de ținută, dar, în primul rând, ca antrenor care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Nimeni altul decât gentlemanul de-o viață Emeric Ienei, aflat, astăzi, la minunat ceas aniversar. De fapt, un triptic aniversar în partea a doua a lui Mărțișor, când trei prieteni, de-o viață, parcă, ridică o cupă cu șampanie.

Pe 18 martie, în același an cu Imi Ienei, s-a născut remarcabilul muzician și om de televiziune Horia Moculescu, o Enciclopedie (și) sportivă, ba chiar practicant, în tinerețe, la nivel de performanță a atletismului, voleiului și rugby-ului, pe când era student la Petroșani. Iar pe 26 martie își va serba frumoasele primăveri cel mai mare commentator sportiv de televiziune din România, inegalabilul Cristian Țopescu.

Emeric Ienei, născut între cei doi prieteni, pe 22 martie…

…Cei mai mulți îl știu doar ca technician de top. Imi Ienei are, însă, și o remarcabilă carte de vizită ca fotbalist. La 13 ani, se legitima la Flamura Roșie Arad, unde a debutat pe prima scenă, evoluând în 21 de jocuri pentru arădeni.

  • La 17 ani, a devenit component al naționalei de juniori, de unde a urcat în echipa de poveste CCA (Steaua de azi).
  • A adunat 254 de partide în Divizia A la CCA, în 13 ani, ca mijlocaș și fundaș.
  • Cu echipa militară a câștigat 3 titluri și 4 Cupe ale României.
  • Cariera de jucător și-a încheiat-o în Turcia, la Kayserispor, unde a petrecut două sezoane (’69-71), ceea ce pentru un fotbalist român reprezenta o raritate la vremea aceea.
  • A adunat și 12 tricouri în Națională, într-o perioadă când tricolorii susțineau 2-3 meciuri pe an. Apoteoza, Olimpiada ’64, la Tokyo, unde echipa noastră a terminat, dramatic, pe locul 5.

…Cei mai mulți, mai ales ultimele generații, îl cunosc ca un antrenor intrat în Legendă. Cariera de tehnician a început-o în 1971, la clubul Steaua, unde a activate la toate nivelele, de la juniori până la echipa mare.

  • Ca antrenor, cu Steaua a câștigat de două ori eventul campionat-cupă, în ’76 și 85, plus 3 titluri (în ’78 , ’86 și ’94) și o ultimă Cupă a României, în…’99!
  • Dar Emeric Ienei simbolizează, ca strateg, în primul rând, triumful unic din fotbalul nostru, cucerirea Cupei Campionilor Europeni, în 7 mai ’86, la Sevilla, după senzaționalul 2-0 cu Barcelona, la penalty-uri, rezultat care a făcut rapid înconjorul lumii.
  • La nivel de club, a mai antrenat pe FC Bihor Oradea, C.S. Târgoviște, Universitatea Craiova, Videoton (Ungaria) și Panionios (Grecia).
  • A condus în două mandate și Naționala României. A debutat ca selecționer în toamna lui ’86, calificând reprezentativa tricoloră, după 20 de ani, la un Mondial: Coppa del Mondo ’90, unde a ajuns în „optimi”, cea mai bună performanță al „tricolorilor” de până atunci…
  • În 2000 a revenit la timona Naționalei, chemat pentru Europeanul din Belgia și Olanda, unde a reușit performanța de a depăși faza grupelor turneului final (altă premieră pentru Naționala noastră)!
  • Un an (’92-’93), a antrenat Naționala Ungariei, ratând calificarea la World Cup ’94.
  • A fost un timp și președinte al lui FC Bihor Oradea, Ministru secretar de stat la MTS și director tehnic în FRF. Acum, s-a retras la Oradea, însă bate țara-n lung și lat, căutând tinere nestemate, în care a crezut mereu…

…O viață și o carieră de roman sau de film, performanțe care fac din Emeric Ienei mai mult decât un gentleman General al fotbalului nostru!

Happy Birthday, Sir Emeric Ienei!