Steaua – Pagina 2 – Mircea M. Ionescu

FOTBAL PESTRIȚ, jucat cu un deget la computer…

…DOUĂ zile n-am avut computer! De parcă nu-mi ajungea că, de joia trecută, din 9 aprilie, nu mai pot folosi mâna dreaptă, fracturată, după o cădere stupidă, sub soarele Bucureștilor, duminică am rămas și fără lap-top! S-a întors ecranul cu fundul în sus. Ca mai toată lumea, azi. Am revenit de la Giurgiu, fericit că pot scrie din nou! Fie doar cu arătătorul de la mâna stângă, de simt că mă pot pregăti de Revelion în ritmul de melc în care se adună literele-n cuvinte și idei…

…VIITORUL lui Hagi! Arată frumos, da’ frumos, domnule, nu glumă. Și echipa, și jocul dezvoltat, și ascensiunea spre piscurile clasamentului. Victoria flăcăilor lui Gică Hagi, acest 2-1, de la Ploiești, a însemnat o radiografie perfectă a fotbalului românesc la ora actuală.
…VIITORUL=echipă tânără, din 10 fotbaliști români și un singur străin între titularii care au început partida lângă sonde. Tinerețe, ambiție, dăruire, atitudine, pressing, obsesie ofensivă, valori în ascensiune. O echipă „pozitivă”, cum îi place lui Hagi să vadă fotbalul… Să mai reținem nebunia lui Gică Hagi: a renunțat la ultima ofertă de antrenor la Galatasaray pentru a crește mânjii lui și a-i duce în Europa. Ar fi meritat și minunat!

…LA POLUL OPUS, Petrolul, cândva în cursa pentru titlu, acum, o mediocră legiune străină, mercenari obosiți, îmbătrâniți în joc, fără reacție, fără idee… Oricum, din eșec în eșec, patru consecutive, acasă, Petrolul, cu numai trei jucători români, luni noapte, în 11-le titular (un progres, din moment ce au fost meciuri când în trupa găzarilor exista un singur autohton!), readuce în discuție ciurucurile din fotbalul nostru prezentate “fotbaliști nemaipomeniți” de samsarii vremurilor… De aceea, paralela Viitorul-Petrolul (doar un exemplu; Rapid e altul!) îi dă dreptate lui Gino Iorgulescu în ceea ce privește limitarea stranierilor în trupele românești!… Știu, unii îmi vor replica, acid, că “lupii galbeni” au învins Steaua, la București!

…VAI DE STEAUA, LOR, cum au arătat cei din Ghencea în ultimele partide, cu ploieștenii și la Giurgiu! După egalul norocos (pentru ocaziile Astrei din repriza secundă!) din briza Dunării, o remiză gri, nu albă, i-am auzit pe Gâlcă și alți colindători de ocazie explicând totul prin accidentarea lui Tănase puțin înainte de pauză!… Îmi spuneți și mie, băieți, când a făcut Tănase un meci aproape de (nu la!) valoarea lui?!… Iar, la Giurgiu, discuția trebuia începută cu Rusescu și Țucudean, care dormeau în front, cu Popa- dispărut pe stânga, costumat în figurant, în actul II, cu speranța Stanciu, care nu mai răsare odată, cu orbecăiala dură a lui Papp și Breeveld… Steaua nu mai are atitudine, agresivitate, parcă a uitat să joace. Sigur, și tensiunea din vestiar și din teren, când știi că Reghe stă la pândă, la fiecare colț de meci, contează. Fără a uita, cumva, de plecarea “la pachet” de bani frumoși a trioului irezistibil Keșeru-Sânmărtean-Szukala! Când vrei și money, money, money și performanțe, începe să-ți tremure nădragii simțind briza de pe Mureș, unde tot mai mulți vorbesc despre parale ciudate…

…AL 33-LEA antrenor schimbat pe prima noastră scenă șubredă: brazilianul Ze Maria, care a dansat prea puțin sub Pietricica, unde venise, după declarațiile lui (ca ale atâtora altora!), să facă din Ceahlăul un Everest european, măi să fie!?! Alt fâs!… Această a 33-a schimbare (pe bancă, nu la față), care nu-i ultima (Pustai și-a făcut bagajele în Giulești, se pare!) e de reținut prin motivul destituirii: italianul Massone, patronul plăieșilor de altădată ai lui Pinalty ajuns în spatele gratiilor, i-a reproșat brazilianului că nu l-a schimbat pe Stana, la pauză!?! Mirarea e mare, nu de alta, dar, în final, nesuferitul bancherului priceput la toate, Stana, of course, a ratat cea mai mare ocazie a moldovenilor dintr-un meci de cartier cu Gazul fără flacără al Mediașului!

…A PATRA revenire pe banca brașoveană a lui Adrian Szabo, după ce patronul de sub Tâmpa l-a mazilit pe croatul Lokica, la finele eșcului (0-1) de acasă, cu trupa din Botoșani. Seriosul Adrian Szabo, “mantaua” gogoliană de intemperii a Brașovului, este la a patra înscăunare, la începutul anului fiind trimis pasager pe locul lui Țălnar. De aceea, am zâmbit amar, citind declarația patronului intrat în frigurile retrogradării: “Am mare încredere în Szabo!”. Mereu a avut. Și mereu l-a înlocuit, după puțin timp. Continuitate?! Noțiune străină în fotbalul nostru cam de trei parale…

…CHINTESENȚA campionatului nostru pestriț se află în superba declarație a lui Stoican, după ce dinamoviștii au câștigat derby-ul celor două jucării stricate, 2-0 cu Rapid-noua metaforă pentru marfar: “N-am jucat nimic, dar BRAVO!”… Orice alt cuvânt devine inutil!

…INUTIL să vă spun că joaca mea cu arătătorul de la mâna stângă pe tastele computerului, cronicheta aceasta, mi-a luat 93 de minute! Cu adiționale și fără pauză…
…Mă mut, peste puțin timp, la Madrid, în Europa fotbalului adevărat…

„Fata care se joacă de-a pescărușii” sau… a 8-a Pușlama!

…O veste încântătoare, din briza Dunării, de peste drum de Călărași, din Silistra. Distinsa Zlatina Staneva, directoarea minunatei Case cu miracole numită Teatrul de Păpuși din vechiul Durostol, mă anunță, pe Facebook, că, astăzi, 4 iunie 2013, au început repetițiile la piesa mea „Pușlamaua de la etajul 13”, cu subtitlul „Fata care se joacă de-a pescărușii”. Premiera, pe 24 iunie! Sunt gata, vin, prieteni bulgari, (și) la Silistra!…

…După patru remarcabile One-woman-show-uri la Giurgiu, Chișinău, București și Viena, două dinamice montări cu mai multe personaje la Galați și Piatra Neamț, după super-musicall-ul de la Ruse (merg, joi, 6 iunie să-l revăd, cu drag!), acum, un spectacol de păpuși pentru Adolescenți! Superb! Emoții, bucurii, mari speranțe (regizorul Săby Săbev este unul de valoare!), curiozitate. Drum lung sub Soare, minunată Pușlama, ajunsă în fața celei de a 8-a (opta) Premiere! Mulțumesc, Silistra!

…Tot, astăzi, 4 iunie 2013, este și Ziua de naștere a trei prețuiți prieteni, nume nobile în istoria teatrului românesc contemporan, cărora le spun din inimă „La Mulți Ani”!…

…Remarcabilul regizor de teatru Florin Fătulescu, din California, care mi-a montat încântător, prin anii ’80, o comedie („scrisă cu pana înmuiată în călimara lui Aurel Baranga”, cum m-a gratulat, la vremea respectivă, marele teatrolog Valentin Silvestru, în „România literară”): „Pele și caii verzi”, la Teatrul din Petroșani (cu regretații Virgil Flonta și Mihai Clita, cu actorii de farmec Florin Plaur, Mircea Pânișoară, Mirela Cioabă și Miruna Birău); „Adio, Pele!”, la Teatrul „Sică Alexandrescu” Brașov (cu regretatul Andrei Ralea, cu minunații Mircea Andreescu, Doru Ana, Nina Zăinescu și Victoria Cociaș!), sub Tâmpa spectacolul, de un haz nebun, jucându-se de peste 150 de ori!…

…Dramaturgul veșnic tânăr și ferice, neliniștitul creator Dinu Grigorescu, ajuns la superba „cotă 75”!…

…Legenda Alexandru Arșinel, nu doar directorul Teatrului „Constantin Tănase”, ci și stâlp al revistei românești în ultimele decenii, alături de Stela Popescu, suporter de elită la Sevilla ’86, în „Noaptea generalilor” din 7 mai, când Steaua a cucerit incredibil, imposibil, însă perfect adevărat, Cupa Campionilor Europeni!

La Fotbal, unde am ajuns să vedem naționala noastră jucând cu…Trinidad Tobago!?!

J.O. Ziua 13. Ghinion, doar pentru mediocri. Pentru noi, „Adio, arme!”

… 9 august, Londra 2012. Am ajuns la Ziua a 13-a de concurs, în Olimpiada XXX. Pentru unii, zi cu ghinion. Mie mi-a purtat noroc, mai mereu, cifra 13. Nu de aceea susțin că, astăzi, ghinionul a fost doar pentru cei mediocri. Căci, în această zi, atâtea medalii, recorduri olimpice, mondiale, fascinație… Nu și pentru sportivii români. Nu au avut ghinion, ci au fost lipsiți de valoare. Acesta este adevărul, n-are sens să ne mai ascundem după cifra 13!…

…Astăzi, ultimele noastre speranțe la o medalie, două. În cursele băieților, la 1000 metri, canoe dublu și kaiac 4. Ei, băieții, în umbra fetelor și la această Olimpiadă. Din totalul nostru de nouă medalii, numai trei au fost aduse de flăcăi: un aur la tir (Alin George Moldoveanu), un argint (echipa de sabie a lui Mihai Covaliu) și un bronz la haltere (Răzvan Martin). În această dimineață, specialiștii români și iluziile noastre ne făceau să visăm la cel puțin o medalie, mai ales că „dublul” de la canoe își dăltuise numele în aurul ultimului campionat mondial!… Speranța de medalie, astăzi, nu prea ținea cont, însă, de nefasta noastră tradiție olimpică pe acest „culoar”: de 12 ani canoiștii și kaiaciștii n-au mai adus o (una) medalie! Și n-au pescuit-o, în acest 9 august, nici Alexandru Dumitrescu în barcă alături de Victor Mihalachi…

…Au plecat de pe culoarul I, ceea ce, s-a spus, a fost primul handicap, niciun echipaj pornit de lângă mal necâștigând vreo medalie, la Londra! A mai venit și startul moale al echipajului nostru, poate handicapul cel mai mare. Ușoara revenire (cum au zis comentatorii cursei!?!) a însemnat… penultimul loc în cursă… La kaiac 4 a fost și mai rău! Ultimul loc!?!
… Astăzi, ultima noastră Arcă a Bunei Speranțe s-a înecat în mediocritate… Unde ești, Ivan Patzaichin cu „flotila ta de aur”?…

…Ultima noastră utopie din această Zi 13, săritoarea în înălțime Esthera Petre. Mitul Iolandei Balaș mi-a stârnit, o clipă, imaginația. Dar, totul s-a risipit atât de rapid… Esthera a dărâmat de trei ori ștacheta, fixată la 1.90 m., ratând până și prezența în finală… Seara, s-a dus și dorul unei minuni, altă atletă, Mirela Lavric, terminând penultima în una din cele trei semifinale la 800 m. Așa încât, Adio, medalii! Știu, mai nimerit ar fi să spun, ‚Adio, arme!”, amintind de celebrul roman al lui Hemingway. Numai că, dacă remarcabilul scriitor american a avut 47 de finaluri alternative la romanul său, noi nu mai avem nicio armă pentru podium…

…Olimpiada aceasta a însemnat pentru mine și un regal al presei sportive române, chemată la un veritabil masterat în materie. Remarcabile reportajele și interviurile transmise, de la fața locului, de Cătălin Tolontan și echipa sa de la Gazeta Sportutilor. Excelente momentele de la Radio România Actualități, de atâtea ori pe zi, realizate în studioul de la București, dar și la fața locului de Mugur Corpaci, Adrian Soare, Cătălin Cârnu, Bogdan Predescu, Mihai Junea etc. Lăudabil efortul colegilor de la TVR, în duplexul București (Ionel Stoica, Tudor Furdui, Marius Mitran)-Londra (Dragoș Bocănaciu, Sorin Hobana, Emil Hossu Longhin)… Pe fază, documentat, divers, echipajul Eurosport, aflat la Londra (Nicolae Mărășescu, Cosmin Cernat) și la București (Carmen Bunaciu, Marian Drăgulescu, polivalentului Vlad Bucurescu). Din păcate, unii și-au permis prea multe banalități, au abuzat de miștouri, alții n-au fost prea atenți, câțiva certați cu fair-play-ul, logica elementară, adevărul și gramatica (nu gimnastica!) limbii române, trei-patru depășiți de eveniment (în frunte cu A.Alexoi-TVR). Chiar astăzi, la Eurosport, în timpul săriturii cu prăjina, de la decatlon, un „dublu Alexandru” ne-a obosit, chiar agasat, cu o inutilă lecție de istorie, geografie, filozofie de doi bani etc., abandonând concursul! Bine că s-a dat legătura la un alt sport, că ajungeam la „Fenomenologia spiritului” a lui Hegel sau la „Tratatul de descompunere” al lui Cioran… Ne aflăm, totuși, la Olimpiada de vară, cu filozofia și sublimul ei…

…Dacă la Olimpiadă a fost o zi tristă pentru noi, la fotbal, în schimb, Steaua (după un jenant 0-1 la București!) a călcat în picioare (3-0; scorul este mic!) echipa slovacă Spartak, chiar pe terenul ei, la Trnava, acolo unde militarii cedau, incredibil, cu 0-4, în toamna lui ’68!!! Regret că Steaua n-a învins cu 4-0, pentru o revanșă perfectă peste decenii… Oricum, delirul lui Gigi Becali a început! Ceea ce nu e bine…
…Văzând stadionul din Trnava, mi-am amintit de meciul urmărit la fața locului, în toamna lui ’71, când am fost invitat, la microfonul TVR, de inegalabilul Cristian Țopescu, la începuturile gazetăriei mele sportive. Acel duel care se uită greu, Spartak-Dinamo, când, după 0-0, la București, „câinii roșii”, cu Nunweiller III, căpitan de plai, Andrei-uluitor în poartă și „dubla” lui Doru Popescu, s-au calificat spectaculos…

…Fantastică ultima cursă a zilei, în plină noapte, 200 m. bărbați! Usain Bolt a triumfat din nou, zâmbind, sacrificând un nou record olimpic pentru a-l tachina pe colegul său de echipă Blake, aflat foarte puțin în spate!…După care, a luat un aparat foto și a început să facă poze colegilor, fotoreporterilor!…Pe scurt, extraterestul Usain Bolt, singurul atlet care și-a apărat ambele titluri (100 și 200 m.) la două Olimpiade consecutive! El este Regele Olimpiadei, împreună cu înotătorul american Michael Phelps, care, la Londra, a dus recordul absolut al medaliilor câștigate (22!) la cote astrale!… Culmea este că podiumul de la această probă de 200 m. a fost unul… jamaican (bronzul revenindu-i lui Weir)! Ceea ce a aruncat România, în clasamentul general, un loc mai jos…

…Rămânem cu nouă medalii, numai două de aur, cinci de argint și două de bronz. Deocamdată, suntem pe locul 23 în clasamentul general pe medalii, unde lider a revenit SUA. Mă tem că nu vom rezista pe această poziție 23, ce sună ca o cotă în Delta Dunării, cândva izvor de kaiaciști și canoiști…

…Olimpiada s-a terminat (din păcate!) pentru sportivii noștri! S-a terminat, totuși, frumos… Semn că ar trebui să pun punct acestui „Jurnal sentimental olimpic”, pe care l-am scris, zilnic, de la fascinanta Deschidere, cu sufletul plin de ambasadorii noștri la Londra și cu bucuria spectacolului sportiv.
….Cortina va cădea peste superba Olimpiadă XXX, duminică noapte, pe Tamisa. Acum, oarecum detașat, voi urmări, sunt sigur, un fabulos Acord final! Se și vede Rio de Janeiro 2016…

J.O. Ziua VII, Medalia 7. Le-am luat aurul rușilor, dar l-am făcut argint!

…3 august. Vineri. Acum o săptămână, priveam fabuloasa Deschidere a Olimpiadei XXX. Șapte zile de concurs, ne-am bucurat și am suferit. Astăzi, România și-a trecut a șaptea medalie în cont, ceea ce reprezintă un eveniment. Acum patru ani, la Beijing, toate medaliile au fost numai opt, este drept, patru de aur…

…Dimineața nu prea avea cum să fie însorită. Un judokan român (Simionescu) a părăsit concursul după al doilea adversar, o atletă (Bianca Răzor) n-a reușit decât locul 5 în prima cursă de calificare, la 400 m… Valoroasa atletă Nicoleta Grasu are probleme cu sănătatea (și va rata, în noapte, calificarea în finala probei de aruncarea discului!)… Toate umbrele sufletului s-au șters dintr-o dată, când Muschetarii noștri de la sabie (Delniceanu, Dumitrescu, Zalomir) au început en fanfare concursul pe echipe, spulberând China, ca, apoi, după-amiaza, să adune mai toată suflarea românească în fața micilor ecrane. Ne băteam pentru finală cu rușii, nimeni alții decât campioni la ultimele două Olimpiade. Noi, aveam doar două medalii de bronz în palmares (Montreal ‘76 și Los Angeles ‘84). Suntem, însă, campionii mondiali en titre. Și asta s-a văzut în bătălia cu tradiția noastră olimpică. Setea de revanșă și visul piscurilor le-au dat aripi celor trei muschetari români, care au reușit să deposedeze Rusia de aur, după un tensionat, însă spectaculos 45-43! Argintul era adjudecat, bătălia pentru aur ne conectase pe toți!…

…Cu un mare succes asupra Rusiei, în semifinale, naționala antrenată de inteligentul Mihai Covaliu campion olimpic, dar la simplu, era favorita hârtiei în ultimul duel. Chiar dacă rivala pentru aur era Coreea de Sud, care învinsese Italia. Din păcate, aurul pe care băieții noștrii l-au smuls rușilor le-a luat, parcă, mințile în cele trei reprize de relee, în care sud-coreenii au cam măturat planșa cu sabrerii români, scorul fiind unul jenant: 45-26 pentru asiatici! Știu, medalia de argint înseamnă un mare succes, este cea mai înaltă cotă olimpică atinsă de naționala noastră de sabie. Dar, în finală, nu i-am mai recunoscut pe cei trei muschetari români (de fapt, patru în final, când Zalomir a fost înlocuit, pentru ultimul act, cu Șirițeanu), tocmai campionul mondial Rareș Dumitrescu trăgând foarte slab și pierzând toate cele trei partide ale sale, în care n-a obținut decât…6 tușe (din 15!). Nord-coreenii au fost ca niște nevăstuici, plini de nerv și decizie, în fața unei echipe moale, care a cedat repede. Poate că în subconștient triumful asupra rușilor fixase o stare de mulțumire., Iar cu o singură victorie (Dolniceanu) și un egal (Zalomir) din 9 întâlniri, nu se putea ajunge lpe muntele de aur. Mă bucură argintul, mă întristează că nu ne-am bătut pentru aur la valoarea noastre reală, cea din semifinala cu rușii…

…În piscina miracolelor, Regele natației, americanul Michael Phelps, a mai câștigat o cursă și astăzi și a dus recordul absolut al Olimpiadei la 21 de medalii. Dintre care 17 de aur! În cel 12 ani olimpici. La 26 de ani, Fenomenul din Baltimore dă de înțeles că se va retrage. Mâine ar fi ultima lui cursă. Refuz să cred că nu-l vom mai vedea dând apei unduiri de Zeu al bazinului…

…Stadionul olimpic din Londra, plin la prima zi a concursului atletic. Civilizația englezilor se vede și în receptarea fenomenului sportiv, nu doar în stadionul și bazele de ultima generație. După Gala din piscină (care se va încheia, din păcate, mâine seară!), un alt Regal, cel al atletismului…

…Dacă la Olimpiadă, adăugăm, lăudabil, ca furnica harnică, medalie la medalie, la fotbal, în Europa League, a fost, ieri, joia jalei noastre. Steaua în genunchi, la București, 0-1 în prima manșă cu Spartak Trnava, iar Rapid- umilință rară, 0-4, în Olanda, cu Heerenveen. Un 0-4 care-mi amintește că, prin anii ‘70, Steaua încasa un același scor 0-4, la…Trnava!?! Scor de care, am dedus, a uitat cam toată lumea… Sper să ieșim din zodia rușinii, dar va fi greu, căci, la primul eșec, guralivul Gigi Becali strigă că Steaua n-are echipă (!?!), că patru-cinci jucători trebuie înlocuiți, că formația o va face din nou patronul, nu antrenorul (acum Reghencampf). Ceea ce s-a tot văzut în ultimii ani, când haosul a fost trăsătura definitorie a Stelei, îndepărtată de bossul ei de titlu, de performanță europeană…

…Meritoriu egalul (1-1) Vasluiului în… Asia, pe stadionul lui Fenerbahce, situat peste drum de Europa, legată de impunătorul pod. Fenerul nu m-a încântat niciodată, ba, acum, neîncepând campionatul nu-i la același nivel cu plăieșii aduși de Porumboiu de prin toată lumea. Vasluiul are o mare șansă de calificare. Vreau să cred că nu o va rata, ba i se vor adăuga și alții. Aș spune CFR Cluj, după 1-0, acasă, cu Liberec…

…Au făcut ce-au făcut Becali, Porumboiu și alți patroni și l-au mazilit pe Ion Crăciunescu de la conducerea arbitrilor români. Sigur că și Ion Crăciunescu a comis greșeli, s-a încăpățânat împotriva spiritului jocului, însă sunt sigur că intransingența sa a deranjat cel mai mult. Acum, a fost adus Deaconu-brichetă, omul federației, omul Stelei etc. Dacă la șefia arbitrilor români, atât de contestați, ar fi fost adus francezul Bata (cum a propus Mircea Sandu), ar fi fost un mare pas înainte. Așa, mi se pare, încă un pas înapoi!…

…România nu trăiește, parcă, din plin Olimpiada. Vânzoleala politică, povestea fără de sfârșit, parcă, a Referendumului, le ocupă unora tot timpul… Am auzit, azi, și o poantă de 1.000 de puncte: Curtea Constituțională a amânat rezolvarea Referendumului pînă la 12 septembrie, pentru a permite românilor să urmărească… Olimpiada de la Londra! De-ar învăța ceva politicienii noștrii de la Jocurile Olimpice…

…La Londra, când e ploaie, când e soare. Pentru sportivii români, pe locul 19 în clasamentul general (unde lideri au devenit americanii!), cu 7 medalii (una de aur, patru de argint, două de bronz), în zori se văd, parcă, muguri de primăvară…

„Puşlamaua” de nota 10 de la Galaţi

…Vineri 9 martie. Iau drumul Galaţiului. Cu un tren-căruţă, Inter-Regional în noua denumire a învechitului CFR. Prin Buzău-Făurei, să pierdem timpul, vreo jumătate de oră să rămânem în pustiu, poate ca să admirăm zăpezile de altădată, pe unde, luna trecută, un rapid venind de la Dunăre a rămas peste 20 de ore sub viscol. Munţii albi s-au mai topit, însă urmele prăpădului hibernal încă mai sunt pe la Cilibia şi Rosseti. Am plecat singur la drum, spre un eveniment din viaţa mea. Este prima oară când drumul spre o premieră de-a mea îl fac fără să am alături măcar unul dintre cei de lângă inimă, prieteni şi cronicari. Toată lumea are „probleme”, acesta-i scuza zilei…

…La Galaţi, pe scena de la „Fani Tardini”, la 9 martie 2012, are loc avanpremiera piesei „Puşlamaua de la etajul 13”, text onorat cu Premiul I, la 5 octombrie trecut, la Concursul Naţional de Dramaturgie-Comedie lansat de teatrul gălăţean. Ca un teatru care îşi respectă cuvântul (şi blazonul!), „Fani Tardini” (director Vlad Vasiliu) montează piesa premiată, ceea ce nu s-a prea întâmplat pe la alte teatre. Eu am trăit această tristeţe cu „Leopardul Mistreţ”, care câştigase Concursul de la Teatrul de Comedie!… Acum, sunt norocos şi fericit…

…”Puşlamaua de la etajul 13” a văzut luminile rampei, toamna trecută, pe 19 octombrie, la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu. Un minunat one-woman show, cu formidabila Anca Sigartău, în regia lui Dan Tudor. Textul meu are propuse, în uvertura lui, trei variante regizorale: cu un singur actor, care să le joace din voce şi cu păpuşi pe celelalte (5-6) din piesă; cu un personaj dublat de imagini filmate cu cei apăruţi în povestea dramatică şi cu… toate personajele aflate în ecuaţie. La Galaţi, regizorul bulgaro-român Vili Perveli Nikolov a preferat ultima variantă, ba a mai şi inventat un personaj (Îngerul) necesar încântătoarei sale metafore în care a îmbrăcat textul.

…Avanpremiera de vineri 9 martie s-a ţinut într-o sală plină de invitaţi, cu sufletul şi mintea prinse de trama piesei. Spectacol excelent. Premiera oficială de a doua zi, sâmbătă 10 martie, tot cu sala plină, cei mai mulţi fiind plătitori. Un spectacol rar, într-un dinamism neîntrerupt, vesel şi trist, interactiv, plin de metafore şi idei regizorale alese, de sensuri şi semnificaţii subtile, cu scene, replici, gesturi aplaudate în cascadă, cu spectatori acompaniind din palme cântecele moderne ale interpretei principale sau lăcrimând la drama fetei părăsită de părinţi, colegi, profesori. Iar în finalul de zile mari, pe tulburătoarea muzică a lui Şostakovici, superbă încheiere de spectacol găsită de Vili Perveli Nikolov, în scenografia valorosului Nicolai Mihăilă (cei doi au realizat, cu peste un deceniu în urmă, un spectacol excelent-„Cimitirul păsărilor”, la Teatrul Mic), publicul, în picioare, a aplaudat minute în şir, ovaţionând actorii, regizorul, scenograful şi dramaturgul, chemaţi şi ei pe scenă. Un spectacol de mare ţinută estetică, în care Vili Perveli Nikolov a demonstrat „cum laudae” că a fost studentul celebrei Cătălina Buzoianu şi, deloc întâmplător, a câştigat, acum 5 ani, Marele Premiu la Moscova, cu un spectacol de Cehov (”Cerere în căsătorie”, montat la Silistra, în Bulgaria)…

…Marele rol (”Puşlamaua”) urma să-l joace actriţa cea mai tânără din teatrul gălăţean, Petronela Buda, de nici trei ani ieşită din aula facultăţii de teatru. Şi a reuşit un rol extraordinar, pentru care trebuie să-i mulţumeacă Bunului Dumnezeu că i-a dat har şi lui Vili Perveli Nikolov că a ştiut să o ducă, prin răbdare, tact, îndrumre şi încredere, spre un rol care va deveni, sunt sigur, de referinţă. Cea mai tânără actriţă a teatrului gălăţean a împărţit cele mai multe aplauze, într-un sublim schimb de ştafetă a destinului, alături de… cel mai vârstnic actor de la „Fani Tardini”, veşnic-tânărul Gheorghe V. Gheorghe (Bunicul), Legendă a scenei, absolut senzaţional într-un rol mic pe care l-a făcut mare.

Chiar dacă, din condiţii obiective (repetiţii la alte viitoare premiere), regizorul nu a putut beneficia de prima garnitură de actori din teatrul gălăţean, Vili Perveli Nikolov a reuşit, în bună parte, cu trupa aflată sub baghetă să o asambleze fericit, într-o fervoare rară, o nobilă şi tinerească bucurie de a juca. Ca atare, sub aplauze, la final, Aureliu Bâtcă (Îngerul, Colegul de clasă, Securistul, Ataşatul Ambasadei americane), Veronica Păpuşă (Mama), Svetlana Friptu (Bunica, Doctoriţa), Petrică Păpuşă (Tata, Antrenorul de tenis), George Breabăn (Poliţistul), Ana Maria Ciucanu (Diriga, Judecătoarea, Sora şefă)…

…M-am bucurat enorm că Vili Perveli Nilokov (fost fotbalist la Slavia Sofia!) a găsit adevărata cheie a acestui text contemporan: salvarea ”puşlamalei” prin tenisul de câmp- refugiul ei în faţa sinuciderii ce-i dădea târcoale. Semn că sportul poate însemna încă o morală activă, el salvând tineri rătăciţi!…

M-am întristat că la şlefuirea piesei, de şase luni, am lăsat două- trei replici devenite inutile, acum, la scenă. L-am rugat pe Vili să le elimine, ceea ce va scoate puţinii timpi neutri. Asta nu exclude şi strângerea spectacolului, fireşte, numai prin joc, reprezentaţii nu prea îndepărtate între ele…

…La avanpremieră, m-a onorat cu prezenţa şi Marius Stan, preşedintele Oţelului Galaţi, campioana ţării. Ar fi vrut să vină cu echipa la premieră, dar, la ora spectacolului din 10 martie, Oţelul avea meci împotriva Ceahlăului. A doua zi m-am întâlnit cu Marius Stan la o cafea, nu pe vasul Malnaş, unde trag de fiecare dată când ajung la Galaţi, căci sloiurile uriaşe l-au distrus. Ne-am văzut tot pe malul Dunării, împreună cu Vili Perveli Nikolov şi Nicolai Mihăilă, fascinaţi de personalitatea boss-ului campionilor. Nu puteam să nu-l întreb despre ceea ce auzisem prin teatru: că va candida, din partea USL-ului, la postul de primar al Galaţiului. Personal, cred că venirea lui Marius Stan ca primar ar fi o mare şansă pentru Galaţi. Pentru că orice om care a trecut prin fotbalul de performanţă are absolvită Academia Vieţii. Iar dacă Marius Stan a reuşit alchimie contemporană, transformând în aur naţional Oţel(ul), dacă a promovat pe prima scenă, în cariera lui de preşedinte, nu doar Iaşul, dar şi o echipă de cartier (Rocar), atunci sigur poate face minuni…

…Cel care a făcut parte, ca jucător (mijlocaş central), din echipa gălăţeană care a învins istoric marea Juventus Torino, preşedintele de astăzi al campionilor României, Marius Stan, vorbeşte total diferit de majoritatea politicienilor (sau politrucilor!). La el nu există vorbe, vorbe, ci planuri concrete, soluţii, surse de finanţare, viziune complexă, sinceritate, un optimism lucid. Reţin una dintre ideile lui: ”Să ai şansa să-ţi curgă Dunărea la poartă şi să nu valorifici acest dar al lui Dumnezeu e o crimă”!

I-am auzit pe doi-trei temându-se că viitorul primar Marius Stan va susţine mai mult fotbalul. Eu cred că trebuie să susţină întregul sport, căci el e pe tobogan (şi) la Galaţi. Cum cred că Marius Stan va susţine şi teatrul, întreaga cultură din Galaţi. Primul motiv de speranţă mi l-a dat când s-a ridicat şi a plecat de la masa noastră spre echipă. La o masă vecină era un grup de tineri, şapte-opt liceeni. Marius Stan s-a apropiat de ei şi le-a spus: ”Mergeţi diseară la teatru să vedeţi o piesă excelentă! E o piesă din lumea voastră!”… Nu-mi amintesc ca teatrul să fi beneficiat, cândva, de un asemenea sprijin moral…

…Am avut şi bucuria-tristeţea de a primi o carte tipărită de Editura Axis Libri din Galaţi, care s-a angajat să publice (şi a făcut-o spre lauda ei!) piesele care au primit Premiile I şi II la Concursul Naţional de Dramaturgie-Comedie. Din câte s-a anunţat, Premiul I l-a câştigat ”Puşlamaua de la etajul 13”, Premiul II revenind unui confrate gălăţean, Victor Cilincă. Pe coperta cărţii, surprinzător pentru mine, primul nume este al celui care a primit Premiul II?! Iar Premiul I (al lui… Mircea Popescu, în caseta cu ISBN-ul!?! Daţi-mi mielul, domnilor!) a devenit al… doilea pe coperta cărţii scoase în condiţii tipografice excelente. Mai mult, tot în volumul respectiv am citit că au existat… câştigătorii Premiilor, din câte știu eu învingătorul este peste tot în lume numai unul. Cel cu medalia de aur! Axiomă contrazisă, se vede, dintr-un neînțeles patriotism local…

…La fotbal, Steaua a câştigat, în seara aceasta, tot în deplasare, tot cu 1-0 (ca şi la Mioveni), meciul cu U Cluj. A jucat mai bine peste jumătate din meci, însă nu a arătat ca o echipă puternică, ea terminând gâfâind, cu şansă şi cu un Tătăruşanu în… noapte mare. Plus că a beneficiat şi de ciudăţeniile arbitrului Alexandru Tudor care nu a acordat clujenilor, cred, un penalty clar în final. Şi, uite aşa, Steaua nu mai pierde niciun meci cu Al.Tudor, U Cluj nu câştigă niciunul!…

…”Bomba” campionatului naţional de baschet a explodat, în seara aceasta, la Giurgiu, unde micuţa echipă C.S.Ş. a învins istoric o candidată la titlul naţional: 83-75 cu Baschet Club Timişoara!!! Am fost la meci. Delir. Americanii Khramer, Burrel şi Simms, sârbul Miljovici, românii Vlaicu şi Bivolaru, plus antrenorul Chris Terrell (un yankeu civilizat, cu răbdare şi idei) au scris o incredibilă pagină de istorie în briza Dunării…

Este vremea becalismelor…

… România a scăpat, zice-se, de ninsori. Se anunță, din păcate, inundații devastatoare. Și, totodată, o cumplită mocirlă politică. Se țes scenarii diabolice, în așteptarea alegerilor locale din 10 iunie. Puterea pare disperată și caută tot felul de scheme, mișcări (ne)populare… Se aruncă în presa scrisă și pe mai toate canalele TV tot felul de știri otrăvite, se lovește, cu nonșalanță, sub centură. Într-un “circ” național se pregătesc lovituri de teatru, ticăloșiile se țin lanț… Personajele lui Caragiale par simpli copii de mingi pe lângă fauna politică a României din acest 2012, Anul Caragiale…

…Unic în istoria Consiliului Județean Giurgiu, cu președinte penelist! Bugetul propriu i-a fost atacat în contencios de… prefectul județului, firește pedelist! Până să se judece (sper rapid!) oribila tărășenie portocalie, blocarea bugetului propriu al CJ lasă fără asistență socială vreo 800 de oameni (mulți copii printre ei!), Spitalul de Urgență- fără medicamente și alimente, stopează proiectele finanțate de UE în valoare de aproape 100 de milioane euro, cam 3.000 de oameni din subordinea CJ-ului riscă să nu-și primească salariile (și așa mizerabile), Biblioteca județeană, Muzeul, Centrul cultural Ion Vinea, Teatrul Tudor Vianu sunt condamnate la șomaj, dar cine mai are nevoie de cultură în mintea celor care nu știu că “Somnul rațiunii monștri naște” (Goya)?! Ce alte ticăloșii urmează?…

…În sâmbăta aceasta, ultima din februarie, portocalii, căzuți amețitor în sondaje, l-au atras de partea lor și pe guralivul Gigi Becali, după ce au încheiat un protocol și cu revoluționarii. Blonda-neagra i-a făcut ochi dulci (și) oierului-europarlamentar care a decis să susțină cu PNG-ul lui liliputan candidatul Puterii pentru Primăria Capitalei. Nu s-a anunțat cine este alesul “piratului”, se spune, doar, că va fi o surpriză. Un candidat pentru așa-zisul independent Sorin Oprescu, cel care a mai primit o bilă albă de la bucureșteni cu deszăpezirea rapidă, după ce a punctat cu Pasajul Basarab și Național Arena… Sigur, lăudărosul Gigi Becali jură să-l dărâme pe doctor, fiind doar, zice-se, dator pentru eliberarea de la “mititica”, de acum doi ani…

Dar cine să-l mai creadă pe becalistul gălăgios?! Nu turuia el înaintea meciului tur al Stelei cu Twente, la București, că “Îi batem cu 3-0 să uite de fotbal!”?!… Ca, înaintea returului din Olanda, să pronosticheze doar un…3-1 pentru jucăria sa… Că Steluța lui nu s-a făcut de basme nu mai contează. A fost 1-0 în ambele jocuri pentru cei din Țara Lalelelor, altfel o echipă bună, dar fără sclipici european. La fotbal, primăvara noastră europeană s-a încheiat în plină iarnă…

…Mă apucă lehamitea când văd piruetele unor ziariști. Până mai ieri aruncau numai cu vitriol în Cotroceni și Palatul Victoria (în fapt al Înfrângerii), acum au îndulcit vizibil tonul, critica luând-o spre cei de la USL! Să fi cerut fostul șef al spionilor dosarele unor ziariști sau să fi schimbat aceștia macazul din proprie inițiativă?…

Vai de Europa noastră și de cătușele lui Avram!

…Știu, titlul acesta se potrivește așa-zișilor noștri politicieni, cei mai mulți de doi bani găuriți, economiei, justiției, autostrăzilor atât de puține și tuturor cozilor (de topor, ce n-au dispărut, dimpotrivă!), bișnițarilor din toate domeniile (inclusiv cultură și mass-media), mârlanilor din toate județelor, sistemului sanitar și celui școlar, și câte domenii n-ar mai fi pe la noi dincolo de Europa și de civilizație. Astăzi, însă, mă refer la fotbalul românesc, din nou în cătușe, tot cu arbitrii, nu ajungeau Lică și Costică-Vâlcea, a mai picat în borcan un barosan, securistul uns tot de Nașul Mircea Sandu drept mai-marele fluierașilor, sigur că e vorba despre Vasile Avram, ajuns după gratii, pentru 19.000 de euro (deocamdată!), sigur, sumă mică în raport cu „tunurile” altora, rămași imaculați, deși sunt 100% dalmațieni, și nu mă refer doar la fotbal și la nababii din această nișă a României 2011. Poate măcar acum se va sparge buboiul, se va elimina puroiul, se va însănătoși sistemul, cred mulți naivi, aiurea, ăi mari sunt legați de lanțul relațiilor, obligațiilor, nu cade niciun rechin, DNA-ul știe el ce trebuie să facă, impresie și puțină sperietură, oleacă de chemare la ordine a celor care au amenințat sistemul corupt pe orizontală și verticală. Mai vorbim noi despre acest subiect, în aceiași termeni, nu credeți?!

…Vai de Europa noastră!, mi-am zis în ultima săptămână, când patru echipe românești de club s-au pomenit condamnate la cupele continentului, unde nimeni n-a avut milă de ele. Pseudo-campioana Oțelul Galați a semnat întâia înfrângere pe Național Arena (cu un gazon adevărat, dar nu de top!), un 0-1 mincinos (căci putea fi 0-3, 0-4) cu Benfica, în Liga Campionilor, unde, după primele două meciuri din grupă, băieții de la Dunăre au 0 (zero) puncte. Și vine, tot la București, Manchester United. Pe ăștia, sigur îi batem (pe umăr)…

…Steluța căzătoare a lui Gigi Becali s-a mai făcut o dată de râsul lumii, după un 1-1 de pomină, în Cipru, cu anonima AEK Larnaca (nume ce-mi amintește de AEK liru, liru Bragadiru!) care, culmea, a deschis scorul și a mai ratat spre final victoria!?! Mirosind dezastrul, gălăgiosul patron n-a dat o fugă-n Insula Afroditei, privind rușinea la TV, unde a anunțat și demisia (sau demiterea?) antrenorului israelian Levy, înlocuit cu Ilie Stan, cel ce-a promovat Brăneștiul în A. Culmea ironiei este că în ajunul bășcăliei steliste (și) de la Nicosia, Gigi Becali spunea că a făcut o alergie. Care, deși n-a întrebat nimeni de la ce i s-a tras, a ținut să ne lămurească el: de la proși! Ca să vedeți, chestie, am întâlnit primul om care să facă alergie de la persoana sa…

…Rapidulețul cel lăudat, după victoria de la Tel Aviv, cu Hapoel, ne-a demonstrat că are galerie de nota 10, dar nu și forță europeană. Singura bucurie platonică de joi noapte, faptul de a fi marcat întâiul gol românesc pe Național Arena, prin Dan Alexa, în poarta olandezilor de la PSV Eindhoven, care tulipani, însă, au egalat repede și ne-au lovit letal cu două goluri în ultimele două minute, un 1-3 sec, așa, ca să revenim cu picioarele în Europa noastră virtuală, nu în cea reală…

…Careu de neputință încheiat de FC Vaslui (pe care o văd campioană în campionatul desculților!), și ea atât de lăudată după remiza (2-2) de la Roma, cu Lazio, n-a reușit decât același scor, dar pe terenul din Piatra Neamț (considerat acasă!), în dauna modestei FC Zurich. Culmea e că elvețienii au deschis scorul, dar mercenarii lui Porumboiu (prezent și el în stenogramele lui Avram-cel-în-cătușe!) au egalat, au condus cu 2-1, scor la care au avut un om în plus, însă s-au trezit egalați în final. Exact ca la Roma. N-am zis ca la Roman…

…Cam asta este Europa noastră la fotbal. Oricum, mai bine ca la rugby, unde, la Cupa Mondială, de la Antipozi, Naționala a pierdut toate meciurile jucate, inclusiv cu Georgia! Și, uite așa, schimbăm canalul sportiv și ne oprim pe cele unde e mare iarmaroc politic, veritabil bâlci al deșertăciunilor, atât de departe de Europa, care, zice-se, nu prea ne mai vrea, cât este și ea în criză. Nici măcar în fotbal, domnule?!

Rapid, Steaua și Vaslui în Europa League, Dinamo la… nunta lui Borcea!

…A fost o joi noapte frumoasă. N-am mers mai departe cu toate cele cinci echipe aflate la testul play-off (varianta iluzorie!), dar nici fără vreuna, cum s-au găsit și nihiliști. Trei echipe românești merg mai departe în Europa League! Rapid, Steaua și Vaslui merituso s-au calificat în grupe, Dinamo și Gaz Metan Mediaș au ieșit din cursă. Să nu ne îmbătăm, însă, cu șampanie pentru copii și să nu delireze unii din nou. N-am trecut de adversari de prima mână. Dimpotrivă… Plus că niciuna dintre laureate nu a reușit o dublă victorie, ceea ce conta mult în punctajul pentru coeficientul UEFA, și așa în cădere liberă pentru noi.

…După acel 3-1 de la Wroclaw, Rapid era gata-gata să fie recordmana play-off-ul, dar a comis-o în ultimul minut, fiind egalată la Timișoara de niște polonezi ambițioși și cam atât. Golul întineritului Pancu n-a fost urmat decât de ratăro trase la xerox, iar egalarea din final, nemeritată, poate fi o temă de meditație pentru viitorul noului Rapid al lui Răzvan Lucescu. Merita o victorie, la Sofia și Steaua, care a dominat clar partida (peste acel 2-0 de la Cluj, din meciul tur!), dar s-a văzut egalată pe final de o trupă modestă, modestă a ȚSKA-ului, umflată doar de presă. Semn că spiritul nostru românesc ne-a trădat și de data aceasta, mulțumindu-ne cu puțin și destupând șampania înainte să se termine duelul. Cât despre F.C. Vaslui, a treia laureată, ea mi se pare performera acestui play-off, chiar dacă a pierdut (0-1), nemeritat, la Praga. În primul rând, legiunea străină a lui Adrian Porumboiu, dirijată de încântătorul Sânmărtean, a eliminat cel mai galonat adversar al echipelor noastre, Sparta reprezentând un fotbal dezvoltat. După un 2-0 norocos, acasă, azi-noapte, trupa moldavă a luat ceva din ambiția și tenacitatea patronului, care a știut să pluseze moral cu o primă de poveste și scrie, acum, și istorie europeană…

…Am văzut și două goluri de top european, ultimul al lui Torje la Dinamo și cel al lui Tănase la Sofia. Flori rare de pus la reverul artiștilor…

…Regret că nu merge în grupe și Mediașul valorosului antrenor Pustai, care s-a bătut admirabil pentru calificare până în ultimele secunde, atât de dramatice. Medieșenii au învins la Cluj numai cu 1-0, dar au fost mai buni decât Austria Viena, trupă de duzină, norocoasă și în meciul tur, cu un 3-1 exagerat, și azi-noapte, când i-a trecut glonțul prăbușirii de mai multe ori pe la ureche. Oricum, la debutul său european, Mediașul merită laude. Jos pălăria în fața oamenilor serioși!

…Dacă Vasluiul s-a calificat cu o înfrângere în partida retur, Mediașul a ratat obiectivul cu o victorie!

…Dacă n-am avut nicio echipă cu două victorii, există și marea decepție a acestui play-off, Dinamo, singura cu două eșecuri din două jocuri, în dubla cu locul 6 din campionatul ucrainean! În fond, Dinamo nu s-a dezmințit nici de data aceasta. Ca și cum n-ar fi ajuns „calamitățile” cu 17 Nentori Tirana sau cu islandezii de la Knattspyrnufelag, a comis-o acum și în fața necunoscuților din Poltava! 1-2, în Ucraina, 2-3, acasă, înseamnă o rușine care nu admite circumstanțe atenuante, cum văd că încearcă unii acum. Ironia sorții este că echipa care nu a obținut vreun punct în play-off este tocmai liderul neînvins al campionatului nostru. Halal campionat!…

…Dacă Rapid, Steaua și Vaslui își așteaptă adversarii din grupele Europei League, Dinamo poate merge liniștită la nunta lui Borcea. Unde, eventual, să se pregătească, iarăși, pentru Liga Campionilor din nu se știe ce deceniu…

…Tot joi, dar înainte de asfințit, și-a cunoscut grupa Ligii Campionilor și Oțelul Galați: Manchester United, Benfica Lisabona și F.C. Basel. Nu-i o grupă chiar de speriat. Rămâne să nu se sperie băieții lui Dorinel Munteanu. Chiar dacă unii nu văd ca oțelarii să aducă vreun punct! Ca Dinamo, în play-off-ul Europei League…

*O variantă a acestui material a fost publicat pe blogul sportvox.ro

Teatru și fotbal românesc la Chișinău

…Finala Cupei României la fotbal, din acest an, acel 2-1 pentru Steaua, contra lui Dinamo, de miercuri 25 mai, la Brașov, m-a prins în… Chișinău. Abia sosit, după un drum de 9 ore cu un microbuz, exact ca acela de navetist sentimental (de teatru) la Giurgiu. Plecat, într-o miercuri la 8 dimineața, de la autogara Filaret din București, am intrat, la 6 seara, în Festivalul internațional de teatru de la „Satiricus Ion Luca Caragiale”. Onorat nu numai să fac parte din Juriul Galei teatrale basarabene, ba chiar să fiu președintele celor cinci chemați să aleagă cea mai bună piesă a dramaturgilor de peste Prut…. „Uvertura” Festivalului Internațional de teatru de la Chișinău a însemnat un tulburător spectacol-manifest, protest („Țara asta a uitat de noi”, titlu care se potrivește de minune și României, nu-i așa?!), piesă montată cu un curaj nebun și măiestrie artistică de regizorul Alexandru Grecu, directorul gazdelor de la „Satiricus” și președintele UNITEM (UNITER-ul moldav). Până în ultima zi a lui Florar, când Gala va fi încheiată de Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu, cu „Tangoul de Adio”, piesa basarabeanului Val Butnaru, să mă tot bucur de grațiile Thaliei… Nu pot uita, însă, de fotbal, cealaltă patimă fără sfârșit a vieții mele aflată, pare-se, pe „Sfârșit de partidă”, cum zice Beckett…

…Așa că, în prima mea seară la Chișinău, cea a finalului de sezon fotbalistic românesc de la Brașov, am ieșit din Teatrul Satiricus și am cotit doar doi metri la „Bier Platz”, să văd finala Cupei României la fotbal. Într-o berărie cu o excelentă „brună germană nefiltrată”, unde ospătari și ospătărițe (nu tocmai blonde și frumoase!) vorbesc mai mult rusa și înțeleg mai greu româna!… La ora meciului de la Brașov, la „Bruderschaft”-ul moldovean, în fața unei plasme nu prea mari, s-au adunat 15 basarabeni tineri, prietenoși și civilizați, 9 fani-Steaua, numai 5-Dinamo și un neutru. Toți, la curent cu tot ce mișcă prin fotbalul românesc… Până să înceapă finala, din mers s-a făcut un schimb de impresii, ca să nu zic „schimb de experiență”. Ei, toți mândri că Dacia Chișinău, prin victoria, cu 2-0, de duminică, în deplasare, cu Kombat Găgăuzia, își menține avansul de 9 puncte față de Sheriff Tiraspol, din Transnistria, și e clar noua campioana a Moldovei. Am reținut amănuntul acesta, însă pe mine mă interesa să aflu cum se vede fotbalul românesc de la Chișinău…

…11 dintre companionii mei basarabeni de la „Bier Platz” erau convinși că Naționala României se va califica la Euro 2012, cu sau fără Răzvan Lucescu. Doar doi l-ar menține pe Junior pe banca tricolorilor noștri. 5 dintre ei l-ar numi pe Hagi selecționer, 6 pe Mircea Lucescu, unul pe Olăroiu, altul pe… Gabi Balint! Niciunul nu s-a arătat interesat de scandalurile de peste Prut. „Nu fac bine!”, a concluzionat unul dintre fanii basarabeni… „Poate scandalurile astea au frânat fotbalul românesc, care are valori pentru primele opt țări din Europa”, a aruncat altul, care nu părea că o spune tocmai protocolar cu mime…

…Când Steaua a deschis scorul, toți cei 15 fani basarabeni au explodat! I-am întrebat, uimit, dacă toți țin cu trupa care a rulat șase antrenori în ultimul sezon, iar răspunsul unuia dintre cei cinci dinamoviști m-a crucit: „Golul lui Dică a fost prea frumos, încât să nu-l aplauzi. Da’, lasă, că va egala Dinamo”!?! Până să egaleze Dinamo, am ajuns și la „capitolul Chivu”. Absolut toți regretau retragerea căpitanului nostru. „Voi trebuie să-i mulțumiți pentru ce-a făcut dânsul pentru națională și pentru fala voastră, nu să-l suduiți”, a cugetat cu voce tare unul dintre steliști. „Știe el mai bine decât noi de ce se retrage! E om serios!”, a afirmat cel neutru. Mutu nu se bucură, în schimb, de aceleași aprecieri la Chișinău. „Brânză bună în burduf de câine”, a concluzionat unul dintre cei 15 fani basarabeni…

…A egalat Dinamo și bucuria celor 15 la golul lui Torje nu m-a mai surprins. „Frumos și golul ăsta! E corect 1-1 și la frumusețe”, a zis un dinamovist… Când Bărboianu a marcat în propria poartă, s-au bucurat numai steliștii. .„Ăsta-i blestemul lui Mititel!”, a murmurat unul dintre cei cinci dinamoviști abătuți… Pe final de partidă, când „câinii roșii” s-au aruncat peste reduta stelistă, să-l muște pe Tătărușanu, toată sala voia egalarea!?! „Să se intre în prelungiri! Să mai vedem fotbal! Să trăim tensiunea penalty-urilor”, mi-au demontat uimirea doi steliști. Iar când centralul Avram n-a dat penalty pentru dinamoviști, pe final de meci, l-am auzit pe unul dintre companioni: „Într-o țară în care se fură, fotbalul nu poate fi străin de asemenea lucruri”… Altceva, nu mai era de discutat, parcă, într-o seară în care am privit un meci de fotbal altfel decât la București!…

…Puteam să mă întorc liniștit la Teatru!

*O primă formă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

„Bâtele” lui Iancu și lecția de fotbal de la Milano!

…Derby-ul de pe Bega, de sâmbătă seară, s-a încheiat alb. Oricum, un 0-0 nedrept. Steaua a jucat mai bine, a avut cel puțin trei ocazii de victorie, însă Nicoliță, Maicon (un fâs!) și Surdu au ratat incredibil, iar goalkeeperul gazdelor, Pantelimon, a apărat ca un portar de Națională serioasă… Timișoara a avut un penalty nedat, când Iliev a intrat la Curtean, în centrul careului, ca în campionatul bulgar, însă arbitrul Balaj a ațipit o clipă. Cârțu a demonstrat că nu-i șofer de „autobază”, ci fostul atacant-artist al Craiovei-Maxima, jucând cu patru oameni în linie de asalt. Norocul, însă, l-a ocolit în această seară…

…Cu remiza de la Timișoara, Steaua s-a depărtat, practic, de titlul la care încă gândește utopic Gigi Becali, pentru că 11 puncte distanță de lider înseamnă, oricum am socoti, unsprezece puncte, adică o realitate total potrivnică. „Poli” a visat toată noaptea dinaintea meciului că va îmbrăca „tricoul galben” de la gălățenii învinși (și) la Brașov (0-1), dar a jucat ca un lider de second hand. Încoronarea se amână, visul continuă, totuși, căci timișorenii s-au apropiat la un punct de Oțelul cam îndoit de scăderea cotelor apelor Dunării…

…Derby-ul a oferit un fotbal crâncen, cu o stea mult mai determinată, cu gazdele cam copleșite (în teren) de miza jocului și titularii absenți, un meci cu câteva intrări de „țapinari”, netaxate cu se cuvenea de fluieraș („cotul” aplicat de Ricardo lui Alexa însemna în orice campionat din lume eliminare, dacă centralul și tușierii nu dormeau plătiți în post!). Firesc ca patronul echipei de pe Bega, bucureșteanul Marian Iancu, să fie nemulțumit după acest egal, doar visase și el să vorbească presei din tronul liderului. Numai că, la prima intervenție la GSP, a redus toată discuția (sau gălăgia!) la arbitraj, iar una dintre afirmații avea nevoie de bulina pusă în colțul micului ecran: „Nu ne rămâne decât să luăm bâtele și să le dăm în cap, să le scoatem ochii.”!?! Bâtele, care ar fi fost în mintea domnului Iancu pentru Balaj și arbitrii, vin ca un bomerang la prima interogație gravă a bass-ului bănățenilor: „Ce fotbal jucăm noi în România?!”. Chiar așa, domnule Iancu, am ajuns la un fotbal de junglă, de trib, cu bâte și ochi scoși la un joc, nu la un război?! Afirmația dv. mi-a amintit brusc de abominabila Mineriadă din iunie 1990, când, în Piața Universității din București, studenții erau bătuți bestial cu bâtele din epoca de piatră! De la un conducător de club, mai ales de echipă care se bate pentru titlu, de la un om al anului 2011 aveam alte pretenții…

…După duelul alb de pe Bega, am comutat pe un derby adevărat: Milan-Inter Milano (3-0), cu un „diavol” dezlănțuit, „dubla” lui Pato și Chivu al nostru eliminat, în min. 54, la 0-1. O clipă mi-am închipuit că în fața Milanului sau Interului se află Oțelul Galați, Poli Timișoara sau F.C. Vaslui, una dintre cele trei echipe care, cred, va câștiga titlul românesc. Și m-am convins imediat că oricare ar cuceri titlul, vom avea o campioană departe de fotbalul adevărat. Cel jucat serios, nu vorbit zilnic la mișto. Un fotbal fără injurii, bâte, scandaluri infinite, cu gentlemeni în fotoliul de conducători, unde dialogul și rațiunea tronează. Nu bâtele!…

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro