Adio „nobilă artă”, începe iarmarocul!

…Gata cu boxul! A fost unica bucurie a românilor în ultima săptămână. „Capitolul Bute” s-a închis, en fanfare, pugilistul nostru apărându-și pentru a opta oară Centura cu diamante a campionului mondial. Și în cazul remarcabilului om și sportiv Lucian Bute, unii (mereu cam aceași!), adică incompetenții, frustații, răutăcioșii de profesie, n-au căutat decât scandalul. Politicieni și ziariști au dat serios din coate să câștige ceva imagine, umbrind „nobila artă”, cum mai este numit boxul…

…Gata cu „nobia artă”! Cu Supercupa României, de mâine seară, duelul de la Piatra Neamț dintre campioana Oțelul Galați și câștigătoarea Cupei Steaua, se prefațează noua stagiune. Începe iarmarocul fotbalului românesc, unde haosul, paradoxurile, bășcălia, injuriile, atacurile sub centură, ilegalitățile sunt la modă. Vreți dovezi pentru ultima afirmație? Nu am reținut decât puține dintr-un pomelnic…

***

…Timișoara, Bistrița și Oradea așteaptă, luni, verdictul TAS. Cei mai mulți susțin că cele trei echipe nu vor mai juca decât în liga secundă. Teoretic, se poate, însă, ca Tribunalul sportiv să le dea (măcar uneia!) câștig de cauză. Și atunci, te întrebi, logic, de ce s-a publicat de câteva zile și țintarul meciurilor televizate din așa-zisa Liga I, unde Poli, Gloria și Bihorul nu există?! LPF, mână-n mână cu tv?!… Câștigătoarea unui baraj stabilit peste noapte, Voința Sibiu, se află și ea în joc de glezne, ba i s-au întârziat și mingile oficiale ale competiției, pentru că, nu-i așa, dacă cei de la TAS folosesc alt compas… Avem o conducere a fotbalului (nu mă refer, acum, la alte domenii!) de Cartea Recordurilor. Aveți, cumva, vreun asemenea exemplu din alt campionat?!…

***

…Liga și televiziunile au programat unele partide să înceapă la ora 10 (zece) noaptea!?! Asta, poate ca să nu se ducă mai nimeni la arene și să privească tot mai puțini micile ecrane, că nu suntem, doar, o țară de șomeri și de somnambuli. Unii chiar mai și muncesc (și încă greu!) în țara asta… Mare minune să nu ne trezim curând cu câte un meci televizat (eventual luni, marți, miercuri, joi etc.) la Telematinal, mai exact la 5 sau 6 dimineața (la câteva ceasuri după ce s-a terminat „nocturna” dinspre… zori!), eventual ca o gimnastică de înviorare?!…

***

…Giulești și Ghencea, citadele mai vechi și mai noi ale fotbalului nostru, vor rămâne, se pare, piese de muzeu sentimental. Rapid și Steaua nu vor mai juca pe stadioanele cu care își identifică existența (nu-i vorba de CCA, ci de Steaua!), fiind obligate să plece în pribegie. Nu se știe exact unde, cert este că această nouă (nu ultimă!) bășcălie e o lovitură grea pentru suporterii ambelor echipe. După ce unii au cumpărat numele de Legendă al Rapidului și al Stelei (și mai sunt atâtea exemple, de ne gândim la Craiova, Timișoara, chiar și Dinamo!), acum se distrug și Templele lor cu minuni. Nu mai există iubire de echipă, respect al tradiției, sentimente nobile, totul se reduce la bani, bani și ură…

***

…N-a început joaca și Jiji ține să ne reamintească (deși nu mai era nevoie!) că nimic nu s-a schimbat față de stagiunea nu prea demult încheiată. Aruncă din nou cuvinte grele spre Mitică („niște dobitoci și niște papagali, cei care-i țin partea”!) și spre selecționer („Pițurcă este chior și penibil din cauza urii”), care Piți și-a permis să opineze că Oțelul are prima șansă la Supercupă! Cine i-a dat voie să aibă idei și să creadă că în România este respectată libertatea de expresie?!

***

…În desișul de mizerii, oribililăți și aberații din fotbalul românesc, luminile se numesc cele trei noi stadioane care sunt în faza finală: „Național Arena”, la București, „Cluj Arena” și „Ilie Oană”, la Ploiești. Felicitări celor care s-au zbătut să arătăm, în sfârșit, europeni măcar la suprastructură. Căci, altfel, Doamne, Doamne…

Prezent la un fel de inspecție pe „Național Arena”, care, efectiv, reprezintă o mare realizare, premierul Boc și-a dat cu stângul în dreptul, neștiind că modernul stadion (pentru care guvernul a alocat zeci de milioane de euro!) va găzdui, onorant, și finala din 2012 a Europei League, nu doar „uvertura”, meciul Naționalei cu Argentina, pe 10 august, și partidele echipelor noastre în cupele continentale sau exilul trupelor bucureștene (se spune că și Dinamo va pleca din „Groapă”, având datorii uriașe!). Bășcălia e la modă peste tot la noi…

***

…Un prim exemplu îl primim (și) dinspre învățământul românesc, atât de criticat (parcă, numai el!), după dezastrul național la ultimul BAC. O universitate particulară din Iași, necunoscuta Apollonia, primește dosare la înscriere fără…Diploma de bacalaureat!?! Poate fi adusă peste doi ani! Aștept să văd dacă, acolo, sus, la guvern, sesizează cineva această gogomănie…

***

…Guvernații noștri se străduiesc să ne calmeze că noi nu vom suferi de pe urma crizei mondiale (așa să fie!), așa cum o fac Grecia, de care se aproprie vertiginos (se spune în cor!) Italia, Spania, Irlanda, Portugalia și…SUA! Doamne ferește de una ca asta!

…Altfel, la București, de trei zile, se topește asfaltul la 40 de grade Celsius, se topesc oamenii. Lipotimiile se țin lanț, Urgențele sunt alimentate cu leșinați pe bandă rulantă. De Ziua Franței, joi, de căldură, ambasadorul din Hexagon la București a leșinat, prinzându-l să nu cadă micuțul premier Boc!… Vineri spre seară, chiar dacă n-am mers mult prin soare (iar cele 10-15 minute am făcut-o având capul acoperit!), am ajuns și eu la Spitalul clinic de urgență „Bagdasar-Arseni”. Doctori amabili, atenți, promți. Perfuzii, injecții, eletrocardiograme, radiografii… Noroc că stau (încă!) bine cu pitpalacul. Că mai am destule de scris și de zis…

*Două-trei idei din acest material le-am folosit și pe blogul Sportvox.ro

Răzvan Lucescu, Naționala și „lumea a treia”…

…Amicalul unei Selecționate autohtone, numită eufemistic de Răzvan Lucescu, Under 23, meciul în compania unei banale reprezentative a Italiei, venită cu jucători din Seria C (!?!), miercuri, în Giulești, unde a fost „scor alb”, deși n-a nins, readuce în discuție viitorul Naționalei României.

…Înainte de înfrângerea de la Timișoara (înainte și nu după, cum e obiceiul pe la noi!),  înainte de acel 0-2 cu Israelul (amical, amical, însă jenantă prestație!), selecționerul a tras un semnal de alarmă: campionatul nostru este unul slab! Imediat, patroni, ba și antrenori din prima liga, au sărit ca arși, vrând să ne convingă că ei urmăresc alte meciuri, unele ce n-a văzut Europa! Sigur, Lucescu-junior nu și-a pierdut optimismul și ne asigură că ne vom califica la Euro 2012. Așa să fie!… Deocamdată, realitatea nu este deloc roz, dimpotrivă, dacă privim cu luciditate starea actuală a fotbalului nostru, definită și de amicalul din Giulești… Și nu doar pentru că a fost 0-0…

O simplă comparație. Tot într-un Mărțișor, pe 29 martie 1989, Naționala mare a României întâlnea, într-un amical, la Sibiu, și învingea cu 1-0 (gol Ioan Ovidiu Sabău-min. 48), trupa cea vestită a Italiei, cu Zenga-Bergomi, Baresi, Ciro Ferrara, Maldini-Ferri, De Napoli, Giannini-Donadoni, Roberto Baggio, Vialli.

La noi, sub bagheta lui Emeric Ienei, „11”-le titular arăta astfel: Silviu Lung-Dan Petrescu, Rednic, Iovan, regretatul Mișa Klein- Sabău, Mateuț, Gică Popescu, Hagi-Lăcătuș, Cămătaru!

…Atunci, o forță a fotbalului mondial, cum este mereu Italia, accepta un amical cu o formație care nu mai fusese la un Mondial de 20 de ani. Dar care o învinsese răsunător, cu Mircea Lucescu „timonier”, cu șase ani în urmă, în preliminariile pentru Euro ’84, cu 1-0, la București, prin golul lui Loți Boloni, după un 0-0, la Florența, când  „squadra azzura” încă mai savura titlul mondial de la Espania ’82. Italienii nu uitaseră și căutau revanșa…

…Atunci, după ce a învins falnica trupă a Italiei, în amicalul de la Sibiu, Naționala noastră se pregătea să se bată pentru calificarea la Coppa del Mondo ’90, unde, până la urmă avea să ajungă, după un 3-1 de senzație, contra danezilor, la București. În 15 noiembrie, când, au zis unii, fotbalul a dat peste cap „scenariul” unor Evenimente ce aveau să fie reprogramate pentru Decembrie  ’89!

…Campionatul acela sărac producea (calificarea la Euro ’84, Cupa Campionilor Europeni, cucerită de Steaua, Sevilla ’86, calificarea la Mondialul ’90), încununând și o frumoasa experiență numită Luceafărul. Astăzi, nu mai dispunem de o asemenea Fabrică națională de talente. Avem un campionat care macină zeci de milioane de euro pe an, însă investiția în viitor este blocată de mize mărunte, imediate, de eterne scandaluri. Când o echipă care se bate pentru titlu, FC Vaslui, a început ultimul meci de campionat, de la Brașov, fără vreun jucător autohton în formație (!?!), înțelegem cum este privit viitorul fotbalului românesc! Și parcă devine ilogic să visăm că Naționala poate încerca să mai escaladeze Everestul…

…Lucescu-junior vrea să ne liniștească afirmând că ne vom califica la Euro 2012! Campionatul autohton este însă slab, Naționala mare a fost învinsă în primul amical al anului (0-2, la Timișoara, cu Israel, care nu-i o forță!), „schimbul de mâine” n-a reușit decât un 0-0, miercuri, în Giulești, cu selecționata Ligii a III-a italiene, jucând dezolant…

…Este clar că fotbalul românesc, aflat în cădere liberă de ani buni, înecat în scandaluri, în noroaie de tot felul (cu excepții ce confirmă fenomenul!) nu prea mai este tratat cu interes de nimeni. Nici măcar de prietena noastră Italia, care nu ne poate trimite pentru un amical decât o selecționată de anonimi din „lumea a treia”! Chiar acolo să ne vadă unii?! Într-acolo să ne îndreptăm?!…