Categorie: Lumea Sporturilor

„Bursucul” și conferința de pește

…Astăzi, în prima zi din ultima săptămână a acestui an, Dan Petrescu, antrenorul demisionar al echipei campioane Unirea Urziceni, a programat o conferință de presă. La București. Cum, peste noapte, destinația „Bursucului”, Dinamo Moscova (locul 8 în prima divizia rusă), s-a mutat la vreo mie de kilometri, mai spre sud, în liga secundă (!?!), așteptam multe despre verdictul așa-zisului „cel mai bun antrenor român din 2009”. Din păcare, a fost o conferință de presă melodramatică, plină de regrete, de laude, de la patron la femeia de serviciu și toată floarea cea galonată a trupei din Bărăgan, cu un refuz jenant de spune de ce a renunțat la o „dublă” europeană de mare ecou (cum este cea cu Liverpool, în „optimile” Europei League!) pentru liga secondă din Rusia?! Un eveniment terminat în coadă de pește, căci Dan Petrescu a ținut-o, de la un cap la altul al întâlnirii cu presarii, cu „motivul personal al deciziei sale”, cu „cea mai bună alegere pentru mine și familia mea”, cu „un proiect asemănător celui de la Urziceni” etc. Nici o curiozitate a ziariștilor n-a putut trece de zidul „despre motivul deciziei mele nu vreau să vorbesc”, „nu pot să vă spun”! Ba, beneficiind și de o asistență venită, parcă, adormită de la o petrecere, n-am aflat nici la ce echipă va merge Dan Petrescu în Rusia! Incredibil, dar adevărat: niciun ziarist prezent nu a pus întrebarea elementară: Dinamo Moscova sau Kuban Krasnodar? A trebuit să accesez agențiile străine și să aflu din sursă rusă, mai exact de la „Itar Tass”, că „Dan Petrescu a semnat un contract pe trei ani cu formația Kuban Krasnodar”, retrogradată în noiembrie din prima divizie rusă!

…Motivul despre care Dan Petrescu n-a vrut, n-a putut (Sic!) să vorbească, pare să îl reprezinte banii. Ar fi vorba de 1(un) million 500.000 de euro de la patronul lui Kuban Krasnodar, un miliardar care este și guvernatorul regiunii! Plus bonusuri astrale pentru revenirea imediată pe prima scenă, pentru vise europene, ca ale lui Rubin Kazan, ultima dubla campioană. Nu văd de ce a fugit, ca Agiuță de tămâie, „Bursucul” de acest element. Doar nu furase acești bani, ei însemnând o recunoaștere a valorii lui!… Ermetismul lui („Nu pot să vă spun”!?!) a dat imediat drumul la speculații, Kuban Krasnodar fiind o vreme susținută de NKVD (KGB)! Să îi fi pus rușii condiții din start? Să fie vorba despre elemente „strict secrete”? Cert este că Dan Petrescu a lăsat campioana, Europa League, „visul englezesc” pentru această trupă Kuban Krasnodar (care a folosit 27 de antrenori în ultimii 16 ani!) și va lua, în martie, startul în liga a II-a rusă!

…”Dan Petrescu se duce la mai bine din punct de vedere financiar, dar mai rău fotbalistic”, a sintetizat momentul Andrei Mureșan, bistrițeanul care a jucat șapte partide la Kuban, în campionatul trecut. Clar ca bună-ziua sau ca zăpada care cade acum în umbra Ceahlăului, unde mă aflu. Banii să trăiască! Mai să-l încolo de Liverpool…

…Aș fi vrut să aflu de la respectatul (până în această iarnă) Dan Petrescu ce știe despre Krasnodar, dincolo de vagonul de bani, de potența financiară a patronului care a pus umărul ca orașul vecin Soci să obțină organizarea Olimpiadei Albe din 2014? Cum el, incredibil de secretos, n-a spus nici unde va antrena, am accesat site-urile. Și am aflat lucruri interesante… Kuban, este râul care trece prin Krasnodar. Orașul, fondat de cazaci, are 800.000 de locuitori, un stadion de 30.000 de locuri și se află la o mie de kilometri de Moscova și la nici o sută de kilometri de Marea Neagră. Este una dintre cele mai frumoase localități din Marea Rusie, cu al doilea ritm de dezvoltare după Moscova! Normal, deci, să viseze și cu fotbalul dincolo de divizia secundă. Unde, vrea, nu vrea să recunoască, Dan Petrescu va antrena până va găsi o „filieră occidentală” sau (de ce nu?) va fi dat afară!

Când vorbești de Anglia și ajungi în… Rusia!

…Nu se putea ca acest 2009 să nu se încheie cu încă o „bombă” mediatică, măsura exactă a mentalitații noastre despre marea performanță. A demisionat Dan Petrescu, antrenorul echipei campioane, cel mai bun coach român al anului (după ancheta „Gazetei”; în opinia mea în cel mai fericit caz la egalitate cu Mircea Lucescu, deținătorul Cupei UEFA în 2009!). Vestea nu mă surprinde, de vreo jumătate de an, mai exact înainte de a începe noul campionat, timonierul Unirii Urziceni anunțând sus și tare că s-a decis să plece, fiind sătul de cum e tratat în România, cu bătaie directă la arbitrii. (Argument nu tocmai implacabil, din moment ce, în campionatul trecut, cel când a detonat „bomba”, cucerind laurii cu modesta trupă din Bărăgan, fluierașii i-au făcut cadou cel puțin cinci puncte-victorie cu Dinamo și egal cu Rapid, ambele la Urziceni-, ca și succesul din ultima deplasare a actualului tur de campionat, la Piatra Neamț!). Lăudat de toată lumea pentru frumoasa toamnă europeană cu Unirea (adunând 8 puncte din grupa cu Sevilla, Stuttgart și Rangers, ceea ce l-a propulsat în „optimile” Europei League), Dan Petrescu și-a reafirmat dorința de a pleca „mai sus” sau „la mai bine”, vorbind entuziasmat despre Anglia, visul lui născut după frumoasa carieră de jucător la Chelsea. Cum, însă, perfidul Albion n-a vibrat la declalațiile de dragoste ale „Bursucului”, nici măcar după acel 4-1, de la Glasgow, în fața figuranților de la Rangers, creatorul de miracol din Bărăgan a trimis el un CV la federația scoțiană! Care ofertă, probabil, se află în studiu, și astăzi, când Dan Petrescu și-a reziliat contractul cu patronul Dumitru Bucșaru. Despărțire amiabilă, se spune. Ceea ce iarăși n-a surprins pe nimeni, ambele părți câștigând incredibil în mariajul de doi ani.

…Ceea ce a surprins (cel puțin pe mine!) este direcția spre care o va lua filo-englezul, anglo-saxonul: spre Moscova, de parcă auzi replica aceea celebră din „Trei surori”, piesa de rezistență a lui Cehov: „La Moscova, la Moscova!”. Moscova era un vis… La Dan Petrescu este un calcul rece. Rușii, dispuși să investească masiv în fotbalul de top, i-ar oferi cam 1 (un) milion și 200 de mii $. Sumă frumoasă, nimic de zis. Când afli, însă, că echipa ce oferă acest dar financiar este una de locul 8 în campionatul rus, Dinamo Moscova mai exact, începi să te întrebi unde mai sunt visele de mărire ale tânărului și talentatului antrenor Dan Petrescu?! Și cum rămâne cu acea dragoste obsesivă față de fotbalul englez?!

…Mulți susțin că Dan Petrescu a acceptat fără să clipească aceasta ofertă de la Răsărit de teamă să nu rateze totul. Căci Unirea s-a cam uzat și lupta se anunță foarte grea în primăvară, cu CFR Cluj, Steaua, Timișoara (mai ales), Rapid și Vaslui, iar scoțienii ăia zgârciți n-au bani de aruncat pe experimente. Nu de alta, însă Dan Petrescu a venit la Urziceni tot din Est, de la Wisla Cracovia, unde n-a rupt gura Poloniei. Așa că, analizând pragmatic, a preferat banii în schimbul bătăliei pentru împlinirea visului britanic. Care vis, zic eu, ar fi avut o mare șansă după „dubla” cu Liverpool, căci un eventual succes (cu mult noroc!) ar fi deschis drumul spre mari bănci tehnice pentru fostul jucător al lui Chelsea. Ce să fie în opțiunea „Bursucului”: realism, mercantilism sau graba noastră oarbă  după bani care strică treaba?

…Deloc întâmplător, susțin, primii doi antrenori români ai anului 2009 ar putea antrena ambii, stagiunea, viitoare, în fostul spațiu sovietic: Mircea Lucescu pe Șahtior Donețk, în Ucraina, Dan Petrescu, pe Dinamo Moscova (de ce nu ȚSKA, Steaua moscovită?!), în Rusia. Asta să fie valoarea tehnicienilor noștri?! Întreb, pentru că, exceptându-l pe Ștefan Kovacs, triumfător în lume cu Ajax Amsterdam și ca director tehnic al Federației Franceze de Fotbal, n-avem niciun antrenor-fanion în West sau, dacă vreți, în galeria de aur a fotbalului mare. Lucescu a stat doar șase luni la marele Inter Milano, fără rezultate, Loți Boloni a dansat frumos doar o vară în Portugalia și a câștigat un titlu cu Standard Liege, în campionatul belgian, unul de mâna a doua. Trecerile repetate prin Balcani (tot Mircea Lucescu s-a impus și aici, câștigând titlul Turciei și Cupa UEFA, cu Galatasaray, „aurul” otomanilor și cu Beșiktas), prin Panama, Armenia, Emiratele Arabe și atâtea alte țări exotice, nu fac decât să amplifice criza. De aceea mă cam deranjează graba lui Dan Petrescu de a o lua spre Rusia. Vreau să cred că doar a amânat „marea debarcare” în Anglia. Sau a compromis-o?!

Asaltul tupeiștilor asupra bunului simț

…Zvonul, aprobat în Comitetul Executiv al Federației Române de Fotbal, luni, la prânz, și cotestat, câteva ore mai târziu, de președintele forului autohton, aflat pe un pat de spital în Franța, la Nisa, face în continuare valuri. Diminuarea salariilor jucătorilor nu mai e o glumă, un moft, ci un efect logic al crizei financiare profunde ce a lovit nu doar România. Așa se face, spre un exemplu, că Rapid a jucat multe partide din toamnă pe zâmbete, de amorul fotbalului, că Dinamo anunță pentru 2010 un buget la o treime față de anul care se duce, că la Craiova nu prea mai sunt bani, că în Ghencea s-au redus destule salarii. E criză, nu doar valorică!

…Spre lauda lor, unii fotbaliști din mediocrul areal autohton au înțeles situația și au acceptat, firește fără zâmbet pe buze, să li se diminueze salariile. Cu 20%, 30%… Printre ei, Claudiu Niculescu, Marius Niculae și Florin Bratu de la Dinamo, Clau-gol având o replică absolute remarcabilă: „Cum să mai vină Moș Crăciun, la Dinamo, când am avut un sezon atât de slab?!”… Numai că o asemenea maturitate în evaluarea momentului (criza financiară și cea de rezultate a „câinilor roșii”) a fost imediat taxată de colegii de vestiar, gata să-i acuze cu vorbe necugetare. Sigur, când se umblă la buzunar, nimănui nu-i face plăcere. Aici, însă, principalii vinovați nu sunt figuranții din ultima toamnă din „Groapă”, ci conducerea de club! Acei șefi (când Borcea, când Badea, când Turcu!) care au tot anunțat sancțiuni drastice pentru abaterile de la programul unui sportiv de performanță, ca, peste noapte să-și anulat decizia întemeiată. Ceea ce a dat apă la moară chefliilor, Tamaș, Pulhac și Adrian Cristea fiind remarcați mai mult prin night club-uri decât în jocul unei echipe care în fiecare an vrea Cupa și campionatul (cum altfel?). Și cum mai vine chiar președintele Federației și cheamă jucătorii la grevă, la părăsirea antrenamentelor (!?!), ba le mai și plânge de milă cu lacrimi electorale de crocodile, cum să mai înțeleagă Tamaș, Pulhac, Cristea și atâția alți petrecăreți că ei sunt plătiți să joace, să facă performanță, nu doar să se echipeze pentru apariții jalnice pe terenul de fotbal și recorduri la „fitze” nocturne?!

…Asaltul de iarnă al tupeiștilor care au uitat să mai fie fotbaliști este efectul absolut logic al mentalității ce guvernează conducerea sportului-rege la noi, de la cluburi la Ligă și Federație. Cu toții trebuie să studieze atent „fenomenul Urziceni”! Seriosul antrenor Dan Petrescu n-a făcut o clipă rabat de la disciplina spartană fără de care, astăzi, nu mai poate exista sport de performanță. La noi, cu excepțiile de rigoare, plezirism, cât cuprinde! În teren, dar, mai ales, acolo, sus, în lojile celor care se numesc patroni de echipe. Din nefericire, mulți dintre ei nu sunt decât demolatori de legende…

Pretențiile astrale ale pigmeilor

…Forfotă mare în culisele fotbalului românesc și pe final de an. Chiar dacă se află într-un spital din Nisa, unde a suportat două grele operații, la colon și la ficat (să-i dea Dumnezeu sănătate!), președintele FRF, Mircea Sandu, alias „Nașu'”, este foarte activ. A devansat ziua alegerilor pentru noul (vechiul?) președinte federal, din 10 aprilie la… 25 ianuarie 2010! Pretextul? Noua (nu tot vechea?) echipă federală să aibe timp pentru a pregăti ca lumea preliminariile Naționalei în vederea Europenelor din 2012! Asta, dacă vreți, sună clar a o recunoaștere publică a rateului pe care „echipa de la FRF” l-a dat cu ultimele trei Mondiale, pierdute consecutiv, bașca Euro 2004! Adevărata cauză a acestei „lovituri” de maestru o reprezintă, însă, reducerea timpului afectat campaniei electorale a rivalilor „Nașului”, Constantin Iacov (declarat) și, mai ales, Gică Popescu (va anunța dacă va candida de Sfântul Ion, pe 7 ianuarie).

…N-a fost, însă, singurul „as” din strategia „Nașului”. Cum el era internat, suplinitorul legal în cazuri extreme, vicepreședintele Ligii, Mitică Dragomir, alias Corleone (cum altfel, lângă un Goodfather?!), a condus Comitetul Exectuiv, de luni 21 decembrie, spre o decizie în stare să irite multă lume: reducerea unilaterală a salariilor tuturor jucătorilor de fotbal din România cu până la 50%! Propunere susținută și de cluburi care susțin că le-a lovit serios criza (Dinamo și Steaua). Atât a trebuit, să vină vorba de bani, că toată lumea fotbalului autohton, ajuns de râsul Europei, a luat foc. „Nu se poate”, „Nu-i legal”, „Nu există temei juridic”. Ba, mai mult, de pe patul de spital din Nisa, „Nașu’ ” a sărit și el ca ars în apărarea jucătorilor și, implicit, a conducătorilor (ei vor vota pe 25 ianuarie!) care știu cum să jongleze conturile: „Dacă aș fi jucător, aș intra în grevă în secunda unu. Aș ieși din teren!”, a tunat, cabotin, președintele suferind, alimentând, în fond, mediocritatea în care se scaldă fotbalul autohton.

…Toți cei care sar acum în apărarea salariilor jucătorilor, de la șeful sindicatelor fotbaliștilor la președintele FRF, uită cu bună știință „electorală” că sumele încasate de figuranții de pe prima noastră scenă sunt EXAGERAT de mari, având în vedere lipsa de rezultate! Iar primii vinovați sunt patronii de club care, în orgoliul lor nemăsurat, au instaurat prime aberante pentru jocuri de doi bani găuriți. Când patru echipe din patru (CFR Cluj-liderul de toamnă, Steaua, Timișoara și Dinamo!) au eșuat lamentabil în Europa League, ratând primăvara continentală, când Naționala va sta tot în fața televizorului să privească un turneu final (n-a mai ajuns la așa ceva de la Euro 2000!), jucătorii și „echipa de zgomote” din jurul lor vor salarii internaționale! (Care, din cauza crizei, și ele s-au diminuat, printre excepții figurând Barcelona și Real Madrid). Poate că ar fi timpul să se acorde interes și performanței în acest „stat în stat” care se vrea fotbalul românesc! Nu ai rezultate, nu câștigi! Faci performanță, te umpli de bani, cum este cazul Unirii Urziceni, care, pentru locul 3 din grupa de Liga Campionilor (cu acces la primăvara europeană) a încasat de la UEFA nu mai puțin de… 9,5 milioane de euro! Fotbalului nostru în comă profundă îi trebuie clauze precise, nu…șmecherii de campanie electorală. Nu de alta, dar la cum se joacă fotbal în Liga lui Mitică, mulți dintre jucători ar trebui să aducă bani de acasă!

Premiu pentru contraperformanță!

…Cum se apropie finalul de an, cum febra premiilor cuprinde România. Criză, necriză, toată lumea premiază, cluburi, sectoare, primării, ziare, fundații, veritabile inundații scaldă finalul de an în ditirambi. Dacă ar fi și un triumf al Valorii, totul ar fi OK. Numai că, la noi, „ca la nimenea” (vorba din ’60, a lui Virgil Economu, important conducător în fotbalul românesc!), criteriul valoric a fost demult și în toate înlocuit cu cel al obligațiilor, relațiilor, prieteniilor, antipatiilor, al beneficiilor personale etc.

…Există și un Premiu de tradiție, al Gazetei Sporturilor, vechi de 43 de ani, când Galeria de viță nobilă se deschidea cu Nicolae Dobrin-ales Cel mai bun fotbalist român al anului 1966. Tot „Prințul din Trivale” avea să mai cucerească de două ori laurii (’67 și ’71). Două Trofee și pentru altă mare Legendă dispărută (Florea Dumitrache-’68, ’69). În Top-ul acesta al fotbaliștilor de vis, câte două Trofee și pentru Liță Dumitru (’73 și ‘ 75), Ilie Balaci (’81, ’82), Loți Boloni (’77, ’83). Trei trofee de cel mai bun fotbalist român pentru Cornel Dinu (’70, ’72, ’74), 4 pentru Mutu (2003, 2005, 2007, 2008!?!), 6 pentru Gică Popescu (’89, ’90, ’91, ’92, ’95, ’96) și 7 (șapte) pentru „Regele” Gică Hagi (’85, ’87, ’93, ’94, ’97, ’99, 2000).

…Studiezi acest tablou de preț și găsești motivație pentru mai toți. Mai puțin pentru… Trofeul de anul trecut (un an mediocru) și cel de anul acesta (submediocru!). Anul trecut, Cel mai bun fotbalist român a fost desemnat Mutu! Pentru ce?! Ce mare performanță a realizat el cu Naționala?! Poate aceea de a nu fi fost în trupa care a pierdut lamentabil, al Cluj, (0-3), cu Lituania, în startul preliminariilor Campionatului Mondial!

Anul acesta, alesul presei, cititorilor, al antrenorilor, conducătorilor de club, căpitanilor celor 18 echipe din modesta Ligă I a fost… Cristi Chivu! Îl respect pe Cristian Chivu, jucător serios, însă mă întreb și eu, ca tot omul lucid, fără vreun interes, ce mare performanță a avut Chivu în acest 2009 cu Naționala? Poate aceea de a fi fost căpitanul „11”-ului surclasat la Belgrad (0-5, cu Serbia!!!)!… „11” care avea să devină „10”, jucătorul cu banderolă (întâmplător Chivu?) fiind eliminat în min. 84, la 0-3, după unii cartonaș roșu căutat de fotbalistul lui Inter, ca să fie scutit de drumul obositor până la Piatra Neamț, pentru un meci oarecare, fără vreo miză (3-1 cu Insulele Feroe). Nu prea mă interesează și nici nu mă încălzește ce a făcut Chivu cu Inter Milano, când Naționala a ratat jenant, pentru a treia oară consecutiv, un Mondial! Așa încât, mi se pare un Trofeu acordat pentru contraperformanță! Paradox care, din păcate, în România (nu doar în sportul românesc!) a devenit un „modus vivendi”…

…Cum Academia sau Uniunea Scriitorilor din România consideră, uneori, că neexistând vreau candidat demn de Premiul anului respectiv, nu acordă Trofeul! De unde vin și zic: n-a fost un an în fotbalul românesc pentru care să deschidem șampania!

Mă bucur că  a gândit ca mine și confratele Cristian Geambașu, de la „Gazeta Sporturilor”, care nu a trecut vreun nume pe primele două locuri!

…De neînțeles plasarea lui Mircea Lucescu pe locul II în top-ul antrenorilor!?! Jos pălăria pentru ce minuni a reușit Dan Petrescu la timona Unirii din Bărăgan (titlul, locul 3 în grupa de Champions League, cu acces în primăvara de Liga Europei, pentru dubla cu Liverpool.) Numai că „Il Luce” a câștigat Cupa UEFA și a jucat finala Supercupei Europei (pierdută la mare l;uptă în fața Barcelonei!), la cârma Șahtiorului din Dombas. Care Cupă UEFA, vrem-nu vrem, înseamnă mai mult decât titlul în România și locul 3 într-o grupă (fie ea grea) din Liga Campionilor.

Poate, pe viitor, ar fi mai corect să alegem „antrenorul român” și jucătorul român” de acasă și cel de peste mări și țări! În numele Performanței, nu a unui an lamentabil al Naționalei și al celor 4 echipe (din 5!) pe plan extern!

Gata cu fotbalul!

…Joi, spre miez de noapte, în Ghencea înghețată, în fața unor tribune înzăpezite goale, ne-am luat adio de la fotbal! Cădere de cortină peste anul fotbalistic, cu ultimul joc al Stelei în grupa de Europa League. O steluță prăpădită (nu doar pentru acest ultim 1-1, cu Twente), ci pentru că trupa din Ghencea a fost unicul cap de serie la tragerea la sorți care a terminat pe ultimul loc în grupă, fară vreo victorie!!! Nici celelalte trei reprezentabte ale României în Europa League (CFR Cluj, Poli Timișoara și Dinamo) n-au rupt gura târgului european, fiind și ele refuzate la export, ba primele două terminând pe ultima poziție în grupele respective, chiar dacă bănățenii au încercat să spele rușinea, joi, prin victoria (2-1!) de la Zagreb, pe terenul unei trupe eliminată și ea prematur din cursă. Un fel de revanșă morală pentru rușinea 0-3 cu Dinamo croaților, în meciul tur, pe Bega!

…În decorul alb, final pentru un an cam negru pentru fotbalul românesc. Nu de alta, dar Naționala a ratat al treilea Mondial consecutiv, după cel asiatic (2002), și german (2006). Campania pentru Africa de Sud, începuă lamentabil de Pițurcă (0-3, cu Lituania, la Cluj!?!) a fost parafată de junele Răzvan Luceascu, printr-un 0-5, la Belgrad, cu Serbia, care ne-a scos fotbalul din cap. Semn că acest 2009 e de uitat!

…Excepția de la un an catastrofal pe plan internațional o reprezintă Unirea Urziceni, trupă care a reușit un merituos loc 3 în grupa de Liga Campionilor (cu FC Sevilla, Stuttgart și Rangers), care o duce în primăvara europeană, fie și în competiția de rang secund. Urziceniul, paravanul mai-marilor din fotbalul românesc, care o țin în continuare cu valoarea nemaipomenită, nemaivăzută (Sic!) a campionatului intern.

…În fotbalul românesc se vorbește în continuare. Din păcate nu se prea gândește… Iar acest negru 2009 obligă la un drag de meditație!

***

PS. Azi, la prânz, la Nyon, în Elveția, s-au tras la sorți meciurile din „16”-mile Ligii Europei. Unirea Urziceni a nimerit cu un nume mare, Liverpool, echipa antrenată de Rafa Benitez. În istoria fotbalului românesc, Liverpool mai apare în 4 confruntări de cupe europene, cu Petrolul Ploiești, Dinamo, Rapid și Steaua. Ei bine, team-ul din orașul Beatlesilor nu a pirdut decât o bătalie: 1-3, la Ploiești, în toamna lui ’66! Și, totuși, cred că e un team pe care Dan Petrescu și l-a dorit, el visând ziua și noaptea să ajungă în Albion și ca antrenor, după frumoasa carieră de jucător la Chelsea.

Revenind la Liverpool (loc 6, la ora actuală, în Premier League, la 13 puncte de liderul Chelsea), trebuie precizat că nu traversează o perioadă roz, în grupa Ligii Campionilor terminând pe poziția a 3-a: 0-2, cu Fiorentina, atât acasă, cât și în deplasare; 1-2 (acasă) și 1-1 cu Lyon; 1-0, în ambele meciuri, cu Debrecen.

Primul duel, la Liverpool, pe 18 februarie, urmând ca, pe 25 februarie, să se dispute revanșa, nu la Urziceni, ci în…Ghencea! Dacă va elimina pe Liverpool, Urziceniul va juca împotriva învingătoarei din dubla Lille-Fenerbahce. Am început să visăm!… E o mare șansă pentru fiii Bărăganului și, în special, pentru Dan Petrescu.

…Acum, în fotbalul românesc, cu Urziceni se (poate) face Primăvară…

Minunea s-a oprit în bară!

…Ultima șansă ca fotbalul românesc să nu iasă cu TOATE cele patru echipe din grupele lui Europa League era ca Dinamo să reușească, miercuri seară, sub Acropole, o victorie (cel puțin un 2-1, din moment ce în meciul tur grecii au învins la București cu 1-0!). Visând această minune, „câinii roșii” s-au îmbrăcat tot în acele tricouri galbene, cu pete negre, în care jucaseră, în toamnă, la Liberec (3-0, după 0-3 în „Groapa” de acasă!), unde au produs „miracolul”, obținând o calificare incredibilă, la penaltyuri. Numai că minunile nu se repetă la două luni. Plus că nu joacă tricourile, chiar dacă trupa antrenată de Cornel Țălnar și-a depășit, în treiferturi din meci, mediocra condiție din campionat, unde a iernat pe un jenant loc 8! Sigur, Dinamo a fost ajutată, dincolo de ambițiile ei, și de jocul modest al lui Panathinaikos, mult prea departe de sumele astronomice aruncate pe jucători cu nume, însă la final de carieră (brazilianul Hilberto, cândva campion al lumii; francezul D.Cisse-cu aproape 5 milioane de euro salariu pe sezon!). Ar mai putea fi invocat și câmpul de joc, tarla județeană în mijlocul modernului Stadion Olimpic! Degeaba au pornit „câinii galben-negri”) curajos, dând unora senzația că vor repeta minunea de la Liberec, când apăreau neașteptat de ușor ocazii, dar Alexe și M.Niculae erau sub așteptări, iar Andrei Cristea se (z)bătea singurel. Rămânea ca „mijlocul” să rezolve ecuația calificării, dar Torje și D.Kone nu excelau (cred că în linia de mijloc este locul lui Tamaș, gafeur în defensivă!). Ocazii înmulțite, după pauza albă (0-0), când, înrăit de „tușa” din actul I,  Adrian Cristea și-a amețit adversarii. Două bare (N’Doye și Tamaș), două intervenții uluitoare ale portarului elen, câteva ratări uriașe (ambii Cristea, Tamaș, M.Niculae, totul culminând, în 75′, la 0-1, cu rateul jenant al lui Cl.Niculescu, singur cu portarul la 7 metri, atacantul care irosise penalty-ul egalării din ultimul minut în meciul de la București!).

…Tot acest tabloul, cu zbuciumul susținut al „câinilor din Groapă”, are o mare lacună: omite defensiva dinamovistă, realmente o mare problemă (un argument: cele 17 goluri primite, cele mai multe din grupa cu Galatasaray, Panathinaikos și Sturm Graz). Fragilitatea apărării bucureștene se văzuse în primele minute, când, fără să forțeze, grecii au trecut ca ața prin mămăligă, Dolha și, mai ales, Moți anulând două goluri gata făcute. „Minunea” unei defensive neciuruite s-a spulberat la zece minute după pauză, când Dolha a scăpat mingea din mâini (a profitat croatul Rukavina), ca dezastrul să fie parafat în ultimele zece minute, Cisse finalizând superb două contraatacuri, în plină disperare dinamovistă de a întoarce miraculos destinul! Uitaseră că pe Zeii din Olimp, care trăgeau cu ochii la meci, nu-i seduce o echipă șchioapă…

…Și, ca nimeni să nu mai aibe dubii, peste două ceasuri, miercuri spre miez de noapte, sub ninsoarea de la Cluj, CFR-ul părea o drezină învechită în fața olandezilor de la PSV Eindhoven, învingători și sub Feleac, cu 2-0. Terminând în genunchi grupa (din care au mai făcut parte FC Copenhaga și Sparta Praga), pe ultimul loc, cu numai 3 puncte, liderul de toamnă-iarnă al campionatului intern rerpezintă dovada clară a depărtării fotbalului românesc de valoare!… N-am putut să nu zâmbesc amar, la judecata balcanică a unui comentator, care, în timpul meciului mediocru al CFR-ului Cluj (rămasă clipe bune fără minge, ascunsă de olandezi zburători!), prefigura Sărbătorile fericite ale echipei de sub Feleac, care este lider și a mai ajuns și în semifinalele Cupei României!?! Aici este marea durere. Ne mulțumim cu o coroniță de paie de pe câmpurile patriei, fără să ne deranjeze figurația în Europa! Înțelegându-ne această „filozofie a bășcăliei”, cohorta de străini adusă pe bani frumușei (și) la Cluj, s-a contaminat și ea. Și preferă „mica ciupeală” de acasă…

Trei lideri, doi refuzați în Europa!

…Luni noapte, la ora 22:19 fix, sub ger, la început de Bărăgan, a căzut cortina peste Liga I la fotbal. Un final de an încins, căci, după 48 de ani, după prima parte a campionatului, trei echipe se află în frunte cu același număr de puncte (34): CFR Cluj, Unirea Urziceni și Steaua. Două dintre aceste trupe în extaz înaintea Sărbătorilor (CFR și Steaua) au ieșit, însă, din Europa League, cu o etapă înainte să se termine și cursa internațională! Ceea ce definește suficient valoarea campionatului intern, despre care eterna „echipa de zgomote” turuie că-i cel mai tare din parcare în ultimii ani. Acasă, printre desculți, lei, pe-afară, mielușei…

…CFR Cluj. 17 meciuri, 10 victorii, 4 egaluri, 3 eșecuri, golaveraj 23-10. În „clasamentul adevărului”: +7. Campioana de acum doi ani (și câștigătoarea ultimelor două ediții ale Cupei României) nu mai arată nici pe departe cu echipa care învingea Roma, în Cetatea Eternă, și remiza (0-0) cu vestita Chelsea Londra, sub Feleac. Trupa patronului Paszkany a schimbat antrenorii pe bandă rulantă (Andone-Trombetta-Uhrin-Conceicao-Mandorlini), amatorism ce nu putea rămâne fără urmări. Echipa nu mai are omogenitate, nici stilul ofensiv de anul trecut (nu întâmplător are cel mai slab atac din trio-ul de pe podium; al șaselea din campionat, cu 23 de goluri marcate.) Noroc cu defensiva, cea mai bună dintre cele 18 garnituri de pe prima scenă (doar 10 goluri primite). Deși trupa internațională de la Cluj (doar doi români-Panin și Gabi Mureșan-duminică, în formația de start!) a terminat cu „tricoul galben” oferit de… eșecul timișorenilor la Brașov, și deși Andreea Mandorlini abia a poposit pe malurile Someșului, prin orașul liderului de toamnă se vorbește de o nouă schimbare de antrenor! Ceea ce nu mai miră pe nimeni…

…Unirea Urziceni. 17 meciuri, 10 victorii, 4 remize, 3 înfrângeri, golaveraj: 25-13. În „clasamentul adevărului”:+10. Singurul team românesc care nu ne-a făcut de râs prin lumea bună (și încă jucând în Liga Campionilor!), Unirea urmând să joace în „primăvara europeană” a celor care n-au obținut viza pentru spectacolul de gală al granzilor. Fără strălucire, dar cu aceeași hărnicie, trupa lui Dan Petrescu a iernat pe podium. Sigur, fără de cadoul arbitrilor în penultimul meci, acel 3-2 mincinos de la Piatra Neamț, „Bursucul” și ai lui aveau două puncte mai puțin. Mă rog… Prin lumea fotbalului românesc s-a vorbit în vară că Urziceniul va capota. N-a fost așa! Acum, se vehiculează ideea plecării antrenorului Dan Petrescu în Scoția și ruinarea campioanei en-titre. Cum este vorba despre o auto-ofertă a tehnicianului nostru, și cum interesați nu se prea arată, rămâne de văzut dacă patronul Bucșaru mai are punga plină pentru primăvara internă!

…Steaua. 17 partide, 10 succese, 4 meciuri nule, 3 înfrângeri, golaveraj: 25-14. În „clasamentul adevărului”: +7. Steaua lui Gigi Becali părea c-a apus (ca și patronul!), dar a existat minunea „ultimelor secunde” în partidele cu Vasluiul, din Ghencea, și în Bănie, cu juveții craioveni, două victorii nesperate, fără de care „garnizoana” din Ghencea primea Anul Nou de pe poziția a 7-a! Poate este și norocul lui Mihai Stoichiță, antrenor inteligent, care a știut să facă pace și cu gălăgiosul Jiji și cu galeria care-l contesta după ce l-a înlocuit pe Bergodi! Cu gânduri la titlu autohton, Steaua și-a pierdut din luciul internațional și a ieșit jenant din Europa, nereușind să învingă pe nimeni în grupa sa (două eșecuri cu Fenerbahce, și trei egaluri, unul în Olanda, cu Twente, două cu… Sheriff Tiraspol!). Echipa-fanion din Ghencea s-a prezentat în toamna încheiată ca o trupă oarecare, măcinată permanent de toanele unui patron fără epoleții de general ai Stelei de aur, de la Sevilla ’86!…

…Acesta a fost podiumul de toamnă-iarnă. Despre restul echipelor, cu marea decepție Dinamo (locul 8 pe plan intern!), avem timp să mai discutăm. E atât de frumos fotbalul la gura sobei, mai ales când, la București, ninge viscolit…

Eternitatea ultimei secunde

…Suferință mare, ca să nu zic dezastru, pe semicerc! Naționala feminină de handbal a României a ieșit din cursa pentru podiumul Mondial în ultima secundă! 25-26 cu Spania înseamnă mai mult decât o înfrângere. Înseamnă un Destin. O agonie. Legiferează o eternă așteptare. De aproape o jumătate de secol așteptăm să câștigăm, aurul la Mondialul feminin. Mai exact din 1962, când, în „Potcoava” de pe stadionul „Republicii” (unde-i Casa Poporului, astăzi!), din București,  româncele își puneau aurul lumii la gât. De atunci, am tot sperat și cu handbalistele, căci băieții aveau să ne aducă uluitoarea salbă de patru titluri mondiale. Fetele, însă, n-au mai reușit. E drept, au fost foarte aproape de titlul mondial, de două ori: în ’72, în Iugoslavia, și, acum patru ani, la Sankt Petersburg. De data aceasta, handbalul românesc pornise pe Drumul Mătăsii, în umbra Marelui Zid, cu declarate gânduri de aur. Argumente le erau valoarea actualei generații, a antrenorului Radu Voina și recitalul dat, cu trei luni în urmă, la Cupa Mondială, din Danemarca, unde au spulberat tot ce-au întâlnit în cale, inclusiv Norvegia, campioana olimpică și europeană. Totul este un vis risipit, acum…

…Acum doi ani, tot la Mondiale, naționala noastră feminină de handbal spulbera Spania cu 32-19! Ultimul triumf în fața ibericelor. Ultima secundă de iluzie. Din moment ce, la ultimul European, fetele de la Madrid ne-au barat drumul spre semifinale cu un alarmant 26-18! Istoria aceasta nu părea să mai conteze în bătălia de duminică, de la Suzhou. Mai erau doar patru minute din meci și Amariei & com aveau două goluri avans. O echipă mare nu poate rata finalul unei generații în 240 de secunde. Nu mai stă la mâna ultimei secunde. Din păcate, naționala noastră feminină și-a dovedit eterna labilitate psihică…

…Talentatele fete ale competentului Radu Voina se întorc în eterna iluzie. În speranța aceea de 47 de ani devenită utopie. Această eternă ultimă secundă nu ține doar de destin. Dacă vreți, pentru simplul motiv că, acum vreo două decenii, spaniolii habar n-aveau ce-i cu „semicercul”. I-am învățat noi. Cu antrenori, cu jucători (ultimul exemplu îl reprezintă Mihaele Ciobanu, românca din  poarta Spaniei, duminică!). Astăzi, Spania ne bate (și) la handbal pe unde ne prinde. Și la fete, și la băieți! De-ar fi fost, duminică, în China, ultima noastră secundă de letargie…

…Între timp, la București, se face matematică empirică. Se renumără voturi moarte sau puncte și golaveraje, în Liga I la fotbal, unde azi, spre miez de noapte, va cădea cortina de iarnă. Nu prea mai interesează ce va fi mâine, ci numai ce este astăzi. Aceasta este băguboasa psihologie a eternei noastre ultime secunde…

La Urziceni, s-a terminat nebunia…

…Cel mai mic oraș de pe harta Ligii I la fotbal, în România, este Urziceni. Are numai 17.000 de locuitori (jumătate din capacitatea stadionului Steaua!). Acesta este orașul unde se află ultimul titlu național. La fotbal, nu la pescuit (ne)sportiv. A fost un miracol. O minune. O nebunie care a  făcut târgușorul din Bărăgan să uite, câteva clipe, zile, de viața cenușie în care e cufundat. Triumful acesta a însemnat mai curând efectul logic al seriozității decât la valorii. Un om (Bucșaru, patronul), cu bani, dar în banca lui în materie de fotbal. Un antrenor ambițios (Dan Petrescu), care nu rupsese inima târgului, nici la Rapid (unde stătuse 6 etape), nici prin Polonia, dar, ca mesager al „Generației de aur” și performer (ca jucător, of course!) la Chelsea, știa fotbalul în toate registrele lui, demonstrând-o din plin și în postura de couch. Plus un conducător (Mihai Stoica), inteligent și uns cu toate alifiile, născut la Sibiu, lansat la Galați, intrat în lumea bună la Steaua… Toți acești trei oameni (fiecare cu meritele lui!) și o mână de jucători, fie refuzați de granzi, fie necunoscuți de pe-afară, au fost reeșapați, înrolați într-un „program spartan” și duși spre o glorie nebănuită de nimeni. Campioni ai României, prezenți la masa bogaților din Liga Campionilor! Era meritul grupului-minune din Bărăgan, însă și efectul crizei „granzilor”, macinați de patroni avizi de scandal, imagine, uitând că banii nu le dădeau dreptul să-și bată joc de antrenori, schimbându-i pe bandă rulantă, iresponsabil.

…Urziceni, „locul unde nu se întâmplă nimic”, ce ne amintește de Sadoveanu, a devenit, logic, și cel mai mic oraș de la harta lui Champions League! Un loc negăsit de mulți pe hartă sau cunoscut doar ca prima benzinărie de la București plecând spre Moldova. „Unirea” cea neștiută, din Urziceniul negăsit pe hartă, a nimerit într-o grupă de calificare cu nume grele: Rangers Glasgow, FC Sevilla, Stuttgart. Practic, n-avea nicio șansă. N-au avut-o cu ei nici granzii din campionatul României. Și, totuși, anonima din Bărăgan a obținut 8 puncte. Marcând opt goluri și primind tot atâtea. Cu două victorii (și ce victorii: 4-1 la Glasgow! 1-0, în Ghencea, cu FC Sevilla!), două egaluri, cu Stuttgart și cu Rangers (ambele la București, unde a jucat, neavând stadion de Liga Campionilor!) și două eșecuri, ca o acoladă la povestea europeană a Urziceniului: 0-2, la Sevilla, în meciul de debut, 1-3, la Stuttgart, aseară!

…Între cele două eșecuri ale Unirii, mari diferențe. Primul era absolut așteptat, chiar dacă, anul trecut, la debutul ei european, trupa lui Dan Petrescu ținuse în șah pe Hamburg, pe terenul ei (0-0), cedând, însă, acasă (0-2), la Urziceni, ceea ce demonstra că numai alergătura de maratoniști și sacrificiul nu-s suficiente la nivel înalt. Mai trebuie și Valoare. Eșecul de la Stuttgart a surprins, în schimb. Pentru că un singur punct, adică un egal, i-ar fi dus pe anonimii din Băragan în primăvara Ligii Campionilor, ceea ce, de 20 de ani, n-au reușit nici Steaua, Dinamo, Rapid, Craiova, CFR Cluj, Timișoara etc. Dan Petrescu  și ai săi  plecaseră chiar cu mari iluzii în Germania. După 11 minute, însă, speranța se convertise dureros în dezastru, tonul dându-l… Marica, autorul primului gol. Era 3-0 pentru șvabi sau 0-3 în dreptul Urziceniului. Meciul, visul, nebunia se terminaseră atunci, în minutul 11!…

…Oricum, Unirea Urziceni rămâne în primăvara europeană. Terminând pe locul 3 în grupă, ea va juca în Europa League. Ca o răsplată pentru prestațiile ei frumoase, în această toamnă în care Steaua, CFR Cluj, Poli Timișoara (liderul la zi al campionatului) au terminat cursa cu o etapă înainte de final! A mai rămas Dinamo cu speranțe, pentru mijlocul săptămânii viitoare, când îi trebuie o victorie cu cel puțin 2-1 la Atena…

…Frumoasa aventura de Liga Campionilor a Unirii Urziceni invită la puțină meditație. Când campioana noastră este făcută șah-mat, în meciul decisiv, în 11 minute, de o echipă clasată la ora aceasta pe antepenultimul loc în campionatul german, este clar unde se află cu adevărat fotbalul românesc! Cel sufocat de scandaluri, de șmecherii, de interese personale immediate într-un jalnic „bâlci al deșertăciunilor”. La banchetul de la masa bogaților nu ajunge chiar oricine…