Categorie: Lumea Sporturilor

J.O. Ziua 9. Sandra’s Day și Noaptea fulgerului Bolt

…Duminica aceasta, pe 5 august, urc la Cota 1400, să fug două zile din arșița Bucureștiului. Și trăiesc, suspendat deasupra Perlei Văii Prahova, Sinaia, cea mai frumoasă zi din viața mea de telespectator la Olimpiada londoneză. Este Ziua Sandrei Raluca Izbașa, noua campioană olimpică la gimnastică, proba de sărituri. Culmea, o probă pe care Sandra a acceptat-o cu greu și numai la insistențele alchimiștilor Belu-Bitang. Știu, am mai câștigat o medalie de aur, prima la Londra 2012, dar, cu mare respect pentru extraordinarul Alin George Moldoveanu, tirul nu are strălucirea gimnasticii în memoria lumii!

…Sandra Raluca Izbașa, născută, acum 22 de ani, pe 18 iunie, la București, și legitmată la Steaua, a readus României titlul olimpic la sărituri, după 8 ani, de la acea izbândă a Monicăi Roșu, la Atena. Un titlu cucerit ca o adevărată Regină, ea este, acum stăpâna săriturilor, după două dovezi certe de super-valoare (15,383-prima săritură, 15,000- a doua), care i-au adus acel punctaj de aur 15,191, prin care le-a depășit pe americanca Kayla Maroney (extraordinară întâia ei săritură-15,866, dar ușoară căzătură la aterizarea de la a doua, de unde și o medie de 15,083!) și rusoaica Maria Paseca-15,050. Egală cu sine, conștientă de valoarea ei, străină de evoluțiile celorlalte șapte rivale, Sandra noastră de aur s-a prezentat efectiv în ținută de Gală! Ea, campioana olimpică de acum patru ani, dar la sol! Sol, proba la care, mâine, încântătoarea noastră Pasăre Măiastră va încerca să-și apere titlul și să ne țină pe noi, românii de pretutindeni, în fascinația gimnasticii care a dat o Nadia și generații de aur!

…Duminica Sandrei, acestă Sunday, când la Londra a plouat nebun la cumpăna zilei, ne-a fericit, făcându-ne mai bogați și mai optimiști. Am și uitat că minunatele maratoniste, nume de aur în istoria Jocurilor Olimpice, Lidia Șimon și Constantina Diță (campioana de acum 4 ani) au terminat cursa în mediocritate (locurile 45 și, respectiv, 86), căci anii au trecut (dar frumos!) și peste ele… Sau că, tot azi, la proba sol de la concursul ginmaștilor, Flavius Koczi n-a terminat lupta pentru medalii decât penultimul din cei opt concurenți. Izbânda Sandrei a fost atât de frumoasă, a avut atâta strălucire și ecou, încât nu putem fi decât fericiți trubaduri la curtea Reginei gimnasticii!

…Duminica de vis de la Londra s-a terminat în noapte cu spectacolul de nemurire dat de Regina atletismului, suta de metri, în care Regele vitezei, uluitorul jamaican Usain Bolt și-a apărat magistral titlul de la Beijing, ba a mai și corectat recordul olimpic, acum 9,63! Recordmanul mondial (de 7 ori l-a corectat!), dublul campion olimpic este realmente un Fenomen! Un extraterestru, trimis al Zeilor să dea farmec rar Olimpiadelor…

…Aurul de la sărituri a ridicat România pe locul 16-17, la egalitate perfectă cu Danemarca, în clasamentul general pe medalii: 2 de aur, 4 de argint, 2 de bronz. Opt, în total, deocamdată. Zestrea nu prea bogată de la Beijing a fost egalată. Sunt sigur că va fi depășită, chiar mâine, la sol, unde va apărea Regina de la gimnastică!

J.O. Ziua 8. Pașaport pierdut pentru Aur!

…Sâmbătă 4 august. A 8-a zi de Olimpiadă, Super Saturday, cum îi zic britanicii, vrând să amintească de cele 48 de medalii care se vor decerna în acest week-end. Super-Supărare pentru noi, românii, iubitori de țară, de sport și de frumos, oriunde ne-am afla în lume…

…Eram cu toții convinși că vom lua, astăzi, a doua medalie de aur, la scrimă fete, căci spadasinele noastre sunt duble campioane mondiale și cvadruple europene. Ana Maria Brânză, Simona Gherman, Anca Măroiu și Loredana Dinu sunt așii noștri pentru aurul olimpic. Ca o răzbunare pentru aurul ratat, ieri, de sabrerii lui Covaliu, numai argint, după ce au eliminat Regina Rusia de la sabie. Înaintea acelei bătălii istorice pentru echipa noastră de sabie, antrenorul băieților de iluzie, campionul olimpic la simplu Mihai Covaliu, i-a superpregătit psihologic, spunându-le: “La Londra, în concursul de scrimă, favoriții nu câștigă!”. Rusia era favorită și nu a câștigat cu muschetarii români!… Cum ei au devenit favoriți, însă, eliminând favorita Rusia-dublă campioană olimpică, lider mondial, după logica londoneză a lui Cova, românii urmau să piardă finala cu outsiderul Coreea de Sud. Ceea ce s-a întâmplat, spre amărăciunea noastră…

… Logica lui Covaliu a operat impecabil, din păcate, din nefericire, din lacrimă, și astăzi, când spadasinele noastre aproape că și simțeau șnurul medaliilor la gât, înainte de a începe asalturile, în concursul pe echipe la sabie. Naționala română era favorite-favoritelor! Era… A pierdut, jenant (38-45), în sferturi, în fața Coreei de Sud (cum o făcuseră și băieții, ei însă în…finală!) Fetele noastre de speranță totală n-au bătut decât Italia, pentru a evita locul 7, însă au cedat și în bătălia ca și inutilă pentru locul 5, în fața nemțoaicelor. Și, uite așa, în Ziua 8, cu talentul necopt, ne-am trezit fără pașaport pentru Aurul pe care cei mai mulți îl bifaseră înainte de a decola din București!…

…Deziluzia este uriașă la scrimă fete. Comparabilă cu eșecul din canotaj feminin. Acum, înecați în supărare, după tipicul, inconfundabilul nostru stil românesc, începem să cautăm cauze în semințe de scandal. Citesc, siderat, că marea campioană Elisabeta Lipă, considerată cea mai bună canotoare din istorie, ar fi făcut totul ca Georgeta Andrunache să nu o depășească la numărul medaliilor de aur!?! Înțeleg că nu mai pot să gândesc…

…În Super Satudurday, britanicii s-au dezlănțuit, pe pista de apă a canotoarelor și pe velodrom, unde s-au jucat cu recordurile mondiale. Britanicii au scris o zi istorică și la atletism, azi, cu incredibile trei medalii de aur: la heptatlon fete, la lungime băieți și, mai ales, la 10.000 m., prin Farah, secondat de cvasinecunoscutul american Rupp, ei făcând KO escadrila africană, fără adversari de decenii bune! Așa au ajuns gazdele pe un incredibil loc 3, cu 14 medalii de aur, în clasamentul general neoficial, dominat, la ora când scriu, de SUA-26 de medalii de aur și China-25! România a căzut pe locul 20, cu o medalie de aur (din totalul de 7), care sper să fie dublată, duminică, de Sandra Izbașa, feblețea mea…

…China reprezintă o serioasă temă de discuții (și meditații!), acum, când domină atâtea discipline sportive. Unele ziare scriu despre taberele, lagărele de pregătire spartană, unde copiii cu afinități sunt răpiți de lângă părinți, de lângă prieteni, din societate și izolați numai pentru performanțele Chinei! Unele voci se întreabă dacă cei cu ochi mici nu au descoperit vitamine miraculoase, nedepistate (și nepedepsite!) încă de laboratoarele olimpice. “Sindronul China” amintește unora de “perioada RDG”, când nemții comuniști schimbau sângele sportivilor înainte de competiție, pentru a spulbera recorduri. Deloc întâmplător, poate, și referirea reputatului antrenor de atletism Nicolae Mărășescu, prezent imperial la microfonul Eurosport (împreună cu Cosmin Cernat), la fața locului, în Super Concursul de atletism. Vorbea, la un moment dat, valorosul om de atletism despre “sângele de broască” pe care l-ar fiu descoperit, zice-se, chinezii, și, automat, se nasc atâtea interogații. Dacă vreți, și acest record mondial din ultima cursă individuală de la Olimpiada londoneză, unde chinezul Sun a depășit recordul mondial cu 1,2,3 (trei!) secunde, la 1.500 m. liber!?!…

…Despre fair-play-ul chinezilor, mari colecționari de medalii, a vorbit de la sine “blatul” descoperit de staful Olimpiadei XXX la badminton, unde cei de la Beijing ar fi cedat deliberat un meci-două. Trișorii dovediți sunt, de regulă, aspru pedepsiți, mai ales când vorbim de olimpism. Numai că, nu doar ca la noi, românii, ci și ca în Olimpiada londoneză, China a fost lăsată în liniște să câștige 3 medalii de aur și 2 de argint la…badminton!?! Ceea ce mă face să cred că și mai-marii mișcării olimpice, ca și cei ai fotbalului mondial, merg pe burtă, într-o păguboasă, mondială filozofie a bășcăliei. Încă un argument ar fi și arbitrajele, de la scrimă, judo, haltere, box (docamdată!), unde, dacă s-ar fi petrecut în România, s-ar fi strigat și acum “Hoții, Hoții!”…

…Final apoteotic în Festivalul de la natație. Legendarul în viață, americanul Michael Phelps, a reușit în schimbul III (proba de fluture) din ștafetă (4 X100 m. mixt), să salveze o medalie de aur, ce părea compromisă, SUA terminând în ținută de Gală, cu 16 medalii în piscină, și un record pentru eternitate, parcă. Firește, fenomenalul, extraterestul pământean de-al nostru Michael Phelps, la a 22-a medalie olimpică, dintre care 18 din cel mai prețios metal al Jocurilor!

…Un fan Steaua m-a interpelat astăzi, să-mi conteste știrea de ieri, cum că Steaua ar fi fost făcută KO, la Trnava, cu ani buni în urmă, când cehoslovacii (pe atunci!) ar fi câștigat cu 4-0!… Ca să nu fiu acuzat de metafore, am căutat în arhiva mea și am găsit “fișa tehnică” a meciului respectiv. Era 2 octombrie 1968. După un 3-1 pentru steliști, la București (goluri Crăiniceanu-18, Florică Voinea-30, Gică Constantin-51, respectiv Kuna-75), a urmat dezastrul de la 50 km. de Bratislava: 4-0 (1-0) pentru gazde, pentru care celebrul Adamec a punctat de trei ori. Și pentru a-l mai liniști pe gălăgiosul meu cititor de blog, îi prezint șI formația prezentată de echipa lui de suflet, Steaua, la acel meci: Vasile Suciu- Sătmăreanu I, D.Nicolae, Hălmăgeanu, Vigu- E. Ienei, Negrea- Pantea, Gh. Constantin, Șoo, Crăiniceanu. Antrenor: Ștefan Covaci… Adevărul este că, în primul tur european al echipelor românești de club, în acel 1968, returul a fost un dezastru nu doar pentru Steaua, ci și pentru Rapid, 1-6, cu OFK Belgrad, în deplasare (după 3-1, în Giulești) și Dinamo, 0-4 (egală cu Steaua!), în Anglia, cu West Bronwich Albion (după 1-1, la București). Au istorie zilele negre din fotbalul românesc!…

…Citesc declarația lui Iuliu Mureșan, nr. 2 la CFR Cluj: “Am vrut să ne retragem din campionat, din cauza arbitrajelor. Sandu și Dragomir ne-au convins să rămânem!”. Mai toată lumea vorbește că formația multinațională de la Cluj a câștigat multe partide cu sprijinul arbitrilor. Și atunci?! Trăiască fariseismul!… Restul e tăcere, nu-i așa?!

J.O. Ziua VII, Medalia 7. Le-am luat aurul rușilor, dar l-am făcut argint!

…3 august. Vineri. Acum o săptămână, priveam fabuloasa Deschidere a Olimpiadei XXX. Șapte zile de concurs, ne-am bucurat și am suferit. Astăzi, România și-a trecut a șaptea medalie în cont, ceea ce reprezintă un eveniment. Acum patru ani, la Beijing, toate medaliile au fost numai opt, este drept, patru de aur…

…Dimineața nu prea avea cum să fie însorită. Un judokan român (Simionescu) a părăsit concursul după al doilea adversar, o atletă (Bianca Răzor) n-a reușit decât locul 5 în prima cursă de calificare, la 400 m… Valoroasa atletă Nicoleta Grasu are probleme cu sănătatea (și va rata, în noapte, calificarea în finala probei de aruncarea discului!)… Toate umbrele sufletului s-au șters dintr-o dată, când Muschetarii noștri de la sabie (Delniceanu, Dumitrescu, Zalomir) au început en fanfare concursul pe echipe, spulberând China, ca, apoi, după-amiaza, să adune mai toată suflarea românească în fața micilor ecrane. Ne băteam pentru finală cu rușii, nimeni alții decât campioni la ultimele două Olimpiade. Noi, aveam doar două medalii de bronz în palmares (Montreal ‘76 și Los Angeles ‘84). Suntem, însă, campionii mondiali en titre. Și asta s-a văzut în bătălia cu tradiția noastră olimpică. Setea de revanșă și visul piscurilor le-au dat aripi celor trei muschetari români, care au reușit să deposedeze Rusia de aur, după un tensionat, însă spectaculos 45-43! Argintul era adjudecat, bătălia pentru aur ne conectase pe toți!…

…Cu un mare succes asupra Rusiei, în semifinale, naționala antrenată de inteligentul Mihai Covaliu campion olimpic, dar la simplu, era favorita hârtiei în ultimul duel. Chiar dacă rivala pentru aur era Coreea de Sud, care învinsese Italia. Din păcate, aurul pe care băieții noștrii l-au smuls rușilor le-a luat, parcă, mințile în cele trei reprize de relee, în care sud-coreenii au cam măturat planșa cu sabrerii români, scorul fiind unul jenant: 45-26 pentru asiatici! Știu, medalia de argint înseamnă un mare succes, este cea mai înaltă cotă olimpică atinsă de naționala noastră de sabie. Dar, în finală, nu i-am mai recunoscut pe cei trei muschetari români (de fapt, patru în final, când Zalomir a fost înlocuit, pentru ultimul act, cu Șirițeanu), tocmai campionul mondial Rareș Dumitrescu trăgând foarte slab și pierzând toate cele trei partide ale sale, în care n-a obținut decât…6 tușe (din 15!). Nord-coreenii au fost ca niște nevăstuici, plini de nerv și decizie, în fața unei echipe moale, care a cedat repede. Poate că în subconștient triumful asupra rușilor fixase o stare de mulțumire., Iar cu o singură victorie (Dolniceanu) și un egal (Zalomir) din 9 întâlniri, nu se putea ajunge lpe muntele de aur. Mă bucură argintul, mă întristează că nu ne-am bătut pentru aur la valoarea noastre reală, cea din semifinala cu rușii…

…În piscina miracolelor, Regele natației, americanul Michael Phelps, a mai câștigat o cursă și astăzi și a dus recordul absolut al Olimpiadei la 21 de medalii. Dintre care 17 de aur! În cel 12 ani olimpici. La 26 de ani, Fenomenul din Baltimore dă de înțeles că se va retrage. Mâine ar fi ultima lui cursă. Refuz să cred că nu-l vom mai vedea dând apei unduiri de Zeu al bazinului…

…Stadionul olimpic din Londra, plin la prima zi a concursului atletic. Civilizația englezilor se vede și în receptarea fenomenului sportiv, nu doar în stadionul și bazele de ultima generație. După Gala din piscină (care se va încheia, din păcate, mâine seară!), un alt Regal, cel al atletismului…

…Dacă la Olimpiadă, adăugăm, lăudabil, ca furnica harnică, medalie la medalie, la fotbal, în Europa League, a fost, ieri, joia jalei noastre. Steaua în genunchi, la București, 0-1 în prima manșă cu Spartak Trnava, iar Rapid- umilință rară, 0-4, în Olanda, cu Heerenveen. Un 0-4 care-mi amintește că, prin anii ‘70, Steaua încasa un același scor 0-4, la…Trnava!?! Scor de care, am dedus, a uitat cam toată lumea… Sper să ieșim din zodia rușinii, dar va fi greu, căci, la primul eșec, guralivul Gigi Becali strigă că Steaua n-are echipă (!?!), că patru-cinci jucători trebuie înlocuiți, că formația o va face din nou patronul, nu antrenorul (acum Reghencampf). Ceea ce s-a tot văzut în ultimii ani, când haosul a fost trăsătura definitorie a Stelei, îndepărtată de bossul ei de titlu, de performanță europeană…

…Meritoriu egalul (1-1) Vasluiului în… Asia, pe stadionul lui Fenerbahce, situat peste drum de Europa, legată de impunătorul pod. Fenerul nu m-a încântat niciodată, ba, acum, neîncepând campionatul nu-i la același nivel cu plăieșii aduși de Porumboiu de prin toată lumea. Vasluiul are o mare șansă de calificare. Vreau să cred că nu o va rata, ba i se vor adăuga și alții. Aș spune CFR Cluj, după 1-0, acasă, cu Liberec…

…Au făcut ce-au făcut Becali, Porumboiu și alți patroni și l-au mazilit pe Ion Crăciunescu de la conducerea arbitrilor români. Sigur că și Ion Crăciunescu a comis greșeli, s-a încăpățânat împotriva spiritului jocului, însă sunt sigur că intransingența sa a deranjat cel mai mult. Acum, a fost adus Deaconu-brichetă, omul federației, omul Stelei etc. Dacă la șefia arbitrilor români, atât de contestați, ar fi fost adus francezul Bata (cum a propus Mircea Sandu), ar fi fost un mare pas înainte. Așa, mi se pare, încă un pas înapoi!…

…România nu trăiește, parcă, din plin Olimpiada. Vânzoleala politică, povestea fără de sfârșit, parcă, a Referendumului, le ocupă unora tot timpul… Am auzit, azi, și o poantă de 1.000 de puncte: Curtea Constituțională a amânat rezolvarea Referendumului pînă la 12 septembrie, pentru a permite românilor să urmărească… Olimpiada de la Londra! De-ar învăța ceva politicienii noștrii de la Jocurile Olimpice…

…La Londra, când e ploaie, când e soare. Pentru sportivii români, pe locul 19 în clasamentul general (unde lideri au devenit americanii!), cu 7 medalii (una de aur, patru de argint, două de bronz), în zori se văd, parcă, muguri de primăvară…

J.O. Ziua VI. Aur pentru… Horațiu Mălăele și Cornel Dinu!

…2 august 2012. A VI-a zi a Olimpiadei londoneze. Mă trezesc cu ziua-necată-n stare de dezamăgire. E soare cumplit, însă sufletul nu vrea să zburde, să cânte a fericire. Presentiment, luciditate, simplă trecătoare stare pesimistă?…

…Încep a VI-a zi a Olimpiadei, pentru care mi-am luat concediu, să o urmăresc fascinat cap-coadă, cu un…telefon lui Cornel Dinu. În fiecare an, pe 2 august, îl sun să-i spun “La Mulți Ani!”. Astăzi, a împlinit 64 de veri luminate de zei, la naștere, sub Turnul Chindiei. Cornel e abătut, ros de dezamăgiri și singurătate. A avut un an cumplit, și-a pierdut o jumătate din el, minunata soție, trebuie, însă, să-i mulțumească Bunului Dumnezeu că a suportat operația pe inimă, îl are, doar, pe Corneluș și trebuie să suporte viața asta blestemată! Îi simt singurătatea în glas și îi zic că uneori e mai bine să fi singur cu tine, decât singur în doi, în trei sau cu prieteni falși. Nu-i spun că și eu sunt în depresie, că pentru întâia oară de când am revenit acasă, dornic să fac America mea aici, mă întreb ce caut în matca natală, unde țara e gata să crape de atâta ură, minciună și haos?… Și iau din bibliotecă unul dintre volumele mele de teatru “New York-București, reîntoarcerea niciunde”, să recitesc piesa asta scrisă cu lacrimă, ca să mă vindec de utopii…

…La ceas de aniversare, Cornel Dinu merită un buchet de urări alese. Pentru tot ce înseamnă “Procurorul” în istoria fotbalului românesc, ca jucător, antrenor, conducător, om de presă: 75 de meciuri în Națională, culminând cu Guadalajara ‘70; 454 de jocuri pe prima scenă, unde a marcat 54 de goluri; 6 titluri de campion și două Cupe cu Dinamo; de 3 ori “Cel mai bun fotbalist român al anului” (70, 72, 74); 3 titluri și 3 cupe (și eventul în 2000), ca antrenor, cu Dinamo, reușind și o semifinală de CCE; victorie de senzație, cu 1-0, asupra celebrei Juventus Torino, pe când antrena Galațiul; un an antrenor al Naționalei… Mulți au uitat, probabil, acest palmares de toată lauda, al unui intelectual rar al fotbalului nostru… “La Mulți Ani,!” Cornele, și mulțumiri pentru filozofia de viață adevărată pe care ne-ai oferit-o, inconfundabil, în arenă și în afara ei!…

…La cumpăna zilei, am ajuns în așa-zisa “Piața Timpului”, lângă “Piața Unirii”, la Magazinul Cocor. Acolo, Primăria Capitalei și Teatrul Metropolis au dat viață unei idei minunate: o Rotondă (nu Alee, cum zic mulți!) a Celebrităților. A titanilor din teatrul românesc…

…Astăzi, 2 august 2012, a venit rândul uluitorului Horațiu Mălăele, actor și regizor de geniu, caricaturist și scriitor de elită. George Ivașcu, excelentul direcor-actor de la “Metropolis”, unul dintre susținătorii unui proiect rar pentru România, spune simplu: “Cu steaua lui Horațiu se încheie primul cerc al stelelor!”… Și, automat, îmi propun să revăd stelele din Cercul Monștrilor Sacri: Amza Pellea, Ștefan Iordache, Alexandru Tocilescu (in memoriam); Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu-Matei, Ileana Stana Ionescu, Stela Popescu, Maia Morgenstern, Mariana Mihuț, Radu Beligan, Mircea Albulescu, Florin Piersic-Senior, Marin Moraru, Ion Caramitru, Victor Rebengiuc, Iurie Darie, Sebastian Papaiani. Superbă Galerie de viță nobilă! Cât de bogați suntem cu un asemenea Panteon, ignorat nedrept numai de cei săraci sufletește…

…La încoronarea lui Horațiu Mălăele, multă lume bună. Actorii Florin Zamfirescu, Vladimir Găitan, George Mihăiță, George Alexandru, Alexandru Bindea, regizoarea Alice Barb, primarul Sorin Oprescu, rude, oameni de teatru, scriitori, o armată de ziariști, simpli trecători. Horațiu Mălăele, omul care și când respiră cred că dă viață fiorului comic, ludicului mereu inedit, spune doar câteva cuvinte: “La noi, stelele sunt la pământ, iar țara este în aer!”. Cascadă de aplauze, ca la orice spectacol în care joacă Horațiu, cel născut, acum 60 de veri, pe 1 august, la Tg. Jiu. La Mulți Ani, fabulos creator de Frumos!…

…La plecare, Horațiu îmi oferă ultima lui carte: “Rătăciri”. Un titlu în ton cu vremurile României… Poezii, maxime, proză scurtă. Citesc în metrou capitolul “Decalog” și înțeleg că în noaptea asta mă voi hrăni cu scântei de geniu! Și voi primi flacăra să trec la a șaptea variantă a noii mele piese de teatru “Omul Albastru”…

…În contrast cu “Oda Bucuriei” din Rotonda Stelelor, a șasea noastră zi olimpică a fost un veritabil Marș funebru! Ratăm calificarea în finală și la 4 rame băieți… La 8+1 rame feminin venim sub podium, pe locul 4, eșec care, după insuccesele din zilele anterioare, ne pune în fața unui coșmar: din 1976, de când canotajul feminin a fost înscris în Jocurile Olimpice, este întâia oară când fetele noastre ratează toate medaliile olimpice!?! Cumplită premieră absolută pentru noi, pentru istoria acestui sport…

…Cum nu ajungea acest potop de supărare, constat, uluit, că “sirena” noastră de aur, Camelia Potec, a trecut și ea pe sub ani, căci ratează și la 800 m. finala în bazinul, cândva de aur pentru frumoasa brăileancă… Eșec și la judo, unde, la 100 kg. băieți, Daniela Brata iese din primul tur… Nu-mi puneam mari iluzii în poloiști, după amiază, eșecul cu americanii, dublat de o înfrângere și cu ungurii (15-17) care tot tristețe se cheamă, chiar dacă ai noștrii au marcat ca nimeni atâtea goluri în poarta Budapestei…

… Mai rămânea să spele ziua de plumb gimnastele, la “Individual compus”! Dar, chiar dacă fermecătoarea Sandra Izbașa a reușit un exercițiu la sol, ca un show tras la Hollywood, unde a obținut cea mai mare notă, nu a terminat în clasamentul general decât pe locul 5, din cauza notelor primite la celelalte trei aparate! În timp ce micuța Larisa Iordache a încheiat ziua pe locul 9!… Iar ca un punct final al unei zile negre, în plină noapte,  pugilistul Bogdan Juratoni a încasat-o, în turul II, de la un uzbek!…

…Și, uite așa, zi fără miros de metale nobile pentru noi. Mă încumet, însă, să pun rămășag că superba Sandra Izbașa își va trage voal de aur, la sol, în concursul pe aparate!…

…America rămâne America! După titlul olimpic obținut cu echipa de fete, astăzi s-a cântat Imnul Statelor Unite și pentru gazela Gabrielle Douglas, care, la 16 ani, a cucerit “aurul”! Și a oferit un moment istoric, fiind prima gimnastă de culoare care triumfă la o Olimpiadă!

…Un nou titlu olimpic care confirmă hegemonia Americii, ajunsă la al treilea “aur” consecutiv în concursul “Individual compus”, la Olimpiadă. Un concurs superb, la Londra, pentru rusoaicele Komova și Mustafina (locurile II și III) care, chiar dacă au fost excelente, nu s-au putut ridica la Steaua de aur a lui Douglas!

…“Individualul compus” la fete, un adevărat show de văzut și revăzut, artă autentică, în stare să înnobileze milioane de telespectatori. Cu atât mai puțin am înțeles comentatoarea de la TVR, care a pus (și după concursul pe echipe!), aceeași placă învechită, de babă surdă, cu vedere dereglată, văitându-se că arbitrii au acordat note prea mari americancelor!?! După tableta remarcabilului publicist și poet George Stanca, de ieri, din “Click”, respectiva ar fi trebuit să-și dea demisia de onoare, dacă tot nu o opresc cei în drept. Nu de alta, dar să ne bucurăm liniștiți de Adevărul și Frumosul  Olimpiadei.

J.O. Ziua V. Șase Golgote feminine pentru (încă) un Argint!

…Am schimbat lunile, noaptea trecută, la câteva zeci de minute de la frumoasa medalie de bronz a lui Răzvan Alexandru Martin, la haltere. Era al doilea argint din ultima zi de iulie (după cel al minunatele noastre fete, la gimnastică). Astăzi, în prima zi din august, pe după-amiază, ca să prindă toate ziarele succesul (nu cum s-a întâmplat cu succesul lui Răzvan, inexistent în mai toate publicațiile din această dimineață!?!), încă o medalie, tot la haltere, dar de argint: Roxana Daniela Cocoș (23 de ani) a urcat meritat pe treapta a doua a podiumului! Roxana a forțat chiar să aducă aurul la București, în ultima încercare, gata să ridice haltera de 146 kg. desupra capului! Dar, din păcate, a ratat de puțin și rămâne cu un “argint” valoros, o performanță excelentă, într-o companie grea, și la propriu și la figurat.

…Drumul spre Argint n-a fost deloc ușor. Trei încercări la “smuls”, care au dus-o la greutatea de 113 kg., zestrea pentru faza a doua, proba de “aruncat”. Iar Roxana și întregul ei staf (inclusiv legendarul Nicu Vlad, campionul olimpic de ieri, președintele de federație de azi!) au știut să calculeze exact în culise pașii spre piscuri, de la dozarea greutății la presiunea psihică pusă pe adversari. N-a intrat în etapa a doua, la “aruncat”, cu greutate mică, a așteptat ca rivalele să se macine și împrăștie în kilograme puține. A plusat cu 138 kg. la prima încercare (din trei), ca la o licitație, urcând, apoi, la 143 kg., greutate care a lăsat în urmă două bieloruse valoroase… Ca ultima încercare, de 146 kg. (greutatea Roxanei este de 68 kg.!), să o rateze la “mustață”. Oricum, nu i-ar fi adus “aurul”, căci halterofila nord-coreeană a reușit și în ultima tentativă. Sub semnul lui Hercules, astăzi ne-a fericit Roxana noastră de argint!…

…Astăzi, 1 august, m-am sculat cu gând de record istoric pentru sportul românesc. După extraterestra performanță de azi-noapte, când fenomenalul înotător american Michael Phelps a obținut a 19-a medalie (15 de aur!), am visat să o văd pe fenomenala Georgeta Andrunache punându-și la gât a șasea medalie de aur, după cele de la ultimele trei Olimpiade! Ar fi fost un record istoric pentru noi, care ar fi lăsat în urmă pe amiralul Elisabeta Lipă. Ar fi fost… Finala de dublu rame s-a dovedit prea rapidă, grea, ca o ultimă Golgotă pentru minunatele noastre sportive Georgeta Andrunache și Viorica Susanu, în fața echipajelor dezlănțuite ale britanicelor (care au câștigat en fanfare aurul!), Noii Zeelande și Australiei. Trecerea anilor, pauza făcută de cele două sportive de aur pentru Marele trofeu al vieții lor-câte un copil!- au cântărit greu.

…N-aș vrea să citesc, după acest ultim loc V, un Cântec al lebedei, critici balcanice și răutăți, barbarisme românești (cum s-a întâmplat, incredibil, abominabil, în cazul Alinei Dumitru, după argintul olimpic!?!). Georgeta Andrunache și Viorica Susanu merită un buchet mare și ales de mulțumiri, din partea tuturor, acum, la retragerea dintr-o carieră gravată în efigie de Legendă!

…În prima zi de august, după-amiază, văd un formidabil mini-interviu la TVR. Cu întâiul nostru campion olimpic la Londra, tiristul Alin George Moldoveanu, și cu antrenorul lui, Sorin Babii, aurul olimpic de la Seul ‘88. În câteva minute, parcă am vizionat un film excelent sau am citit un roman. Alin George Moldoveanu și antrenorul lui sunt realmente eroi de literatură, veniți din realitatea plină de fantastic. Fiecare avea să mărturisească, separat, că nu a vrut să știe cum merge concursul, așa, pentru liniștea psihică. “Ne-am izolat fiecare, concentrați pe ce avem de făcut…; S-a întâmplat să-mi iasă mie totul. Se putea întâmpla și să nu-mi iasă chiar totul”, mărturisea, molcom, fără pic de emfază, noul campion olimpic, care ne-a mai dezvăluit un secret: nu-i vânător, n-a tras în viața lui cu altă armă decât cea de concurs! Și nici nu intenționează să țintească animale, doar “decarul” care l-a îmbrăcat, ca un Sir, în aur londonez… L-am privit atent pe Alin George Moldoveanu, fascinat de atitudinea și gândirea lui. Peste puține minute, personalitatea lui din scripturi rare avea o explicație: a terminat și facultatea de psihologie!… Aflasem acest amănunt atât de important, de la Ionel Stoica, de lăudat pentru emisiunea dedicată Olimpiadei, făcută cu seriozitate, competență și dragoste de sportivi, zilnic, la TVR …

…Zestrea noastră la Londra a ajuns la 6 medalii: una de aur (Alin George Moldoveanu-tir), trei de argint (Alina Dumitru, Corina Căprioriu-judo; Roxana Daniela Cocoș-haltere), două de bronz (echipa de fete, gimnastică; Răzvan Alexandru Martin-haltere). Șase medalii în cinci zile de concurs! De-am adăuga câte o medalie în fiecare zi…

J.O. Ziua a IV-a. Marți-trei ceasuri de bronz

…31 iulie, ultima zi a lui Cuptor, a IV-a la Olimpiada londoneză. Ziua gimnasticii pentru noi. Finala pe echipe feminin, unde fetele s-au calificat pe poziția a IV-a! Liderul calificărilor, americancele, cu o echipă mai puternică, au zis specialiștii, ca niciodată. Rusoaicele și chinezoaicele vizează și ele podiumul, mai ales asiaticele, campioanele olimpice de la Beijing.

Este marți, dar nu-s trei ceasuri rele pentru noi. Ci, trei ceasuri de bronz (ca și în 2008!), ceea ce reprezintă un succes notabil, astăzi, chiar dacă fetele ne obișnuiseră cu trei medalii de aur la Jocurile Olimpice. Revenirea „alchimiștilor” Bellu-Bitang la „munca de jos”, în sala de gimnastică, acolo unde au făurit un adevărat tezaur, a reușit o minune în care puțini mai credeau: medalie la Londra! Cu o veritabilă „grădiniță” (Larisa Iordache, Diana Chelaru, Diana Bulimar) pusă pe umerii a două minunate și mature domnișoare, frumoaselor regine ale gimnasticii mondiale, Cătălina Ponor (care abandonase ginmastica și plecase să caude de lucru prin America!) și Sandra Izbașa (singura din echipa care terminat pe locul III la Beijing), România a urcat pe podium, într-o competiție tare. Știu că visam (din reflex istoric!) la mai mult, numai că Larisa Iordache a concurat mai mult într-un picior (și s-a văzut la paralele și sărituri), iar „paralelele” (punctul nostru cel mai slab) ne-au dărâmat și acum, fetele noastre terminând pe ultimul loc la acest aparat. Este un succes și trebuie să ne bucurăm de el, ca încă un semn că gimnastica românească a rămas, acolo, pe platourile înalte ale lumii, că „fabrica de metale prețioase” de la Deva  și-a reluat producția! Iar evoluțiile de la cele patru aparate ne-au alimentat visele pentru concursul individual, unde se zăresc, cred, metale strălucitoare la sol (Sandra Izbașa și Cătălina Ponor au dat recital, mult aplaudat, astăzi!), bârnă și sărituri…

…Americancele au reușit un concurs de zile mari. Cred că este cea mai puternică echipă prezentată de SUA la fete, peste cea care obținea primul aur acum…16 ani, la Atlanta. Jordyn Wieber, Gabrielle Douglas și Alexandra Raisman au încântat pur și simplu, amintindu-ne, volens, nolens, de starul J.O. 1984, Mary Lou Retton, și, implicit, că la urcușul gimnasticii americane spre piscurile mondiale și olimpice au contribuit și antrenorii români Martha și Bella Karoly.

Podiumul feminin de la Londra: 1. SUA-183, 596 puncte; 2. Rusia-178,530 p.; 3. România-176,530. Sub podium, cu lacrimi de adio aur, China! Triumful americancelor este fără replică, fapt care m-a făcut să zâmbesc amar la vorbele fără noimă zlobozite de trimisa TVR, care, ca la bârfa babelor pe ulița satului, acuza arbitrii că au acordat prea multe puncte fetelor de peste Ocean, în defavoarea echipei noastre! Cum sala a aplaudat lung,  în final, campioanele și podiumul, comentariul de peluză al celei de…  la fața locului rămâne  o umbră urâtă pentru telespectatorii avizi de Adevăr și Frumos!

…A IV-a zi a Olimpiadei, aceeași și în piscina cu miracole. Marea „bombă” a explodat în această noapte când, la proba sa preferată, cea de 200 m. fluture, fenomenalul Michael Phelps a pierdut aurul! Am urmărit cursa și nu pot să cred nici acum că „monstrul din Baltimore” (care la Beijing a câștigat toate cele 8 probe la care a participat!) a pierdut titlul pe… ultima jumătate de metru, în fața sud-africanului Chad Le Clos!?! Lacrimile amare de argint au fost repede uitate, aceasta este șansa și filozofia sportului, căci, peste nici o jumătate de oră, Michael a luat startul în proba de ștafetă 4X200 m. pe care yankeii au câștigat-o încântător! Cu această medalie, a 19-a (15 de aur!!!), Michael Phelps a depășit un record uluitor, stabilit, în 1964, de marea gimnastă Larisa Latânina care a câștigat pentru URSS nu mai puțin de 18 medalii olimpice!
…Rămân o clipă în lumea fascinantă a înotătorilor pentru a remarca excelentele comentarii făcute la microfonul Eurosport de marea noastră campioană Carmen Bunaciu. Cred că merită, din partea telespectatorilor, o medalie olimpică de aur sentimental, cu mulțumirile de rigoare…

…A IV-a zi a Olimpiadei londoneze se termină în culori de bronz pentru noi, românii bolnavi de performanțe adevărate. În plină noapte bucureșteană, pe ringul halterofililor de la Londra, urcă pe treapta a treia a podiumului olimpic un tinerel de 20 de ani, clujeanul Răzvan Constantin Martin (legitimat la CSM Bistrița), care a pierdut argintul, în final de concurs, când un indonezian a aruncat cu un kilogram mai mult! Ce graniță de destin poate stabili, uneori, un simplu kilogram… Oricum, această fabuloasă performață aruncă și un arc de speranță pentru Rio de Janeiro 2016, căci Răzvan Constantin Martin a fost, în concursul de la categoria 69 kg., cel mai tânăr concurent… Un băiat chinuit de viață, crescut fără părinți (tatăl i-a murit la 3 ani, mama l-a abandonat la 6 ani!) pe care sportul l-a ridicat, miraculos, într-o altă lume, spre stele…
…”Bronzul” lui Răzvan Constantin Martin readuce halterele românești în ochii lumii bune, care ne uitase, parcă, de la „aurul” lui Nicu Vlad, în 1984, la Los Angeles…

…Ziua a IV-a a Olimpiadei XXX a adus României a 5-a medalie: una de aur (Alin George Moldoveanu-tir), două de argint (Alina Dumitru și Corina Căprioriu-judo), două de bronz (Naționala feminină de gimnastică și Răzvan Constantin Martin-haltere). Romînia se află pe locul 13, în clasamentul cu 43 de țări care au câștigat, până acum, cel puțin o medalie. Podiumul, deocamdată: China, SUA, Franța…

…Dacă această zi de marți-pentru unii trei ceasuri rele- a fost pentru noi una de bronz, cum va fi cea de miercuri, de joi, de vineri, de… Până duminică 12 august să tot visăm!

J.O. Ziua a III-a, când a răsărit Aurul și pe ulița noastră

…Luni 30 iulie. Superb început de săptămână pentru sportul românesc. Prima medalie de aur! Nu la judo sau scrimă, unde ne așteptam, unde existau atâtea premise, ci la…tir, proba de pușcă aer comprimat 10 m.! Eroul nostru este Alin George Moldoveanu (curat moldovean, din Focșani, unde s-a născut și Corneliu Ion, campion olimpic în 1980, la Moscova!), fiind legitimat, acum, la Omega Terom Iași și Dinamo București! Terminase imediat sub podium, acum 4 ani, la Olimpiada chineză. Acum, favorit era campionul mondial en titre, italianul Campriani. Numai că, după primele cinci focuri, românul cu față de academician (nu întâmplător este absolventul a două facultăți!) s-a cățărat amenințător pe poziția de aur. Al șaselea foc, cel mai slab, l-a trimis pe locul III! După care, îmsă, Alin George Moldoveanu a mers ca un ceas, iar ultimul foc i-a adus aurul! Performanță formidabilă, pentru care laudele sunt prea puține, parcă… Moment de aur în sportul românesc care ar trebui să-i împiedice pe rechinii imobiliari în cursa lor de a transforma într-un… complex de blocuri Poligonul Tunari, leagănul atâtor generații de tiriști români care au cucerit lumea!… Sunt sigur, „capodopera” lui Alin George Moldoveanu la aceste Jocuri Olimpice înseamnă startul pentru un tezaur românesc la Londra 2012!…

…Cu aurul de la Londra, tirul românesc reface o superbă tradiție olimpică, începută, în 1952, la Helsinki, unde regretatul Iosif Sârbu (care s-a sinucis în 1961) a devenit primul campion olimpic al României… A urmat aurul lui Ștefan Petrescu, la Melbourne, în 1956, cel al lui Ion Dumitrescu, campion olimpic, în 1960, la Roma, ca ultimul nostru laureat olimpic la tir să fie arădeanul Sorin Babii, în 1988, la Seul. Sorin Babii, antrenorul de astăzi al noului campion olimpic la proba de pușcă aer comprimat 10 m. Alin George Moldoveanu nu s-a născut din spuma mării…

…Întrebat, imediat după superba lui performanță, dacă se gândea, la ultimul foc, că va cuceri aurul, Alin George Moldoveanu a declarat sincer, molcom, cu aerul unui cercetător științific: „Nu au loc alte gânduri, când te pregătești să tragi, să ochești ținta!… Nu știam evoluția clasamentului în timpul tragerilor și asta m-a ajutat foarte mult”. Gândul lui era de mult unul singur: ținta de aur olimpic!…

…În această luni, întâia zi a unei săptămâni pline, credeam, mai mult ca niciodată, că vom obține aur la scrimă! Dar, muschetarele, nefericite, ghinioniste, ca și muschetarii noștri la Londra, duminică. Ana Maria Brânză s-a oprit în fața celei de a doua adversare, ucraineanca Șemyakina (14-15); Ana Măroiu a pierdut și ea culoarul spre medalii în fața unei sud-coreene (Shinal), ca Simona Gherman să nu reușească răzbunarea eliminării Anei de către spadasina din Kiev. Când trei speranțe de aur, argint sau bronz se duc de râpă, la o singură tușă, ca un blestem, neprinzînd măcar o semifinală, începi să te gândești că nu-i, la mijloc, doar ghinion. Este ceva care ține de psihic… După duelurile ratate și de băieți și de fete la individual, așteptăm revanșa în concursul pe echipe. Cred încă într-o medalie la scrimă!…

…Pe tatamiul înnobilat de suferința și argintul Alinei Dumitru, șocat de acea fatală ultimă secundă a Andreei Chițu, în Ziua a III-a, am avut din nou iluzia aurului olimpic. Lugojeanca Corina Căprioriu (ajunsă cu sportul la Cluj) a cravașat spectaculos până în finală, a intrat în „Golden score” (prelungiri) cu japoneza Matsumato, părea că se va îmbrăca în aur, însă (neatenție sau… gafa arbitrilor?), a fost descalificată pentru că ar fi ieșit intenționat (!?!) din spațiul de luptă. Și, uite așa, schimbul Alinei Dumitru pentru prima treaptă a podiumului nu a apărut!… Oricum, avem două medalii de argint la judo, ceea ce reprezintă un succes de ecou!… Un cuvânt de laudă pentru comentariile lui Dragoș Bocănaciu, la TVR, ziarist de competență, echilibru și profesionism, cum ar trebui să fie mulți dintre cei care dau din gură fără să spună ceva…

…Scandal de proporții, pe seară, în finalul concursului masculin de gimnastică pe echipe (unde băieții noștri nu s-au calificat!). După ce americanii, excelenți în calificări (locul I), s-au risipit într-o cavalcadă de greșeli elementare și au ieșit din cursa pentru medalii, podiumul final a fost afișat, după ultimul „aparat”, astfel: 1. China, 2. Marea Britanie, 3. Ucraina! Sub podium, Japonia, SUA și Rusia. Un podium absolut surprinzător! Numai că el a fost schimbat în câteva minute de.. .arbitri!?! Contestația niponilor, care căzuseră de două ori de pe „cal” (este vorba de aparat, nu de… Calul troian!), a fost pitrocită jenant de așa-zișii judecători care, în huiduielile unei săli arhipline, a schimbat clasamentul: 1. China, 2. Japonia (!!!!!!!), 3. Marea Britanie, 4. Ucraina!?!… Rușinos!… De altfel, nici la judo și scrimă n-au lipsit jenante, lamentabile gafe uriașe de arbitraj! La Londra nu-i, se vede, doar soare… O rază de soare, în concursul de gimnastică, a fost și comentariul fostului mare campion Marian Drăgulescu, la Eurosport! Sincer, aș fi preferat să-l aplaud în lupta pentru medalii…

…Altă zi frumoasă în bazin! Unde a apărut un adevărat ‚copil minune’, o jună de 15 ani, din Lituania, Ruta Meilutyte, care a făcut din finala de 100 m. bras o veritabilă capodoperă a genului, depășind toate marile campioane (olimpică, mondială, europeană) aliniate la start. Ea ne-a dus cu gândul, imediat, la copilul minune al natației românești, Diana Mocanu, care, la 16 ani, a cucerit două medalii de aur la Sydney. De n-ar dispare și Ruta tot atât de repede cum a răsărit în aur, ca Diana noastră!… Valurile de simpatie din cea mai modernă piscină din lumea, cea londoneză, pentru mica sirenă s-au datorat, cred, valorii ei uluitoare, dar și bucuriei gazdelor care și-au găsit un dram contribuție  la acest uluitor succes! Din moment de Ruta s-a mutat cu tatăl său, după decesul mamei, în Anglia pentru a face performanță. Și ce performanță!

…În bazin, din păcate, yankeul Ryan Lochte, noul star al natației americane, încununat cu o medalie de aur în prima zi de concurs, n-a mai prins nici măcar ultima treaptă a podiumului, la 200 m. liber, unde a triumfat, surprinzător, însă absolul meritat, francezul Yannick Agnel, ca medalia de argint să fie împărțită de sud-coreeanul Park și chinezul Sun, care, în final, au atins peretele bazinului în același timp!… Americanii, însă, s-au revanșat, cu o „dublă” la băieți (Greveers-aur, Thoman-argint, în cursa de 100 m. spate) și cursa de aur a lui Missy Franklin! Deocamdată, bazinul pare o afacere americano-chineză, dacă luăm în calcul și săriturile sincron de la trambulină, unde asiaticii au venit cu gândul declarat de a câștiga aurul în toate cele șase probe! În primele două zile de sărituri, chinezii au câștigat detașat aurul!…

…După trei zile de concurs, clasamentul general numără 37 de țări care au cucerit medalii. Pe primul loc, China, cu 17 medalii (9 aur, 5 argint, 3 bronz), urmată de SUA (5, 7, 5), Franța (3, 1, 3), R.P.D. Coreeană (3, 0, 1), Italia (2, 4, 2), Coreea de Sud (2, 2, 2). Rusia e pe locul 7 (2, 0, 3), Japonia pe 9 (1, 4, 6), iar… România pe poziția a 11-a (1, 2, 0). La Beijing, acum 4 ani, chinezii au dinamitat clasamentul general, cu 51 de medalii de aur, față de cele 36 ale americanilor și 23 ale rușilor. La Beijing, recolta tricolorilor noștri n-a fost prea strălucită: 4 aur, 1 argint, 3 bronz. La argint, stăm, deocamdată, mai bine la Londra. N-au trecut, însă, decât trei zile de concurs…

…Din păcate, la București se discută prea puțin despre Olimpiada la Londra. Continuă, în schimb, „circul” Referendumului. O știre-bombă (cum au anunțat-o televiziunile din seara acestei zile de luni 30 iulie): cetățenii români cu drept de vot sunt 16.527.971! Și nu peste 18 milioane, cum s-a anunțat oficial, dar nedocumentat! Să vedeți, acum, lupte, pe față și pe sub centură! Dacă ar privi la Olimpiada XXX, cu siguranță ar învăța și politicienii noștri ce înseamnă cel puțin fair-play-ul…

J.O. Ziua II. Vai de noi…

…Duminică 29 iulie. Ziua a II-a la Olimpiadă (am pus număr zilelor de competiție, nu și celei cu fabuloasa Ceremonie de deschidere, de vineri noapte). Duminica asta răsare în sufetele noastre sub un evantai de speranțe. La Olimpiada XXX de la Londra, la Referendum…

…La Londra, speranța se îneacă treptat în dezamăgire. Urmașa Alinei Dumitru, întâia noastră medalie la aceste Jocuri (un argint cu străuciri de aur sentimental), tânăra Andreea Chițu, de 24 de ani, ne trimite din Rai în Iad într-o singură secundă, ultima!! La categoria 52 kg, judokana noastră, campioană euopeană, pe care mulți o vedeau îmbrăcată în aur olimpic,a trecut de algerianca Haddad, descalificată, însă s-a împiedicat ca românul la mal, în ultima secundă din „Golden score” (prelungirile de 180 de secunde, după cele 5 minute ale meciului cu belgianca Ilse Heylen!?!). Tabela era în echilibru perfect, urma ca arbitrii să decidă cine merge mai departe, iar Andreea noastră avea multe argumente. Gândind amator, dorind să câștige pe tatami, a primit, în ultima clipă, o lovitură de la viață. Am citit acuzația președintelui Federației Internaționale de Judo, românul Marius Vizer: „30 la sută din vină e a antrenorului!”… Ce să mai facă remarcabilul antrenor Florin Bercean (și al Alinei Dumitru!), în acea ultimă secundă de rătăcire a unei judokane atât de talentată, însă imatură?!

…Tot la judo, un alt duș rece: la categoria 66 kg,, reprezentantul nostru Dan Fâșie a făcut drumul până la Londra pentru numai 49 de secunde! Atât a rezistat în fața francezului Larose!… Asta mi-a amintit că, în prima zi, în cursa de ciclism pe șosea, Andrei Nichita a abandonat după…170 km., cu 80 de kilometri înainte de finiș. Mai ciudat mi s-a părut replica unui comentator de la Eurosport (post excelent, de altfel!), care, după tot felul de jocuri verbale fără sens, ne-a spus franc că și el ar fi abandonat!?! Noroc că el nu s-a mai dus până la Londra și a comentat (e un fel de a spune!) din studio!… Din nefericire, de la fața locului, comentatorea TVR-ului, la concursul de scrimă, s-a crezut în peluză, discutând cu rudele sau prietenii, și nu cu un public avid de frumos (inclusiv verbal!)! Păcat…

…Am vorbit de scrimă, și ea pe lista trieteții noastre în această duminică. Cei trei muschetari (Florin Zalomir, Tiberiu Dolniceanu și Rareș Dumitrescu) români n-au atins podiumul la Londra, chiar dacă în spatele lor se afla un nume greu, Mihai Covaliu, campionul olimpic de la Sydney! Cea mai amară pilulă, după ce întrezăream podiumul, ne-a oferit-o urmașul lui Covaliu, brașovean și el, Rareș Dumitrescu. După ce a dansat superb în fața ucrainianului Boyko, a bielorusului Buikevici și a americanului Daryl Hower (care produsese marea surpriză, eliminându-l pe favoritul rus Iakimenko, Rareș-speranța noastră de aur la sabie a ratat duelul pentru finală, în fața italianului Diego Ochiuzzi, îmi permit să spun sub valoarea scrimerului nostru, vicecampion mondial. Dar, lipsa de inițiativă a lui Rareș Dumitrescu, circul italianului, tolerat de un arbitru (Schneider) diletant, au dus la ratarea podiumului, căci șocat de ratarea (11-15) ultimului asalt spre aur, iluzia noastră a pierdut și bătălia pentru bronz, tot un 11-15, în fața rusului Kovalev.

…Zi grea pentru sufletele noastre, această duminică 29 iulie. Înotătoarea, cândva de aur, frumoasa de film Camelia Potec a ratat calificarea pentru finala la 400 m., promițând revanșa pentru 800 m. Așa să fie!… La canotaj, echipajul 8 rame fără cârmaci a ratat din prima finala, rămânându-i doar calificările, ca și celebrului echipaj 2 rame feminin, Andrunache-Susanu… Prea plină de ghinion, prea neagră pentru noi această a II-a zi a Olimpiadei londoneze încât să nu răsară soarele pe ulița românilor!…

…Bomba acestei zile a fost, de departe, victoria în turneului de fotbal masculin a Hondurasului, 1-0 (1-0), cu Spania! Ați citit bine! Cu armada iberică, la a doua înfrângere olimpică, după acel 0-1 cu niponii! Spania, campioana-campioanelor în lume, la juniori, tineret, campioană europeană și mondială!!! Este drept, la timona naționalei olimpice nu s-a aflat „mustăciosul” de Legendă, extraordinarul Del Bosque!…

…O zi începută rău, cum se putea termina, dacă ne luăm după Murphy?!Catastrofal!… Referendumul nu a fost validat, la ora când aștern aceste rânduri, în miez de noapte. Deși a fost zi caniculară, la urne s-au prezentat aproape 8 (opt) milioane de români, dintre care 87 la sută au votat pentru suspendarea președintelui suspendat Băsescu!?! Numai că, în pofida legilor sportului, cel cu peste șapte milioane de români împotrivă, cel care nu s-a prezentat la luptă, boicotând cu PDL-ul acest test al poporului, merge mai departe!?! În sport, dacă nu te prezinți în arenă, pierzi meciul prin neprezentare. Din nefericire, politica noastră nu are nimic din morala sportului și, în primul rând, al fair-play-ului!

…Noroc cu Olimpiada! Îmi fac concediul cu ea, acasă, la București, în caniculă grea! Să uit de abjecțiile unei societăți în care am revenit cu sufletul plin. Să mă încarc de Frumos și Adevăr, pentru s mă refugia după finele Jocurilor Olimpice, în Templul Thaliei, atât de drag mie…

Ziua I. Alina Dumitru, Nicolae Linca și invazia chineză…

…Întâia zi oficială a Olimpiadei de la Londra. Sâmbata primelor noastre speranțe de aur. Alina Dumitru, campioana de la Beijing, la judo, 48 kg., face să urce-n zbor de pescăruș visul nostru de mărire. Românii de pe toate fusele orare și-au acordat inima la ziua Alinei…
…Am cunoscut-o pe Alina, în noiembrie 2006, în Atelierul de „Idoli și Legende” de la Telesport, într-o emisiune filigran, alături de superba actriță Medeea Marinescu. Am descoperit, atunci, în Alina Dumitru, un suflet din scripturi alese, vibrație de floare rară, chinuită de flacăra și chinurile performanței. Își dorea, atunci, un titlu olimpic. L-a cucerit la Beijing, acum patru ani, și izbânda ei m-a fericit, de-am lăcrimat, ca atâtea milioane de români. Atunci, în 2006, minunata campioană a mărturisit că de multe ori a vrut să se retragă de pe tatami, căci prea multe accidentări, „la mâini, picioare, la orice parte din corp” i-au transformat visul în suferință. Visul ei era, însă, medalia de aur la Olimpiadă! Un vis împlinit sublim, în umbra Marelui Zid, în 2008…

…Sâmbătă, 28 iulie 2012. Londra. Alina Dumitru, campioana olimpică de la Beijing, se bate să-și apere titlul. Primul adversar, o cubaneză. După primele secunde, fata din Caraibe o lovește pe Alina la piciorul drept, cam beteag și până atunci. Alina suferă vizibil, însă nu cedează. Noroc că arbitrii o descalifică pe cubaneză pentru gest nesportiv. Urmează Golgota cu o mongolă arțăgoasă. Suferință parcă infinită. Meciul de cinci minute, fără învingătoare. Urmează prelungirile, alte trei minute de foc.. Alina învinge durerea care-i fulgeră creierul, trupul și reușește în final minunea, victorie!… Adversarul următor, campioana și vicecampioana mondială din ultimii trei ani , o japoneză, în fața căreia fata noastră de poveste olimpică n-a câștigat niciun meci din patru. Alina se chinuie, piciorul drept ne amintește de „drumul de costișe ce duce la Vaslui”, parcă nici mâna dreaptă nu mai este a ei…
…În acele clipe de plumb încins, care nu se mai terminau, parcă, gândul mi-a zburat spre Olimpiada din 1956. Atunci, la Antipozi, pe ringul de box din Melbourne, Nicolae Linca avea să dispute finala, la semimijlocie, cu o cumplită luxație de deget la mâna dreaptă, pe care nu o mai simțea. Nicolae Linca a boxat cu sufletul și l-a învins pe irlandezul Tiedt, cucerind unica medalie olimpică de aur din istoria pugilismului românesc!…

…Destin repetat, după 56 de ani. La Londra, Alina Dumitru trebuie să lupte în fața campioanei mondiale cu dureri cumplite la cotul drept, ba și la piciorul drept. Sufletul ei mare și inteligența o duc spre o victorie uriașă, viza pentru finală. Acest meci fusese, practic, Finala. Ultimul duel, cu o braziliancă (Sarah Menezes), bătăioasă și mai tânără cu opt ani, trebuia să se fi disputat înainte ca durerile să o fi măcinat treptat pe marea noastră campioană. Oricum, prima medalie pentru delegația română la Olimpiada XXX. Una de argint, cu străluciri de aur sufletesc prin care Alina Dumitru a intrat în Panteonul olimpic! Mulțumim pentru toate clipele de fecirire prin care ne-ai făcut mai buni și mai frumoși sufletește, minunată Fată de aur!…

…Întâia zi a însemnat și intrarea unui super-campion în umbra grea de sub podiumul olimpic. Minunea din Baltimore, înotătorul american Michael Phelps, cel care cucerise opt medalii la Beijing, a terminat abia pe locul 4, în cursa de 400 m. mixt, depășit de compatriotul lui, excelentul Ryan Lochte, din Rochester, statul New York, noul campion olimpic, de un brazilian (argint pentru Tiago Pereira) și un japonez (bronz pentru Kosuka Hagino). Prima zi din bazinul londonez a fost dominată, însă, incredibil, de înotătorii chinezi, care au pescuit în apele britanice două medalii de aur, printr-o copilă de 16 ani, Ye Shwen, autoarea unui fantastic record mondial (4:28,43) la 400 m. mixt, și Sun Yang, învingător surprinzător la 400 m. liber, devenind întâiul înotător din țara sa care urcă pe treapta supremă a podiumului Jocurilor Olimpice! De altfel, chinezii au cucerit întâia medalie de aur a acestei ediții, prin Yi Siling, la tir, carabină 10 m., probă în care poloneza Sylvia Bogakwa a ochit argintul, iar Yu Dan, altă fată venită de la Beijing și-a atârnat bronz la gât!

…Prima zi, 38 de medalii luate de sportivi din 19 țări. Uluitor startul chinezilor (liderii clasamentului neoficial pe medalii la ultima Olimpiadă!), cu nu mai puțin de 6 medalii în ziua I, dintre care 4 de aur și două de bronz. În clasamentul zilei de debut, un neașteptat loc II pentru Italia, cu două medalii de aur (la scrimă fete și tir cu arcul-un punct peste americani), două de argint și un bronz, yankeii prezentându-se sub așteptări, cu numai o medalie de aur (Ryan Lochte), două de argint și două de bronz! Start lansat  pentru Brazilia și Coreea de Sud, fiecare cu câte 3 medalii (1 aur, 1 argint, 1 bronz), pe treapta supremă a podiumului urcând câte o dată, în acest 28 iulie, Australia (natație fete), Kazakhstan (ciclism băieți!) șI Rusia (judo băieți). Cu două medalii de argint-Japonia, în timp ce cu una singură, nu mai puțin de 4 țări: România, Columbia, Polonia și Olanda. Au cunoscut bucuria unei medalii bronz-Belgia, Ungaria, Serbia, Norvegia, R.P.D. Coreeană, Uzbekustan. Dar Olimpiada abia a început. Până la 302 medalii să tot numărăm…

…Fascinat de fabuloasa uvertură de vineri noapte și de prima zi din Sărbătoarea atleților magici, dată de zeii din Olimp, nouă, pământenilor, pentru a ne face viața mai frumoasă, trag un pui de somn (sper cu vise de aur!), după care mă duc să votez la Referendum! Este dreptul meu, datoria mea, libertatea, speranța și fair-play-ul deprinse din lumea adevărată a marilor campioni…

Olimpiada a început, respectați, măcar, fair-play-ul!

…Când au zămislit Jocurile Olimpice, sub magia zeilor, anticii Eladei au oferit omenirii și cea mai frumoasă maximă: „Când sportivii se întrec, armele tac!”. Azi-noapte sau, mai exact, în zorii României în ceață mai deasă ca niciodată, parcă, la Londra, a XXX-a Olimpiada a început oficial. O dată cu finalul unei fabuloase Ceremonii de deschidere, spectacol de 27 de milioane de lire, ce a reînviat pe Stadionul Olimpic întreaga istorie a Imperiului britanic, de la viața pe coline și epopeea complexă a industrializării la zilele noastre, cu James Bond care aduce Regina, cu elicopterul, la uvertura Olimpiadei, de la Beckham, tăind Tamisa cu șalupa, ca penultim schimb al torței olimpice, de la defilarea celor 204 de țări prezente la start (România-103 sportivi la 15 discipline) la veșnic tânărul Sir Paul McCartney (70 de ani). Spectacol uluitor, pe care mister (poate deveni Sir, după această încântătoare deschidere!) Boyle, regizor cu Oscarul în CV, l-a gândit nu doar pentru cei 80.000 de spectatorti prezenți la arenă, cât pentru „lumea-ntreagă e o scenă”, cum ne-a luminat Shakespeare. Iar momentul flacărei olimpice a dus imaginația la apogeu, cele 204 petale de cupru, 204 licăre de lumină și speranță înălțându-se și unindu-se într-un uriaș foc sacru ce va veghea Jocurile (și lumea!) până la 12 august…

…După această superbă Uvertură a Olimpiadei londoneze nr. 3 (după cele găzduite în 1908 și 1948, record în istorie!), mă simt mai bogat sufletește, mai plin de optimism. Aceasta înseamnă morala activă a sportului, amenințată tot mai mult de zornăitul țechinilor. Doar Jocurile zămislite de eleni încearcă să mai apere sublimul arenelor sportive… Mi-a plăcut comentariul lui Sorin Hobana (la TVR), la deschiderea Olimpiadei, nu și al partenerei sale… Nu-i pot înțelege pe cei care, ajunși la Londra, se vor „buricul pământului” sau pe cei cărora totul le pute, uitând axioma zilelor noastre: totul se vede la TV!… Nu-mi place patriotismul de bravadă, însoțit de onomatopee jenante, căci, toți ținem cu sportivii noștri, și la bine și la rău…

…„Visul unei nopți de vară”, Deschiderea, m-a făcut să cutez tot mai mult, legănat în speranțele născute de cele 294 de medalii cucerite de solii noștri la Olimpiade și nevoia de salt peste „pragul Beijing”-numai 8 medalii (4 de aur). Am spus numai 8 medalii, pentru că o recoltă atât de săracă nu am mai întâlnit din 1952, de la Helsinki, unde n-am adunat decât 4 medalii. Sigur, recordul rămâne Los Angeles, cu 53 de medalii (20 de aur!), urmat de Montreal cu 27 de medalii și, în special, cu acel capitol de istorie deschis de Legenda Nadia Comăneci-prima notă de 10 în istoria gimnasticii…

…Gimnastica înseamnă și, acum, iluzia noastră de sublim. Cele 69 de medalii olimpice aduse de gimnaste și, mai puțin, gimnaști (pe locul 2, canotajul, cu… 37 de medalii!), dar, mai ales, revenirea la lot a „alchimiștilor” Octavian Belu și Mariana Bitang ne duc toate gândurile spre vârful podiumului, de duminică, ziua startului la aparatele vrăjite. Din păcate, accidentarea mezinei lotului, Larisa Iordache (sau netratarea cum se cuvenea de specialiștii din România!), ridică mari semne de întrebare. Ar fi mare păcat să ratăm încă o încoronare de ecou…

…Întotdeauna Olimpiada a fost plină de surprize (și) pentru noi. Semn că mizez pe fetele-minune ale fenomenalului cuplu „B.B.” (Belu-Bitang), pe urmașii amiralului Ivan Patzaichin (cel a cărui casă de mode a îmbrăcat delegația română la Londra!), pe Alina Dumitru, judokana fără vârstă (aur, acum 4 ani, la ultima Olimpiadă), și pe muschetarele de aur conduse de Ana Maria Brânză. Totodată, aștept și surprize de aur, argint, bronz. Mai ales că răsplata pentru o medalie de aur a unui sportiv român este de 100.000 euro (Felicitări, Comitetului Olimpic Sportiv Român!), ceea ce ne plasează în fruntea unui asemenea clasament, unde lider al generozității este Azerbaidjanul, cu 600.000 de euro pentru un aur!…

…Mă bucur că entuziasmul a înflorit iarăși în noi. Ar fi fost mai bine să se fi produs această stare de spirit, acum patru ani, imediat după Beijing. Pentru că nu trebuie să trecem prea ușor peste dezinteresul guvernanților noștri pentru sportul românesc! Spre meritul lor, antrenorii români au scormonit și în pământ căutând metale prețioase la Londra. Rămân un optimist, însă bine temperat…

…Fericit de noaptea magică de la Londra, dimineața acestei sâmbete mi-a zdruncinat imediat sufletul. România parcă nu și-a luminat sufletul cu un bob de speranță din flacăra olimpică. Parcă nici n-a trăit, în noaptea trecută, o Odă a Bucuriei. România discută numai despre Referendumul de mâine, semn că, la noi, armele urii nemaintâlnite n-au tăcut, deși, oficial, azi e zi de pace și speranță curată. Vreau ca Olimpiada aceasta să-mi curețe auzul și văzul și gândul și inima de toate abjecțiile, ticăloșiile, mitocăniile slobozite în ultimele trei săptămâni, de la cei în cursă, însă și din partea unor confrați care și-au vândut sufletul pe doi bani găuriți. Voi vota, pentru că Sportul meu drag, ca o morală activă -cum l-am descoperit, acum patru decenii, și în regăsesc până-n 12 august- m-a învățat că lupta reușește celor care iubesc mai mult lupta decât succesul! Iar victorii prin neprezentare nu pot exista într-o lume normală. Cum este cea de la Londra! Frumoasă, plină de fair-play, tonică, adevărată, fugită din minciună. Olimpiada este și un izvor de Înțelepciune!

 

P.S. Când să actualizez acest material, prima veste care-mi reluminează sufletul: americanca Dana Vollmer doboară, la natație (56,25, la 100 m. fluture), recordul olimpic! Este doar începutul! Ne așteaptă 16 zile minunate. Sau (cine știe?)  mai multe…