Ziua I. Alina Dumitru, Nicolae Linca și invazia chineză…

…Întâia zi oficială a Olimpiadei de la Londra. Sâmbata primelor noastre speranțe de aur. Alina Dumitru, campioana de la Beijing, la judo, 48 kg., face să urce-n zbor de pescăruș visul nostru de mărire. Românii de pe toate fusele orare și-au acordat inima la ziua Alinei…
…Am cunoscut-o pe Alina, în noiembrie 2006, în Atelierul de „Idoli și Legende” de la Telesport, într-o emisiune filigran, alături de superba actriță Medeea Marinescu. Am descoperit, atunci, în Alina Dumitru, un suflet din scripturi alese, vibrație de floare rară, chinuită de flacăra și chinurile performanței. Își dorea, atunci, un titlu olimpic. L-a cucerit la Beijing, acum patru ani, și izbânda ei m-a fericit, de-am lăcrimat, ca atâtea milioane de români. Atunci, în 2006, minunata campioană a mărturisit că de multe ori a vrut să se retragă de pe tatami, căci prea multe accidentări, „la mâini, picioare, la orice parte din corp” i-au transformat visul în suferință. Visul ei era, însă, medalia de aur la Olimpiadă! Un vis împlinit sublim, în umbra Marelui Zid, în 2008…

…Sâmbătă, 28 iulie 2012. Londra. Alina Dumitru, campioana olimpică de la Beijing, se bate să-și apere titlul. Primul adversar, o cubaneză. După primele secunde, fata din Caraibe o lovește pe Alina la piciorul drept, cam beteag și până atunci. Alina suferă vizibil, însă nu cedează. Noroc că arbitrii o descalifică pe cubaneză pentru gest nesportiv. Urmează Golgota cu o mongolă arțăgoasă. Suferință parcă infinită. Meciul de cinci minute, fără învingătoare. Urmează prelungirile, alte trei minute de foc.. Alina învinge durerea care-i fulgeră creierul, trupul și reușește în final minunea, victorie!… Adversarul următor, campioana și vicecampioana mondială din ultimii trei ani , o japoneză, în fața căreia fata noastră de poveste olimpică n-a câștigat niciun meci din patru. Alina se chinuie, piciorul drept ne amintește de „drumul de costișe ce duce la Vaslui”, parcă nici mâna dreaptă nu mai este a ei…
…În acele clipe de plumb încins, care nu se mai terminau, parcă, gândul mi-a zburat spre Olimpiada din 1956. Atunci, la Antipozi, pe ringul de box din Melbourne, Nicolae Linca avea să dispute finala, la semimijlocie, cu o cumplită luxație de deget la mâna dreaptă, pe care nu o mai simțea. Nicolae Linca a boxat cu sufletul și l-a învins pe irlandezul Tiedt, cucerind unica medalie olimpică de aur din istoria pugilismului românesc!…

…Destin repetat, după 56 de ani. La Londra, Alina Dumitru trebuie să lupte în fața campioanei mondiale cu dureri cumplite la cotul drept, ba și la piciorul drept. Sufletul ei mare și inteligența o duc spre o victorie uriașă, viza pentru finală. Acest meci fusese, practic, Finala. Ultimul duel, cu o braziliancă (Sarah Menezes), bătăioasă și mai tânără cu opt ani, trebuia să se fi disputat înainte ca durerile să o fi măcinat treptat pe marea noastră campioană. Oricum, prima medalie pentru delegația română la Olimpiada XXX. Una de argint, cu străluciri de aur sufletesc prin care Alina Dumitru a intrat în Panteonul olimpic! Mulțumim pentru toate clipele de fecirire prin care ne-ai făcut mai buni și mai frumoși sufletește, minunată Fată de aur!…

…Întâia zi a însemnat și intrarea unui super-campion în umbra grea de sub podiumul olimpic. Minunea din Baltimore, înotătorul american Michael Phelps, cel care cucerise opt medalii la Beijing, a terminat abia pe locul 4, în cursa de 400 m. mixt, depășit de compatriotul lui, excelentul Ryan Lochte, din Rochester, statul New York, noul campion olimpic, de un brazilian (argint pentru Tiago Pereira) și un japonez (bronz pentru Kosuka Hagino). Prima zi din bazinul londonez a fost dominată, însă, incredibil, de înotătorii chinezi, care au pescuit în apele britanice două medalii de aur, printr-o copilă de 16 ani, Ye Shwen, autoarea unui fantastic record mondial (4:28,43) la 400 m. mixt, și Sun Yang, învingător surprinzător la 400 m. liber, devenind întâiul înotător din țara sa care urcă pe treapta supremă a podiumului Jocurilor Olimpice! De altfel, chinezii au cucerit întâia medalie de aur a acestei ediții, prin Yi Siling, la tir, carabină 10 m., probă în care poloneza Sylvia Bogakwa a ochit argintul, iar Yu Dan, altă fată venită de la Beijing și-a atârnat bronz la gât!

…Prima zi, 38 de medalii luate de sportivi din 19 țări. Uluitor startul chinezilor (liderii clasamentului neoficial pe medalii la ultima Olimpiadă!), cu nu mai puțin de 6 medalii în ziua I, dintre care 4 de aur și două de bronz. În clasamentul zilei de debut, un neașteptat loc II pentru Italia, cu două medalii de aur (la scrimă fete și tir cu arcul-un punct peste americani), două de argint și un bronz, yankeii prezentându-se sub așteptări, cu numai o medalie de aur (Ryan Lochte), două de argint și două de bronz! Start lansat  pentru Brazilia și Coreea de Sud, fiecare cu câte 3 medalii (1 aur, 1 argint, 1 bronz), pe treapta supremă a podiumului urcând câte o dată, în acest 28 iulie, Australia (natație fete), Kazakhstan (ciclism băieți!) șI Rusia (judo băieți). Cu două medalii de argint-Japonia, în timp ce cu una singură, nu mai puțin de 4 țări: România, Columbia, Polonia și Olanda. Au cunoscut bucuria unei medalii bronz-Belgia, Ungaria, Serbia, Norvegia, R.P.D. Coreeană, Uzbekustan. Dar Olimpiada abia a început. Până la 302 medalii să tot numărăm…

…Fascinat de fabuloasa uvertură de vineri noapte și de prima zi din Sărbătoarea atleților magici, dată de zeii din Olimp, nouă, pământenilor, pentru a ne face viața mai frumoasă, trag un pui de somn (sper cu vise de aur!), după care mă duc să votez la Referendum! Este dreptul meu, datoria mea, libertatea, speranța și fair-play-ul deprinse din lumea adevărată a marilor campioni…

Olimpiada a început, respectați, măcar, fair-play-ul!

…Când au zămislit Jocurile Olimpice, sub magia zeilor, anticii Eladei au oferit omenirii și cea mai frumoasă maximă: „Când sportivii se întrec, armele tac!”. Azi-noapte sau, mai exact, în zorii României în ceață mai deasă ca niciodată, parcă, la Londra, a XXX-a Olimpiada a început oficial. O dată cu finalul unei fabuloase Ceremonii de deschidere, spectacol de 27 de milioane de lire, ce a reînviat pe Stadionul Olimpic întreaga istorie a Imperiului britanic, de la viața pe coline și epopeea complexă a industrializării la zilele noastre, cu James Bond care aduce Regina, cu elicopterul, la uvertura Olimpiadei, de la Beckham, tăind Tamisa cu șalupa, ca penultim schimb al torței olimpice, de la defilarea celor 204 de țări prezente la start (România-103 sportivi la 15 discipline) la veșnic tânărul Sir Paul McCartney (70 de ani). Spectacol uluitor, pe care mister (poate deveni Sir, după această încântătoare deschidere!) Boyle, regizor cu Oscarul în CV, l-a gândit nu doar pentru cei 80.000 de spectatorti prezenți la arenă, cât pentru „lumea-ntreagă e o scenă”, cum ne-a luminat Shakespeare. Iar momentul flacărei olimpice a dus imaginația la apogeu, cele 204 petale de cupru, 204 licăre de lumină și speranță înălțându-se și unindu-se într-un uriaș foc sacru ce va veghea Jocurile (și lumea!) până la 12 august…

…După această superbă Uvertură a Olimpiadei londoneze nr. 3 (după cele găzduite în 1908 și 1948, record în istorie!), mă simt mai bogat sufletește, mai plin de optimism. Aceasta înseamnă morala activă a sportului, amenințată tot mai mult de zornăitul țechinilor. Doar Jocurile zămislite de eleni încearcă să mai apere sublimul arenelor sportive… Mi-a plăcut comentariul lui Sorin Hobana (la TVR), la deschiderea Olimpiadei, nu și al partenerei sale… Nu-i pot înțelege pe cei care, ajunși la Londra, se vor „buricul pământului” sau pe cei cărora totul le pute, uitând axioma zilelor noastre: totul se vede la TV!… Nu-mi place patriotismul de bravadă, însoțit de onomatopee jenante, căci, toți ținem cu sportivii noștri, și la bine și la rău…

…„Visul unei nopți de vară”, Deschiderea, m-a făcut să cutez tot mai mult, legănat în speranțele născute de cele 294 de medalii cucerite de solii noștri la Olimpiade și nevoia de salt peste „pragul Beijing”-numai 8 medalii (4 de aur). Am spus numai 8 medalii, pentru că o recoltă atât de săracă nu am mai întâlnit din 1952, de la Helsinki, unde n-am adunat decât 4 medalii. Sigur, recordul rămâne Los Angeles, cu 53 de medalii (20 de aur!), urmat de Montreal cu 27 de medalii și, în special, cu acel capitol de istorie deschis de Legenda Nadia Comăneci-prima notă de 10 în istoria gimnasticii…

…Gimnastica înseamnă și, acum, iluzia noastră de sublim. Cele 69 de medalii olimpice aduse de gimnaste și, mai puțin, gimnaști (pe locul 2, canotajul, cu… 37 de medalii!), dar, mai ales, revenirea la lot a „alchimiștilor” Octavian Belu și Mariana Bitang ne duc toate gândurile spre vârful podiumului, de duminică, ziua startului la aparatele vrăjite. Din păcate, accidentarea mezinei lotului, Larisa Iordache (sau netratarea cum se cuvenea de specialiștii din România!), ridică mari semne de întrebare. Ar fi mare păcat să ratăm încă o încoronare de ecou…

…Întotdeauna Olimpiada a fost plină de surprize (și) pentru noi. Semn că mizez pe fetele-minune ale fenomenalului cuplu „B.B.” (Belu-Bitang), pe urmașii amiralului Ivan Patzaichin (cel a cărui casă de mode a îmbrăcat delegația română la Londra!), pe Alina Dumitru, judokana fără vârstă (aur, acum 4 ani, la ultima Olimpiadă), și pe muschetarele de aur conduse de Ana Maria Brânză. Totodată, aștept și surprize de aur, argint, bronz. Mai ales că răsplata pentru o medalie de aur a unui sportiv român este de 100.000 euro (Felicitări, Comitetului Olimpic Sportiv Român!), ceea ce ne plasează în fruntea unui asemenea clasament, unde lider al generozității este Azerbaidjanul, cu 600.000 de euro pentru un aur!…

…Mă bucur că entuziasmul a înflorit iarăși în noi. Ar fi fost mai bine să se fi produs această stare de spirit, acum patru ani, imediat după Beijing. Pentru că nu trebuie să trecem prea ușor peste dezinteresul guvernanților noștri pentru sportul românesc! Spre meritul lor, antrenorii români au scormonit și în pământ căutând metale prețioase la Londra. Rămân un optimist, însă bine temperat…

…Fericit de noaptea magică de la Londra, dimineața acestei sâmbete mi-a zdruncinat imediat sufletul. România parcă nu și-a luminat sufletul cu un bob de speranță din flacăra olimpică. Parcă nici n-a trăit, în noaptea trecută, o Odă a Bucuriei. România discută numai despre Referendumul de mâine, semn că, la noi, armele urii nemaintâlnite n-au tăcut, deși, oficial, azi e zi de pace și speranță curată. Vreau ca Olimpiada aceasta să-mi curețe auzul și văzul și gândul și inima de toate abjecțiile, ticăloșiile, mitocăniile slobozite în ultimele trei săptămâni, de la cei în cursă, însă și din partea unor confrați care și-au vândut sufletul pe doi bani găuriți. Voi vota, pentru că Sportul meu drag, ca o morală activă -cum l-am descoperit, acum patru decenii, și în regăsesc până-n 12 august- m-a învățat că lupta reușește celor care iubesc mai mult lupta decât succesul! Iar victorii prin neprezentare nu pot exista într-o lume normală. Cum este cea de la Londra! Frumoasă, plină de fair-play, tonică, adevărată, fugită din minciună. Olimpiada este și un izvor de Înțelepciune!

 

P.S. Când să actualizez acest material, prima veste care-mi reluminează sufletul: americanca Dana Vollmer doboară, la natație (56,25, la 100 m. fluture), recordul olimpic! Este doar începutul! Ne așteaptă 16 zile minunate. Sau (cine știe?)  mai multe…