Arhivă

Post Tăguit cu ‘Răzvan Lucescu’

Steaua, după 26 de ani. De la Sevilla la… Chiajna!

mai 8, 2012 1 comentariu

…Acum 26 de ani, eram la Sevilla. În culmea fericirii, visând cu ochii deschiși, ca niciodată-n viață. Steaua cucerise Cupa Campionilor Europeni, după un 2-0 de Legendă, cu marea (și pe atunci!) Barcelona. O noapte magică, atunci, după seria uluitoare a lui Duckadam, care a apărat unul-doi-trei-patru penalty-uri! “N-am văzut în viața mea așa ceva!”, s-a exteriorizat Regele Juan Carlos al Spaniei, aflat la câțiva metri deasupra ziariștilor de la masa presei. Acea afirmație spontană a Regelui a fost pusă a doua zi pe pagina I a Ziarului de Andalusia, în stânga, ca în dreapta, tot cu litere de-o șchioapă, ziariștii iberici să găsească poanta: “49 de suporteri români au cerut azil politic”. Așa ceva nu va mai vedea Regele în viața lui…

…Acum 26 de ani, mă întorceam cu Regina Europei, Steaua, în același avion cu care plecasem, acceptat împreună cu Ioan Chirilă, în charterul trupei lui Imi Ienei. De atunci, timp de un sfert de veac, în fiecare an, pe 7 mai, am închinat un pahar cu șampanie pentru inegalabilă Victorie de la Sevilla. Pentru o Minune care, ca orice minune, nu se poate repeat decât, cine știe, la o jumătate de veac, la un secol…

…Acum, pe 7 mai 2012, Steaua a câștigat tot cu 2-0, dar nu la Sevilla, prin joc magnific în fața Barcelonei, umplându-se de glorie mondială, ci la… Chiajna. Unde, zice-se de trei săptămâni, a fost pace sub măslini, blat în termenii Ligii I. Când auzi un neica nimeni ca T.Bălan (născut talent și decretat speranță când va ieși la pensie!) întrebând descalificant “7 mai?! Nu mă interesează ce-a fost la 7 mai, eu vreau să fiu titular la Chiajna!”, inepție repetată, chipurile ironic, și de Gigi Becali, nu mai este nevoie de nicio explicație a căderii Stelei de la altitudinea Sevilliei la anonimatul Chiajnei…

…Concordia Chiajna a fost revelația primăverii, învingând actualul lider, CFR, cu 4-2, chiar la Cluj, ba și pe Rapid, prestații care i-au înzecit numărul de simpatizanți. După figurația penibilă din 7 mai 2012, în fața Stelei, Reghe nu mai e rege, e un biet cerșetor la porțile lui Gigi Becali, care i-a promis că-l va lua antrenor în Ghencea, din vară? Oare?!…

…La nici două etape după începerea returului, am spus că Dinamo și Rapid nu joacă nimic și n-au șanse la titlu. Mulți s-au uitat cruciș la mine. Dinamo m-a confirmat imediat, fiind echipă de retrogradare (noroc cu prestația din tur!), Rapid și-a mai dat un stângul în dreptul, acasă, fiind egalată în ultimele secunde de prelungiri în meciul cu FCM Tg.Mureș, echipă aflată pe loc retrogradabil. Și de data aceasta, ca și la eșecul cu Ceahlăul (1-2) și la golul egalizator al Stelei (1-1, tot în Giulești), marele gafeur a fost fundașul (zis brazilian!) Marcos Antonio, un oarecare pentru care unii s-au jucat infantil cu metaforele. Respectivul, catastrofal în meciul cu Steaua, a fost trimis, duminică, în teren, în ultimele 5 minute, ca să pună serios umărul la golul egalizator al oaspeților și să scoată Rapidul de pe linia spre titlu! Chiar întâmplător?!, sună întrebarea multor rapidiști renăscuți după acel 5-0 de senzație al vișiniilor în Gruia, pe terenul legiunii străine a CFR-ului care vor să ia titlul… Lucescu-junior chiar are de ce se lua cu mâinile de cap, căci el a făcut schimbarea, nu vreun Acar Păun din Gara Basarab…

…Intrat pe linia sprintului final, campionatul nostru de trei parale pare interesant, pentru unii, la vârf și la retrogradare. Pentru titlu se mai bat cu șanse practice CFR Cluj, Valsui și Steaua. Singura care joacă spectaculos este trupa lui Adrian Porumboiu, care, ajunsă la 3 puncte de liderul cenușiu CFR, își dă palme în fața oglinzii pentru acel 0-3 de la Sibiu și, mai ales, 0-1, cu Brașovul, pe drumul de costișe ce duce spre Vaslui. Una din celelalte două echipe care visează ca pirații aur poate ajunge la cununa de lauri falși fie norocos, fie cu arbitrii sau prin “inginerii financiare” (a se citi valize nepenalizate, jocuri de culise nevăzute de FRF și LPF etc.). Ceea ce înseamnă o practică veche în fotbalul nostru aflat la 26 de ani de marea performanță…

…Pe 9 mai, la București, pe moderna Național Arena, finala Cupei Ligii Europei, între două echipe spaniole: Atletico Madrid și Athletic Bilbao. Pentru noi și acest trofeu secund al Europei pare un…pod mult prea îndepărtat, la poate un sfert de veac sau jumătate de secol în viitor. Cum altfel, când campionatul nostru geme de nulități aduse de peste hotare, pe bani grei, când CFR Cluj a început destule meciuri fără vreun jucător român în formație (!?!), iar, aseară, FC Vaslui a avut numai trei autohtoni în echipa de start?!…

…Acum 26 de ani, eram fericiți. Acum, unii se bucură pentru blaturi de Chiajna. Istoria nu poate fi păcălită de nababii- guralivi de serviciu…

…Chiar dacă s-a schimbat guvernul (Succes!), pe 7 mai, Europa este departe, departe…

 

 

 

 

 

Regina Rapid, surpriza Vaslui, chinul Stelei și blestemul lui Dinamo

august 19, 2011 Comments off

Cum finala actualei ediții a Europei League, din primăvara viitoare, de pe desfășura pe superba Național Arena, din București, era firesc ca toate cele cinci trupe românești care au plecat, joi, pe frontul continental, să viseze că are bastonul de mareșal în raniță. Au fost 5 dueluri europene, trei în deplasare, două acasă. Trei victorii, două sub Pietricica (FC Vaslui) și Dealul Feleacului (Steaua), una între leșii de la Wraclaw (Rapid). Și două înfrângeri, una așteptată, la Viena (Gaz Metan), alta la Poltava (Dinamo). La o primă vedere, nu-i rău. Ba, aș zice, de mult n-a mai avut fotbalul nostru o asemenea noapte frumosaă. Sigur, mai este și returul de peste o săptămână, și minuni pe lumea asta a fotbalului se văd mereu.

…Din această quintă română, Regina este, după opinia mea, Rapid. Căci, după ce au încasat rapid un gol, elevii Lucescului-junior s-au detașat prin joc complet, câștigând cu un 3-1 (scor mic!), egal cu o sigură calificare în grupele Europei League. Poate, așa, să-i facă noaptea agitată lui Gigi Becali, care declara că nu vrea să se mai califice vreo altă trupă românească!?! Filozofie dâmbovițeană…

…Absolut meritorie, obținută fie și cu puțină șansă, victoria lui FC Vaslui care, fără artiștii Wesley și Adailton, a găsit drumul de aur pe „ulița cehă”, un 2-0 de senzație cu titrata Sparta Praga. Ceea ce înseamnă un pas sigur făcut spre grupe. Mai rămâne, firește, și al doilea pas…

…Cea mai chinuită victorie dintre cele trei mi s-a părut, paradoxal, cea a Stelei superdimensionate de don Jiji, chiar dacă a învins cu 2-0 (scor nemeritat!) rivala ȚSKA, steluța bulgarilor. Imaginara Barcelonă a lui Gigi Becali a terminat partida în corzi, cu marile așa-zise valori galactice leșinate, ca un uriaș cu picioare de lut. A salvat-o șansa lui Galamaz la întâiul șut pe poartă și unica sclipire a unui mic circar de pe plajele braziliene, numit Tatu, dar, mai ales, ratările lui Delev, Bandalovschi, Nelson și Zicu (s-a văzut doar câteva secunde, pe final, când l-a blocat, realmente miraculos, bulgarul Iliev, ăl mai bun de la români!!). Trebuie să fim lucizi și să admitem că Steaua a avut noroc cu duiumul, fapt pentru care latifundiarul europarlamentar ar trebui să ridice o mănăstire lângă Cluj, unde noaptea a fost înnobilată de un public absolut formidabil. Nu era publicul lui Becali, cum s-a lăudat bancherul, este publicul care știe să respecte de decenii Legenda Steaua, Legendele fotbalului românesc. Așa, ca o palmă pe obrazul celui care și-a bătut joc de Legendă(e) ani buni, iar în finalul meciului de pe Someș (victorie echivalentă 75% cu o calificare!) dansa și gesticula arogant.

…Înfrângerea acestei joi, nu a fost acel 1-3 de la Viena al debutanților (în Europa) medieșeni, cei care au făcut istorie eliminând pe Mainz. Ci eșecul lui Dinamo, în Ucraina, un 1-2, în blestematul minut 90, când „câinii roșii” erau de vreo jumătate de oră în inferioritate. Deși s-a jucat cu ocaziile, Dinamo n-a putut obține măcar un egal, nici vorbă de un succes care să-i amintească lui Cornel Dinu de „victoria de la Poltava”, cu răsunet în istorie, cea a lui Petru cel Mare, din 1709, când a învins surprinzător armata vikingilor…

…9 (nouă) puncte este un procentaj bun pentru primul tur de scrutin al celor cinci candidați români la un loc european de elită, în grupe, și la câteva milioane de euro de la UEFA. După ce-am urmărit, butonând de pe un canal pe altul în maratonul televizat, tripticul victorilor ar avea următoarea ordine: 1. Rapid; 2. FC Vaslui; 3. Steaua.

…Peste o săptămână, pe 25 august, returul. Practic, suntem calificați cu 3 echipe. Dinamo rămâne să învingă cu 1-0, acasă, Gaz Metan să forțeze încă o minune, repetând, la Cluj, cu vienezii, jocul și rezultatul (2-0) din ultima etapă, în fața lui… C.F.R Cluj! E posibil?!

…Teoretic se pot întâmpla multe, nu-i așa?!… Să uităm istoria, când, ca și calificați, am capotat în cupele europene în fața unor anonimi islandezi, albanezi, letoni! Sper să nu se repete istoria neagră, ci numai cea frumoasă. Căci a fost joia speranței noastre, nu a vrajbei, cum zicea un scriitor celebru și își dorea latifundiarul din Pipera…

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul sportvox.ro

3-0, cu Bosnia, dar boss e Belarus!

iunie 4, 2011 Comments off

…3-0 este rezultatul revanșei fotbaliștilor noștri, de aseară, în fața Bosniei (și a noastră!) pentru umilitoarea înfrângere de la Zenica. Cvas este o băutură răcoritoare basarabeană, făcută din pâine neagră de secară. Acest 3-0 (Marica-două goluri, Mutu-primul) ne-a mai răcorit, într-un început de vară apăsătoare, de la licențieri neacordate la scandaluri neterminate. Un 3-0 ce nu trebuie să ne arunce, însă, pe culmile unei bucurii exagerate. În Giulești, cu un public minunat în spate (de s-ar fi disputat aici și meciul acela cu Albania, 1-1 de la Piatra Neamț!), s-a jucat pe sens unic și scorul de 3-0 este mic. Mărturii supreme: bara lui Sânmărtean, cele două ratări uriașe ale lui Torje, alte două ale lui Marica, una Mutu, penalty-ul (greșit acordat!) irosit de superficialul Săpunaru, în ultimele secunde de prelungiri. Numai că automat ne întrebăm împotriva a fost realizat acest 3-0 mic? În fața unei echipe mediocre, așa cum o știm de când s-a născut. Bazată pe ambiție, câinoșenie, dar departe, departe de marele fotbal. Pe noi, însă, nu ne interesează Bosnia, care nu este nici pe departe boss-ul grupei. Ne preocupă naționala României. A jucat frumos, cu determinarea care i-a lipsit până acum. Să nu ne îmbătăm, însă, cu cvas, trupa de aseară este departe de ceea ce a însemnat Naționala noastră cândva, chiar și în calificările pentru Euro 2000, când a învins Olanda, la Constanța.

…Aseară, în Giulești, totul a curs spre amintirea acelui istoric 5-1 cu Germania! A fost, efectiv, una dintre acele partide în care îți iese totul, inclusiv ratările incredibile ale adversarului în fața unei defensive române fragile. De aceea, împotriva corului lăudătorilor fără margini renăscut după victoria de aseară, mă încumet să spun că există un mare pericol în acest mic 3-0. Metaforele și noțiunile „excelent”, „extraordinar”, „formidabil”, „seară de vis”, „renaștere”, „un nou început” care au curs în valuri până hăt spre zori… Toți specialiștii care, până la ora meciului nu mai credeau nici în iluzii, ne văd calificați, uitând că Belarus a furat Franței 4 (patru) puncte din 6 (cu egalul, 1-1, de azi noapte, de la Minsk!) și se află pe poziția a doua, cea a barajului… Cei care îl mitraliau la foc continuu pe Răzvan Lucescu au făcut brusc o piruetă de 180 de grade și îi cer acum Juniorului să rămână la Națională… În tot acest delir, ca să nu zic cameleonism, un singur om (spre cinstea lui!) nu s-a îmbătat cu acea răcoritoare din pâine neagră de secară: Răzvan Luceacu, selecționerul care nu se cară! El pleacă, azi, cu naționala, în turneul de amicale din America de Sud, nu înainte să afirme, în toiul unei bucurii tipic dâmbovițene: „Trebuie să plece mulți, ca să se schimbe sistemul”. Cine să schimbe, însă, sistemul acesta în care un 3-0 cu modesta Bosnia devine paravanul ideal pentru tot putregaiul fotbalului românesc? Inutil să amintesc că jenantul 0-0, de ieri, de la Tg. Mureș, al reprezentativei de tineret, cu submediocra selecționată a Kazakhstanului, în primul meci din preliminariile europene, a trecut ca și neobservat…

…Acolo, sus, ca și prin unele cotloane de pe margine, multe din cupele cu șampanie s-au umplut cu cvas!

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

La bordelul fotbalului românesc se schimbă paturile…

aprilie 9, 2011 1 comentariu

…Totul se discută, nu se schimbă nimic! Răzvănel-băiatul tatii a rămas selecționerul Naționalei, după o ședință de rutină a Comitetului Executiv federal, la care împricinatul a absentat deloc cavaleresc. Chiar dacă Nașul-nașilor, firește Mircea Sandu, părea că s-a săturat de el, din moment ce a declarat presei, în limbaj de ASE, că „ar fi trebuit să încetăm relațiile de muncă”. Orcum, mai-marele FRF a jucat la derută, ca de obicei, susținând că a învins democrația, adică decizia pseudo-Comitetului Executiv care, votând cu 10-3 pentru susținerea juniorului, ar fi adus o înfrîngere zdrobitoare lui Mircea Sandu. Aiurea!… Dacă M.S. voia schimbarea lui R.L., scorul ar fi fost 0-13! Cu siguranță că și la ultima strigare federală au existat câțiva „arbitrii” veniți cu soluția scrisă pe buletin, așa, pentru triumful democrației (altă aiureală federală!). Deocamdată, mai precis până pe 3 iunie, Răzvănel a rămas pe scăunel. O menținere temporară în funcție (sau, poate, o amânare strategică!), din moment ce același Mircea Sandu a grăit în ton de ultimatum: „Meciul cu Bosnia va fi fie o continuare, fie un capăt de drum pentru Răzvan Lucescu!”.

…Sincer să fiu, de la mai-marele fotbalului nostru mic, ajuns mahăr pe la UEFA, așteptam o intervenție serioasă în această problemă ce frământă lumea balonului-pitic, ca o minge din cârpă de pe maidanele Ligii miticiste de la noi. Nu viitorul lui Lucescu-junior reprezintă problema noastră fundamentală (în sportul-rege, firește, nu în privința hulitului guvern!), ci perspectiva fotbalului românesc. La o analiză lucidă, continuarea lui Lucescu cel mic poate însemna capătul de drum pentru cel mai îndrăgit sport (și) de la noi. Mai ales că însuși Nașul a amintit că Naționala nu joacă nimic sub mandatul juniorului. Normal, putem bate Bosnia, care-i echipă de pluton în Europa, cum am învins chinuit, jucând jenant de slab și Luxemburgul, ceea ce înseamnă că vom continua… Dar cu ce continuăm, ținându-l pe R.L. la timona viitorului?! Cu o echipă care a uitat să mai joace, cu o generație care pierde tot în ultimii ani?!

…Sigur, am putea continua cu acești mânji de la Under 17, care, prin calificarea la un turneu final, au adus unica speranță în ultimul deceniu. Dar în aceste speranțe putem visa nu acum, ci peste un an-doi. Până atunci, însă, tare mă tem că haita de impresari flămânzi le va distruge viitorul, vânzându-i pe un pumn de țechini la echipe anonime. Despre așa ceva așteptam să-l ascult pe Naș vorbind…

…Răzvănel, băiatul lui Il Luce, altfel tip inteligent, însă parcă depășit de altitudine, a rămas pe scăunelul selecționarului, care poate fi din ceară, ca în povestea copilăriei noastre „Capra cu trei iezi”. Scăunelul din ceară se va topi imediat ce se va alege un învingător în culise, unde se duc lupte grele (de interese personale sau de gașcă) anti și pro Pițurcă, Olăroiu, Dan Petrescu, Sabău sau chiar Dorinel Munteanu, cu o cotă scăzută de startul de primăvară al Oțelului. E bine, e rău că nu se schimbă antrenorul Naționalei până pe 3 iunie, când jucăm (dacă jucăm!) cu bosniacii, învingătorii noștri de la Zenica?! Sincer, dar foarte sincer, schimbarea lui Lucescu-junior e ca și cum la un bordel ai schimba paturile, nu cocotele. La noi bordelul, adică sistemul, trebuie schimbat! Numai că despre așa ceva, Silence. La FRF, LPF, FF (fără frecvență pe vremuri)…

***

…Dacă Lucescu cel mic își numără zilele, ăl mare, Il Luce, și-a numărat golurile încasate (cinci la număr!) la Barcelona, unde a însoțit Șahtiorul plin de utopii. Mare minune că Lucescu ăl bătrân nu s-a mai luat de arbitraj. Se spune că, după meci, când la 1-5 îi sunau mingile în cap, l-ar fi făcut praf pe bietul Raț. Adevărul este că plini de praf negru au fost pe Cam Nou „minerii” din Dombas. 5-1 este un scor care cere Silence de la învinși pentru câteva săptămâni bune…

***

…Dincolo de fotbal, societatea românească este ca și… fotbalul. Un dezastru. Miniștrii incompetenți numiți pe algoritm politic, fanfaronadă, batjocoră, sărăcie lucie… Au început să moară oameni pentru că se închid aberant spitale la comenzi politice ticăloase… Canceroșii nu mai primesc medicamente gratuite… Profesorii sunt în dizgrația mai-marilor mici de tot ai zilei… Benzina a sărit, astăzi 8 aprilie, de 6 lei (doi dolari!?!) litrul… Prețul curentului a luat-o iarăși razna (și el!)… Cum să fie fotbalul românesc altfel decât mediul bolnav în care există?! Mediu de bordel…

Să forțeze Mutu demiterea lui Răzvan?

aprilie 1, 2011 Comments off

…Apele sunt foarte tulburi în fotbalul românesc, în pofida „nemaipomenitei” victorii a Naționalei împotriva liliputanilor amatori din Luxemburg. La ora aceasta, se fac și se desfac cărți grele. Miza era de multă vreme anticipată: demiterea lui Răzvan Lucescu. Federalii și lepefiștii sunt sub de mult timp presiune și nu par să-l mai poată apăra pe fiul lui Il Luce. Și încearcă toate căile. În jocul acesta din culise, un pion otrăvit pare a fi chiar Mutu…

…După rușinoasa înfrângere din Bosnia, la care a fost și el coautor, Mutu a facut pe surdomutul, neauzind nimic și nescoțând un diftong critic. Imediat după ce a marcat două goluri în poarta iocburghezilor (vorbim despre fotbal, firește, nu despre nivelul de trai al luxemburghezilor!), mutul de ieri a tunat și fulgerat: „Suporterii au tot dreptul să ne conteste sau să ceară demisia”. Suporterii se comportaseră la fel și după rușinea de la Zenica, despre care nemulțumitul de azi s-a făcut că plouă! A încercat să se pună bine cu suporterii (pe care juniorul Lucescu îi acuzase în ajunul jocului de la Piatra Neamț de lipsă de patriotism!), cam sătui și de năzbâtiile unuia dintre fiii risipitori ai fotbalului nostru, după care tăcutul de la Zenica a dat un șah fățiș la selecționer: „La Zenica, n-am avut niciun sistem, n-am făcut decât să ne apărăm!Normal că îmi convine jocul ofensiv. E important să am și eu mingi bune, în Bosnia n-am avut niciuna”. Sigur că Mutu avea dreptate. Presa, ultimul dușman al lui Lucescu-junior, a scris imediat după eșecul istoric cu bosniacii că nu jucăm nimic. Problema care se naște, acum, este de ce n-a ridicat Mutu vocea la Zenica? Chiar dacă la pauză conduceam, jocul fusese mizerabil, fără sistem și fără dirijor. Dar, măcar după ce bosniacii au egalat, de ce nu s-a dus „Number 1” din naționala noastră la junele de pe bancă depășit de evenimente să-l trezească, încercând să se opună unui eșec dureros?

…Dat afară de la Națională, de Răzvan Lucescu, după un catastrofal 0-5, la Belgrad, nu pentru figurația din teren, ci pentru părăsirea echipei fără să anunțe pe cineva, Mutu s-a întors printre „tricolori”, primăvara aceasta, destul de spășit. N-a făcut nimic deosebit la Zenica, dar de cum i-au ieșit pasiențele, cele două goluri „salvatoare” (Sic!) cu selecționata breslașilor din Luxemburg, „decarul” nostru l-a atacat la baionetă pe junele selecționer, care-i întinsese mâna, firește interesat. Aici poate fi vorba de două variante: fie Mutu n-a uitat pedeapsa lui Răzvan, fie i-a șoptit o voce (sau mai multe?!) din culise: „Acum e momentul să-l facem KO!”. Pare-se că, marți trei ceasuri negre, la petrecerea dată de Papa Jean (Pădureanu) de ziua lui, s-au aruncat zarurile. Adică, la 7 aprilie, în Comitetul Executiv al FRF, juniorul va fi demis. Știa el Mutu de ce-a prins glas, devenind din surdomutul de la Zenica, un tenor de temut, mai ales că un ziar lipsit de măsură l-a numit, negru pe alb (sau invers!), „Eroul de la Piatra Neamț”. Pseudo-eroii ne omoară, azi, pe noi, românii!…

Să fim realiști: nu jucăm nimic, am învins pe nimeni!

martie 30, 2011 Comments off

…Senzație sub Pietricica!… Istorie!… Se rescrie noua ordine mondială!… Uraaaaaaaaaaaa, România a câștigat!

…După seceta de nouă luni și câteva zile, trupeții „patriotului” Răzvan n-au mai căzut pe tobogan și au învins la două goluri diferență, după ce am fost conduși de inegalabila selecționată de ospătari, bucătari, funcționari și toate breslele mici-burgheze ale fotbalului amator. Degeaba au cerut nepatrioții plăieși pietreni demisia civilizatului junior Lucescu, exact când necunoscuții din Benelux ne-au prins în reflux și au deschis scorul, el, „băiatul tatii”-vorba lui Rednic, este un băftos, altfel Mutu n-ar fi reușit o „dublă”, FIFA n-ar pregăti eliminarea bosniacilor, mai rămâne să fie găsit dopat „cocoșul galic”. Răzvănel are dreptate, putem bate pe oricine (pe umăr, la cap etc.), poate câștigăm chiar titlul continental, mai știți, că, doar, la fotbalul vorbit suntem campioni mondiali!… Ce dacă naivii de la Cântarea Luxemburgului au marcat primul lor gol din aceste preliminarii în poarta română și nu se știe dacă se vor mai întâlni cu o asemenea performanță istorică?! Ce dacă Joachim și anonimii de lux(em)burghezi au mai ratat câteva ocazii rare, bătându-și joc de câțiva comici vestiți ai gazonului chemați sub tricolor?! Naționala sofisticată a lui R.L. (n-am zis SRL!) a bătut cu 3-1 (1-0) pe cineva, nu contează pe cine, victorie mare, nene, este prima victorie în preliminariile acestea! Ai noștrii ca brazii, dacă nu cumva ca merele pădurețe, au marcat trei goluri (două Mutu, unul Zicu), au făcut cinci puncte, mai sunt trei până la Belarus și Albania, Bosnia nu mai contează, avem moral de telenovele, câștigăm grupa, jucăm finala, de ce să nu delirăm până la capăt?!…

…Am învins chinuit unul dintre „piticii” Europei și imediat au și început câțiva să delireze iarăși: „România s-a salvat!”, „Avem șanse!”, mai ales că „Acum toate meciurile se joacă acasă”, cum grăi juniorul, zâmbindu-și în barbă, după „perioada foarte bună din final”, când (chiar n-a văzut mini-lucescul?!) amatorii luxemburghezi terminaseră „benzina”! Selecționerul a uitat, se vede, că acasă, pe terenul din Piatra Neamț, n-am scos decât un 1-1 cu Albania!… Și, atunci, de la ce ne-am salvat, de la rușinea, umilința primei reprize?! De la imaginea unei jucării stricate, fără baterii, fără idei și determinare, cum a arătat, (și) marți noapte, pseudo-naționala, salvată de Mutu, și ajutată de o defensivă luxemburgheză de novici, nu de… artiști ai apărării cum i-a prezentat pompos și gratuit selecționerul?!

…Să fim realiști, nu pleziriști! Nu jucăm nimic! N-avem valoare! Cu această echipă nu putem învinge decât Luxemburgul -și, așa, cu mult chin și emoții! Restul, parole, parole, răutăți de… ziariști, de oameni cărora le lipsește patriotismul (nu patrihoțismul?!), de arbitrii potrivnici, cum a turuit antrenorul în ajunul acestui derby al codașelor grupei! Numai că, dincolo de ironia amară care mă încearcă după acest fals 3-1 cu nimeni, îmi dau seama că Răzvan și ai lui au plecat la luptă doar cu o biată praștie, nu cu rachete… Patriot.

…După 3-1 cu anonimii de luxemburghezi (egali cu feroezi, andorrezi!), la Naționala română, ca și în alte zone ale societății noastre, agonia se prelungește. Semn că operația decisivă nu va avea loc curând, iar bolnavul poate intra în comă…

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul sportvox.ro

Zenica, zero echipă, umbra lui Mutu, demisia lui Răzvan?

martie 27, 2011 Comments off

…Nu am crezut o clipă că vom pierde meciul de la Zenica. Tribunele violente nu puteau câștiga ele, îmi ziceam, mai aveau nevoie și de o echipă, ori Bosnia părea o trupă de luptă, însă e în deranj mare când avea minge în propriul careu și fără prea multe idei în atac. Nu mi-am făcut, însă, iluzii că vom face o partidă care să ne mai scoată din groapa iluziilor arse, mai ales că nu a intrat în teren Chivu, accidentat. Cum să crezi în renașterea Naționalei și, implicit, a fotbalului românesc, când selecționerul folosește criterii bizare de titularizare, preferând șomeri ca Florescu (refuzat până și de o divizionară secundă din Rusia!?!), Tamaș (rezervă la WBA, vinovat la golul lui Ibisevici) și Deac, dar ținând pe bancă un Stancu, Zicu, Cociș sau Gardoș?

…După prima jumătate de oră, în care ne-am chinuit cu furia oarbă a bosniacilor, a venit o centrare a lui Raț, fericit deviată de un apărător al gazdelor până la Marica, în mijlocul careului, și vârful refuzat de Stuttgart, setos de răzbunare, abia aștepta momentul: stop elegant și șut plasat, imparabil. 1-0 pentru tricolorii noștri, la primul șut pe poartă! Din păcate, golul acesta frumos, dar nu de antologie, a declanșat un veritabil delir verbal al comentatorilor partidei: „execuție magnifică”, „Zidane al României”, „rezultat minunat” (Sic!!!) care spre finalul primei reprize a devenit „un rezultat foarte, foarte bun”!?! Vă imaginați că metaforele n-ar mai exista în momentul când vom învinge Franța, numai că așa ceva nu se va produce în viitorul imediat cu o asemenea reprezentativă… Delirul microfonului avea să continue și după pauză, jenant, din moment ce, în umbra lui Mutu la Zenica, debila Naționala a neinspiratului Lucescu-junior era pur și simplu măturată de iureșul bosniac. A venit egalarea, din min. 62 (Ibisevici), după un penalty neacordat gazdelor, la hențul în careu al lui Goian (min.50), după ratările în cascadă ale băieților lui Susici și intervențiile salutare ale lui Pantelimon, ghinionul lui Torje, la unica noastră fază de atac (min. 54)… Căzută și fizic și moral, naționala noastră de duzină a făcut figurație spre final și, logic, a venit și golul unei rușini, cel marcat de Dzeko (min. 83), care a primit mingea cadou, la doi pași de istorie, de la mediocrul Ropotan, la încă un corner (12-1 raportul pentru gazde)! Deși pseudo-naționala noastră era o rușine, o umbră, o trupă de băieți talentați care s-au jucat cu speranțele unui întreg popor, auzeam incredibil că „Goian este eroul României în această seară”! Halal eroi… Fotbalul nostru vorbit ne-a distrus și de această dată! O dovadă este și declarația la cald a lui Răzvan Lucescu după această rușinoasă, umilitoare înfrângere: „O primă repriză în care am stat foarte bine. La pauză a fost un 1-0 meritat! După pauză, am pierdut pe două faze fixe”. Incredibil! Să nu reți că în prima repriză statistica a fost net de partea gazdelor: 9-2 la șuturi (4-1 pe spațiul porții); cornere: 6-0?! Iar că, după pauză, meciul a curs pe sens unic, spre poarta lui Pantelimon?!… Dacă nu ai văzut aceste lucruri, nu-ți rămâne ca antrenor decât să-ți arzi carnetul de antrenor, cum a zis, tot la cald, Arpad Paszkany, patronul lui CFR Cluj!

…La Zenica, acum 9 ani, naționala de tineret a României, antrenată de Ilie Dumitrescu, a pierdut cu 1-2! În acest 26 martie 2011, a pierdut și Naționala mare a României, tot cu 1-2 (1-0), întâia dată în istorie! Răzvan Lucescu n-a mai avut noroc! Poate că este norocul de pe urmă al fotbalului românesc. Logic ar trebui să urmeze demisia lui Răzvan, băiatul lui Lucescu, căci, s-a dus și calificarea asta după numai patru meciuri (0 victorii, 2 egaluri-cu Albania și Belarus, 2 înfrângeri, 0-2 cu Franța, 1-2, la Zenica), iar noi n-am mai câștigat de 9 (nouă) luni un meci. Doar că numai cu demisia selecționerului nu se rezolvă fondul problemei. Fotbalul românesc are nevoie de o schimbare fundamentală de sistem. Altfel, aceleași măști…

…Un ziar de azi titra pe prima pagină: „Meciul unei generații”. Încă o generație risipită… A unui fotbal bolnav, de iarmaroc, fără Valoare! Gemând, în schimb, de șmecheri și șmecherii…

*O variantă a acestui material a apărut și pe blogul Sportvox.ro

Să vină Burkina Faso!

februarie 12, 2011 Comments off

…Naționala noastră de fotbal și-a încheiat perioada de pregătire (de iarnă), ceea ce pentru unii a echivalat cu o vacanță în Insula Afroditei. Numai că, în Cipru, selecționata divizionară (și nicidecum Naționala!) alesă de Răzvan Lucescu și cârpită cu doi-trei jucători de pe-afară n-a etalat deloc un joc frumos. Dimpotrivă… Atât cu ucrainenii, cât și cu naivii ciprioți, aleșii Juniorului ne-au plictisit, ba ne-au și dat dureri de cap. Sigur, ambele dispute s-au încheiat la egalitate, 2-2 cu băieții de la Kiev, 1-1 cu trupa gazdă, penalty-urile întristându-i pe „tricolorii” noștri în prima bătălie, loviturile de la 11 metri făcându-i bucuroși, după ce Râpă a dres busuiocul cu ciprioții. Ca de fiecare dată, „a fost un turneu util”, cum a declarat (evident satisfăcut!) și selecționerul din această iarnă. Numai că privind în perspectivă și în paralel cu splendoarea-n iarbă de la Paris (Franța-Brazilia 1-0, gol Benzema, după o bijuterie de fază!), începem să tremurăm cu gândul că Golgota noastră spre un turneu final (Euro 2012) începe în 26 martie la Sarajevo. Or, dacă am început să ne facem griji și la o partidă cu bosniacii, atunci e ceva putred în fotbalul nostru. Toamna deziluziilor noastre nu prea anunță vânt de primăvară, iar acele jenante 1-1 cu Albania, la Piatra Neamț, și 0-0 în Belarus, pot deveni… reușite!

…Orgolioși de când ne știm, avem, mai nou, un dinte și împotriva FIFA-ei, care ne-a dosit pe un loc 56 în clasamentul de la finele lui 2010, sub Gabon și Burkina Faso! Păi, să vină, domnilor, burkinezii ăia să le arătăm ce putem noi, ce fotbal știm, doar nu pierdurăm, săptămâna asta, în Cipru!…

…Pierdurăm, în schimb, la rugby, rușinos, penibil, 17-24 în Portugalia (!?!) scor care egalează în umilință doar înfrângerea handbaliștilor în fața novicilor algerieni, la Mondialul suedez. Semne rele la finele lui 2010, semne grele-n suferință la debutul lui 2011!

***

…Scenariu identic,cu rele și grele, și dincolo de sport. O viitură pe la majoritatea vămilor din țară a ținut afișul săptămânii, demonstrând axioma pe care o știm de multă vreme: geme țara de corupți, și în centru și pe…margini, și, acolo, sus, și jos! Arestări ca-n filme, cu elicoptere și dube cu geamuri fumurii, cu mascați și destui căscați pe micile ecrane, dar, cu un „the end” anticipat: vor fi sacrificați doi-trei pioni. Nebunii și regii (sau reginele!) vor perfecționa în continuare corupția-n floare!

***

…Chiar dacă nu ne putem compara cu Hollywood-ul, avem și noi, de câteva zile, un „Walk of Fame”. În așa-zisa Piața Timpului, lângă Magazinul Cocor, la un pas de Piața Unirii, două Stele pe asfalt: Florin Piersic, imortalizat săptămâna trecută, și Victor Rebengiuc, de ieri, când a împlinit 78 de ani! La mulți ani, Maestre!… Am fost la evenimentul de ieri, de la ora 14, minunată idee a Teatrului Metropolis, și m-a întristat numărul redus al artiștilor prezenți. Doar Mariana Mihuț, soția ilustrului sărbătorit, Margareta Pâslaru, doi-trei actori tineri, necunoscuți marelui public, dar o ploaie de ziariști. Unii cu întrebări penibile, ca eșecul handbaliștilor… Sau al rugbyștilor. Sau al fotbaliștilor… Sau al raziilor de la vămile țării…

Fotbaliștii tricolori, Al Bano și… Albania

septembrie 4, 2010 2 comentarii

…Cum sunt mai toate în România acestor vremuri, așa și fotbalul nostru. Nu-i deloc o scuză pentru acest neverosimil 1-1 (0-0), cu Albania, la Piatra Neamț, în debutul preliminariilor pentru Euro 2012. Dimpotrivă! Fotbaliștii chemați sub tricolor se numără printre privilegiații sorții, milionari pripășiți norocos prin toată Europa. În contrast, înainte de ’90, când cunoșteau din plin chinurile „societății socialiste multilateral dezvoltate”, fotbaliștii noștri au adus la București Cupa Campionilor Europeni (Steaua-Sevilla 1986), s-au calificat la Euro ’84 (eliminând campioana mondială de atunci, Italia!) și la Coppa del Mondo ‘90. Acum, din păcate…

…Acum, nu mai batem nici modesta reprezentativă a Albaniei. Din 1949, când a fost tot 1-1, fotbaliștii români au învins pe unde au întâlnit (ultima oară, cu 6-1, la București) trupa de la Tirana, „tirana” ultimilor nostre visuri de mărire. Ne-am dus sub falnicul Ceahlău, visând la acea frumoasă melodie „Felicita” interpretată de Al Bano (mama i-a dat viitorului celebru cântăreț italian numele de Albano, pentru că, la naștere, tatăl lui lupta în Albania, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Dar, în loc de Al Bano, am dat peste ambițioasa Albania, care ne-a transformat Fericirea visată în Tristețe…

…Sigur, dacă Franța a capotat, tot vineri seara, în fața Belarusului, la Paris, 0-1 (Kislyak-min.86!!!!!!!!!!!), parcă, ar zice federalii noștri, mai treacă-meargă acest 1-1 al României. Rămâne, însă, să vedem ce vor face aleșii lui Lucescu-junior, marțea care vine, pe terenul „rușilor albi”, la Minsk. Deocamdată este cert că, la Piatra Neamț, cu tot publicul minunat, Naționala română s-a comportat lamentabil. Fără vreo idee de joc (în teren și pe banca antrenorilor), fără vână, fără determinare. O mână de milionari norocoși care și-a bătut iarăși joc de milioane de nenorociți ai sorții pentru care fotbalul reprezintă drogul moral ce ar putea să le mai aline, o noapte, necazurile în cascadă de peste zile, săptămâni, luni, ani… Iar când, pe final de meci, în min. 88, Muzaka ne-a făcut musaca iluziile, egalând din mijlocul unei defensive de figuranți (Bogdan Stancu, introdus abia pe final de partidă, a deschis scorul, în min. 80!), era firesc ca amărăciunea tribunelor visătoare să convertească brusc și în voci potrivnice, unele cerând chiar demisia junelui antrenor cu tată celebru, pentru care banca Naționalei pare cam mare…

…În loc să fie supărați și autocritici pentru parodia oferită milioanelor de fani, din lumea-ntreagă, Lucescu-junior și destui jucători s-au dovedit activi abia la cabine, după meci, atacând publicul și presa. Ba, selecționerul ne-a povestit despre o „echipă motivată, care a muncit mult pentru o victorie importantă”, formație ce i-a apărut, probabil, în visele lui, căci noi am văzut cu totul altceva. Un haos general, a apatie condamnabilă și un antrenor care n-a ieșit în evidență decât de două ori: când l-a retras, total neinspirat, în min. 56, pe activul atacant Torje ca fundaș dreapta, în locul lui Contra (înlocuit cu Gabi Mureșan), ceea ce a slăbit forța ofensivă (și așa mediocră) și, mai ales, cea defensivă, pe flancul drept nascându-se cele mai periculoase acțiuni ale albanezilor din ultimul sfert de oră; juniorul s-a mai remarcat, când a ieșit de sub copertina băncii tehnice, imediat după ce Stancu a deschis scorul, vrându-se prin gesturi un dirijor neînțeles. Avea să se retragă în adăpostul mediocrității, însă, după numai opt minute, când băieții de la Tirana au egalat, fixând pe tabelă acest 1-1 istoric (pentru ei!), „un rezultat nedrept” după selecționerul român!

…Sigur, fotbalul nostru de trei parale din ultimii ani a cunoscut starturi preliminare și mai rele. Să ne amintim numai de acel 0-3, cu Lituania, la Cluj, în ultima „epocă Pițurcă”. Din acest punct de vedere, putem spune că remiza (1-1) de la P.Neamț, cu Albania, este un pas înainte, nu-i așa?! Nu ne mai trebuie decât să ne bată Belarusul și Bosnia, ca să terminăm odată cu circul din fotbalul românesc și să trecem la reconstrucția adevărată a Naționalei. Dar, suntem, oare, în stare de așa ceva, planuri de construcții serioase, în România acestor vremuri?!

…Unica rază de speranță, strălucitul 3-0 (2-0) al Naționalei noastre de tineret, la Botoșani, în fața Rusiei! Fără Torje (luat de Răzvan Lucescu la „ăi mari”), trupa lui Emil Săndoi a reușit un rezultat formidabil (goluri: Bicfalvi-26’, Sburlea-36’, Hora-85’) și o calificare, după 12 ani, în play-off-ul Europei! Semn cert că valori avem. În toate domeniile din România. Din păcate, le strică rapid sistemul. Sistemul…

Mondialul African. La FRF, Franceza fără profesor!

iunie 23, 2010 Comments off

…Multă lume chitită pe Mondialul vuvuzelelor n-a vorbit în ultimele trei zile decât despre două subiecte: blatul şi „cocoşul galic”. Blatul, în cea mai pură accepţie a „meciurilor strategice” din Liga lu’ Mitică, nu s-a mai produs, spre neşansa celor care am pariat X la meciul Mexic-Uruguay. Spre lauda lor, aztecii şi celeştii s-au ţinut de fotbal, nu de miticisme sau de „regii”, făcând să roşească, şi peste decenii, nume grele din istoria turneelor finale. Chiar mă întrebam, aseară, cum se simt, oare, acum, nemţii şi austriecii, pentru golăneala aceea de la Espana ’82, când, prin non-combatul celor din Ţara Valsului (a fost cât trebuia, 1-0 pentru germani!), la egalitatea perfectă de puncte (4), au ieşit din cursa grupelor „Vulpile Deşertului”. Care Algeria, cu o echipă superbă, a dat de pământ cu panzerele, 2-1 (0-0), la Gijon, unde două stele, Madjer şi Beloumi, nu doar că au marcat golurile unei victorii istorice, la debutul algerienilor într-un Mondial, însă au făcut şi încântător spectacol. Din fericire, acum, în Ziua a 12-a a turneului din Ţara Curcubeului African, pe tărâmul lui Jabulani (fecire, în limba zulu!) a fost un lăudabil Anti-blat (n-am spus Anti-Blatter!), ceea ce trebuie să dea multora de gândit (dacă, astăzi, mai are timp cineva şi de aşa ceva!). În lume şi prin lumea noastră bolnavă de-acasă…

…Celălalt subiect, „cocoşul galic” (mai bine zis „Cocoşatul galic”!), un veritabil cocoşel şchiop, venit jumulit gata la capătul Africii să facă figuraţie şi greve, nu să joace fotbal. Marea, aroganta Franţa, campioana lumii în ’98 (e drept, acasă, la Paris) şi finalista ultimei ediţii, în 2006, a terminat grupa pe brânci, în înjurături, coate şi genunchi, cu un singur punct, dar cu 1001 de dezamăgiri şi acuzaţii. Ca şi la Mondialul asiatic, de unde a plecat rapid, tot din Grupa A, tot numai cu o remiză albă, ca şi acum, cu Uruguay, semn că Henry şi Ribery au alergie geografică…

„Cântăreaţa cheală”, „Cocoşatul de la Notre Dame”, „Mizerabilii”, a ţipat sonor presa, ziarişti din lumea-ntreagă probându-şi cultura la această „Înmormântare pe teren accidentat”, cum ar fi zis regretatul Teodor Mazilu, nu doar dramaturg de elită, dar şi titular de spumoasă cronică sportivă. „Franţa a fost Metalurgistul Cugir”, parcă-l aud pe regretatul Nea Mache, alias Eftimie Ionescu, ironizîndu-i inegalabil pe impostori şi trişori. Căci, sincer, ce altceva au fost Domenech şi ai lui (şi mă refer, în primul rând, la FFF, federaţia lor, însă şi la „FF”-ul jucătorilor, nume grele la „fără frecvenţă”!)?

…Zic, însă, să nu ne bucurăm de „capra” vecinului nostru tradiţional de preliminarii, mondiale şi europene, şi nu doar că, la început de octombrie, timonierul „cocoşelului neascultător” de Domenech va fi Laurent Blanc, coach inteligent şi avid de performanţe. Chiar susţin că decăderea Imperiului Francez (în fotbal, biensur!) poate fi ultima noastră şansă, în ceasul… 2012, 2016, 2020. Nu de alta, însă noi suntem şi mai jos decât „cocoşul galic”, noi, cei care uimeam lumea la World Cup ’94, ba am oferit spectacol, în ’98, şi la Coupe du Monde, în Hexagon, Noi nici n-am mai ajuns pe la vreun Mondial! „Lecţia franceză” de la acest turneu african trebuie să reprezinte bibliografia de urgenţă a diriguitorilor fotbalului românesc. La FRF şi în biroul junelui selecţioner Răzvan Lucescu! Acum, însă, nu ne mai poate învăţa nimeni, nimic. Acum, trebuie să studiem intensiv „Franceza fără profesor”!

*O variantă a acestui material a apărut şi pe blogul sportvox.ro.