Arhivă

Post Tăguit cu ‘Gigi Becali’

„Curat, murdar” (11). MĂ TEM CĂ DON JIJI N-A ÎNVĂȚAT NIMIC…

august 17, 2016 Comments off

…În primul rând că Dumnezeu nu doarme! Și că degeaba umblă pe la Muntele Athos și se roagă prin biserici, în ajunul unor meciuri (cum a făcut și cu Manchester City!), dacă îi cere Celui de Sus să-i bată, să-i lichideze adversarul. Ceea ce e contrar spiritului Bibliei pe care mulți au jurat de atâtea ori strâmb. Gigi Becali n-a învățat încă o normă elementară a religiei: credința nu se strigă în gura mare, cu zeci de cameramani în jur, motivația divină este o problemă intimă a fiecăruia, cere smerenie și respectul celui de alături!

…Apoi, latifundiarul lăudăros, arogant, n-a învățat că degeaba ești putred de bani, dacă nu știi cum să-i folosești.

…Manchester City a dat o Lecție nu numai de arta jocului de fotbal. Ci și despre cum se cheltuiesc banii. O echipă, cotată a patra în Albion, a devenit în ultimii patru ani o „mașină de fotbal”. Cum a fost și marți noapte, la București, cu Steaua 05, scor mic, de luăm în calcul cele două penalty-uri ratate de englezi, cele patru bare și tot atâtea intrervenții uluitoare ale portarului stelist Niță. „Cetățenii” au jucat încântător, încât, uneori, sub mirajul artei lor, am uitat cât mai era scorul-lespede, n-am mai simțit nici umilința rezultatului.
…Lecția de fotbal oferită de Manchester City s-a datorat, în primul rând, fantasticului antrenor care este Josep Guardiola. Nu cel de la Barcelona, unde avea un lot de galactici, nici de la Bayern Munchen, unde a condus o „escadrilă de panzere dezlănțuire”. Uluiala mea se datorează acestui aparent imposibil TRANSPLASNT de stil, de la Barcelona la mai pământeana Manchester City. Pare IREAL ca, în cinci săptămâni de la venirea lui Guardiola în Insulă, să-i vezi pe „Cetățeni” jucând a la Barca, dacă vreți, chiar cu o viteză în plus, referindu-mă la meciul cu Steaua.

…Gigi Becali l-a criticat aspru pe Reghecampf după meciul de marți noapte, pentru tactica falimentară aleasă. Nu știu, dacă, în momentul în care-l critica pe Reghe, a înțeles că nu are un antrenor pentru iluziile sale. Pentru că, repet, Reghecampf nu este un coach de talie europeană!… Experiențele sale eșuate între dune și jumătate de an la Razgrad îmi sunt argumente…
…Poate ACUM a înțeles patronul celei mai iubite echipe din România, cea mai titrată pe plan european, că ARE NEVOIE de un ANTRENOR DE TOP!… UN ANTRENOR EUROPEAN!… În al cărui joc să alerge în primul rând IDEILE și apoi mingea, jucătorii fără balon!
…Nu mă gândesc la un Guardiola în Ghencea, dar sunt destule alte nume grele. Decât să arunce milioane pe tot felul de ciurucuri băgate pe gât de atâția impresari interesați de comisionul lor, Milionarul Stelei ar face mai bine să-și amintească maxima englezului: „Sunt prea sărac să mă îmbrac ieftin!”…

…Toți am acceptat, azi-noapte, la finele partidei de tristă amintire Steaua-Manchester City (0-5!!!!!) că asta este diferența dintre NOI și EI! A subliniat-o din plecare și Don Jiji!… Apelăm la acesată Axiomă de cum dăm de o echipă serioasă, nu de o Slavia Praga sau Rio Ave. Ce facem, însă, să recuperăm, puțin câte puțin, din acest decalaj uriaș?!
…ESTE PROBLEMA DE FOND nu doar a Stelei, ci a întregului FOTBAL ROMÂNESC! Nu revin la o Federație străină Fenomenului, la un campionat tot mai șchiop…

…Nici aici Gigi Becali nu a înțeles că, dacă transferă tot ce este mai bun pe plan intern, greșește de două ori: slăbește unele echipe (deocamdată Viitorul, Astra) și, implicit, campionatul, și așa lamentabil! Și nu mai are cu cine să-și verifice, cât de cât, valoarea… Și, tot transferând într-un reflex de nabab gurmand, nu gourmet, va ajunge ca duzinele de jucătorii adușin să se calce pe picioare între ei pe același post la Steaua!
…Poate, azi-noapte, miliardarul din Pipera a învățat că nu-i suficient să fii rege într-o țară desculță, că, e o bucurie pentru oameni mărunți, dacă nu te uiți spre piscuri!

…Nici Reghecampf nu cred că a învățat ceva din Lecția de fotbal de azi-noapte. Că a gândit prost meciul, că nu și-a studiat în amănunt adversarul, s-a văzut clar, hai să spunem că e omenește. Dar să stai ca o statuie de ceară pe bancă, să nu ai o recție, o criză de mic orgoliu și să încerci, măcar atât, ceva să ieși din umilință, nu mai înțeleg. În fond, este ceva logic, din moment ce antrenorul arogant al Stelei declara la conferința de presă dinaintea partidei cu Manchester City că „meciul vieții mele ar putea să fie sâmbătă, când sper să batem Dinamo”!?! Firesc să nu-și fi reproșat nimic după acest 0-5 de comă!… Capra vecinului, asta-i grija noastră care ne-a tras în jos și ne tot trage!…

…Orgoliile mărunte, cultul mediocrității ne omoară! De la patron la antrenor și probabil la mulți dintre jucători… Cu o asemenea filozofie de viață, cum să urci Everestul fotbalului de performanță?! Aurită-i (și nemeritat de bine plătită!) dulcea cale a Mediocrității, la noi!… Asta ne place, asta avem!…

P.S.Dar, dacă întreb și eu, așa, nedumerit ca Moromete, în 1986, când Steaua a devenit Regina Europei, învingând cu 2-0, la penalty-uri, marea Barcelona, pe pămând apaniol, la Sevilla, deferența dintre noi și eu nu era tot una foarte mare?!… Poftim, n-au jucat englezii în acea ediție a Cupei Campionilor Europeni?! Da, dae Barcelona de atunci făcea cât două echipe din Albion!, iar sărăcia era starea echipelor românești!… CAUZA a fost alta, ținând de Valoare, organizare, curaj, determinare! Și să nu uităm niciodată numele lui Ion Alecsandrescu, pentru mulți cel mai mare conducător de club pe care l-a avut fotbalul românesc!…
…DE MEDITAT LA STEAUA-SEVILLA 1986! Și de învățat ceva din acest EXEMPLU!

Vai de liderul nostru și de piticul otrăvit!

martie 1, 2015 2 comentarii

…De mult n-am mai urmărit “cap-coadă”, fie și la televizor, un meci din campionatul nostru de trei parale. Mă refer la fotbal, deși aprecierea este valabilă și pentru alte sporturi (ieri, ne-au bătut rușii la rugby!?!) și domenii. Deci, în amintirea și numele Craiovei-Maxima, campioana unei mari iubiri, lângă care am trăit clipe rare, am văzut derby-ul dezechilibrat din Bănie. Un 0-0, remiză deloc albă, mai degrabă cenușie. Până la urmă, un punct de orgoliu pentru mai modesta trupă a excelentului antrenor Sorin Cârțu (secondat de Emil Săndoi). Steaua a dominat, dar cu frâna de mână trasă și fără o “minte limpede”, un strateg în asaltul ei prelungit, fără arsenal. Cu câțiva figuranți de lux (Chipciu, Rusescu, Stanciu, Guilherme, Țucudean-cât a jucat, deși verbul “a juca” este impropriu în cazul ex-arădeanului, ex-dinamovistului!), cu înlocuiri de neînțeles din partea lui Gâlcă (cred că l-a debutat pe Tamaș la Steaua, în ultimele zece minute, probabil să nu fugă la un birt din preajma stadionului și să mai pună de vreun caft!), fără idei, fără determinare. O echipă când  leșinată, când plictisită! Și-a pierdut sigla, și-a pierdut și galoanele de mai-marele campionatului nostru, lider autoritar până la începutul returului (0-1 cu Rapid, în Ghencea, deci, deloc întâmplător!; 0-0, la Craiova).

…Sunt convins că liderul de astăzi gâfâie de cum ne-a întinerit un dor nebun de Primăvara, numai și numai din cauza lui Gigi Becali, care, de după gratii, taie și desface, vinde fără măsură tot ce are mai bun, amenință, ține titulari pe tușă, plimbă umbra prăfuită-ntre dune a lui Reghecampf pe lângă stadionul din Ghencea etc, etc! Restul este tăcere, vorba lui Hamlet…

…Dezamăgit de trupa de pe primul loc (nu știu cum să-i mai zic, Steaua, FCSB,  FCetc?!), nu pot să trec sub tăcere arbitrajul șmecheresc al “piticului” Avram, care, după ce n-a acordat oaspeților un penalty clar în primul mitan (fault Brandan asupra lui Varela), a întors-o ca la Ploiești (unde Petrolul s-a apropiat la 5 puncte de bucureșteni, inutil, însă, îmi permit să zic, că nici „găzarii” nu mai sunt ce-au fost în toamnă!). Dacă al doilea “galben” acordat căpitanului juveților, Brandan (echivalent cu eliminarea!), la cinci minute după pauză, a fost sau nu corect, nu mai contează acum, căci, și în inferioritate numerică, tânăra, însă ambițioasa trupă a oltenilor a murit pe baricade și a scos miraculos un punct, în seria uluitoare (13 meciuri consecutive fără eșec!). Dar să-l vezi pe Țucudean lovindu-și un adversar fără să joace mingea și să nu-l taxezi cu un cartonaș galben, să-l ierți de culoarea “galbenă”, de două ori, pe bezmeticul (în ultima vreme!) Papp, când un jucător oltean scăpase spre careul părăsit, cu câteva minute înaintea finalului, este mai mult decât greșeală. Înseamnă sfidare crasă, ca să folosesc un eufemism! Sfidarea bunului simț elementar, ce să mai vorbim despre regulament!… Dar, cu siguranță, nu i se va întâmpla nimic încă unuia cu fluier ruginit. Trăim, doar, în epoca blatului general…

…Echipa lui Gâlcă (dacă nu-l schimbă Becali, în noaptea asta!) va câștiga și actuala ediție de campionat șchiop, mai curând de insolvențe decât de fotbal. Dar este o echipă care nu va mai speria pe nimeni. Domnule Gigi Becali, vedeți-vă de… scris, chiar dacă n-aveți treabă cu o asemenea îndeletnicire, acolo, la Poarta Albă, unde viața e cam neagră și unde nu mă bucur că ați ajuns! Dar, nu vă mai apropiați de fotbal, decât ca telespectator!… Nu mai puneți și dvs. presiune pe Gâlcă, părăsit, acum,de toți, chiar și de miss Fortuna! Și lepădați-vă, măcar până la vară, de un mic Iuda care țese intrigi otrăvite în umbra Ghencei! Nu de alta, dar v-ați bătut joc suficient de un Simbol! Nu distrugeți și o Echipă iubită de milioane de români, și la bine și la rău…

…Gata, mai trec două-trei luni până să mai pierd timpul cu un meci de trei parale din campionatul nostru de fotbal, oglinda societății prin care se târâie!

Ușor cu Pițurcă pe scări!

septembrie 12, 2012 Comments off

…Știu, Marin Sorescu spunea “Ușor cu pianul pe scări”. Or, Pițurcă, antrenorul Naționalei noastre de fotbal, nu are nicio legătură cu pianul sorescian, dar nici cu speranța noastră de Rio 2014. Ceea ce înseamnă că selecționerul poate cădea și fără pian pe treptele dezastrului…

…M-am chinuit să urmăresc trupa aleasă cam anapoda de Piturcă (fără Sânmărtean, curată încăpățânare; cu Grozav, alt semn de întrebare!), în primele două meciuri din preliminariile pentru Brazilia. Jocuri cu doi adversari șchiopi rău de tot, ceea ce a făcut și mai jalnică, și mai fără perspectivă, evoluția aleșilor unui selecționer tot mai puțin înțeles. Cel puțin prima repriză din Estonia, unde “ai lu’ Piți” au câștigat, tern, cu 2-0, după pauză, și mitanul secund de aseară, cu andorrezi de decor, mă fac să nu simt că renaște nici măcar iluzia calificării. Îi și aud “pițurciști” jubilând penibil că naționala asta dalmațiană este liderul grupei (dar pe locul 57 în lume!?!), la golaveraj, cu un gol peste Olanda, după cele trei minute de prelungiri salvatoare, cu două goluri (superb al pandurului Maxim!) care au făcut tabela să mintă la 4-0, în fața liliputanilor de lângă granzii Spaniei. Ușor, băieți, pot să vă spun, cu muzica de bâlci pe care o dezvoltă selecționerul îmbătrânit în frică și lipsă de idei…

…Urmează “dubla” cu turcii, la Istanbul (nu la Rovine!), și fuga printre lalelele Olandei, la București, în amintirea acelui 1-0, de la Constanța, cu tulipanii și golul din ofsaid al lui Goian. Dacă facem două puncte din aceste meciuri, atunci, îmi voi schimba atitudinea față de o Națională-cobay, în care se cam calcă pe picioare impresari (pe tăcute) și patroni (Gigi Becali a spus-o verde-n față că-i dă sfaturi selecționerului!), criteriul valoric fiind aruncat de mult și vizibil peste bord…

…Lamentabilă încercarea unor așa-ziși comentatori în stare să laude „demonstrațiile de virtuozitate oferite de ai noștri” (Sic!) sau „construcția matură a tricolorilor”, în partida necăjită cu Andorra, ba unul să se compromită în alb-negru, scriind cu verzale „Bravo, nea Piți”!?! Și, atunci, să ne mai mirăm că…nea Piți în laudă pe Tănase (ca și Gigi Becali!), figurantul fluierat de tribune, ca și pe Grozav, viitorul ginere al lui Mircea Rednic, alt absent titular?! Cred că respectivii s-au molipsit de la talk-show-urile politice, unde oponenții vor să ne convingă, pueril, că la miezul nopții răsare soarele…

…Singura rază de soare, acest Alexandru Maxim (22 de ani, născut la Piatra Neamț, junior la Cluj!) care, după primul lui gol la națională, dat la 13 minute de la trimiterea în arenă, readuce în discuție un mare antrenor român: Petre Grigoraș, cel care face minuni, la „Masa Tăcerii” din Tg. Jiu. Cursa a la Barcelona, încheiată cu gol, i-a crescut cota blondului Maxim, în 13 minute, cât altora în 13 ani! Sigur, Gigi Becali îl vrea imediat în curtea Stelei, dar un asemenea giuvaier merită o echipă cu firmă europeană și un patron adevărat, nu circari care să-l distrugă imediat cu toanele lor. Dacă aș fi în locul pandurului-boss Condeescu, om serios, nu l-aș vinde pe Alexandru Maxim decât după ce gorjenii (liderul neînvins al așa-zisei Ligi I) vor câștiga întâiul lor titlu. Și numai la o echipă din top-ul Europei!

P.S. La puțin timp după ce am postat aceste gânduri, citesc o afirmație a lui pițurcă (da, cu p mic, nu-i greșeală!) care îi definește ticăloșia: îi spune lui Adrian Porumboiu să-l convingă pe Sânmărtean să renunțe public la Națională!?!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!? După ce a îngropat Campioana unei mari iubiri, Universitatea Craiova, pițurcă vrea să distrugă și unul dintre cei mai în formă jucărori români din ultimii doi ani. Fapt recunoscut de presă, antrenori, oameni de fotbal. Orgoliul și răutatea selecționerului meschin au atins cote aberante. Cu asemenea personaj acceptat în continuare la echipa tuturor românilor, Naționala, este limpede că pentru fotbalul românesc treptele scării nu urcă, ci coboară dureros. Pe când vom cădea și sub poziția 60 din lume?!… Va trebui să atingem și o asemenea umilință încât pițurcă să-și ceară public renunțarea la națională? 

J.0. Ziua 12. Fair-play-ul Marianei Bitang și nebunia lui Usain Bolt

august 8, 2012 Comments off

…Miercuri 8 august. Ar trebui să discut despre performanțele reprezentanților noștri la Olimpiada londoneză. Numai că ele au lipsit cu desăvârșire, astăzi. Nici măcar talentata moldoveancă Bianca Perie, din Roman, pe care confratele Andi Vilara mi-o propunea pentru o medalie la Olimpiadă, acum trei ani, nu s-a calificat în finala de la aruncarea ciocanului. Epilog trist la aventura atletismului nostru la Olimpiadă, acolo, unde a scris, cândva, istorie de aur…

…Și, “dacă dragoste nu e, nimic nu e”, vorba cântecului de succes al lui Dan Bitman, și el conectat la Olimpiadă. Pentru marele public, dragostea înseamnă rezultate, spectacol. Chestiile acelea cu “nota de plecare” sau “nota la exercițiu”, care ne-au aurzit în ultimele zile la gimnastică, sunt pentru arbitrii. Eu mă numesc privitor ca la spectacol, ca să nu zic teatru…

…În lipsa rezultatelor din arena recordurilor, o medalie de aur pentru distinsa Mariana Bitang, nu doar o antrenoare de Legendă, alchimista gimnasticii românești alături de Octavian Belu, dar și de Bella și Marta Karoly. Ieri, în noaptea noastră de argint de la Londra, în timp ce unii țuțeri nu strigau, empiric, decât că arbitrii ne-au furat “bronzul” la bârnă, doamna Mariana Bitang a intervenit fără dubii: “Nu aveam de ce să facem nicio contestație. N-am avut un exercițiu foarte bun Noi am greșit exercițiul, noi a trebuit să plătim!”… Și cum nu era suficientă această chemare la normalitate, la Adevăr, doamna Mariana Bitang a mai dat o palmă bișnițarilor de cuvinte, de scandal căutat, inventat, fitiliștii care turuiau că dublul nostru de platină rară Belu-Bitang și-a anunțat, supărat, retragerea de la cârma gimnasticii românești: “N-am spus niciodată că plec de la lot!… Că avem un noi proiect pe care vrem să-l discutăm cu COSR este altă discuție!”. Sărut-mâna, minunată Doamnă Bitang! Și mulțumim pentru tot Frumosul pe care ni l-ați oferit. Suntem optimiști, dacă vă știm, împreună cu Octavian Belu, în uzina de metale prețioase de la Deva…

…În noaptea asta, Fulgerul din Jamaica, Usain Bolt, a câștigat, alergând zâmbind, și o serie simifinală la 200 m. Totul normal, Supersonicul vrea și medalia supremă la 200 m. Campionul olimpic la suta de metri, la Beijing șI Londra, a șocat, însă, autopropunându-se, de fapt, ca…fotbalist la Manchester United! Într-un interviu din publicația britanică “The Sun”, regele vitezii i-a transmis lui Sir Alex Ferguson, textual: ”Nu glumesc! Dacă m-ați chema să dau o probă de joc, ar fi imposibil să refuz. Nu aș accepta, dacă nu aș fi convins că sunt suficient de bun. Sunt un fotbalist destul de bun și știu că aș putea face diferența pe teren. Aș fi cel mai rapid jucător de la Manchester United! După Olimpiadă, mai rămân câteva zile la Londra”… Nu știu dacă Sir Alex Ferguson îl va căuta pe fenonemul Usain Bolt. Mă tem să nu-l titularizeze, imediat după Olimpiadă, Gigi Becali, la Steaua…

…Am amintit, instinctiv, de fotbal, sport pentru mine în umbra Olimpiadei în această vară. Cum n-am avut concurenți, în finalele atletice, de seară, la Londra, am mai butonat și pe meciurile de fotbal din acest 8 august. Dramă mare, la Piatra Neamț, unde joacă meciurile de acasă F.C. Vaslui, cea care, acum o săptămână, reușise un surprinzător 1-1, la Istanbul, cu titrata, bogata Fenerbahce. Numai că în noaptea asta, turcii i-au umilit, aproape de Podul Înalt, pe urmașii lui Ștefan cel Mare, este drept, o adevărată legiune străină. Fenerul a deschis rapid scorul, Vasluiul lui Peneș Curcanul a egalat, dar după egalul de la pauză, ienicerii și spahii veniți dinspre  Bosfor și-au măcelărit adversarul: 4-1 (1-1), rezultat de toată rușinea, scor care a depins mult de ratarea penalty-ului, la 1-1, imediat după pauză, de zurbagiul N’Doye și de olandezul turcilor, Kuyt, autor a două goluri de maestro. Acest 1-4 de toată tristețea ar trebui să-l convingă pe amicul Adrian Porumboiu, fost arbitru de elită, azi afacerist potent. să spună, în sfârșit: “Stop fotbal!”. Dragă Adrian, ai aruncat vagoane de bani pe atâtea mârțoage, care nu ți-au adus nicio bucurie supremă. Orgolios, cum te știu, gândesc că ar fi mai bine să investești în industria filmului, acolo unde feciorul tău cel mare, Corneliu Porumboiu, înseamnă un nume de respect, astăzi, în lumea cinematografiei mondiale. Argumentul meu este simplu: flăcăul tău cel mare a triumfat, de două ori, la Cannes, în timp ce plăieșii tăi multinaționali s-au făcut de “desene animate” cu acest 1-4 în fața Fenerului, o echipă bună, dar nu de top european… Tot în această seară, CFR Cluj (cu numai trei români în echipă!?!) a obținut viza să meargă mai departe în Liga Campionilor, liga bogaților, învingând, în Cehia, pe modesta Liberec, cu 2-1, după acel 1-0 de sub Feleac. Un lucru ciudat și trist: primul meci european, din această ediție, al campioanei României, CFR Cluj, n-a fost transmis de nicio televiziune cu acoperire națională!?!

…Bine că, mâine, ne întoarcem fața spre Olimpiadă. C2 și K4, ultimele noastre speranțe de medalii la caiac-canoe. Mai avem nevoie de aur, argint și bronz. Pentru dragostea noastră de sport, de frumos,de viață…

J.O. Ziua VII, Medalia 7. Le-am luat aurul rușilor, dar l-am făcut argint!

august 3, 2012 Comments off

…3 august. Vineri. Acum o săptămână, priveam fabuloasa Deschidere a Olimpiadei XXX. Șapte zile de concurs, ne-am bucurat și am suferit. Astăzi, România și-a trecut a șaptea medalie în cont, ceea ce reprezintă un eveniment. Acum patru ani, la Beijing, toate medaliile au fost numai opt, este drept, patru de aur…

…Dimineața nu prea avea cum să fie însorită. Un judokan român (Simionescu) a părăsit concursul după al doilea adversar, o atletă (Bianca Răzor) n-a reușit decât locul 5 în prima cursă de calificare, la 400 m… Valoroasa atletă Nicoleta Grasu are probleme cu sănătatea (și va rata, în noapte, calificarea în finala probei de aruncarea discului!)… Toate umbrele sufletului s-au șters dintr-o dată, când Muschetarii noștri de la sabie (Delniceanu, Dumitrescu, Zalomir) au început en fanfare concursul pe echipe, spulberând China, ca, apoi, după-amiaza, să adune mai toată suflarea românească în fața micilor ecrane. Ne băteam pentru finală cu rușii, nimeni alții decât campioni la ultimele două Olimpiade. Noi, aveam doar două medalii de bronz în palmares (Montreal ‘76 și Los Angeles ‘84). Suntem, însă, campionii mondiali en titre. Și asta s-a văzut în bătălia cu tradiția noastră olimpică. Setea de revanșă și visul piscurilor le-au dat aripi celor trei muschetari români, care au reușit să deposedeze Rusia de aur, după un tensionat, însă spectaculos 45-43! Argintul era adjudecat, bătălia pentru aur ne conectase pe toți!…

…Cu un mare succes asupra Rusiei, în semifinale, naționala antrenată de inteligentul Mihai Covaliu campion olimpic, dar la simplu, era favorita hârtiei în ultimul duel. Chiar dacă rivala pentru aur era Coreea de Sud, care învinsese Italia. Din păcate, aurul pe care băieții noștrii l-au smuls rușilor le-a luat, parcă, mințile în cele trei reprize de relee, în care sud-coreenii au cam măturat planșa cu sabrerii români, scorul fiind unul jenant: 45-26 pentru asiatici! Știu, medalia de argint înseamnă un mare succes, este cea mai înaltă cotă olimpică atinsă de naționala noastră de sabie. Dar, în finală, nu i-am mai recunoscut pe cei trei muschetari români (de fapt, patru în final, când Zalomir a fost înlocuit, pentru ultimul act, cu Șirițeanu), tocmai campionul mondial Rareș Dumitrescu trăgând foarte slab și pierzând toate cele trei partide ale sale, în care n-a obținut decât…6 tușe (din 15!). Nord-coreenii au fost ca niște nevăstuici, plini de nerv și decizie, în fața unei echipe moale, care a cedat repede. Poate că în subconștient triumful asupra rușilor fixase o stare de mulțumire., Iar cu o singură victorie (Dolniceanu) și un egal (Zalomir) din 9 întâlniri, nu se putea ajunge lpe muntele de aur. Mă bucură argintul, mă întristează că nu ne-am bătut pentru aur la valoarea noastre reală, cea din semifinala cu rușii…

…În piscina miracolelor, Regele natației, americanul Michael Phelps, a mai câștigat o cursă și astăzi și a dus recordul absolut al Olimpiadei la 21 de medalii. Dintre care 17 de aur! În cel 12 ani olimpici. La 26 de ani, Fenomenul din Baltimore dă de înțeles că se va retrage. Mâine ar fi ultima lui cursă. Refuz să cred că nu-l vom mai vedea dând apei unduiri de Zeu al bazinului…

…Stadionul olimpic din Londra, plin la prima zi a concursului atletic. Civilizația englezilor se vede și în receptarea fenomenului sportiv, nu doar în stadionul și bazele de ultima generație. După Gala din piscină (care se va încheia, din păcate, mâine seară!), un alt Regal, cel al atletismului…

…Dacă la Olimpiadă, adăugăm, lăudabil, ca furnica harnică, medalie la medalie, la fotbal, în Europa League, a fost, ieri, joia jalei noastre. Steaua în genunchi, la București, 0-1 în prima manșă cu Spartak Trnava, iar Rapid- umilință rară, 0-4, în Olanda, cu Heerenveen. Un 0-4 care-mi amintește că, prin anii ‘70, Steaua încasa un același scor 0-4, la…Trnava!?! Scor de care, am dedus, a uitat cam toată lumea… Sper să ieșim din zodia rușinii, dar va fi greu, căci, la primul eșec, guralivul Gigi Becali strigă că Steaua n-are echipă (!?!), că patru-cinci jucători trebuie înlocuiți, că formația o va face din nou patronul, nu antrenorul (acum Reghencampf). Ceea ce s-a tot văzut în ultimii ani, când haosul a fost trăsătura definitorie a Stelei, îndepărtată de bossul ei de titlu, de performanță europeană…

…Meritoriu egalul (1-1) Vasluiului în… Asia, pe stadionul lui Fenerbahce, situat peste drum de Europa, legată de impunătorul pod. Fenerul nu m-a încântat niciodată, ba, acum, neîncepând campionatul nu-i la același nivel cu plăieșii aduși de Porumboiu de prin toată lumea. Vasluiul are o mare șansă de calificare. Vreau să cred că nu o va rata, ba i se vor adăuga și alții. Aș spune CFR Cluj, după 1-0, acasă, cu Liberec…

…Au făcut ce-au făcut Becali, Porumboiu și alți patroni și l-au mazilit pe Ion Crăciunescu de la conducerea arbitrilor români. Sigur că și Ion Crăciunescu a comis greșeli, s-a încăpățânat împotriva spiritului jocului, însă sunt sigur că intransingența sa a deranjat cel mai mult. Acum, a fost adus Deaconu-brichetă, omul federației, omul Stelei etc. Dacă la șefia arbitrilor români, atât de contestați, ar fi fost adus francezul Bata (cum a propus Mircea Sandu), ar fi fost un mare pas înainte. Așa, mi se pare, încă un pas înapoi!…

…România nu trăiește, parcă, din plin Olimpiada. Vânzoleala politică, povestea fără de sfârșit, parcă, a Referendumului, le ocupă unora tot timpul… Am auzit, azi, și o poantă de 1.000 de puncte: Curtea Constituțională a amânat rezolvarea Referendumului pînă la 12 septembrie, pentru a permite românilor să urmărească… Olimpiada de la Londra! De-ar învăța ceva politicienii noștrii de la Jocurile Olimpice…

…La Londra, când e ploaie, când e soare. Pentru sportivii români, pe locul 19 în clasamentul general (unde lideri au devenit americanii!), cu 7 medalii (una de aur, patru de argint, două de bronz), în zori se văd, parcă, muguri de primăvară…

Steaua, după 26 de ani. De la Sevilla la… Chiajna!

mai 8, 2012 1 comentariu

…Acum 26 de ani, eram la Sevilla. În culmea fericirii, visând cu ochii deschiși, ca niciodată-n viață. Steaua cucerise Cupa Campionilor Europeni, după un 2-0 de Legendă, cu marea (și pe atunci!) Barcelona. O noapte magică, atunci, după seria uluitoare a lui Duckadam, care a apărat unul-doi-trei-patru penalty-uri! “N-am văzut în viața mea așa ceva!”, s-a exteriorizat Regele Juan Carlos al Spaniei, aflat la câțiva metri deasupra ziariștilor de la masa presei. Acea afirmație spontană a Regelui a fost pusă a doua zi pe pagina I a Ziarului de Andalusia, în stânga, ca în dreapta, tot cu litere de-o șchioapă, ziariștii iberici să găsească poanta: “49 de suporteri români au cerut azil politic”. Așa ceva nu va mai vedea Regele în viața lui…

…Acum 26 de ani, mă întorceam cu Regina Europei, Steaua, în același avion cu care plecasem, acceptat împreună cu Ioan Chirilă, în charterul trupei lui Imi Ienei. De atunci, timp de un sfert de veac, în fiecare an, pe 7 mai, am închinat un pahar cu șampanie pentru inegalabilă Victorie de la Sevilla. Pentru o Minune care, ca orice minune, nu se poate repeat decât, cine știe, la o jumătate de veac, la un secol…

…Acum, pe 7 mai 2012, Steaua a câștigat tot cu 2-0, dar nu la Sevilla, prin joc magnific în fața Barcelonei, umplându-se de glorie mondială, ci la… Chiajna. Unde, zice-se de trei săptămâni, a fost pace sub măslini, blat în termenii Ligii I. Când auzi un neica nimeni ca T.Bălan (născut talent și decretat speranță când va ieși la pensie!) întrebând descalificant “7 mai?! Nu mă interesează ce-a fost la 7 mai, eu vreau să fiu titular la Chiajna!”, inepție repetată, chipurile ironic, și de Gigi Becali, nu mai este nevoie de nicio explicație a căderii Stelei de la altitudinea Sevilliei la anonimatul Chiajnei…

…Concordia Chiajna a fost revelația primăverii, învingând actualul lider, CFR, cu 4-2, chiar la Cluj, ba și pe Rapid, prestații care i-au înzecit numărul de simpatizanți. După figurația penibilă din 7 mai 2012, în fața Stelei, Reghe nu mai e rege, e un biet cerșetor la porțile lui Gigi Becali, care i-a promis că-l va lua antrenor în Ghencea, din vară? Oare?!…

…La nici două etape după începerea returului, am spus că Dinamo și Rapid nu joacă nimic și n-au șanse la titlu. Mulți s-au uitat cruciș la mine. Dinamo m-a confirmat imediat, fiind echipă de retrogradare (noroc cu prestația din tur!), Rapid și-a mai dat un stângul în dreptul, acasă, fiind egalată în ultimele secunde de prelungiri în meciul cu FCM Tg.Mureș, echipă aflată pe loc retrogradabil. Și de data aceasta, ca și la eșecul cu Ceahlăul (1-2) și la golul egalizator al Stelei (1-1, tot în Giulești), marele gafeur a fost fundașul (zis brazilian!) Marcos Antonio, un oarecare pentru care unii s-au jucat infantil cu metaforele. Respectivul, catastrofal în meciul cu Steaua, a fost trimis, duminică, în teren, în ultimele 5 minute, ca să pună serios umărul la golul egalizator al oaspeților și să scoată Rapidul de pe linia spre titlu! Chiar întâmplător?!, sună întrebarea multor rapidiști renăscuți după acel 5-0 de senzație al vișiniilor în Gruia, pe terenul legiunii străine a CFR-ului care vor să ia titlul… Lucescu-junior chiar are de ce se lua cu mâinile de cap, căci el a făcut schimbarea, nu vreun Acar Păun din Gara Basarab…

…Intrat pe linia sprintului final, campionatul nostru de trei parale pare interesant, pentru unii, la vârf și la retrogradare. Pentru titlu se mai bat cu șanse practice CFR Cluj, Valsui și Steaua. Singura care joacă spectaculos este trupa lui Adrian Porumboiu, care, ajunsă la 3 puncte de liderul cenușiu CFR, își dă palme în fața oglinzii pentru acel 0-3 de la Sibiu și, mai ales, 0-1, cu Brașovul, pe drumul de costișe ce duce spre Vaslui. Una din celelalte două echipe care visează ca pirații aur poate ajunge la cununa de lauri falși fie norocos, fie cu arbitrii sau prin “inginerii financiare” (a se citi valize nepenalizate, jocuri de culise nevăzute de FRF și LPF etc.). Ceea ce înseamnă o practică veche în fotbalul nostru aflat la 26 de ani de marea performanță…

…Pe 9 mai, la București, pe moderna Național Arena, finala Cupei Ligii Europei, între două echipe spaniole: Atletico Madrid și Athletic Bilbao. Pentru noi și acest trofeu secund al Europei pare un…pod mult prea îndepărtat, la poate un sfert de veac sau jumătate de secol în viitor. Cum altfel, când campionatul nostru geme de nulități aduse de peste hotare, pe bani grei, când CFR Cluj a început destule meciuri fără vreun jucător român în formație (!?!), iar, aseară, FC Vaslui a avut numai trei autohtoni în echipa de start?!…

…Acum 26 de ani, eram fericiți. Acum, unii se bucură pentru blaturi de Chiajna. Istoria nu poate fi păcălită de nababii- guralivi de serviciu…

…Chiar dacă s-a schimbat guvernul (Succes!), pe 7 mai, Europa este departe, departe…

 

 

 

 

 

Este vremea becalismelor…

februarie 25, 2012 Comments off

… România a scăpat, zice-se, de ninsori. Se anunță, din păcate, inundații devastatoare. Și, totodată, o cumplită mocirlă politică. Se țes scenarii diabolice, în așteptarea alegerilor locale din 10 iunie. Puterea pare disperată și caută tot felul de scheme, mișcări (ne)populare… Se aruncă în presa scrisă și pe mai toate canalele TV tot felul de știri otrăvite, se lovește, cu nonșalanță, sub centură. Într-un “circ” național se pregătesc lovituri de teatru, ticăloșiile se țin lanț… Personajele lui Caragiale par simpli copii de mingi pe lângă fauna politică a României din acest 2012, Anul Caragiale…

…Unic în istoria Consiliului Județean Giurgiu, cu președinte penelist! Bugetul propriu i-a fost atacat în contencios de… prefectul județului, firește pedelist! Până să se judece (sper rapid!) oribila tărășenie portocalie, blocarea bugetului propriu al CJ lasă fără asistență socială vreo 800 de oameni (mulți copii printre ei!), Spitalul de Urgență- fără medicamente și alimente, stopează proiectele finanțate de UE în valoare de aproape 100 de milioane euro, cam 3.000 de oameni din subordinea CJ-ului riscă să nu-și primească salariile (și așa mizerabile), Biblioteca județeană, Muzeul, Centrul cultural Ion Vinea, Teatrul Tudor Vianu sunt condamnate la șomaj, dar cine mai are nevoie de cultură în mintea celor care nu știu că “Somnul rațiunii monștri naște” (Goya)?! Ce alte ticăloșii urmează?…

…În sâmbăta aceasta, ultima din februarie, portocalii, căzuți amețitor în sondaje, l-au atras de partea lor și pe guralivul Gigi Becali, după ce au încheiat un protocol și cu revoluționarii. Blonda-neagra i-a făcut ochi dulci (și) oierului-europarlamentar care a decis să susțină cu PNG-ul lui liliputan candidatul Puterii pentru Primăria Capitalei. Nu s-a anunțat cine este alesul “piratului”, se spune, doar, că va fi o surpriză. Un candidat pentru așa-zisul independent Sorin Oprescu, cel care a mai primit o bilă albă de la bucureșteni cu deszăpezirea rapidă, după ce a punctat cu Pasajul Basarab și Național Arena… Sigur, lăudărosul Gigi Becali jură să-l dărâme pe doctor, fiind doar, zice-se, dator pentru eliberarea de la “mititica”, de acum doi ani…

Dar cine să-l mai creadă pe becalistul gălăgios?! Nu turuia el înaintea meciului tur al Stelei cu Twente, la București, că “Îi batem cu 3-0 să uite de fotbal!”?!… Ca, înaintea returului din Olanda, să pronosticheze doar un…3-1 pentru jucăria sa… Că Steluța lui nu s-a făcut de basme nu mai contează. A fost 1-0 în ambele jocuri pentru cei din Țara Lalelelor, altfel o echipă bună, dar fără sclipici european. La fotbal, primăvara noastră europeană s-a încheiat în plină iarnă…

…Mă apucă lehamitea când văd piruetele unor ziariști. Până mai ieri aruncau numai cu vitriol în Cotroceni și Palatul Victoria (în fapt al Înfrângerii), acum au îndulcit vizibil tonul, critica luând-o spre cei de la USL! Să fi cerut fostul șef al spionilor dosarele unor ziariști sau să fi schimbat aceștia macazul din proprie inițiativă?…

Vai de Europa noastră și de cătușele lui Avram!

octombrie 1, 2011 Comments off

…Știu, titlul acesta se potrivește așa-zișilor noștri politicieni, cei mai mulți de doi bani găuriți, economiei, justiției, autostrăzilor atât de puține și tuturor cozilor (de topor, ce n-au dispărut, dimpotrivă!), bișnițarilor din toate domeniile (inclusiv cultură și mass-media), mârlanilor din toate județelor, sistemului sanitar și celui școlar, și câte domenii n-ar mai fi pe la noi dincolo de Europa și de civilizație. Astăzi, însă, mă refer la fotbalul românesc, din nou în cătușe, tot cu arbitrii, nu ajungeau Lică și Costică-Vâlcea, a mai picat în borcan un barosan, securistul uns tot de Nașul Mircea Sandu drept mai-marele fluierașilor, sigur că e vorba despre Vasile Avram, ajuns după gratii, pentru 19.000 de euro (deocamdată!), sigur, sumă mică în raport cu „tunurile” altora, rămași imaculați, deși sunt 100% dalmațieni, și nu mă refer doar la fotbal și la nababii din această nișă a României 2011. Poate măcar acum se va sparge buboiul, se va elimina puroiul, se va însănătoși sistemul, cred mulți naivi, aiurea, ăi mari sunt legați de lanțul relațiilor, obligațiilor, nu cade niciun rechin, DNA-ul știe el ce trebuie să facă, impresie și puțină sperietură, oleacă de chemare la ordine a celor care au amenințat sistemul corupt pe orizontală și verticală. Mai vorbim noi despre acest subiect, în aceiași termeni, nu credeți?!

…Vai de Europa noastră!, mi-am zis în ultima săptămână, când patru echipe românești de club s-au pomenit condamnate la cupele continentului, unde nimeni n-a avut milă de ele. Pseudo-campioana Oțelul Galați a semnat întâia înfrângere pe Național Arena (cu un gazon adevărat, dar nu de top!), un 0-1 mincinos (căci putea fi 0-3, 0-4) cu Benfica, în Liga Campionilor, unde, după primele două meciuri din grupă, băieții de la Dunăre au 0 (zero) puncte. Și vine, tot la București, Manchester United. Pe ăștia, sigur îi batem (pe umăr)…

…Steluța căzătoare a lui Gigi Becali s-a mai făcut o dată de râsul lumii, după un 1-1 de pomină, în Cipru, cu anonima AEK Larnaca (nume ce-mi amintește de AEK liru, liru Bragadiru!) care, culmea, a deschis scorul și a mai ratat spre final victoria!?! Mirosind dezastrul, gălăgiosul patron n-a dat o fugă-n Insula Afroditei, privind rușinea la TV, unde a anunțat și demisia (sau demiterea?) antrenorului israelian Levy, înlocuit cu Ilie Stan, cel ce-a promovat Brăneștiul în A. Culmea ironiei este că în ajunul bășcăliei steliste (și) de la Nicosia, Gigi Becali spunea că a făcut o alergie. Care, deși n-a întrebat nimeni de la ce i s-a tras, a ținut să ne lămurească el: de la proși! Ca să vedeți, chestie, am întâlnit primul om care să facă alergie de la persoana sa…

…Rapidulețul cel lăudat, după victoria de la Tel Aviv, cu Hapoel, ne-a demonstrat că are galerie de nota 10, dar nu și forță europeană. Singura bucurie platonică de joi noapte, faptul de a fi marcat întâiul gol românesc pe Național Arena, prin Dan Alexa, în poarta olandezilor de la PSV Eindhoven, care tulipani, însă, au egalat repede și ne-au lovit letal cu două goluri în ultimele două minute, un 1-3 sec, așa, ca să revenim cu picioarele în Europa noastră virtuală, nu în cea reală…

…Careu de neputință încheiat de FC Vaslui (pe care o văd campioană în campionatul desculților!), și ea atât de lăudată după remiza (2-2) de la Roma, cu Lazio, n-a reușit decât același scor, dar pe terenul din Piatra Neamț (considerat acasă!), în dauna modestei FC Zurich. Culmea e că elvețienii au deschis scorul, dar mercenarii lui Porumboiu (prezent și el în stenogramele lui Avram-cel-în-cătușe!) au egalat, au condus cu 2-1, scor la care au avut un om în plus, însă s-au trezit egalați în final. Exact ca la Roma. N-am zis ca la Roman…

…Cam asta este Europa noastră la fotbal. Oricum, mai bine ca la rugby, unde, la Cupa Mondială, de la Antipozi, Naționala a pierdut toate meciurile jucate, inclusiv cu Georgia! Și, uite așa, schimbăm canalul sportiv și ne oprim pe cele unde e mare iarmaroc politic, veritabil bâlci al deșertăciunilor, atât de departe de Europa, care, zice-se, nu prea ne mai vrea, cât este și ea în criză. Nici măcar în fotbal, domnule?!

Regina Rapid, surpriza Vaslui, chinul Stelei și blestemul lui Dinamo

august 19, 2011 Comments off

Cum finala actualei ediții a Europei League, din primăvara viitoare, de pe desfășura pe superba Național Arena, din București, era firesc ca toate cele cinci trupe românești care au plecat, joi, pe frontul continental, să viseze că are bastonul de mareșal în raniță. Au fost 5 dueluri europene, trei în deplasare, două acasă. Trei victorii, două sub Pietricica (FC Vaslui) și Dealul Feleacului (Steaua), una între leșii de la Wraclaw (Rapid). Și două înfrângeri, una așteptată, la Viena (Gaz Metan), alta la Poltava (Dinamo). La o primă vedere, nu-i rău. Ba, aș zice, de mult n-a mai avut fotbalul nostru o asemenea noapte frumosaă. Sigur, mai este și returul de peste o săptămână, și minuni pe lumea asta a fotbalului se văd mereu.

…Din această quintă română, Regina este, după opinia mea, Rapid. Căci, după ce au încasat rapid un gol, elevii Lucescului-junior s-au detașat prin joc complet, câștigând cu un 3-1 (scor mic!), egal cu o sigură calificare în grupele Europei League. Poate, așa, să-i facă noaptea agitată lui Gigi Becali, care declara că nu vrea să se mai califice vreo altă trupă românească!?! Filozofie dâmbovițeană…

…Absolut meritorie, obținută fie și cu puțină șansă, victoria lui FC Vaslui care, fără artiștii Wesley și Adailton, a găsit drumul de aur pe „ulița cehă”, un 2-0 de senzație cu titrata Sparta Praga. Ceea ce înseamnă un pas sigur făcut spre grupe. Mai rămâne, firește, și al doilea pas…

…Cea mai chinuită victorie dintre cele trei mi s-a părut, paradoxal, cea a Stelei superdimensionate de don Jiji, chiar dacă a învins cu 2-0 (scor nemeritat!) rivala ȚSKA, steluța bulgarilor. Imaginara Barcelonă a lui Gigi Becali a terminat partida în corzi, cu marile așa-zise valori galactice leșinate, ca un uriaș cu picioare de lut. A salvat-o șansa lui Galamaz la întâiul șut pe poartă și unica sclipire a unui mic circar de pe plajele braziliene, numit Tatu, dar, mai ales, ratările lui Delev, Bandalovschi, Nelson și Zicu (s-a văzut doar câteva secunde, pe final, când l-a blocat, realmente miraculos, bulgarul Iliev, ăl mai bun de la români!!). Trebuie să fim lucizi și să admitem că Steaua a avut noroc cu duiumul, fapt pentru care latifundiarul europarlamentar ar trebui să ridice o mănăstire lângă Cluj, unde noaptea a fost înnobilată de un public absolut formidabil. Nu era publicul lui Becali, cum s-a lăudat bancherul, este publicul care știe să respecte de decenii Legenda Steaua, Legendele fotbalului românesc. Așa, ca o palmă pe obrazul celui care și-a bătut joc de Legendă(e) ani buni, iar în finalul meciului de pe Someș (victorie echivalentă 75% cu o calificare!) dansa și gesticula arogant.

…Înfrângerea acestei joi, nu a fost acel 1-3 de la Viena al debutanților (în Europa) medieșeni, cei care au făcut istorie eliminând pe Mainz. Ci eșecul lui Dinamo, în Ucraina, un 1-2, în blestematul minut 90, când „câinii roșii” erau de vreo jumătate de oră în inferioritate. Deși s-a jucat cu ocaziile, Dinamo n-a putut obține măcar un egal, nici vorbă de un succes care să-i amintească lui Cornel Dinu de „victoria de la Poltava”, cu răsunet în istorie, cea a lui Petru cel Mare, din 1709, când a învins surprinzător armata vikingilor…

…9 (nouă) puncte este un procentaj bun pentru primul tur de scrutin al celor cinci candidați români la un loc european de elită, în grupe, și la câteva milioane de euro de la UEFA. După ce-am urmărit, butonând de pe un canal pe altul în maratonul televizat, tripticul victorilor ar avea următoarea ordine: 1. Rapid; 2. FC Vaslui; 3. Steaua.

…Peste o săptămână, pe 25 august, returul. Practic, suntem calificați cu 3 echipe. Dinamo rămâne să învingă cu 1-0, acasă, Gaz Metan să forțeze încă o minune, repetând, la Cluj, cu vienezii, jocul și rezultatul (2-0) din ultima etapă, în fața lui… C.F.R Cluj! E posibil?!

…Teoretic se pot întâmpla multe, nu-i așa?!… Să uităm istoria, când, ca și calificați, am capotat în cupele europene în fața unor anonimi islandezi, albanezi, letoni! Sper să nu se repete istoria neagră, ci numai cea frumoasă. Căci a fost joia speranței noastre, nu a vrajbei, cum zicea un scriitor celebru și își dorea latifundiarul din Pipera…

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul sportvox.ro

Sergiu Nicolaescu l-a ratat pe Becali în „Ultimul corupt”!

august 8, 2011 Comments off

…Sedus, probabil, de gloria cunoscută, în 1973, cu filmul său „Ultimul cartuș”, reputatul regizor Sergiu Nicolaescu s-a gândit să dea o „lovitură” și în acest haotic 2011. Și a venit cu un scenariu („Ultimul corupt”) al cărui titlu amintește de „cartușul” comisarului Miclovan, cu precizarea că n-a prea nimerit-o, zic, cu ultimul corupt din societate de azi coruptă la greu. Lovitura maestrului părea să fie, însă, de altă natură, decât cea artistică, vizând audiența de bășcălie a ultimilor ani la noi. Ca atare, l-a contactat să joace în noul lui film pe omul care se plimbă ca un belfer pe toate canalele de televiziune, unde turuie vrute și nevrute, jignește, glumește, se prostește. Nimeni altul decât Gigi Becali, patronul Stelei, europarlamentarul care se joacă filantropic, dar și arogant cu banii. Răspunsul milionarului din Pipera a fost în stilul lui: „Joc, cu două condiții. 1. Să joc rolul principal 2. Să nu se atingă de mine vreo femeie în tot filmul” (n.a. semn că amenda pentru misogism primită recent n-a avut niciun efect!). Sergiu Nicolaescu a acceptat condițiile și i-a dus scenariul celui pe care și-a propus să-l facă actor, deșI nu-i decât cel mult un circar simpatic. Surpriză de proporții, însă! Don Jiji a aruncat scenariul la WC (după cum a mărturisit pe un canal TV), fără să-l citească! Nu l-a deranjat că urma să joace un europarlamentar corupt, ci l-a infuriat la culme numele pe care îl avea el în film: Belciug! Auziți și dumneavoastră și râdeți cu lacrimi: Gigi Becali să fie Belciug?! „Eu nu pot să fiu decât Leu, Lup, Urs, Războinic, Învingător, nu Belciug!”, a tunat latifundiarul. Și filmul a căzut!

…Rămâne, însă, gustul amar al demersului unui regizor de calibru, cândva mult apreciat. Să cobori de la Ilarion Ciobanu, Amza Pelea, George Constantin, Sebastian Papaiani la un cabotin ieftin înseamnă o batjocoră la adresa artei și o degradare a profesiei de regizor. Urât cartuș acesta, ultimul, domnule Sergiu Nicolaescu! De care încerc să uit, pentru a nu-mi răni prețuirea pe care v-am purtat-o decenii bune…

…Tentativa unui regizor de renume demonstrează (deși nu mai era nevoie!) că în România de astăzi criteriul valoric nu mai există, valorile nu mai sunt respectate. Trăiască ratingul infantil!… Dar vai de copiii și nepoții noștri…

***

…Naționala de fotbal a României a ajuns în Italia unde, miercuri noapte, va susține meciul istoriei sale, cel cu San Marino. Federalii și Pițurcă se vaită de la aterizare că pentru bătălia de la Serravalle nu pot beneficia de 8 titulari! Vă dați seama ce pierdere!… În schimb, sanmarinezii nu-și fac griji dacă vor obține zi liberă toți titularii lor pleziriști… Dincolo de hazul meu amar, rețin că Torje a dat cu nuca-n perete, declarând bățos că nu-i deloc jenă că va întâlni San Marino, „marea” putere, ultima din clasamentul mondial.

…Marica mi-a deschis ochii de ce un Buratino a aranjat acest joc de bambilici, tocmai când așteptam cu toții, bine încălziți, Argentina. În șușa de miercuri, de la Serravalle, Mutu va da 5 goluri (sunt suficiente și 4!) și îl va depăși pe Hagi, cu recordul lui de 35 de goluri marcate pentru Națională. Dacă ar fi gentleman, Mutu fie nu ar înscrie decât un gol, fie ar cere să nu-i fie trecute în cont cele cinci pe care le prevede Marica. Nu de alta, însă noul record ar fi unul măsluit, jenant. Hagi a marcat în porți celebre, cea a Argentinei este una, la World Cup ’94, Mutu ar deveni recordman pe seama desculților sanmarinezi, specialiști în turism și filatelie…

Așa suntem noi specialiști în a ne fura căciula. Nu doar în fotbal…