J.0. Ziua 12. Fair-play-ul Marianei Bitang și nebunia lui Usain Bolt

…Miercuri 8 august. Ar trebui să discut despre performanțele reprezentanților noștri la Olimpiada londoneză. Numai că ele au lipsit cu desăvârșire, astăzi. Nici măcar talentata moldoveancă Bianca Perie, din Roman, pe care confratele Andi Vilara mi-o propunea pentru o medalie la Olimpiadă, acum trei ani, nu s-a calificat în finala de la aruncarea ciocanului. Epilog trist la aventura atletismului nostru la Olimpiadă, acolo, unde a scris, cândva, istorie de aur…

…Și, “dacă dragoste nu e, nimic nu e”, vorba cântecului de succes al lui Dan Bitman, și el conectat la Olimpiadă. Pentru marele public, dragostea înseamnă rezultate, spectacol. Chestiile acelea cu “nota de plecare” sau “nota la exercițiu”, care ne-au aurzit în ultimele zile la gimnastică, sunt pentru arbitrii. Eu mă numesc privitor ca la spectacol, ca să nu zic teatru…

…În lipsa rezultatelor din arena recordurilor, o medalie de aur pentru distinsa Mariana Bitang, nu doar o antrenoare de Legendă, alchimista gimnasticii românești alături de Octavian Belu, dar și de Bella și Marta Karoly. Ieri, în noaptea noastră de argint de la Londra, în timp ce unii țuțeri nu strigau, empiric, decât că arbitrii ne-au furat “bronzul” la bârnă, doamna Mariana Bitang a intervenit fără dubii: “Nu aveam de ce să facem nicio contestație. N-am avut un exercițiu foarte bun Noi am greșit exercițiul, noi a trebuit să plătim!”… Și cum nu era suficientă această chemare la normalitate, la Adevăr, doamna Mariana Bitang a mai dat o palmă bișnițarilor de cuvinte, de scandal căutat, inventat, fitiliștii care turuiau că dublul nostru de platină rară Belu-Bitang și-a anunțat, supărat, retragerea de la cârma gimnasticii românești: “N-am spus niciodată că plec de la lot!… Că avem un noi proiect pe care vrem să-l discutăm cu COSR este altă discuție!”. Sărut-mâna, minunată Doamnă Bitang! Și mulțumim pentru tot Frumosul pe care ni l-ați oferit. Suntem optimiști, dacă vă știm, împreună cu Octavian Belu, în uzina de metale prețioase de la Deva…

…În noaptea asta, Fulgerul din Jamaica, Usain Bolt, a câștigat, alergând zâmbind, și o serie simifinală la 200 m. Totul normal, Supersonicul vrea și medalia supremă la 200 m. Campionul olimpic la suta de metri, la Beijing șI Londra, a șocat, însă, autopropunându-se, de fapt, ca…fotbalist la Manchester United! Într-un interviu din publicația britanică “The Sun”, regele vitezii i-a transmis lui Sir Alex Ferguson, textual: ”Nu glumesc! Dacă m-ați chema să dau o probă de joc, ar fi imposibil să refuz. Nu aș accepta, dacă nu aș fi convins că sunt suficient de bun. Sunt un fotbalist destul de bun și știu că aș putea face diferența pe teren. Aș fi cel mai rapid jucător de la Manchester United! După Olimpiadă, mai rămân câteva zile la Londra”… Nu știu dacă Sir Alex Ferguson îl va căuta pe fenonemul Usain Bolt. Mă tem să nu-l titularizeze, imediat după Olimpiadă, Gigi Becali, la Steaua…

…Am amintit, instinctiv, de fotbal, sport pentru mine în umbra Olimpiadei în această vară. Cum n-am avut concurenți, în finalele atletice, de seară, la Londra, am mai butonat și pe meciurile de fotbal din acest 8 august. Dramă mare, la Piatra Neamț, unde joacă meciurile de acasă F.C. Vaslui, cea care, acum o săptămână, reușise un surprinzător 1-1, la Istanbul, cu titrata, bogata Fenerbahce. Numai că în noaptea asta, turcii i-au umilit, aproape de Podul Înalt, pe urmașii lui Ștefan cel Mare, este drept, o adevărată legiune străină. Fenerul a deschis rapid scorul, Vasluiul lui Peneș Curcanul a egalat, dar după egalul de la pauză, ienicerii și spahii veniți dinspre  Bosfor și-au măcelărit adversarul: 4-1 (1-1), rezultat de toată rușinea, scor care a depins mult de ratarea penalty-ului, la 1-1, imediat după pauză, de zurbagiul N’Doye și de olandezul turcilor, Kuyt, autor a două goluri de maestro. Acest 1-4 de toată tristețea ar trebui să-l convingă pe amicul Adrian Porumboiu, fost arbitru de elită, azi afacerist potent. să spună, în sfârșit: “Stop fotbal!”. Dragă Adrian, ai aruncat vagoane de bani pe atâtea mârțoage, care nu ți-au adus nicio bucurie supremă. Orgolios, cum te știu, gândesc că ar fi mai bine să investești în industria filmului, acolo unde feciorul tău cel mare, Corneliu Porumboiu, înseamnă un nume de respect, astăzi, în lumea cinematografiei mondiale. Argumentul meu este simplu: flăcăul tău cel mare a triumfat, de două ori, la Cannes, în timp ce plăieșii tăi multinaționali s-au făcut de “desene animate” cu acest 1-4 în fața Fenerului, o echipă bună, dar nu de top european… Tot în această seară, CFR Cluj (cu numai trei români în echipă!?!) a obținut viza să meargă mai departe în Liga Campionilor, liga bogaților, învingând, în Cehia, pe modesta Liberec, cu 2-1, după acel 1-0 de sub Feleac. Un lucru ciudat și trist: primul meci european, din această ediție, al campioanei României, CFR Cluj, n-a fost transmis de nicio televiziune cu acoperire națională!?!

…Bine că, mâine, ne întoarcem fața spre Olimpiadă. C2 și K4, ultimele noastre speranțe de medalii la caiac-canoe. Mai avem nevoie de aur, argint și bronz. Pentru dragostea noastră de sport, de frumos,de viață…

Mondialul African. Viva Mexico!

…Gala Africană a intrat ȋn zodia „bombelor”! Miercuri, Spania ȋnvinsă ȋn premieră de elveţieni. Joi, ȋn noapte, acest 2-0 eclatant al mexicanilor contra Franţei este o „bombă” atomică, o victorie absolut istorică pentru azteci. Prima din lunga istorie a ȋnȃlnirilor cu „cocoşul galic”, ȋncepută la 13 iulie 1930, la Montevideo, cȃnd Franţa şi Mexic au jucat ȋntȃiul meci al Cupei Mondiale: 4-1 (3-0) pentru europeni. De atunci, nicio victorie aztecă, numai un egal! Iar acum, Victorie de Vis. Numai pentru cine n-a văzut meciul, acest 2-0 ȋnseamnă una dintre mega-bombele din toată istoria Cupei Mondiale. Altfel, un triumf minunat al aztecilor, trimiţȃnd ȋn istorie la luptătorii lui Moctezuma şi la Războaiele Florilor. O victorie nu doar meritată, ci şi argumentatǎ printr-un joc dezinvolt, grupat, gȃndit şi agresiv, cu un evantai ofensiv de mare spectacol, de la veteranul Blanco, de 37 de ani, cel care a transformat penalty-ul de 2-0 (ȋn 79’), la tȃnărul de 22 de ani, Chicarito Javier Hernandez, nu numai jucătorul care a deschis scorul, ȋn 65’, ci şi omul ȋnregimentrat la Manchester United de Sir Alex Ferguson! Iar dacă „cocoşii verzi” ai inteligentului Javier Aguirre merită toate onorurile, „cocoşul galic” al lui Domenech, toată dezaprobarea.

…Franţa de la acest Mondial African repetă istoria sa jalnică a Mondialului Asiatic. Acum 8 ani, plecaţi ȋn „Ţara Soarelui Răsare”, ȋn postura de campioni ai lumii, băieţii din Hexagon au trăit ruşinea, tot ȋn grupa A, să nu reuşescă decȃt un singur punct (0-0 cu Uruguay, ca şi acum!), fără să poată ȋnscrie vreun gol (0-1 cu Senegal, 0-2 cu Danemarca), meteahnă oferită şi la acest turneu, din care mai are de jucat un meci, unul doar de trecut timpul, cu sud-africanii. Franţa a oferit, ȋn acest turneu, acelaşi joc ȋmbătrȃnit, fără vreo idee, dezarticulat, apatic, cu un antrenor demult depăşit de situaţíe, a cărui imagine din ultimul sfert de oră trimitea cu gȃndul la titlul unui roman de Dostoievski. La drept vorbind, penibilul jalnicei trupe a mediocrului Raymond Domenech este rezultatul logic al miopiei federalilor francezi, ceea ce ar trebui să reprezinte un S.O.S şi pentru altă federaţie, cea de la Bucureşti! Sincer să fiu, nu cred că Franţa a fost ajunsă de „blestemul irlandez” pentru henţul prin care Henry (ţinut tot rezervă!) a marcat, ȋn returul „barajului”, golul calificării la Mondialul African. Decăderea imperiului francez, ȋn fotbal, fireşte, de la campioană şi finalistă mondială la o Cenuşăreasă a fotbalului este rodul unui mănunchi de cauze serioase şi reprezintă o temă de meditaţíe şi pentru diriguitorii soccerului romȃnesc, aflat ȋn comă. Cum o cale de urmat poate fi şi frumoasa aventură a mexicanilor, care, din 1986, cu o excepţíe, au tot trecut de grupele Mondialelor!

…Viva Mexico! Este noaptea istorică a aztecilor! Cred de cȃnd se ştiu ȋn steaua lor, de ţară mică, dar demnă, animată de un suflet uriaş. Deloc ȋntȃmplător, azi-noapte, au reuşit să ȋnvingă ȋn premieră o mare forţă a fotbalului mondial. Chiar dacă minunaţíi mexicani s-au trezit ȋn faţă cu umbra Franţei. Pe care n-ar fi recunoscut-o nici Napoleonii şi nici toţí muschetarii istoriei sale bogate…

*O variantă a acestui material a fost postată pe blogul sportvox.ro