Arhivă

Arhivă pentru august, 2012

J.O. Final de poveste. America-Number One, România-reîntoarcere în 1952 și aterizarea pe “istoricul” loc 27 !?!

august 14, 2012 Comments off

…Olimpiada XXX a intrat în istorie. Sufletul îmi râde, îmi plânge… Mi-am luat concediu să urmăresc de acasă Olimpiada de la Londra. Cel mai frumos concediu al meu din ultimul deceniu. Cinci zile la mare, la Neptun, la intima Casă a Scriitorilor, unde am întâlnit, din păcate, foarte puțini meșteșugari ai cuvântului… Trei zile la Cota 1400, cu escală de vis la Cota 2.000 și plonjon la Pârâul Rece, Bran, Poiana Brașov… Și, mai ales, 17 zile de Olimpiadă!… În această dimineață m-am trezit tare trist. Nu mai am program de noapte, nu mai am izvor de fericire. Mă simt mai sărac, astăzi, 13 august, în prima zi fără Olimpiadă…

…Ultima zi, duminică 12 august, a fost fabuloasă! Un regal sublim în finalele de handbal (Franța-Sudia 22-21, la băieți), baschet (SUA-Spania 107-100, ce chin pentru dream team!), polo pe apă (Croația-Italia 8-6, aur istoric pentru croați) și uluitorul meci de la volei masculin, unde marea echipă a Braziliei a condus cu 2-0, la seturi, a avut două mingi de meci-aur (!!!), dar…a ajuns, incredibil, imposibil pentru mulți, pe treapta de argint, revenirea Rusiei fiind absolut de domeniul fanteziei!… Adaug, aici, victoria istorică a Mexicului, la fotbal, cu 2-1, în fața galacticilor brazilieni (la fete, naționala SUA s-a revanșat, îmbrăcându-se în aur!), triumful ștafetei 4 x 400 metri a liliputanului Bahamas în fața uriașului SUA. Și câte alte surprize de ecou care au sporit farmecul acestei Olimpiade!…

…Oricum, SUA a sprintat suberb pe final de Festival al Sporturilor și s-au desprins în Loja de aur, după ce au adunat 46 de medalii din cel mai prețios metal, dintr-un total de 104. Cu 10 locuri I mai mult decât la Beijing (unde gazda, China, și-a adjudecat locul I cu 51 de medalii de aur dintr-un total de 100!) . Pe treapta a III-a a clasamentului general pe medalii, Marea Britanie, cu 29 de medalii din aur, 17 de argint, 19 de bronz. Pentru mulți, a fost vorba de “partea leului”, ca țară gazdă. Exceptând o medalie de aur, la box, nemeritată, britanicii s-au prezentat exemplar, cele 70 de milioane de lire afectate pregătirii sportivilor reprezentând o cauză importantă. Și, să nu uităm, acum patru ani, la Beijing, britanicii au terminat pe locul IV, sub Rusia, cu 19 de medalii de aur!…

…Am amintit de aurul englezilor, la box, datorat arbitrilor. Cavalerii dreptății au reprezentat, la Londra, umbra groasă a acestei Olimpiade încântătoare. Furturi, jafuri ca în codru, nu doar la box (cei doi reprezentanți ai noștri, Juratoni, la băieți, și Mihaela Lăcătușu au plătit și ei tribut!), ci și la scrimă (lumea-ntreagă a fost șocată de lacrimile coreencei jefuite de aur!), gimnastică, haltere, judo, handbal (rușinos arbitrajul franțuzoaicelor în finala feminină, când au fost a 8-a jucătoare norvegiană, prăduind scandalos brava națională a Muntenegrului!)…

… East Side Story, din Londra, și-a tras ultima cortină. Ceremonie de adio în stil britanic, fascinantă ca și uvertura din 27 iulie. Acum, este ora analizelor. Refuz cifrele. Rămân cu sublimul recordurilor, de frumos, de fascinație din fiecare zi olimpică. 17 zile care m-au rupt de mizeria din jurul meu, dintr-o Românie care se înfundă tot mai mult, mai dureros, mai fără perspectivă în haos, ură, minciună… Puțini au înțeles că Olimpiada este un dar divin pentru a ne face mai buni…

…România este mai mult criticată, decât lăudată, după aceste Jocuri Olimpice. Am adunat doar 9 medalii, și numai două de aur! Bilanț căruia specialiștii i-au și găsit locul în istoria participării noastre la J.O. Și concluzia este dureroasă: am avut tot două medalii de aur la Olimpiada de la Tokyo 1964, numai că, atunci, bilanțul general era de 12 medalii (2 aur, 4 argint, 6 bronz), deci superior Londrei 2012. Pragul de jos a fost atins, însă, la Helsinki, în 1952, când sportivii tricolori n-au izbutit decât 4 medalii, 1 aur, 1 argint, 2 bronz!… Acum, peste drum de Canalul Mânecii, ne-am trezit reântorși în timp cu…60 de ani! Cu cele 9 medalii, dintre care doar două de aur, delegația de 103 reprezentanți ai speranțelor, viselor noastre la J.O. a terminat pe locul…27, unul absolut dureros de “istoric”! Pentru că așa ceva nu s-a mai întâmplat în întreaga noastră istorie olimpică!

… Privesc cifrele și nu mai am ce comenta. Cele mai puține medalii-4, Helsinki 1952. Cele mai multe-53 (dintre care 20 de aur!), Los Angeles 1984, cu precizarea necesară că URSS și celelalte țări comuniste au boicotat Olimpiada californiană și nu s-au prezentat! Ca atare, recolta de aur 24 de karate este cea de la Montreal 1976, nu doar Olimpiada Nadiei cu prima notă de 10 din istoria gimnasticii feminine, dar și cu 27 de medalii (4 aur, 9 argint, 14 bronz)! Am trecut de cota 20 medalii la Moscova-1980 (25 de metale prețioase, tot în condiții aparte) și Seul-1988 (24 de medalii). Cât privește participarea României la Olimpiadele din acest Mileniu, bilanțul este următorul: Sydney 2000, 26 de medalii (11 aur, 6 argint, 9 bronz); Atena 2004, 19 medalii (8, 5, 6); Beijing 2008, 8 medalii (4, 1, 3); Londra 2012, 9 medalii (2,5,2). Căderea este vizibilă…

…Lumea s-a mișcat nebun și pe plan olimpic. Din nefericire, noi am tot alunecat. O cădere liberă care ne-a dus pe… locul 27 în clasamentul cu cele 85 de țări medaliate!!! În 1952, la Helsinki, am terminat pe locul 23. În 1956, la Melbourne, pe locul…9 (5 aur, 3 argint, 5 bronz), la Roma 1960-locul 11, Tokyo 1964-loc 14, Mexico City-1968-loc 12, la Munchen 1972-poziția 13, Montreal 1976-loc 9, Moscova 1980-loc 7, Los Angeles 1984-poziția a II-a!, Seul 1988-loc 8, Barcelona 1992-loc 14, Atlanta 1996-loc 14, Sydney 2000-loc 11, Atena 2004-loc 14, Beijing 2008-loc 17, Londra 2012-…poziția 27 !?!

…A fost o Olimpiadă sub așteptări, sub promisiuni pentru ambasadorii noștri. Multe decepții, atletism, kaiac-canoe, canotaj, scrimă fete, gimnastică băieți etc. Au și început să cadă capete. Antrenorii Mircea Roman (canotaj), Igor Lipalit (canoe), Dan Podeanu (scrimă), Istvan Kovacs (polo) și-au dat demisia. Alchimiștii Belu-Bitang așteaptă o discuție serioasă despre viitor cu COSR. Care Comitet Olimpic Sportiv Român cere să răspundă numai el de toate sporturilr (firește, fără statul în stat-fotbal!). Este o idee care trebuie încercată. Chiar dacă în Italia n-a prea dat rezultate…

…Tuturor celor care critică, pe alocuri cu reflex de mânie proletară (inclusiv în mass-media!), nu le pun decât o simgură întrebare: cum este societatea pe care o reflectă sportul românesc?! Cu singuranță, mult, enorm de mult, sub valoarea celor 9 (nouă) medalii olimpice!… Sportul nu este decât o oglindă fidelă a societății în care există…

…Azi-dimineață, medaliații români s-au trezit cu noaptea pe umeri, pe Tamisa, să prindă cursa de avion pentru a se întoarce, mândri, acasă… Acasă, pe seară, la Cotroceni, li s-au înmânat ordine. Sportivilor medaliați, antrenorilor lor, conducătorilor de federații. N-am înțeles de ce primului nostru medaliat cu aur la această Olimpiadă, tiristul Alin George Moldoveanu, i s-a dat un ordin inferior Sandrei Izbașa (aur) și Cătălinei Ponor (argint)!?! Sau de ce minunatele noastre fete de argint Corina Căprioriu (judo) șI Roxana Cocoș (haltere) au primit ordine inferioare?!… Totuși, în această seară a olimpicilor români, premierul Ponta a făcut o declarație de pus pe pagina I a tuturor ziarelor: “Având în vedere cât de puțin au făcut autoritățile în această țară pentru sportivii ei, pot spune că bilanțul de nouă medalii înseamnă o minune!”. Iar minunile nu se repetă, sunt sigur…
…În această seară, au început pregătirile pentru Olimpiada 2016, de la Rio de Janeiro. Coborâm sub locul 27 sau urcăm, acolo unde merităm?! Este o întrebare pentru conducerea acestei țări scufundată în haos, ură, minciună…

…Cred că nu poate exista concluzie mai nimerită pentru Jurnalul meu olimpic, decât publicarea clasamentului general pe medalii. Nu este un top oficial, dar sunt sigur că această ierarhie vă oferă atâtea teme de meditație, de discuție, de întoarcere în…Viitor!

CLASAMENTUL GENERAL PE MEDALII

1. SUA 46 medalii de aur 29 de argint, 29 de bronz, total: 104
2. China 38, 27, 23= 88
3. Marea Britanie 29, 17, 19= 65
4. Rusia 24, 26, 32=82
5. Coreea de Sud 13, 8, 7=28
6. Germania 11, 19, 14=44
7. Franța 11, 11, 12=34
8. Italia 8, 9, 11=28
9. Ungaria 8, 4, 5=17
10. Australia 7, 16, 12= 35
11. Japonia 7, 14, 17=38
12. Kazakhstan 7, 1, 5=13
13. Olanda 6, 6, 8=20
14. Ucraina 6, 5, 9 =20
15. Noua Zeelandă 6, 2, 5=13
16. Cuba 5, 3, 6=14
17. Iran 4, 5, 3=12
18. Jamaica 4, 4, 4=12
19. Cehia 4, 3, 3=0
20. RPD Coreea 4, 0, 2=6
21. Spania 3,10, 4=7
22. Brazilia 3, 5, 9=17
23. Africa de Sud 3, 2, 1= 6
24. Etiopia 3, 1, 3=7
25. Croația 3, 1, 2=6
26. Belarus 2, 5, 5=12
27. ROMÂNIA 2, 5, 2=9
28. Kenya 2, 4, 5=11
29. Danemarca 2, 4, 3=9
30. Azerbaidjan 2, 2, 6=10
Polonia 2, 2, 6=10
32. Turcia 2, 2, 1= 5
33. Elveția 2, 2, 0=4
34. Lituania 2, 1, 2 =5
35. Norvegia 2, 1, 1=4
36. Canada 1, 5, 12=18
37. Suedia 1, 4, 3=8
38. Columbia 1, 3, 4=8
39. Georgia 1, 3, 3=7
Mexic 1, 3, 3= 7
41. Irlanda 1, 1, 3=5
42. Argentina 1, 1, 2=4
Serbia 1,1, 2=4
Slovenia 1,1, 2=4
45. Tunisia 1,1,1=3
46. R. Dominicană 1, 1, 0=2
47. Trinidad Tobago 1, 0, 3=4
Uzbekistan 1,0, 3=4
49. Letonia 1, 0, 1=2
50. Algeria 1, 0, 0=1
Bahamas 1, 0, 0=1
Grenada 1, 0, 0=1
Uganda 1, 0, 0=1
Venezuela 1, 0, 0=1
55. India 0, 2, 4=6
56. Mongolia 0, 2, 3=5
57. Thailanda 0, 2, 1=3
58. Egipt 0, 2, 0=2
59. Slovacia 0, 1, 3=4
60. Armenia 0, 1, 2 =3
Belgia 0, 1, 2= 3
Finlanda 0, 1, 2=3
63. Bulgaria 0,1,1= 2
Estonia 0, 1, 1=2
Indonesia 0, 1, 1=2
Malaysia 0,1,1=2
Puerto Rico 0, 1, 1=2
Taipei 0, 1, 1=2
69. Botswana 0, 1, 0=1
Cipru 0, 1, 0=1
Gabon 0, 1, 0=1
Guatemala 0, 1, 0=1
Muntenegru 0, 1, 0=1
Portugalia 0, 1, 0=1
75. Grecia 0, 0, 2= 2
Moldova 0, 0, 2=2
Qatar 0, 0, 2=2
Singapore 0, 0, 2=2
79. Afganistan 0, 0, 1=1
Arabia Saudită 0, 0, 1=1
Bahreim 0, 0, 1=1
Hong Kong 0, 0, 1=1
Kuwait 0, 0,1=1
Maroc 0, 0, 1=1
85. Tajikistan 0, 0, 1=1

…La Londra, fost-au 204 participante. 85 au câștigat medalii. Și noi printre ele. Sincer, ce vă spune acest clasament?…

J.O. Penultima zi. “Viva Mexico”, pe Wembley, “Ole” Messi, la București!

august 11, 2012 Comments off

…Azi-noapte, am rumegat greu eșecul ștafetei americane la 4 x 400 m., când ultimul schimb al yankeilor părea scos dintr-un azil de bătrâni și obligat să alerge. Și am decretat, în miez de noapte, că triumful ștafetei micuțului stat Bahamas asupra marilor favoiriți americani înseamnă cea mai mare surpriză a Olimpiadei de la Londra!…

…M-am înșelat! Astăzi, în 11 august, pe Wembley (nu legendarul, căci acesta, pe care s-a jucat, astăzi, este un stadion nou, fără poezia Istoriei și… Legendelor!), în această sâmbătă, penultima zi a Jocurilor Olimpice, a explodat cea mai mare “bombă”: Mexic a cucerit prima sa medalie de aur, învingând, în finala turneului de fotbal (nu de lupte de cocoși!) favorita 1000 la 1000, titrata, bogata, poate prea îngâmfata reprezentativă a Braziliei! Și nu doar cele 115 milioane de azteci din Mexic, dar și milioanele de mexicani din America, din lume și-au ridicat bucuria în cântec de suflet: „Viva Mexico!”… Cânt și eu, la București, sub ploaie, cu gândul la însorita Baja californiană, la Tijuana, de cum treci de San Diego, locuri admirate pe vremea legendarului (pentru noi, românii!) World Cup ’94, din SUA… La Miami, Ducu și Karina chiuie de fericire, cred că au și pus grătarul la foc, pe marginea piscinei, să curgă berea, Corona, Salitos, Tecate, în valuri, într-o noapte de vis! Regret, în aceste clipe, că nu sunt cu ei, sunt, însă, cu tot sufletul acolo…

…Cine n-a urmărit meciul la TV și vede rezultatul, 2-1 (1-0) pentru azteci, crede că este vorba despre o greșeală de corectură! Numai că este o miraculoasă Victorie uriașă, absolut meritată de echipa inteligentului strateg Luis Fernando Tena, un meci-lecție pentru toate echipele mici, inclusiv pentru românul Victor Pițurcă! Mexicanii au deschis scorul în secunda 30, prin Peralta, vârful care avea să puncteze și în min.75, după două bare, pe contraatacuri tăioase, în plin asalt orb al Reginei fotbalului mondial. Că Hulk avea să înscrie golul de consolare pentru brazilieni, în primul minut din cele trei de prelungiri, n-a schimbat cu nimic această partidă istorică. Ambițioșii, dar și inteligenții mexicani, cu o echipă-acordeon, în defensivă și la mijloc, cu un pressing ucigător și sublimă dăruire, au făcut din Galaxia braziliană o trupă de anonimi, amețită de driblingurile și raidurile celor pe care, probabil, superstarurile i-au privit prea de sus. Mediatizatul Neymar, prea umflat de regia impresarilor în cârdășie cu unii ziariști, s-a cam făcut de zâmbete amare, milionarii Oscar, Marcelo, Juan, Rafael, Pato, D.Silva au devenit o trupă de anonimi, pierduți în mecanismul infernal al formației Mexicului, autoarea celei mai mari surprize de la Olimpiada XXX!

…Nu poți să lauzi pe cineva dintr-o echipă care, în acest 11 august, a intrat în Legendă. Antrenorul Tena merită, categoric, un bonus de mare strateg, ca și uluitorul portar Corona, cel care, împreună cu “diavolul” aztec Peralta, a pus primele nestemate la Coroana din aurul olimpic! Un aur pentru care alții ar fi dat o duzină de medalii de la sporturi necunoscute marelui public. Un aur care a ridicat moral Mexicul mult peste cota 36, la care se află când scriu, loc la care au contribuit alte trei medalii (2 argint, 1 bronz) aduse de săriturile în bazin și cele două de bronz (1 argint, 1 bronz) la tir cu arcul!…

…Și, dacă tot privim clasamentul pe medalii de la Londra, la ora când scriu, SUA s-a distanțat pe treapta întâi, cu 98 de medalii, dintre care 42 de aur! În ciuda “sindromului China”, cu 82 de medalii (37 de aur). Cât despre România, cu 9 medalii (2-aur, 5-argint, 2-bronz), ea a tot coborât. E pe locul 25. Și încă se mai dau medalii. Nu și pentru noi…

…La puțin timp după ce, pe Wembley, lumea fotbalului cânta în extaz “Viva Mexico”, la București, pe “Național Arena” (cu un gazon jenant!, și tribune entuziaste, cu locuri goale, totuși!) un amical de lux. Supertereștrii de la Barcelona (care vor începe campionatul peste opt zile), cu Messi în frunte, au venit pentru un amical de cinci stele (pentru noi!) cu Dinamo. Eveniment, cu un oaspete atât de mare pentru un fotbal ajuns atât de mic, cum este cel românesc!). La care nu puteau să nu se bulucească (nu-i așa?!) așa-zisele noastre VIP-uri, așa-ziși ziariști fără vreo legătură cu fotbalul și cu bunul simț…

…Primul “Ole” s-a auzit la patru minute după ce arbitrul român Cristi Balaj a pornit spectacolul. Messi a trasat, dezinvolt, o diagonală în stânga protarului dinamovist Bălgrădean, mutând întâia oară tabela. Dar ce mai contează tabela (2-0, în final, mai exact în prelungiri!), într-un amical… Pun materialul pe blog și mă bucur de arta galacticilor, și gândesc ce-i în Mexic, la Miami, în California, dar și în… Brazilia, unde cred că unii au aruncat televizoarele pe geam, de atâta supărare! Astă-seară, în lumea fotbalului, se cântă “Viva Mexico!”, în ritm nebun de mariachis… Când va cunoaște și România o asemenea noapte magică, după aceea de la Sevilla ‘86?…

J.O. Ziua 13. Ghinion, doar pentru mediocri. Pentru noi, „Adio, arme!”

august 9, 2012 Comments off

… 9 august, Londra 2012. Am ajuns la Ziua a 13-a de concurs, în Olimpiada XXX. Pentru unii, zi cu ghinion. Mie mi-a purtat noroc, mai mereu, cifra 13. Nu de aceea susțin că, astăzi, ghinionul a fost doar pentru cei mediocri. Căci, în această zi, atâtea medalii, recorduri olimpice, mondiale, fascinație… Nu și pentru sportivii români. Nu au avut ghinion, ci au fost lipsiți de valoare. Acesta este adevărul, n-are sens să ne mai ascundem după cifra 13!…

…Astăzi, ultimele noastre speranțe la o medalie, două. În cursele băieților, la 1000 metri, canoe dublu și kaiac 4. Ei, băieții, în umbra fetelor și la această Olimpiadă. Din totalul nostru de nouă medalii, numai trei au fost aduse de flăcăi: un aur la tir (Alin George Moldoveanu), un argint (echipa de sabie a lui Mihai Covaliu) și un bronz la haltere (Răzvan Martin). În această dimineață, specialiștii români și iluziile noastre ne făceau să visăm la cel puțin o medalie, mai ales că „dublul” de la canoe își dăltuise numele în aurul ultimului campionat mondial!… Speranța de medalie, astăzi, nu prea ținea cont, însă, de nefasta noastră tradiție olimpică pe acest „culoar”: de 12 ani canoiștii și kaiaciștii n-au mai adus o (una) medalie! Și n-au pescuit-o, în acest 9 august, nici Alexandru Dumitrescu în barcă alături de Victor Mihalachi…

…Au plecat de pe culoarul I, ceea ce, s-a spus, a fost primul handicap, niciun echipaj pornit de lângă mal necâștigând vreo medalie, la Londra! A mai venit și startul moale al echipajului nostru, poate handicapul cel mai mare. Ușoara revenire (cum au zis comentatorii cursei!?!) a însemnat… penultimul loc în cursă… La kaiac 4 a fost și mai rău! Ultimul loc!?!
… Astăzi, ultima noastră Arcă a Bunei Speranțe s-a înecat în mediocritate… Unde ești, Ivan Patzaichin cu „flotila ta de aur”?…

…Ultima noastră utopie din această Zi 13, săritoarea în înălțime Esthera Petre. Mitul Iolandei Balaș mi-a stârnit, o clipă, imaginația. Dar, totul s-a risipit atât de rapid… Esthera a dărâmat de trei ori ștacheta, fixată la 1.90 m., ratând până și prezența în finală… Seara, s-a dus și dorul unei minuni, altă atletă, Mirela Lavric, terminând penultima în una din cele trei semifinale la 800 m. Așa încât, Adio, medalii! Știu, mai nimerit ar fi să spun, ‚Adio, arme!”, amintind de celebrul roman al lui Hemingway. Numai că, dacă remarcabilul scriitor american a avut 47 de finaluri alternative la romanul său, noi nu mai avem nicio armă pentru podium…

…Olimpiada aceasta a însemnat pentru mine și un regal al presei sportive române, chemată la un veritabil masterat în materie. Remarcabile reportajele și interviurile transmise, de la fața locului, de Cătălin Tolontan și echipa sa de la Gazeta Sportutilor. Excelente momentele de la Radio România Actualități, de atâtea ori pe zi, realizate în studioul de la București, dar și la fața locului de Mugur Corpaci, Adrian Soare, Cătălin Cârnu, Bogdan Predescu, Mihai Junea etc. Lăudabil efortul colegilor de la TVR, în duplexul București (Ionel Stoica, Tudor Furdui, Marius Mitran)-Londra (Dragoș Bocănaciu, Sorin Hobana, Emil Hossu Longhin)… Pe fază, documentat, divers, echipajul Eurosport, aflat la Londra (Nicolae Mărășescu, Cosmin Cernat) și la București (Carmen Bunaciu, Marian Drăgulescu, polivalentului Vlad Bucurescu). Din păcate, unii și-au permis prea multe banalități, au abuzat de miștouri, alții n-au fost prea atenți, câțiva certați cu fair-play-ul, logica elementară, adevărul și gramatica (nu gimnastica!) limbii române, trei-patru depășiți de eveniment (în frunte cu A.Alexoi-TVR). Chiar astăzi, la Eurosport, în timpul săriturii cu prăjina, de la decatlon, un „dublu Alexandru” ne-a obosit, chiar agasat, cu o inutilă lecție de istorie, geografie, filozofie de doi bani etc., abandonând concursul! Bine că s-a dat legătura la un alt sport, că ajungeam la „Fenomenologia spiritului” a lui Hegel sau la „Tratatul de descompunere” al lui Cioran… Ne aflăm, totuși, la Olimpiada de vară, cu filozofia și sublimul ei…

…Dacă la Olimpiadă a fost o zi tristă pentru noi, la fotbal, în schimb, Steaua (după un jenant 0-1 la București!) a călcat în picioare (3-0; scorul este mic!) echipa slovacă Spartak, chiar pe terenul ei, la Trnava, acolo unde militarii cedau, incredibil, cu 0-4, în toamna lui ’68!!! Regret că Steaua n-a învins cu 4-0, pentru o revanșă perfectă peste decenii… Oricum, delirul lui Gigi Becali a început! Ceea ce nu e bine…
…Văzând stadionul din Trnava, mi-am amintit de meciul urmărit la fața locului, în toamna lui ’71, când am fost invitat, la microfonul TVR, de inegalabilul Cristian Țopescu, la începuturile gazetăriei mele sportive. Acel duel care se uită greu, Spartak-Dinamo, când, după 0-0, la București, „câinii roșii”, cu Nunweiller III, căpitan de plai, Andrei-uluitor în poartă și „dubla” lui Doru Popescu, s-au calificat spectaculos…

…Fantastică ultima cursă a zilei, în plină noapte, 200 m. bărbați! Usain Bolt a triumfat din nou, zâmbind, sacrificând un nou record olimpic pentru a-l tachina pe colegul său de echipă Blake, aflat foarte puțin în spate!…După care, a luat un aparat foto și a început să facă poze colegilor, fotoreporterilor!…Pe scurt, extraterestul Usain Bolt, singurul atlet care și-a apărat ambele titluri (100 și 200 m.) la două Olimpiade consecutive! El este Regele Olimpiadei, împreună cu înotătorul american Michael Phelps, care, la Londra, a dus recordul absolut al medaliilor câștigate (22!) la cote astrale!… Culmea este că podiumul de la această probă de 200 m. a fost unul… jamaican (bronzul revenindu-i lui Weir)! Ceea ce a aruncat România, în clasamentul general, un loc mai jos…

…Rămânem cu nouă medalii, numai două de aur, cinci de argint și două de bronz. Deocamdată, suntem pe locul 23 în clasamentul general pe medalii, unde lider a revenit SUA. Mă tem că nu vom rezista pe această poziție 23, ce sună ca o cotă în Delta Dunării, cândva izvor de kaiaciști și canoiști…

…Olimpiada s-a terminat (din păcate!) pentru sportivii noștri! S-a terminat, totuși, frumos… Semn că ar trebui să pun punct acestui „Jurnal sentimental olimpic”, pe care l-am scris, zilnic, de la fascinanta Deschidere, cu sufletul plin de ambasadorii noștri la Londra și cu bucuria spectacolului sportiv.
….Cortina va cădea peste superba Olimpiadă XXX, duminică noapte, pe Tamisa. Acum, oarecum detașat, voi urmări, sunt sigur, un fabulos Acord final! Se și vede Rio de Janeiro 2016…

J.0. Ziua 12. Fair-play-ul Marianei Bitang și nebunia lui Usain Bolt

august 8, 2012 Comments off

…Miercuri 8 august. Ar trebui să discut despre performanțele reprezentanților noștri la Olimpiada londoneză. Numai că ele au lipsit cu desăvârșire, astăzi. Nici măcar talentata moldoveancă Bianca Perie, din Roman, pe care confratele Andi Vilara mi-o propunea pentru o medalie la Olimpiadă, acum trei ani, nu s-a calificat în finala de la aruncarea ciocanului. Epilog trist la aventura atletismului nostru la Olimpiadă, acolo, unde a scris, cândva, istorie de aur…

…Și, “dacă dragoste nu e, nimic nu e”, vorba cântecului de succes al lui Dan Bitman, și el conectat la Olimpiadă. Pentru marele public, dragostea înseamnă rezultate, spectacol. Chestiile acelea cu “nota de plecare” sau “nota la exercițiu”, care ne-au aurzit în ultimele zile la gimnastică, sunt pentru arbitrii. Eu mă numesc privitor ca la spectacol, ca să nu zic teatru…

…În lipsa rezultatelor din arena recordurilor, o medalie de aur pentru distinsa Mariana Bitang, nu doar o antrenoare de Legendă, alchimista gimnasticii românești alături de Octavian Belu, dar și de Bella și Marta Karoly. Ieri, în noaptea noastră de argint de la Londra, în timp ce unii țuțeri nu strigau, empiric, decât că arbitrii ne-au furat “bronzul” la bârnă, doamna Mariana Bitang a intervenit fără dubii: “Nu aveam de ce să facem nicio contestație. N-am avut un exercițiu foarte bun Noi am greșit exercițiul, noi a trebuit să plătim!”… Și cum nu era suficientă această chemare la normalitate, la Adevăr, doamna Mariana Bitang a mai dat o palmă bișnițarilor de cuvinte, de scandal căutat, inventat, fitiliștii care turuiau că dublul nostru de platină rară Belu-Bitang și-a anunțat, supărat, retragerea de la cârma gimnasticii românești: “N-am spus niciodată că plec de la lot!… Că avem un noi proiect pe care vrem să-l discutăm cu COSR este altă discuție!”. Sărut-mâna, minunată Doamnă Bitang! Și mulțumim pentru tot Frumosul pe care ni l-ați oferit. Suntem optimiști, dacă vă știm, împreună cu Octavian Belu, în uzina de metale prețioase de la Deva…

…În noaptea asta, Fulgerul din Jamaica, Usain Bolt, a câștigat, alergând zâmbind, și o serie simifinală la 200 m. Totul normal, Supersonicul vrea și medalia supremă la 200 m. Campionul olimpic la suta de metri, la Beijing șI Londra, a șocat, însă, autopropunându-se, de fapt, ca…fotbalist la Manchester United! Într-un interviu din publicația britanică “The Sun”, regele vitezii i-a transmis lui Sir Alex Ferguson, textual: ”Nu glumesc! Dacă m-ați chema să dau o probă de joc, ar fi imposibil să refuz. Nu aș accepta, dacă nu aș fi convins că sunt suficient de bun. Sunt un fotbalist destul de bun și știu că aș putea face diferența pe teren. Aș fi cel mai rapid jucător de la Manchester United! După Olimpiadă, mai rămân câteva zile la Londra”… Nu știu dacă Sir Alex Ferguson îl va căuta pe fenonemul Usain Bolt. Mă tem să nu-l titularizeze, imediat după Olimpiadă, Gigi Becali, la Steaua…

…Am amintit, instinctiv, de fotbal, sport pentru mine în umbra Olimpiadei în această vară. Cum n-am avut concurenți, în finalele atletice, de seară, la Londra, am mai butonat și pe meciurile de fotbal din acest 8 august. Dramă mare, la Piatra Neamț, unde joacă meciurile de acasă F.C. Vaslui, cea care, acum o săptămână, reușise un surprinzător 1-1, la Istanbul, cu titrata, bogata Fenerbahce. Numai că în noaptea asta, turcii i-au umilit, aproape de Podul Înalt, pe urmașii lui Ștefan cel Mare, este drept, o adevărată legiune străină. Fenerul a deschis rapid scorul, Vasluiul lui Peneș Curcanul a egalat, dar după egalul de la pauză, ienicerii și spahii veniți dinspre  Bosfor și-au măcelărit adversarul: 4-1 (1-1), rezultat de toată rușinea, scor care a depins mult de ratarea penalty-ului, la 1-1, imediat după pauză, de zurbagiul N’Doye și de olandezul turcilor, Kuyt, autor a două goluri de maestro. Acest 1-4 de toată tristețea ar trebui să-l convingă pe amicul Adrian Porumboiu, fost arbitru de elită, azi afacerist potent. să spună, în sfârșit: “Stop fotbal!”. Dragă Adrian, ai aruncat vagoane de bani pe atâtea mârțoage, care nu ți-au adus nicio bucurie supremă. Orgolios, cum te știu, gândesc că ar fi mai bine să investești în industria filmului, acolo unde feciorul tău cel mare, Corneliu Porumboiu, înseamnă un nume de respect, astăzi, în lumea cinematografiei mondiale. Argumentul meu este simplu: flăcăul tău cel mare a triumfat, de două ori, la Cannes, în timp ce plăieșii tăi multinaționali s-au făcut de “desene animate” cu acest 1-4 în fața Fenerului, o echipă bună, dar nu de top european… Tot în această seară, CFR Cluj (cu numai trei români în echipă!?!) a obținut viza să meargă mai departe în Liga Campionilor, liga bogaților, învingând, în Cehia, pe modesta Liberec, cu 2-1, după acel 1-0 de sub Feleac. Un lucru ciudat și trist: primul meci european, din această ediție, al campioanei României, CFR Cluj, n-a fost transmis de nicio televiziune cu acoperire națională!?!

…Bine că, mâine, ne întoarcem fața spre Olimpiadă. C2 și K4, ultimele noastre speranțe de medalii la caiac-canoe. Mai avem nevoie de aur, argint și bronz. Pentru dragostea noastră de sport, de frumos,de viață…

J.O. Ziua 11. “Aurul” Cătălinei Ponor și blestemul ultimei secunde!

august 7, 2012 Comments off

…Marți 7 august. A 11-a Zi de medalii. Nu cred, nici acum, la vreo patru ore după ce s-a tras cortina în Templul gimnasticii, că n-a fost o zi de aur pentru noi. Am participat la ultimele două aparate (bârnă și la sol) în concursul feminin, cu trei speranțe, mezina Larisa Iordache și două Regine din istoria olimpice Olimpiadei. Văd și acum triumful, vis destrămat dureros, la sol, unde aurul a avut străluciri românești la ultimele două ediții: Cătălina Ponor-Atena 2004; Sandra Izbașa -Beijing 2008. Trei sportive în concurs, la două aparate și numai o singură medalie, Argint pentru Cătălina Ponor, la sol!

…Cătălina a avut un exercițiu excelent la sol, ca o revanșă pentru retragerea medaliei de bronz după câteva minute, în urma contestației depusă pentru americanca Alexandra Raisman de antrenorul ei…  românul Mihai Breștean, azi în stafful yankeilor! Contestație pentru că arbitrii n-au luat în calcul modificarea notei de plecare a Alexandrei Raisman. Contestație acceptată, ceea ce a făcut ca americanca să fie la egalitate cu sportiva noastră Cătălina Ponor. Ajunși în acest moment, arbitrii au făcut departajarea după nota pentru execuție, care a avantajat-o pe reprezentanta SUA! Nedrept, aș spune, descalificant pentru arbitrii care n-au văzut că nota de plecare era schimbată! Cred că lucrul cel mai corect era un bronz pentru ambele minunate gimnaste: Cătălina Ponor și Alexandra Raisman…

…”Bronzul” acesta, retras de arbitrii, a însemnat pentru Cătălina Ponor, cea care urma să câștige Arginul la sol, o medalie de…Aur. Aur moral pe care nu-l pot cuceri și purta decât sportivii de Legendă. Iar Cătălina Ponor este un asemenea mesager al Zeilor printre noi, muritorii avizi de autodepășire. Când a fost întrebată de ziariști cum comentează retragerea medaliei de bronz în urma contestației, Cătălina Ponor a răspuns simplu, sincer: “Nu pot eu comenta acest lucru. Eu trebuia să-mi fac mai bine exercițiul pe bârnă!”. Superbă atitudine!…

…Finala de la bârnă am urmărit-o la radio. Dimineața, în cea mai arzătoare zi din România, am plecat din răcoarea de la Cota 1400 într-un mini-turneu sentimental, trecând pe la Pârâul Rece (ultima vacanță de student), Bran (arhiplin de turiști), Predeluț (unde mi-am văzut cei peste 40 de brăduții sădiți, în urmă cu 6-7, ani sprijinind, acum, falnici, cerul!), Poiana Brașov (unde am făcut atâtea reportaje cu Naționala de fotbal). N-am mai ajuns în timp la București, să-mi iau locul în loja de telespectator fericit, așa încât am prins bătălia de pe “bârnă” pe când eram la Săftica. Mi s-a strâns sufletul când Mihai Junea, gazetar competent și corect, a zis pe post, din sala de concurs de la Londra: “Americanca Raisman a avut un exercițiu curat și n-ar fi exclus să o depășească pe Cătălina Ponor pe treapta a treia a podiumului”… Am chiuit de bucurie, peste câteva clipe, la volan, când Mihai Junea a strigat din tot sufletul, de la fața locului: “Medalie de bronz pentru Cătălina Ponor!”… Ca, după trei-patru minute de extaz, să primesc măciuca în moalele capului: contestația americancei a fost acceptată și bronzul i-a fost retras Cătălinei Ponor! O asemenea dramă am mai trăit noi în gimnastică. La Syndey, când sublimei Andreea Răducan i-a fost retrasă medalia de aur, pentru un blestemat de nurofen…

…Povestea bronzului de la bârna londoneză a făcut din Cătălina Ponor o campioană olimpică a fair-play-ului. Ea a recunoscut că trebuia să-și facă mai bine exercițiul, era conștientă de cele două ezitări și pasul mare de la aterizare, cum au zis specialiștii! Câți dintre cei care au dat cu pietre imediat în arbitrii au avut o asemenea tărie de caracter?!… În acest context, laude și pentru verticalitatea confratelui Mihai Junea…

…După Aurul moral câștigat de extraordinara Cătălina Ponor (triplă campioană olimpică la Atena, dublă la Londra; îi priește, se vede, Europa!) pentru retragerea Bronzului la bârna câștigată de o chinezoaică, a venit Argintul la sol. Unde marea rivală nu i-a fost, cum ne așteptam cei mai mulți, Sandra Izbașa, ci tot americanca Alexandra Raisman, care, la exercițiul ei a primit 15,600. Când zborul măiastru al Cătălinei (cu mai multă grație, mai feminină, mai spectaculoasă!) a fost notat cu doar 15,200, sala a huiduit! Ea vibrase sub fascinația Frumosului!…

…”Solul” l-am prins la televizor. Am crezut până la ultima concurentă că vom avea două medalii la acest aparat. Căci ultima sportivă era Sandra Izbașa, cea care, tot ca închizătoare de concurs, a descoperit aurul la sărituri. Sandra a dansat încântător pe covorul fermecat, frumoasă și grațioasă, numai că a venit ultima secundă, și visul s-a convertit subit în coșmar, minunata Sandra și-a lovit genunchii de covorul suferințelor, tălpile i-au tremurat, ca pescărușii uciși, dincolo de spațiul admis, și totul s-a năruit, și ne-a trimis în lacrimi. Lacrimi de tristețe, de neînțelegere. N-a înțeles ce s-a întâmplat nici Octavian Belu, a cărui voce o aud și acum: “N-ai mai avut energie?”. Și răspunsul Sandrei, transfigurată de înfrângere, de cădere din loja de aur pe ultimul loc al finalei: “Nu știu!”… Știu că, tot la Londra, a mai existat pentru noi o ultimă secundă cumplită, nefericită, inexplicabilă, pentru judokana Andreea Chițu, care ne-a depărtat de un aur ca și pus în vitrină. Există, se vede, un blestem al ultimei secunde, în fapt o infimă abatere de la concentrarea totală, legea necesară pentru a cuceri piscurile…

…Gimnastica feminină și-a făcut datoria pentru România: o medalie de aur-Sandra Izbașa, la sărituri; una de argint-Cătălina Ponor, la sol; una de bronz-în concursul pe Echipe. Să nu dăm cu pietre în nestematele coroanei gimnasticii noastre, cu 25 de medalii de aur, 21 de argint și 26 de bronz în istoria Olimpiadei!

…Sunt siderat, citind pe internet tot felul de bișnițari ai cuvintelor aruncând titluri șchioape –fără acoperire- doar pentru a fi citiți. După Argintul cu străluciri de aur al Cătălinei Ponor, mă șochează câteva cuvinte aruncate bolnav în pagină cu litere de-o șchioapă: “Scandalos! Nadia a apărat-o pe Cătălina Ponor la bârnă, dar ne șochează după sol!”. Ce spusese Nadia Comăneci, Regina absolută a gimnasticii mondiale? Citez declarația ei, după concursul de bârnă: “Ar fi trebuit să se acorde medalia de bronz ambelor sportive, Cătălina Ponor și Alexandra Raisman!” Absolut correct, nu doar sentimental… Și după concursul de la sol: “Degeaba ne supărăm, per total, americancele au avut evoluții mai bune decât româncele”! Am reținut eleganța Nadiei: “per total”. Pentru că performanțelor americancelor reprezintă un argument indubitabil: titlul olimpic la echipe; medalie de aur la individual compus-Gabrielle Douglas; medalie de aur la sol-Alexandra Raisman. Lăsam medaliile de argint și bronz… Și, atunci, cum își permit niște neica-nimeni să dea cu mucava în Nadia Comăneci, gimnasta care a uimit lumea-ntreagă?!…

…Mă încearcă un gust amar. Nu știm să ne bucurăm nici la succesele adevărate, într-o țară săracă, înecată în minciună. Unii vor, văd, cu orice preț, scandal (și) la lotul de gimnastică, insinuând tot felul de năzbâtii. Descalificant!

…La București, se topește lumea de arșiță, la 42 de grade Celsius, și de ură! La Londra, plouă. În rafale, pe stadioane, cu medalii în fiecare zi. Cu Argintul Cătălinei Ponor, de astăzi, România a depășit numărul de medalii culese la ultima Olimpiadă: 8! Avem, la această oră (engleză) nouă medalii, dar numai două de aur (4-la Beijing!). Patru de argint (una în China 2008) și două de bronz (3, acum patru ani). Zestre care ne găsește pe locul 21, în clasamentul celor 71 de națiuni care au izbutit medalii. Deocamdată!… În frunte, “sindromul China” a ajuns la 34 de medalii de aur (americanii, numai la 31, sunt pe locul II; pe poziția a III-a, spectaculos, Marea Britanie, cu 22 de victorii!). Zarurile n-au fost încă aruncate. Până duminică 12 august se mai pot întâmpla multe surprize. De nu ne-ar ocoli cele plăcute, că de deziluzii nu ducem lipsă…

J.O. Ziua 10. Alt duș rece…

august 6, 2012 Comments off

…Luni 6 august a început pentru noi sub semnul Speranței renăscute de marea izbândă a Sandrei Raluca Izbașa, aur la sărituri! Visam cel puțin încă o medalie și astăzi, tot la gimnastică, tot la sărituri, dar la băieți. Iluziile noastre se legau de Flavius Koczi, campionul european en titre la sărituri, gimnast de la care mulți au așteptat “marea lovitură”. Și reșițeanul a însemnat aurul nostru iluzoriu numai după ce a deschis balul, cu o medie de 15,633, și a mai sărit un britanic. După care a tot coborât în clasamentul celor opt concurenți, ca să termine Olimpiada modest: poziția a 7-a! Cum și la sol, unde ne înecase speranțele în neputință, ca și în concursul pe echipe, unde băieții noștri nu s-au calificat în finală. Un prim duș rece în această zi de 6 august, când visam să plouă cu rezultate de ecou…

…Al doilea duș rece, necalificarea echipei de polo, surclasată în ultima iluzie, 4-12 cu Serbia, cea mai jenantă înfrângere în grupa premininară, unde, excluzând primul meci, victorie cu Marea Britanie, restul a fost tăcere. Eșecuri cu reprezentativele SUA, Ungaria, Muntenegru… Degeaba s-au calificat poloiștii după aproape două decenii la Olimpiadă, dacă solii noștri au părăsit bazinul de parcă n-ar fi avut apă în piscină…

…Visam să se redreseze barca românească, numai că Iosif Chirilă a ratat și el calificarea în finală, de data aceasta la canoe simplu 1.000 m. Și, automat, în această Zi 10, înțelegem că unii au venit la Londra numai să plece cu mâna goală! Atleții, boxerii (eliminată, din prima, și Mihaela Lăcătușu), canotoarele, scrimerele, poloiștii, gimnaștii, și… Amară concluzie într-o zi când titlul olimpic la 400 m. garduri a revenit lui Felix Sanchez, atlet din… Republica Dominicană!?!

…După “aurul” Sandrei Izbașa la sărituri, remarcabila antrenoare Mariana Bitang avea să declare: “ Sper că aurul acesta a spart ghinionul!”…. Sper și eu. Poate mâine, la bârnă șI sol fete, unde avem câte două fete pe aparat: Cătălina Ponor și Larisa Iordache, pe “puntea suspinelor”, Sandra Izbașa și Cătălina Ponor, pe covorul baletului sportiv. Ar fi cam ultimele noastre cartușe de speranță!… Care să îmbogățească recolta de metale prețioase, deocamdată de două medalii de aur, patru de argint și două de bronz. Adusă de patru sporturi: gimnastică fete, haltere, judo, scrimă băieți și tir! Și ceilalți?

…Două cifre: aventura Sandrei Izbașa către aur a fost urmărită la TVR de 1.667.000 de oameni!!! În timp ce Fulgerul din noaptea de duminică, Usain Bolt, în super-cursa de 100 m. a adunat în fața micilor ecrane…două miliarde de telespectatori! O duminică fabuloasă pentru omenire…

…Absolut imposibilă Alina Alexoi la microfonul TVR, pe care l-a confundat permanent cu o jenantă șușanea la peluză, între prieteni și rude, fie că era vorba de scrimă sau gimnastică. “Țața de la microfon”, cum a numit-o scriitorul George Stanca, ne-a oripilat cu fraza ei de maidan, cu onomatopee non-stop și denaturări de sensuri. Problema este cine i-a dat undă verde să umbrească microfonul lui Cristian Țopescu, comentatorul de aur care a înnobilat atâtea Olimpiade cu personalitatea sa inconfundabilă?!

J.O. Ziua 9. Sandra’s Day și Noaptea fulgerului Bolt

august 5, 2012 Comments off

…Duminica aceasta, pe 5 august, urc la Cota 1400, să fug două zile din arșița Bucureștiului. Și trăiesc, suspendat deasupra Perlei Văii Prahova, Sinaia, cea mai frumoasă zi din viața mea de telespectator la Olimpiada londoneză. Este Ziua Sandrei Raluca Izbașa, noua campioană olimpică la gimnastică, proba de sărituri. Culmea, o probă pe care Sandra a acceptat-o cu greu și numai la insistențele alchimiștilor Belu-Bitang. Știu, am mai câștigat o medalie de aur, prima la Londra 2012, dar, cu mare respect pentru extraordinarul Alin George Moldoveanu, tirul nu are strălucirea gimnasticii în memoria lumii!

…Sandra Raluca Izbașa, născută, acum 22 de ani, pe 18 iunie, la București, și legitmată la Steaua, a readus României titlul olimpic la sărituri, după 8 ani, de la acea izbândă a Monicăi Roșu, la Atena. Un titlu cucerit ca o adevărată Regină, ea este, acum stăpâna săriturilor, după două dovezi certe de super-valoare (15,383-prima săritură, 15,000- a doua), care i-au adus acel punctaj de aur 15,191, prin care le-a depășit pe americanca Kayla Maroney (extraordinară întâia ei săritură-15,866, dar ușoară căzătură la aterizarea de la a doua, de unde și o medie de 15,083!) și rusoaica Maria Paseca-15,050. Egală cu sine, conștientă de valoarea ei, străină de evoluțiile celorlalte șapte rivale, Sandra noastră de aur s-a prezentat efectiv în ținută de Gală! Ea, campioana olimpică de acum patru ani, dar la sol! Sol, proba la care, mâine, încântătoarea noastră Pasăre Măiastră va încerca să-și apere titlul și să ne țină pe noi, românii de pretutindeni, în fascinația gimnasticii care a dat o Nadia și generații de aur!

…Duminica Sandrei, acestă Sunday, când la Londra a plouat nebun la cumpăna zilei, ne-a fericit, făcându-ne mai bogați și mai optimiști. Am și uitat că minunatele maratoniste, nume de aur în istoria Jocurilor Olimpice, Lidia Șimon și Constantina Diță (campioana de acum 4 ani) au terminat cursa în mediocritate (locurile 45 și, respectiv, 86), căci anii au trecut (dar frumos!) și peste ele… Sau că, tot azi, la proba sol de la concursul ginmaștilor, Flavius Koczi n-a terminat lupta pentru medalii decât penultimul din cei opt concurenți. Izbânda Sandrei a fost atât de frumoasă, a avut atâta strălucire și ecou, încât nu putem fi decât fericiți trubaduri la curtea Reginei gimnasticii!

…Duminica de vis de la Londra s-a terminat în noapte cu spectacolul de nemurire dat de Regina atletismului, suta de metri, în care Regele vitezei, uluitorul jamaican Usain Bolt și-a apărat magistral titlul de la Beijing, ba a mai și corectat recordul olimpic, acum 9,63! Recordmanul mondial (de 7 ori l-a corectat!), dublul campion olimpic este realmente un Fenomen! Un extraterestru, trimis al Zeilor să dea farmec rar Olimpiadelor…

…Aurul de la sărituri a ridicat România pe locul 16-17, la egalitate perfectă cu Danemarca, în clasamentul general pe medalii: 2 de aur, 4 de argint, 2 de bronz. Opt, în total, deocamdată. Zestrea nu prea bogată de la Beijing a fost egalată. Sunt sigur că va fi depășită, chiar mâine, la sol, unde va apărea Regina de la gimnastică!

J.O. Ziua 8. Pașaport pierdut pentru Aur!

august 4, 2012 Comments off

…Sâmbătă 4 august. A 8-a zi de Olimpiadă, Super Saturday, cum îi zic britanicii, vrând să amintească de cele 48 de medalii care se vor decerna în acest week-end. Super-Supărare pentru noi, românii, iubitori de țară, de sport și de frumos, oriunde ne-am afla în lume…

…Eram cu toții convinși că vom lua, astăzi, a doua medalie de aur, la scrimă fete, căci spadasinele noastre sunt duble campioane mondiale și cvadruple europene. Ana Maria Brânză, Simona Gherman, Anca Măroiu și Loredana Dinu sunt așii noștri pentru aurul olimpic. Ca o răzbunare pentru aurul ratat, ieri, de sabrerii lui Covaliu, numai argint, după ce au eliminat Regina Rusia de la sabie. Înaintea acelei bătălii istorice pentru echipa noastră de sabie, antrenorul băieților de iluzie, campionul olimpic la simplu Mihai Covaliu, i-a superpregătit psihologic, spunându-le: “La Londra, în concursul de scrimă, favoriții nu câștigă!”. Rusia era favorită și nu a câștigat cu muschetarii români!… Cum ei au devenit favoriți, însă, eliminând favorita Rusia-dublă campioană olimpică, lider mondial, după logica londoneză a lui Cova, românii urmau să piardă finala cu outsiderul Coreea de Sud. Ceea ce s-a întâmplat, spre amărăciunea noastră…

… Logica lui Covaliu a operat impecabil, din păcate, din nefericire, din lacrimă, și astăzi, când spadasinele noastre aproape că și simțeau șnurul medaliilor la gât, înainte de a începe asalturile, în concursul pe echipe la sabie. Naționala română era favorite-favoritelor! Era… A pierdut, jenant (38-45), în sferturi, în fața Coreei de Sud (cum o făcuseră și băieții, ei însă în…finală!) Fetele noastre de speranță totală n-au bătut decât Italia, pentru a evita locul 7, însă au cedat și în bătălia ca și inutilă pentru locul 5, în fața nemțoaicelor. Și, uite așa, în Ziua 8, cu talentul necopt, ne-am trezit fără pașaport pentru Aurul pe care cei mai mulți îl bifaseră înainte de a decola din București!…

…Deziluzia este uriașă la scrimă fete. Comparabilă cu eșecul din canotaj feminin. Acum, înecați în supărare, după tipicul, inconfundabilul nostru stil românesc, începem să cautăm cauze în semințe de scandal. Citesc, siderat, că marea campioană Elisabeta Lipă, considerată cea mai bună canotoare din istorie, ar fi făcut totul ca Georgeta Andrunache să nu o depășească la numărul medaliilor de aur!?! Înțeleg că nu mai pot să gândesc…

…În Super Satudurday, britanicii s-au dezlănțuit, pe pista de apă a canotoarelor și pe velodrom, unde s-au jucat cu recordurile mondiale. Britanicii au scris o zi istorică și la atletism, azi, cu incredibile trei medalii de aur: la heptatlon fete, la lungime băieți și, mai ales, la 10.000 m., prin Farah, secondat de cvasinecunoscutul american Rupp, ei făcând KO escadrila africană, fără adversari de decenii bune! Așa au ajuns gazdele pe un incredibil loc 3, cu 14 medalii de aur, în clasamentul general neoficial, dominat, la ora când scriu, de SUA-26 de medalii de aur și China-25! România a căzut pe locul 20, cu o medalie de aur (din totalul de 7), care sper să fie dublată, duminică, de Sandra Izbașa, feblețea mea…

…China reprezintă o serioasă temă de discuții (și meditații!), acum, când domină atâtea discipline sportive. Unele ziare scriu despre taberele, lagărele de pregătire spartană, unde copiii cu afinități sunt răpiți de lângă părinți, de lângă prieteni, din societate și izolați numai pentru performanțele Chinei! Unele voci se întreabă dacă cei cu ochi mici nu au descoperit vitamine miraculoase, nedepistate (și nepedepsite!) încă de laboratoarele olimpice. “Sindronul China” amintește unora de “perioada RDG”, când nemții comuniști schimbau sângele sportivilor înainte de competiție, pentru a spulbera recorduri. Deloc întâmplător, poate, și referirea reputatului antrenor de atletism Nicolae Mărășescu, prezent imperial la microfonul Eurosport (împreună cu Cosmin Cernat), la fața locului, în Super Concursul de atletism. Vorbea, la un moment dat, valorosul om de atletism despre “sângele de broască” pe care l-ar fiu descoperit, zice-se, chinezii, și, automat, se nasc atâtea interogații. Dacă vreți, și acest record mondial din ultima cursă individuală de la Olimpiada londoneză, unde chinezul Sun a depășit recordul mondial cu 1,2,3 (trei!) secunde, la 1.500 m. liber!?!…

…Despre fair-play-ul chinezilor, mari colecționari de medalii, a vorbit de la sine “blatul” descoperit de staful Olimpiadei XXX la badminton, unde cei de la Beijing ar fi cedat deliberat un meci-două. Trișorii dovediți sunt, de regulă, aspru pedepsiți, mai ales când vorbim de olimpism. Numai că, nu doar ca la noi, românii, ci și ca în Olimpiada londoneză, China a fost lăsată în liniște să câștige 3 medalii de aur și 2 de argint la…badminton!?! Ceea ce mă face să cred că și mai-marii mișcării olimpice, ca și cei ai fotbalului mondial, merg pe burtă, într-o păguboasă, mondială filozofie a bășcăliei. Încă un argument ar fi și arbitrajele, de la scrimă, judo, haltere, box (docamdată!), unde, dacă s-ar fi petrecut în România, s-ar fi strigat și acum “Hoții, Hoții!”…

…Final apoteotic în Festivalul de la natație. Legendarul în viață, americanul Michael Phelps, a reușit în schimbul III (proba de fluture) din ștafetă (4 X100 m. mixt), să salveze o medalie de aur, ce părea compromisă, SUA terminând în ținută de Gală, cu 16 medalii în piscină, și un record pentru eternitate, parcă. Firește, fenomenalul, extraterestul pământean de-al nostru Michael Phelps, la a 22-a medalie olimpică, dintre care 18 din cel mai prețios metal al Jocurilor!

…Un fan Steaua m-a interpelat astăzi, să-mi conteste știrea de ieri, cum că Steaua ar fi fost făcută KO, la Trnava, cu ani buni în urmă, când cehoslovacii (pe atunci!) ar fi câștigat cu 4-0!… Ca să nu fiu acuzat de metafore, am căutat în arhiva mea și am găsit “fișa tehnică” a meciului respectiv. Era 2 octombrie 1968. După un 3-1 pentru steliști, la București (goluri Crăiniceanu-18, Florică Voinea-30, Gică Constantin-51, respectiv Kuna-75), a urmat dezastrul de la 50 km. de Bratislava: 4-0 (1-0) pentru gazde, pentru care celebrul Adamec a punctat de trei ori. Și pentru a-l mai liniști pe gălăgiosul meu cititor de blog, îi prezint șI formația prezentată de echipa lui de suflet, Steaua, la acel meci: Vasile Suciu- Sătmăreanu I, D.Nicolae, Hălmăgeanu, Vigu- E. Ienei, Negrea- Pantea, Gh. Constantin, Șoo, Crăiniceanu. Antrenor: Ștefan Covaci… Adevărul este că, în primul tur european al echipelor românești de club, în acel 1968, returul a fost un dezastru nu doar pentru Steaua, ci și pentru Rapid, 1-6, cu OFK Belgrad, în deplasare (după 3-1, în Giulești) și Dinamo, 0-4 (egală cu Steaua!), în Anglia, cu West Bronwich Albion (după 1-1, la București). Au istorie zilele negre din fotbalul românesc!…

…Citesc declarația lui Iuliu Mureșan, nr. 2 la CFR Cluj: “Am vrut să ne retragem din campionat, din cauza arbitrajelor. Sandu și Dragomir ne-au convins să rămânem!”. Mai toată lumea vorbește că formația multinațională de la Cluj a câștigat multe partide cu sprijinul arbitrilor. Și atunci?! Trăiască fariseismul!… Restul e tăcere, nu-i așa?!

J.O. Ziua VII, Medalia 7. Le-am luat aurul rușilor, dar l-am făcut argint!

august 3, 2012 Comments off

…3 august. Vineri. Acum o săptămână, priveam fabuloasa Deschidere a Olimpiadei XXX. Șapte zile de concurs, ne-am bucurat și am suferit. Astăzi, România și-a trecut a șaptea medalie în cont, ceea ce reprezintă un eveniment. Acum patru ani, la Beijing, toate medaliile au fost numai opt, este drept, patru de aur…

…Dimineața nu prea avea cum să fie însorită. Un judokan român (Simionescu) a părăsit concursul după al doilea adversar, o atletă (Bianca Răzor) n-a reușit decât locul 5 în prima cursă de calificare, la 400 m… Valoroasa atletă Nicoleta Grasu are probleme cu sănătatea (și va rata, în noapte, calificarea în finala probei de aruncarea discului!)… Toate umbrele sufletului s-au șters dintr-o dată, când Muschetarii noștri de la sabie (Delniceanu, Dumitrescu, Zalomir) au început en fanfare concursul pe echipe, spulberând China, ca, apoi, după-amiaza, să adune mai toată suflarea românească în fața micilor ecrane. Ne băteam pentru finală cu rușii, nimeni alții decât campioni la ultimele două Olimpiade. Noi, aveam doar două medalii de bronz în palmares (Montreal ‘76 și Los Angeles ‘84). Suntem, însă, campionii mondiali en titre. Și asta s-a văzut în bătălia cu tradiția noastră olimpică. Setea de revanșă și visul piscurilor le-au dat aripi celor trei muschetari români, care au reușit să deposedeze Rusia de aur, după un tensionat, însă spectaculos 45-43! Argintul era adjudecat, bătălia pentru aur ne conectase pe toți!…

…Cu un mare succes asupra Rusiei, în semifinale, naționala antrenată de inteligentul Mihai Covaliu campion olimpic, dar la simplu, era favorita hârtiei în ultimul duel. Chiar dacă rivala pentru aur era Coreea de Sud, care învinsese Italia. Din păcate, aurul pe care băieții noștrii l-au smuls rușilor le-a luat, parcă, mințile în cele trei reprize de relee, în care sud-coreenii au cam măturat planșa cu sabrerii români, scorul fiind unul jenant: 45-26 pentru asiatici! Știu, medalia de argint înseamnă un mare succes, este cea mai înaltă cotă olimpică atinsă de naționala noastră de sabie. Dar, în finală, nu i-am mai recunoscut pe cei trei muschetari români (de fapt, patru în final, când Zalomir a fost înlocuit, pentru ultimul act, cu Șirițeanu), tocmai campionul mondial Rareș Dumitrescu trăgând foarte slab și pierzând toate cele trei partide ale sale, în care n-a obținut decât…6 tușe (din 15!). Nord-coreenii au fost ca niște nevăstuici, plini de nerv și decizie, în fața unei echipe moale, care a cedat repede. Poate că în subconștient triumful asupra rușilor fixase o stare de mulțumire., Iar cu o singură victorie (Dolniceanu) și un egal (Zalomir) din 9 întâlniri, nu se putea ajunge lpe muntele de aur. Mă bucură argintul, mă întristează că nu ne-am bătut pentru aur la valoarea noastre reală, cea din semifinala cu rușii…

…În piscina miracolelor, Regele natației, americanul Michael Phelps, a mai câștigat o cursă și astăzi și a dus recordul absolut al Olimpiadei la 21 de medalii. Dintre care 17 de aur! În cel 12 ani olimpici. La 26 de ani, Fenomenul din Baltimore dă de înțeles că se va retrage. Mâine ar fi ultima lui cursă. Refuz să cred că nu-l vom mai vedea dând apei unduiri de Zeu al bazinului…

…Stadionul olimpic din Londra, plin la prima zi a concursului atletic. Civilizația englezilor se vede și în receptarea fenomenului sportiv, nu doar în stadionul și bazele de ultima generație. După Gala din piscină (care se va încheia, din păcate, mâine seară!), un alt Regal, cel al atletismului…

…Dacă la Olimpiadă, adăugăm, lăudabil, ca furnica harnică, medalie la medalie, la fotbal, în Europa League, a fost, ieri, joia jalei noastre. Steaua în genunchi, la București, 0-1 în prima manșă cu Spartak Trnava, iar Rapid- umilință rară, 0-4, în Olanda, cu Heerenveen. Un 0-4 care-mi amintește că, prin anii ‘70, Steaua încasa un același scor 0-4, la…Trnava!?! Scor de care, am dedus, a uitat cam toată lumea… Sper să ieșim din zodia rușinii, dar va fi greu, căci, la primul eșec, guralivul Gigi Becali strigă că Steaua n-are echipă (!?!), că patru-cinci jucători trebuie înlocuiți, că formația o va face din nou patronul, nu antrenorul (acum Reghencampf). Ceea ce s-a tot văzut în ultimii ani, când haosul a fost trăsătura definitorie a Stelei, îndepărtată de bossul ei de titlu, de performanță europeană…

…Meritoriu egalul (1-1) Vasluiului în… Asia, pe stadionul lui Fenerbahce, situat peste drum de Europa, legată de impunătorul pod. Fenerul nu m-a încântat niciodată, ba, acum, neîncepând campionatul nu-i la același nivel cu plăieșii aduși de Porumboiu de prin toată lumea. Vasluiul are o mare șansă de calificare. Vreau să cred că nu o va rata, ba i se vor adăuga și alții. Aș spune CFR Cluj, după 1-0, acasă, cu Liberec…

…Au făcut ce-au făcut Becali, Porumboiu și alți patroni și l-au mazilit pe Ion Crăciunescu de la conducerea arbitrilor români. Sigur că și Ion Crăciunescu a comis greșeli, s-a încăpățânat împotriva spiritului jocului, însă sunt sigur că intransingența sa a deranjat cel mai mult. Acum, a fost adus Deaconu-brichetă, omul federației, omul Stelei etc. Dacă la șefia arbitrilor români, atât de contestați, ar fi fost adus francezul Bata (cum a propus Mircea Sandu), ar fi fost un mare pas înainte. Așa, mi se pare, încă un pas înapoi!…

…România nu trăiește, parcă, din plin Olimpiada. Vânzoleala politică, povestea fără de sfârșit, parcă, a Referendumului, le ocupă unora tot timpul… Am auzit, azi, și o poantă de 1.000 de puncte: Curtea Constituțională a amânat rezolvarea Referendumului pînă la 12 septembrie, pentru a permite românilor să urmărească… Olimpiada de la Londra! De-ar învăța ceva politicienii noștrii de la Jocurile Olimpice…

…La Londra, când e ploaie, când e soare. Pentru sportivii români, pe locul 19 în clasamentul general (unde lideri au devenit americanii!), cu 7 medalii (una de aur, patru de argint, două de bronz), în zori se văd, parcă, muguri de primăvară…

J.O. Ziua VI. Aur pentru… Horațiu Mălăele și Cornel Dinu!

august 2, 2012 1 comentariu

…2 august 2012. A VI-a zi a Olimpiadei londoneze. Mă trezesc cu ziua-necată-n stare de dezamăgire. E soare cumplit, însă sufletul nu vrea să zburde, să cânte a fericire. Presentiment, luciditate, simplă trecătoare stare pesimistă?…

…Încep a VI-a zi a Olimpiadei, pentru care mi-am luat concediu, să o urmăresc fascinat cap-coadă, cu un…telefon lui Cornel Dinu. În fiecare an, pe 2 august, îl sun să-i spun “La Mulți Ani!”. Astăzi, a împlinit 64 de veri luminate de zei, la naștere, sub Turnul Chindiei. Cornel e abătut, ros de dezamăgiri și singurătate. A avut un an cumplit, și-a pierdut o jumătate din el, minunata soție, trebuie, însă, să-i mulțumească Bunului Dumnezeu că a suportat operația pe inimă, îl are, doar, pe Corneluș și trebuie să suporte viața asta blestemată! Îi simt singurătatea în glas și îi zic că uneori e mai bine să fi singur cu tine, decât singur în doi, în trei sau cu prieteni falși. Nu-i spun că și eu sunt în depresie, că pentru întâia oară de când am revenit acasă, dornic să fac America mea aici, mă întreb ce caut în matca natală, unde țara e gata să crape de atâta ură, minciună și haos?… Și iau din bibliotecă unul dintre volumele mele de teatru “New York-București, reîntoarcerea niciunde”, să recitesc piesa asta scrisă cu lacrimă, ca să mă vindec de utopii…

…La ceas de aniversare, Cornel Dinu merită un buchet de urări alese. Pentru tot ce înseamnă “Procurorul” în istoria fotbalului românesc, ca jucător, antrenor, conducător, om de presă: 75 de meciuri în Națională, culminând cu Guadalajara ‘70; 454 de jocuri pe prima scenă, unde a marcat 54 de goluri; 6 titluri de campion și două Cupe cu Dinamo; de 3 ori “Cel mai bun fotbalist român al anului” (70, 72, 74); 3 titluri și 3 cupe (și eventul în 2000), ca antrenor, cu Dinamo, reușind și o semifinală de CCE; victorie de senzație, cu 1-0, asupra celebrei Juventus Torino, pe când antrena Galațiul; un an antrenor al Naționalei… Mulți au uitat, probabil, acest palmares de toată lauda, al unui intelectual rar al fotbalului nostru… “La Mulți Ani,!” Cornele, și mulțumiri pentru filozofia de viață adevărată pe care ne-ai oferit-o, inconfundabil, în arenă și în afara ei!…

…La cumpăna zilei, am ajuns în așa-zisa “Piața Timpului”, lângă “Piața Unirii”, la Magazinul Cocor. Acolo, Primăria Capitalei și Teatrul Metropolis au dat viață unei idei minunate: o Rotondă (nu Alee, cum zic mulți!) a Celebrităților. A titanilor din teatrul românesc…

…Astăzi, 2 august 2012, a venit rândul uluitorului Horațiu Mălăele, actor și regizor de geniu, caricaturist și scriitor de elită. George Ivașcu, excelentul direcor-actor de la “Metropolis”, unul dintre susținătorii unui proiect rar pentru România, spune simplu: “Cu steaua lui Horațiu se încheie primul cerc al stelelor!”… Și, automat, îmi propun să revăd stelele din Cercul Monștrilor Sacri: Amza Pellea, Ștefan Iordache, Alexandru Tocilescu (in memoriam); Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu-Matei, Ileana Stana Ionescu, Stela Popescu, Maia Morgenstern, Mariana Mihuț, Radu Beligan, Mircea Albulescu, Florin Piersic-Senior, Marin Moraru, Ion Caramitru, Victor Rebengiuc, Iurie Darie, Sebastian Papaiani. Superbă Galerie de viță nobilă! Cât de bogați suntem cu un asemenea Panteon, ignorat nedrept numai de cei săraci sufletește…

…La încoronarea lui Horațiu Mălăele, multă lume bună. Actorii Florin Zamfirescu, Vladimir Găitan, George Mihăiță, George Alexandru, Alexandru Bindea, regizoarea Alice Barb, primarul Sorin Oprescu, rude, oameni de teatru, scriitori, o armată de ziariști, simpli trecători. Horațiu Mălăele, omul care și când respiră cred că dă viață fiorului comic, ludicului mereu inedit, spune doar câteva cuvinte: “La noi, stelele sunt la pământ, iar țara este în aer!”. Cascadă de aplauze, ca la orice spectacol în care joacă Horațiu, cel născut, acum 60 de veri, pe 1 august, la Tg. Jiu. La Mulți Ani, fabulos creator de Frumos!…

…La plecare, Horațiu îmi oferă ultima lui carte: “Rătăciri”. Un titlu în ton cu vremurile României… Poezii, maxime, proză scurtă. Citesc în metrou capitolul “Decalog” și înțeleg că în noaptea asta mă voi hrăni cu scântei de geniu! Și voi primi flacăra să trec la a șaptea variantă a noii mele piese de teatru “Omul Albastru”…

…În contrast cu “Oda Bucuriei” din Rotonda Stelelor, a șasea noastră zi olimpică a fost un veritabil Marș funebru! Ratăm calificarea în finală și la 4 rame băieți… La 8+1 rame feminin venim sub podium, pe locul 4, eșec care, după insuccesele din zilele anterioare, ne pune în fața unui coșmar: din 1976, de când canotajul feminin a fost înscris în Jocurile Olimpice, este întâia oară când fetele noastre ratează toate medaliile olimpice!?! Cumplită premieră absolută pentru noi, pentru istoria acestui sport…

…Cum nu ajungea acest potop de supărare, constat, uluit, că “sirena” noastră de aur, Camelia Potec, a trecut și ea pe sub ani, căci ratează și la 800 m. finala în bazinul, cândva de aur pentru frumoasa brăileancă… Eșec și la judo, unde, la 100 kg. băieți, Daniela Brata iese din primul tur… Nu-mi puneam mari iluzii în poloiști, după amiază, eșecul cu americanii, dublat de o înfrângere și cu ungurii (15-17) care tot tristețe se cheamă, chiar dacă ai noștrii au marcat ca nimeni atâtea goluri în poarta Budapestei…

… Mai rămânea să spele ziua de plumb gimnastele, la “Individual compus”! Dar, chiar dacă fermecătoarea Sandra Izbașa a reușit un exercițiu la sol, ca un show tras la Hollywood, unde a obținut cea mai mare notă, nu a terminat în clasamentul general decât pe locul 5, din cauza notelor primite la celelalte trei aparate! În timp ce micuța Larisa Iordache a încheiat ziua pe locul 9!… Iar ca un punct final al unei zile negre, în plină noapte,  pugilistul Bogdan Juratoni a încasat-o, în turul II, de la un uzbek!…

…Și, uite așa, zi fără miros de metale nobile pentru noi. Mă încumet, însă, să pun rămășag că superba Sandra Izbașa își va trage voal de aur, la sol, în concursul pe aparate!…

…America rămâne America! După titlul olimpic obținut cu echipa de fete, astăzi s-a cântat Imnul Statelor Unite și pentru gazela Gabrielle Douglas, care, la 16 ani, a cucerit “aurul”! Și a oferit un moment istoric, fiind prima gimnastă de culoare care triumfă la o Olimpiadă!

…Un nou titlu olimpic care confirmă hegemonia Americii, ajunsă la al treilea “aur” consecutiv în concursul “Individual compus”, la Olimpiadă. Un concurs superb, la Londra, pentru rusoaicele Komova și Mustafina (locurile II și III) care, chiar dacă au fost excelente, nu s-au putut ridica la Steaua de aur a lui Douglas!

…“Individualul compus” la fete, un adevărat show de văzut și revăzut, artă autentică, în stare să înnobileze milioane de telespectatori. Cu atât mai puțin am înțeles comentatoarea de la TVR, care a pus (și după concursul pe echipe!), aceeași placă învechită, de babă surdă, cu vedere dereglată, văitându-se că arbitrii au acordat note prea mari americancelor!?! După tableta remarcabilului publicist și poet George Stanca, de ieri, din “Click”, respectiva ar fi trebuit să-și dea demisia de onoare, dacă tot nu o opresc cei în drept. Nu de alta, dar să ne bucurăm liniștiți de Adevărul și Frumosul  Olimpiadei.