Sergiu Nicolaescu l-a ratat pe Becali în „Ultimul corupt”!

…Sedus, probabil, de gloria cunoscută, în 1973, cu filmul său „Ultimul cartuș”, reputatul regizor Sergiu Nicolaescu s-a gândit să dea o „lovitură” și în acest haotic 2011. Și a venit cu un scenariu („Ultimul corupt”) al cărui titlu amintește de „cartușul” comisarului Miclovan, cu precizarea că n-a prea nimerit-o, zic, cu ultimul corupt din societate de azi coruptă la greu. Lovitura maestrului părea să fie, însă, de altă natură, decât cea artistică, vizând audiența de bășcălie a ultimilor ani la noi. Ca atare, l-a contactat să joace în noul lui film pe omul care se plimbă ca un belfer pe toate canalele de televiziune, unde turuie vrute și nevrute, jignește, glumește, se prostește. Nimeni altul decât Gigi Becali, patronul Stelei, europarlamentarul care se joacă filantropic, dar și arogant cu banii. Răspunsul milionarului din Pipera a fost în stilul lui: „Joc, cu două condiții. 1. Să joc rolul principal 2. Să nu se atingă de mine vreo femeie în tot filmul” (n.a. semn că amenda pentru misogism primită recent n-a avut niciun efect!). Sergiu Nicolaescu a acceptat condițiile și i-a dus scenariul celui pe care și-a propus să-l facă actor, deșI nu-i decât cel mult un circar simpatic. Surpriză de proporții, însă! Don Jiji a aruncat scenariul la WC (după cum a mărturisit pe un canal TV), fără să-l citească! Nu l-a deranjat că urma să joace un europarlamentar corupt, ci l-a infuriat la culme numele pe care îl avea el în film: Belciug! Auziți și dumneavoastră și râdeți cu lacrimi: Gigi Becali să fie Belciug?! „Eu nu pot să fiu decât Leu, Lup, Urs, Războinic, Învingător, nu Belciug!”, a tunat latifundiarul. Și filmul a căzut!

…Rămâne, însă, gustul amar al demersului unui regizor de calibru, cândva mult apreciat. Să cobori de la Ilarion Ciobanu, Amza Pelea, George Constantin, Sebastian Papaiani la un cabotin ieftin înseamnă o batjocoră la adresa artei și o degradare a profesiei de regizor. Urât cartuș acesta, ultimul, domnule Sergiu Nicolaescu! De care încerc să uit, pentru a nu-mi răni prețuirea pe care v-am purtat-o decenii bune…

…Tentativa unui regizor de renume demonstrează (deși nu mai era nevoie!) că în România de astăzi criteriul valoric nu mai există, valorile nu mai sunt respectate. Trăiască ratingul infantil!… Dar vai de copiii și nepoții noștri…

***

…Naționala de fotbal a României a ajuns în Italia unde, miercuri noapte, va susține meciul istoriei sale, cel cu San Marino. Federalii și Pițurcă se vaită de la aterizare că pentru bătălia de la Serravalle nu pot beneficia de 8 titulari! Vă dați seama ce pierdere!… În schimb, sanmarinezii nu-și fac griji dacă vor obține zi liberă toți titularii lor pleziriști… Dincolo de hazul meu amar, rețin că Torje a dat cu nuca-n perete, declarând bățos că nu-i deloc jenă că va întâlni San Marino, „marea” putere, ultima din clasamentul mondial.

…Marica mi-a deschis ochii de ce un Buratino a aranjat acest joc de bambilici, tocmai când așteptam cu toții, bine încălziți, Argentina. În șușa de miercuri, de la Serravalle, Mutu va da 5 goluri (sunt suficiente și 4!) și îl va depăși pe Hagi, cu recordul lui de 35 de goluri marcate pentru Națională. Dacă ar fi gentleman, Mutu fie nu ar înscrie decât un gol, fie ar cere să nu-i fie trecute în cont cele cinci pe care le prevede Marica. Nu de alta, însă noul record ar fi unul măsluit, jenant. Hagi a marcat în porți celebre, cea a Argentinei este una, la World Cup ’94, Mutu ar deveni recordman pe seama desculților sanmarinezi, specialiști în turism și filatelie…

Așa suntem noi specialiști în a ne fura căciula. Nu doar în fotbal…

Cine-i Buratino cu San Marino?!

…Buratino e o păpușă haioasă din lemn, cu nasul mare, copia rusească a lui Tolstoi după celebrul Pinocchio italian. Nu la poveste vreau să mă refer, ci la realitatea fotbalistică românească, unde unii ar trebui să aibe nasurile uriașe, la cât mint…

…San Marino este cea mai slabă echipă de fotbal din Europa. Reprezentativa unui așa-zis stătuleț cu nici 30.000 de locuitori, care abia ar ocupa jumătate din Național Arena. Ce legătură există între Buratino și San Marino?…

…Câteva luni bune s-a făcut mare tam-tam că vom inaugura luxosul stadion Național Arena cu un meci de 5 stele, adversar fiindu-ne celebra Argentina, vândându-se pentru această partidă de elită aproape 40.000 de bilete. Numai că federalii din Buenos Aires ne-au lăsat, în ajun, deloc cavaleresc (au și ei Buratinii lor!), cu ochii-n soare și cu picioarele pe nisipurile mișcătoare, unde a ajuns de câțiva ani naționala noastră. Bun, nu-l mai vedem pe Messi, la București, deși starul s-a dovedit un mare gentleman, cerându-le diriguitorilor fotbalului argentinian să-și respecte cuvântul și să susțină partida amanetată. Și dacă nu-i Argentina, or găsi domnii de la FRF un adversar, măcar din grupa a 2-a valorică, pentru reprezentativa română de urna a 4-a! Așa era logic… Numai că oastea Nașului nu mai știe ce e logica, ea și-a pierdut timpul și ordinea cu distrugerea Craiovei și Timișoarei, ce o interesa, doar, imaginea României!… Și s-a ajuns la uzbeci, dar au întors și ei spatele unor zevzeci. Și, dacă tot a sunat Pițurcă goarna, adunându-și un ciudat lot reprezentativ, trebuia să i se găsească un partener de probă, pe măsura Franței, adversarul din prelininariile europene, din septembrie, pe Național Arena. Și, după lungi eforturi ale lui Mircea Sandu și trupei lui de Buratini, cu greu s-a obținut acceptul unei super-puteri. Una din turism! San Marino, echipă cu hotelieri, barmani și orice, mai puțin cu fotbaliști. Ultima bășcălie din fotbalul românesc, încă o cacealma a Nașului!…

…Acum am priceput mai bine de ce Pițurcă a selecționat jucători din B, de la Alba Iulia și Iași, doi de la „forța” Pandurii și tot așa, dar niciunul de la campioana Oțelul! Voia să-i deruteze pe anonimii sanmarinezi! Mai greu va fi cu profesioniștii francezi. Că nu va juca, doar, împotriva cocoșului galic cu Avramia, Năstăsie etc…

***

…Dincolo de bășcălia federală, generată de Buratinii prezentului, merită laude minunea Mediașului care, printr-un portar nu prea băgat în seamă, Pleșca, și un antrenor de top (ignorat și el de barosani!), matematicianul Pustai, a eliminat a 5-a echipă din Bundeliga, Mainz!…Cât despre calificarea lui Dinamo, învingătoare, tot joi seara, cu 2-1, în Croația, cu modesta Varadzin, mi se pare normală, ștergând rușinea din meciul tur, 2-2, la București, după ce câinii au condus cu 2-0 și au ratat un penalty! Victoria de aseară a fost cadoul echipei pentru Cornel Dinu, care, marți, a împlinit 63 de veri, din păcate într-o rezervă a Spitalului de Urgență, unde așteaptă o operație pe inimă. Sănătate, Cornele!

…Pe plan local, Gigi Becali tinde să facă din Steaua o selecționată națională, transferând tot ce se putea, de la Craiova și Timișoara, scoase la mezat de Buratinii fotbalului nostru. Iar, mai nou, politicul își vâră coada din nou în fotbalul românesc, ministrul Apărării rugându-se de Jiji să revină în Ghencea, după ce Steluța a mers cu cortul pe la Constanța, în week-end va juca la Ploiești, cu „U” Cluj. Ba a dat ordin de revenire în Ghencea și matelotul de la conducerea țării, ceea ce-i face pe mulți să privească afacerea lui Jiji ca un Buratino de tot râsul-plânsul… Și tot prietenul Generalului, ministrul Oprea, mai încearcă o lovitură de imagine pentru actuala Putere în cădere, căutând variante pentru a reânființa Universitatea Craiova. Nu m-ar mira ca, tipic românesc, mai bine zis dâmbovițean, călăul Craiovei, Mircea Sandu să fie maestrul de ceremonii al renașterii Craiovei sub bagheta politicienilor! Trăim, doar, în România anilor 2011!

Argentina nu mai vine, Brazilia rămâne un vis pentru 2014!

…În ultima săptămână, microbiștii din România n-au vorbit decât despre Argentina și Brazilia. Deși și-a pus antrenor de patru zile, echipa lui Messi nu mai vine pentru inaugurarea frumoasei „Național Arena”, ce fusese programată la 10 august. Chiar dacă Messi a dovedit că este nu doar un fotbalist de geniu, ci și un adevărat gentleman. Deși are un program ultraîncărcat, deși Barcelona trage de el să nu mai răspundă solicitărilor naționalei sale (!), Messi a cerut diriguitorilor fotbalului argentinian să-și respecte blazonul, cuvântul, dacă au promis românilor amicalul din 10 august! O palmă dată de Lionel Messi nu doar federalilor săi, ci și lui Mircea Sandu și Mutu. Căci, vă reamintiți, la începutul lui iunie 2011, Naționala României a efectuat un turneu de două amicale peste Ocean, întâlnind Brazilia (0-1) și Paraguay (0-2). Se știe că, atunci, Mircea Sandu a acceptat nazurile lui Mutu, Săpunaru, Raț și ale chefliului Tamaș, care au cerut să plece în vacanță, pe ei (anunțați ca titulari!) deranjându-i un meci cu Brazilia, pe care și-l dorește orice fotbalist adevărat din lume!?! Ba, selecționata noastră peticită a plecat și fără antrenor, Nașul acceptând iresponsabil demisia lui Răzvan Lucescu (el propusese turneul și avea un contract cu FRF!), înainte de decolarea spre America de Sud. Uitând atât de repede de lipsa sa de fair-play, mai-marele nostru federal stigmatizează, acum, Federația din Argentina (total dezamăgitoare!), căreia, în fond, îi arătase cum se poate fenta un genleman-agrement. Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu face, Nașule!

***

…Sâmbătă noapte (la București), am mers cu visul în Brazilia. Gata, acum, ne știm adversarii care ne stau în cale pentru Mondialul brazilian din 2014! Sau ei ne știu pe noi?!… Rotofeiul Ronaldo și copilul-teribil Grosan ne-au hărăzit o grupă nici prea-prea, nici foarte-foarte… Pițurcă a visat toate nopțile dinaintea tragerii la sorți „adversari foarte ușori”. Probabil că își închipuia o Grupă G (Grecia, Slovenia, Bosnia, Lituania, Letonia, Liechtenstein) sau chiar una E (Norvegia, Slovenia, Elveția, Albania, Cipru, Islanda). Norocul ăsta (dacă n-o fi ghinion!) l-au avut lituanienii și albanezii, ajunși acolo din urna a 4-a, unde am coborât și noi răsunător! Acum, cuvintele nu mai au sens, regretele nu mai fac doi bani, iluziile-s terminate… Figurăm în Grupa D, cu Olanda, Turcia, Ungaria, Estonia și Andorra!

…Selecționerul Pițurcă susține că nu-i o grupă deloc ușoară, dar avem șanse să ne batem pentru locul 2, cu turcii și ungurii, lungi prilejuri de vorbe și de ipoteze de-a lungul istoriei noastre… Mircea Sandu susține și el ideea, îmbrăcând-o în alte cuvinte: „E o grupă echilibrată. Olanda e favorită, iar noi ne batem cu Turcia și Olanda pentru locul 2″. Deci, acesta ne este visul: locul 2! Barajul! Nu ne-a ajuns drama cu barajul sloven, din 2001, mai vrem unul… Nu putem cuteza, dacă tot visăm, să mai batem o dată Olanda, ca în preliminariile pentru Euro 2008, acel 1-0, de la Constanța (cu golul lui Goe, nu mai contează că a fost cum a fost, a rămas în istorie ca o Victorie!)?! Ne mulțumim tot cu acest loc 2, ca un perfect alibi pentru cei șovăielnici, ne-am furat singuri căciula și în turnirul eliminatoriu pentru Mondialul sud-african?! Acum, se vede, refuzăm permanent să visăm cu ochii deschiși mai mult decât un loc 2, un riscant baraj! Ceea ce ne garantează că vom izbuti din nou puțin. De unde și concluzia mea: nu mi-e teamă de Olanda și Turcia (ultima în vizibil progres!), nici de aroganții unguri care ne și privesc de sus, vai de ei, după tragerea la sorți. Firește nici de Andorra (superb prilej de turism pentru suporteri!). Nu, nici Estonia nu poate fi buturuga mică. Adversarul nostru cel mai dificil este…România! Cu filozofia ei păguboasă, la mica ciupeală, în viață și în fotbal. Nu ne propunem locul 1, de parcă n-ar fi vorba despre fotbal și n-am avea exemple. Am amintit de grupa pentru Euro 2008, câștigată de selecționata tricoloră (pregătită și atunci de Pițurcă) în dauna „lalelelor”. Mai este și răsunătoarea calificare de la Euro ’84, când Naționala română (pregătită de Mircea Lucescu!) a câștigat o grupă cu Italia (proaspăt campioană mondială, pe atunci! 0-0, la Florența, în 4 decembrie ’82, 1-0, la București, în 16 aprilie ’83), Cehoslovacia și Suedia!

…Se spune că norocul îi ajută pe cei cutezători. Nu pe trișori, pe cei care umblă cu jumătăți de măsură. Dacă vrem să mergem, după 16 ani, la un Mondial, trebuie să ne schimbăm în primul rând mentalitatea la nivel național! De la conducerea Federației, a Ligii, a cluburilor, a selecționerului, a jucătorilor, a presei, a opiniei publice. Ceea ce pare infinit mai greu decât a bate, din nou, Olanda, Turcia și Ungaria, nu mai vorbesc de Estonia și trupa de decor andorrez.

…Putem, oare, măcar acum, uita de păgubosul loc 2, o Fata Morgana pentru fotbalul românesc (și nu numai el)?! Cum nici calificarea la Euro 2012 nu și-a jucat ultimul zar, poate facem acum primul pas. Privind mai sus de păgubosul loc 2!

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

Moartea Craiovei și Europeanul de cartier…

…Azi, 20 iulie, de Sfântul Ilie, s-a semnat unul dintre actele abominabile din fotbalul românesc: Craiova a fost dezafiliată!?!… Craiova nu va mai juca nici pe prima scenă, nici în liga secundă, nici în lumea a treia!?! Craiova, campioana unei mari iubiri, una dintre Legendele fotbalului nostru, a fost anulată de încăpățânarea lui Mircea Sandu și slugile sale din Comitetul Executiv, care s-au folosit și de manageriatul păgubos al liderului oltean. În Comitetul Executiv, doar doi inși s-au opus unei asemenea mizerii, numai doi s-au abținut!… Bravos, Nașule, nu te-ai lăsat până nu ai distrus o Legendă, căci, dacă n-ai fi dorit o asemenea rușine, ai fi găsit o portiță printre regulile caduce!… Și, dacă una ca asta nu m-ar fi revoltat atâta (pentru că există și alți „gropari” ai Craiovei Maxima!), aroganța cu care ai venit după verdict și ai declarat „Mititelu se mai poate adresa numai la ONU” m-a umplut de lehamite! Tizule, mai există și Forul Suprem, peste toate Comitetele și Adunările Generale (viitoarea în… aprilie 2012!) la care s-au tras vârtos sfori groase de când te-ai înscăunat discutabil în fruntea FRF (știi, cred, ce susțin despre chestiune Mircea Pascu și Marcel Pușcaș!). Peste gaștile federală, lepefistă, peste TAS și ONU (ca să-ți citez neobrăzarea!) mai există Bunul Dumnezeu! Te-a salvat odată și ar fi trebuit să devii mai înțelegător, mai puțin trufaș. Nu te juca, Nașule, cu Bunul Dumnezeu!…

…Nu trebuie să se joace nici Pițurcă, alt „gropar” al echipei care l-a lansat! Să vii, când lumea cinstită a fotbalului e sub șoc la vestea desfiițării Craiovei fotbalistice, și să declari „Numai așa puteam scăpa de Mititelu!”, devine absolut ordinar! Descalificant!… Ca să scapi de un șef de galerie ajuns patronul unei Legende nu trebuia, juvete Pițurcă, să distrugi Legenda! Dacă aveai forță, te băteai cu el. Aveai motive logice, legale, dacă nu s-ar fi trișat ca la barbut, ca la poker! Din păcate, prin comportarea din acest caz al asasinării unei Legende, selecționerul, ca și atâția mulți alții, și-au dovedit crasa lipsă de caracter… Degeaba țipă, acum, atâția, că Mititelu nu putea duce Craiova decât la deznodământul de azi, ei trebuiau să oprească un asemenea dezastru, dacă măcar ar fi respectat Campioana unei mari iubiri!

***

…Sigur, moartea unei mari iubiri, Craiova, Eterna Terra Nova din fotbalul românesc, este efectul unei lungi serii de anomalii, care numai în societatea românească actuală se pot petrece. Legenda, brandul Olteniei a fost, mai întâi, după așa-zisa democratizare, cumpărată de un milițian, Dinel-di-di-murgule-di!?! Care a dus-o pe marginea prăpastiei… A venit, apoi, șeful de galerie, bișnițar de top, Mititelu, cu suflet și bani, dar în afara fenomenului sau, dacă vreți, în rând cu toți cei care și-au făcut imagine prin fotbal. Vreți exemple? Luați toate marile echipe bucureștene, mai adăugați și Timișoara, Piatra Neamț și aveți un prim tablou al decăderiilor în lanț. Iar dacă urcați puțin la nivelul FRF și LPF, cu depășitele, anacronicele comisii, regulamente și veșnice compromisuri, piruete etc., aveți în toată splendoarea lui superbul hoit al fotbalului românesc. Problema este de ce nu a fost oprit Mititelu când trebuia, ca să nu se sacrifice un nume de aur din cartea fotbalului nostru, prima semifinalistă europeană, izvorul atâtor jucători de Națională și de antologie? La ora aceasta, se întorc în morminte, Nelu Oblemenco, Petrică Deselnicu, Zoli Crișan, Lucică Strâmbeanu, Sebastian Domozină și câți alți olteni de Legendă. Mircea Sandu și Victor Pițurcă, și toți „groparii” de meserie, în setea voastră de răzbunare și îmbogățire, voi chiar ați uitat de nestematele Craiovei-Maxima!

***

…Timișoara a fost retrogradată în urma războiului Sandu-Iancu, via TAS!… Craiova a fost dezafiliată tot în urma unui conflict de orgolii Sandu-Mititelu… Un centru de tradiție al fotbalului românesc, Oradea, n-a fost lăsat să joace pe prima scenă, deși promovase, din rațiunea unor regulamente cameleonice… Rapid nu va mai juca în Giulești… Steaua a părăsit Ghencea… Dinamo pleacă din „Groapă”, doar Copos, Gigi Becali și Borcea nu puteau să nu plătească tribut șmecheriilor, aroganței, ingineriilor financiare. Numai că au plătit Legendele, nu ei, imagini deformate ale fotbalului autohton…

…Nu ajungea că nu mai vedem în prima ligă Aradul lui Petschovschi, Coco Dumitrescu, al celebrei echipe care a eliminat pe Feyenoord, Argeșul lui Dobrin, Constanța lui Hagi, Progresul lui Viorel Mateianu și Nae Oaidă, Iașul, Bacăul, Baia Mare, Satu Mare, Reșița, nume în istoria sportului-rege de la noi! Au dispărut Craiova, și Timișoara… Samsarii, misiții, acoliții, bișnițarii și groparii de Legende jubilează dezgustător! Fotbalul românesc miroase a putregai…

***

…O rază de speranță părea să fie găzduirea Campionatului European de fotbal, la tineret Under 19 ani. Opt echipe (fără Franța, campioana en titre!), dar cu Spania favorită, cu noi printre visători. Numai că diriguitorii fotbalului nostru înțeleg prin… European o competiție de cartier. Altfel, n-ar fi stabilit pentru meciurile din cele două grupe stadioane de la margine de București, adică Berceni, Buftea, Chiajna și Mogoșoaia. Oricât de cochetă ar fi baza de la Chiajna, rămâne Chiajna. Oare, ce s-or întreba străinii despre noi, că nu avem decât stadioane de cartier, cu numai vreo 500, 2.500, 4.000 de locuri în tribune?! Oare, nu se putea juca în „Giulești”, în Parcul cu Platani, pe „Dinamo”, la Cluj, Piatra Neamț, de ce nu și la Galați, oraș aflat pe cel mai mare val din istoria sa fotbalistică?!..

…Acum 51 de ani, când România a mai găzduit o asemenea competiție până-n 19 ani, Turneul UEFA (câștigat de o superbă națională română, fie și cu vârste măsluite!) s-a disputat pe marile stadioane din orașele țării. Iar finala s-a desfășurat la București, pe cel mai mare stadion (defuncul „23 August”, locul unde se va inaugura, la 10 august, moderna Național Arena!), în fața a… 80.000 de spectatori, în delir, după victoria cu 4-1 a băieților noștri în fața Iugoslaviei! Acum, în 2011, ultimul bal va avea loc la…Chiajna, nume istoric, unde vor fi în cocheta arenă, cel mult 5.000 de spectatori. Acesta-i fotbalul românesc de astăzi.

…Lacrima unei mari iubiri…

Adio „nobilă artă”, începe iarmarocul!

…Gata cu boxul! A fost unica bucurie a românilor în ultima săptămână. „Capitolul Bute” s-a închis, en fanfare, pugilistul nostru apărându-și pentru a opta oară Centura cu diamante a campionului mondial. Și în cazul remarcabilului om și sportiv Lucian Bute, unii (mereu cam aceași!), adică incompetenții, frustații, răutăcioșii de profesie, n-au căutat decât scandalul. Politicieni și ziariști au dat serios din coate să câștige ceva imagine, umbrind „nobila artă”, cum mai este numit boxul…

…Gata cu „nobia artă”! Cu Supercupa României, de mâine seară, duelul de la Piatra Neamț dintre campioana Oțelul Galați și câștigătoarea Cupei Steaua, se prefațează noua stagiune. Începe iarmarocul fotbalului românesc, unde haosul, paradoxurile, bășcălia, injuriile, atacurile sub centură, ilegalitățile sunt la modă. Vreți dovezi pentru ultima afirmație? Nu am reținut decât puține dintr-un pomelnic…

***

…Timișoara, Bistrița și Oradea așteaptă, luni, verdictul TAS. Cei mai mulți susțin că cele trei echipe nu vor mai juca decât în liga secundă. Teoretic, se poate, însă, ca Tribunalul sportiv să le dea (măcar uneia!) câștig de cauză. Și atunci, te întrebi, logic, de ce s-a publicat de câteva zile și țintarul meciurilor televizate din așa-zisa Liga I, unde Poli, Gloria și Bihorul nu există?! LPF, mână-n mână cu tv?!… Câștigătoarea unui baraj stabilit peste noapte, Voința Sibiu, se află și ea în joc de glezne, ba i s-au întârziat și mingile oficiale ale competiției, pentru că, nu-i așa, dacă cei de la TAS folosesc alt compas… Avem o conducere a fotbalului (nu mă refer, acum, la alte domenii!) de Cartea Recordurilor. Aveți, cumva, vreun asemenea exemplu din alt campionat?!…

***

…Liga și televiziunile au programat unele partide să înceapă la ora 10 (zece) noaptea!?! Asta, poate ca să nu se ducă mai nimeni la arene și să privească tot mai puțini micile ecrane, că nu suntem, doar, o țară de șomeri și de somnambuli. Unii chiar mai și muncesc (și încă greu!) în țara asta… Mare minune să nu ne trezim curând cu câte un meci televizat (eventual luni, marți, miercuri, joi etc.) la Telematinal, mai exact la 5 sau 6 dimineața (la câteva ceasuri după ce s-a terminat „nocturna” dinspre… zori!), eventual ca o gimnastică de înviorare?!…

***

…Giulești și Ghencea, citadele mai vechi și mai noi ale fotbalului nostru, vor rămâne, se pare, piese de muzeu sentimental. Rapid și Steaua nu vor mai juca pe stadioanele cu care își identifică existența (nu-i vorba de CCA, ci de Steaua!), fiind obligate să plece în pribegie. Nu se știe exact unde, cert este că această nouă (nu ultimă!) bășcălie e o lovitură grea pentru suporterii ambelor echipe. După ce unii au cumpărat numele de Legendă al Rapidului și al Stelei (și mai sunt atâtea exemple, de ne gândim la Craiova, Timișoara, chiar și Dinamo!), acum se distrug și Templele lor cu minuni. Nu mai există iubire de echipă, respect al tradiției, sentimente nobile, totul se reduce la bani, bani și ură…

***

…N-a început joaca și Jiji ține să ne reamintească (deși nu mai era nevoie!) că nimic nu s-a schimbat față de stagiunea nu prea demult încheiată. Aruncă din nou cuvinte grele spre Mitică („niște dobitoci și niște papagali, cei care-i țin partea”!) și spre selecționer („Pițurcă este chior și penibil din cauza urii”), care Piți și-a permis să opineze că Oțelul are prima șansă la Supercupă! Cine i-a dat voie să aibă idei și să creadă că în România este respectată libertatea de expresie?!

***

…În desișul de mizerii, oribililăți și aberații din fotbalul românesc, luminile se numesc cele trei noi stadioane care sunt în faza finală: „Național Arena”, la București, „Cluj Arena” și „Ilie Oană”, la Ploiești. Felicitări celor care s-au zbătut să arătăm, în sfârșit, europeni măcar la suprastructură. Căci, altfel, Doamne, Doamne…

Prezent la un fel de inspecție pe „Național Arena”, care, efectiv, reprezintă o mare realizare, premierul Boc și-a dat cu stângul în dreptul, neștiind că modernul stadion (pentru care guvernul a alocat zeci de milioane de euro!) va găzdui, onorant, și finala din 2012 a Europei League, nu doar „uvertura”, meciul Naționalei cu Argentina, pe 10 august, și partidele echipelor noastre în cupele continentale sau exilul trupelor bucureștene (se spune că și Dinamo va pleca din „Groapă”, având datorii uriașe!). Bășcălia e la modă peste tot la noi…

***

…Un prim exemplu îl primim (și) dinspre învățământul românesc, atât de criticat (parcă, numai el!), după dezastrul național la ultimul BAC. O universitate particulară din Iași, necunoscuta Apollonia, primește dosare la înscriere fără…Diploma de bacalaureat!?! Poate fi adusă peste doi ani! Aștept să văd dacă, acolo, sus, la guvern, sesizează cineva această gogomănie…

***

…Guvernații noștri se străduiesc să ne calmeze că noi nu vom suferi de pe urma crizei mondiale (așa să fie!), așa cum o fac Grecia, de care se aproprie vertiginos (se spune în cor!) Italia, Spania, Irlanda, Portugalia și…SUA! Doamne ferește de una ca asta!

…Altfel, la București, de trei zile, se topește asfaltul la 40 de grade Celsius, se topesc oamenii. Lipotimiile se țin lanț, Urgențele sunt alimentate cu leșinați pe bandă rulantă. De Ziua Franței, joi, de căldură, ambasadorul din Hexagon la București a leșinat, prinzându-l să nu cadă micuțul premier Boc!… Vineri spre seară, chiar dacă n-am mers mult prin soare (iar cele 10-15 minute am făcut-o având capul acoperit!), am ajuns și eu la Spitalul clinic de urgență „Bagdasar-Arseni”. Doctori amabili, atenți, promți. Perfuzii, injecții, eletrocardiograme, radiografii… Noroc că stau (încă!) bine cu pitpalacul. Că mai am destule de scris și de zis…

*Două-trei idei din acest material le-am folosit și pe blogul Sportvox.ro

Victoria lui Bute nu salvează România!

…Lucian Bute și-a apărat pentru a opta oară Centura cu diamante, la box profesionism, versiunea IBF. Întâia oară la București. „Mister KO” nu putea decât să-l lase la podea, cu un croșeu de stânga, la începutul rundului IV, pe francezul Mandy, semnând a 29-a victorie a sa la profesioniști din tot atâtea meciuri! Și a fericit o Românie întreagă. Cu lacrimi în ochi, sâmbătă noapte, marele campion -unul dintre cei mai serioși sportivi pe care i-am cunoscut în aproape cinci decenii de gazetărie- a mulțumit publicului (cam 10.000 de oameni, la Pavilionul Expo!), mărturisindu-și mândria că e român. Cu ani în urmă, la Polivalenta bucureșteană, Doroftei își păstra și el Centura de campion mondial și declara același lucru. Că e fericit că-i român și că a fericit milioane de români…

…Fericirea pe care a adus-o Lucian Bute poporului lui drag este o excepție în ultima vreme. Căci România traversează vremuri grele, sub neguri financiare și morale. Și organizarea Galei de la RomExpo, una de ținută, reprezintă o excepție. Semn că suntem în stare. Numai că aici a fost o miză în special politică. Guvernul acesta atât de hulit a căutat (și a obținut) ceva imagine din Gala „Campion pentru România”. Fapt pentru care, prin șefa Ministerului Dezvoltării și Turismului, Elena Udrea, a obținut vreo două milioane de euro pentru organizarea evenimentului. Din păcate, Dona Blonda a sărit rău calul cu „Frunza” ei brand de țară, afișând-o până la banalizare și iritare prin toate ungherele. Deloc întâmplător, deci, ca atât de controversata doamnă ministru să fie huiduită în sală, imediat după frumoasa victorie a lui Lucian Bute. Huiduieli care au venit în urma gafei făcută de Rudel Obreja, în momentul când l-a rugat pe Campion să-i mulțumească, din colțul ringului, lui Madam Blondel!?! Cea care, printre altele, a oferit invitații la Gală doar din partea partidului de guvernământ!?!

…Noaptea fericirii, prelungită și la Piața Universității (cu doar câteva sute, nu un public numeros cât credeam!), a însemnat drogul moral pe care spaortul românesc l-a oferit de atâtea ori unui popor sub vremuri grele. Fotbalul de pe vremea Generației lui Hagi (prezent la gala de sâmbătă noapte!) și, acum, boxul au reușit acest panaceu de o zi-două-trei în ultimele două decenii. La ora aceasta, însă, sportul românesc este în ton cu societatea care-l găzduiește…

***

…Fotbalul românesc –ca să argumentez- a devenit o mizeră tarabă, unde-n văzul lumii, se vinde şi se cumpără pe rupte, se strigă, se înjură şi se loveşte pe sub centură, se minte penal cu zâmbetul pe buze, se anulează criteriul valorii, preţul muncii oneste, circulă-n voie vagoane (nu valize!) de bani negri, licenţe măsluite, răzbunări, cioace de mahala. Cuvintele şpagă, mită, furt, ca şi injuriile, au devenit un tic verbal pe micul ecran şi pe marea tarabă a fotbalului românesc, aflat în cădere liberă de ceva vreme (la ultima strigare, parcă, locul 57 în lume!?!). O tarabă de iarmaroc la margine de lume, născută de orgoliile, goana de îmbogăţire fără măsură și setea de răzbunare ale conducătorilor de toate genurile (cluburi, FRF, LPF), dar şi a câtorva ziariști decişi, în numele ratingului-bumerang, să răscolească zilnic mocirle urât mirositoare. Mai contribuie la patronarea acestui „bâlci al deşertăciunilor” atât imobilismul ciudat, cât și somnolenţa organelor de drept. Semn că samsarii, bişniţarii, buticarii, panglicarii nu se mai tem demult, căci prinşi, nu o dată, cu mâţa de milioane-n sac, se jură că nu fură serioşi, că glumiră (G.Becali, M. Sandu, Dragomir etc.), ei sunt, cum nu ştiţi?!, in corpore, profesori de etică, iar dacă fiecare strigă „Hoţii!” (aşa, în loc de bună-ziua!) despre ceilalţi, este doar „o chestie necesară ca fotbalul să se vândă mai bine”, cum declară cu cinism (şi infantilism?), zilele trecute, Don Corleone, bossul de la Ligă, aflat în corzi.

La FRF și LPF, azi se spune una, mâine alta, joi se trage la sorți programul campionatului, vineri Mircea Sandu cere altă programare, sâmbătă se revine la cea inițială, duminică, oare, ce va mai fi?! Haosul este total, ranchiuna fără perdea, prăpastia fără salvare…

…Experiența BAC-ului de săptămâna trecută, cu rezultatele catastrofale, cele mai slabe din ultimele două decenii, reprezintă cel mai bine starea de fapt a României de astăzi. Pe care, din nefericire, nu o poate salva excepția Lucian Bute, care ne-a oferit această noapte a visului cu ochii deschiși, ca să uităm pentru câteva ore de mizeria din jur. Politică, materială, morală…

P.S. La sonora Gala Bute, ProTv, care a avut șansa să transmită evenimentul, putea să găsească un nume din boxul românesc pentru comentarea meciului. Iar dacă ne-a aiurit cu ora 20:30 (care, „main event” a inceput la 23:15!), cel puțin putea să ne scutească de prezența diletantului Lipovan (în suferință cu accentul și logica limbii române!) într-o „uvertură” extrem de lungă și plictisitoare.

Că e fotbal, că e teatru sau politică, tot un circ se cheamă!

…Chiar dacă căldurile n-au sărit (încă!) de 32 de grade Celsius, la București, la umbră, mulți umblă, vorbesc și, mai ales, iau decizii de parcă ar fi leșinați, ca să nu zic beți. În fotbal, în dramaturgie, în politică, dar, unde, în România de azi, nu-i boala haosului devastator?…

…În fotbal, Timișoara, leagăn al sportului-rege din România, e batjocorită de mai-marii FRF și LPF. Sigur că se plătesc polițe grele pentru „lecțiile” mereu moralistului Iancu, sigur că legea trebuie respectată. Dar totul se cere făcut clar, la lumina zilei, fără șovăieli, polițe și piruete de oameni debusolați de incompetență sau de răutate.

…Luni 20 iunie, dimineața, spre exemplu, Timișoara (vicecampioana țării!) și Bistrița (care nu retrogradase!) erau în Divizia B, F.C. Bihor, care promovase, după clasamentul seriei a II-a, rămăsese tot în eșalonul secund. La prânz, însă, prima „bombiță”! Comitetul Executiv al FRF, stârnit, zice-se, de Mitică Dragomir, a decis să supună la vot soarta celor trei echipe. Și, cu 9 voturi pentru, 2 abțineri și 2 contra (M.Stan-Oțelul și D.Costin-Sindicat), s-a decis că Timișoara, Bistrița și Oradea vor juca pe prima scenă! Numai că, nici n-a apucat guralivul Iancu să amenințe pe toată lumea potrivnică lui, că a și început circul, mai ales că prin jur se afla și un emisar venit de la UEFA. Bossul federal, Mircea Sandu, alias Nașul, a ieșit din sală înaintea votării (diplomat, nu glumă!). Ceea ce i-a permis să considere nul votul Executivului său, care nu ar fi avut dreptul la o asemenea manevră. Întrebarea e de ce șeful FRF a lăsat 13 oameni să voteze, dacă știa că n-au niciun drept?… Cum, necum, s-a ajuns la mâna TAS-ului, unicul în stare să realizeze ce nu reușiseră Nașul și camarila. Oricum, Poli Timișoara nu va juca în Liga Campionilor!… Și cum juriștii Tribunalului Sportiv de la Lausanne intră într-o vacanță de vreo două luni, e de așteptat să aflăm dacă Timișoara, Bistrița și Oradea vor juca pe prima scenă pe la finele lui august, când Liga I își va fi disputat… 5 etape! Iar ca TAS, pas, impas, să nu însemne decât de 25 de cenți speranță, Nașul a anunțat, miercuri 22 iunie, că se va da un baraj între Săgeata Năvodari (locul 3 în seria I a diviziei secunde) și Voința Sibiu (locul 4 în seria a II-a) pentru, ocuparea ultimului loc în Liga I. Unde nu vor mai fi Poli, Gloria și F.C. Bihor (Dacia Mioveni în locul orădenilor!), dar va rămâne Sportul studențesc, ultima clasată, prima retrogradată din ediția trecutp, care nu și-a îndeplinit nici barajul!?!… În 1973, Sportul studențesc și U Cluj au terminat campionatul de 16 echipe pe ultimele două locuri, dar nu au retrogradat, pentru că Nicu Ceaușescu, suporterul nr. 1 al echipei din Regie a decretat mărirea peste noapte a Diviziei A de la 16 echipe la 18!… Acum, s-ar fi putut reveni la formula mai bună cu 16 echipe, dar federalii și lepefiștii au uitat că au promis de mai multe ori așa ceva. Care să fie misterul?… Cum de se invocă principiile licențierii, când Săgeata Năvodari a fost înștiințată la mijlocul cursei (nu la început, cum se cuvenea!) că nu are drept de promovare, ca, acum, să fie trimisă la barajul pentru promovare?! Unde e haos, nu poți găsi logică, etică și bun simț elementar, aceasta este singura concluzie…

***

…Circ și la Uniunea Scriitorilor din România (USR). Pentru al doilea an consecutiv, nu s-a acordat Premiul Uniunii pentru dramaturgie!?! Nu mă interesează că unii leagă acest „record” mondial de neagrearea genului de către președintele USR, criticul literar Nicolae Manolescu. Mă doare că, alături de unii directori de teatru și regizori apare, acum, și USR pe post de gropar al dramaturgiei autohtone. Știu că dramaturgia se scrie foarte greu și se citește și mai greu. Mai bine zis dramaturgia română nu prea se citește, nici măcar de regizori, directori de teatru și… juriile chemate să răsplătească eforturile unor literați. Dincolo de lipsa de respect față de confrați, marea dramă este că la USR nu s-a aflat că nu există o literatură națională serioasă fără dramaturgie. Iar dramaturgie română există! O spun cu argumente. Am citit peste 200 de piese în ultimul an, există un evantai de concursuri de dramaturgie (UNITER, Timișoara, Rm.Vâlcea, festCo, Giurgiu, Galați), ba Uniunea Scriitorilor finanțează și un Club al Dramaturgilor, unde se susțin 10 spectacole-lectură în fiecare an. Și, atunci, de ce este marginalizată dramaturgia autohtonă? Din comoditate, răutate și ignoranță, ce să ne mai ascundem după cireș…

***

…Triplu salt mortal și în circul politicii românești. „Piratul din Caraibe”, scuzați, din Cotroceni, vrea să mute țara din 41 de județe, plus Bucureștiul cu Ilfovul lipit, în numai opt regiuni, capitalele urmând să fie la Iași, Cluj, Timișoara, Ploiești, Craiova, Constanța, Sibiu sau Brașov și București. Vrea vrânceanul, să zicem, să rezolve o problemă serioasă la centru, apoi se duce el până la Constanța, nu vara, la mare, ci iarna pe viscol greu… Vrea un giurgiuvean să afle dreptatea, ia drumul Ploieștiului ș.a.m.d. Comanduirea susține că e o manevră pentru economii, Opoziția vede susbstrat politic legat de viitoarele alegeri. Cert este că acest triplu salt mortal (se află și UDMR-ul în reprezentație, cu pretenții aberante), fără plasă de siguranță, anunță vremuri grele pentru milioanele de defavorizați ai sorții…

…Și dacă Puterea vorbește despre viitoare posibile economii (circa 100.000 de milioane euro) prin regionalizare, presa scrie că datoria externă a României a depășit… 93 (nouăzecișitrei) de miliarde euro!?!… Grecia e în haos mortal, la doi pași de noi. Doamne ferește!…

„Generația de aur” de la Guadalajara ’70 și figuranții de la Sao Paulo 2011…

…10 iunie ’70. Miez de noapte bucureșteană. Ne ține treji un meci superb de pe „Jalisco”, plin ochi. Ultimul duel în grupă, din „groapa cu lei” de la Guadalajara, în Mundialul mexican. Falnica Brazilia, cu Pele la apogeu, față în față cu o mână de necunoscuți români, care chinuiseră Anglia (0-1), învinseseră Cehoslovacia (2-1), dar care și-au cumpărat singuri, din bazar, tricourile pentru jocul vieții lor. După vreo douăzeci de minute, brazilienii conduc cu 2-0, Pele și Jairzinho marcând în numai trei minute (18’ și 21’), făcându-ne muți în fața televizoarelor alb-negru. Lupta pare încheiată, se anunță un scor-fluviu, numai că anonimii renasc din talentul lor neștiut, nebănuit de granzii fotbalului de la Gala aztecă. Și „Corsarul roib”, metafora lui Fănuș Neagu pentru minunatul Dumitrache, cel care îi amețise printr-o triplă fentă pe englezii Cooper și Moore (campioni mondiali en-titre la ora meciului!), dată în reluare de 26 de ori de televiziunea mexicană (!), Florică al nostru hipnotizează cu magia lui și cuplul Brito-Fontana. E 2-1, în minutul 34. Meciul acesta oarecare devine brusc spectacol. Puștiul Liță Dumitru (la doar al 6-lea joc lui în Națională) îl agasează prin marcaj imposibil pe Regele Pele, „Mopsul” slalomează uluitor pentru tribune, Dembo și Mircea Lucescu fac raliuri elegante pe flancuri, Capellino din Giulești, Sandu Neagu, rămâne ghimpe în reduta cariocas, iar, între buturi, Rică vrea să-l convingă pe nea Angelo că trebuia să-i dea o șansă mai devreme decât ultimele 62 de minute de la acest Mundial. Fascinată, dar și speriată de incredibila replică română, trupa lui Mario Zagalo se ambalează, forțează, nu vrea să riște. Și Pele arată cine este bossul, în 66’, când duce scorul la 3-1. „Tricolorii” din Est nu cedează, dimpotrivă, au replica lor demnă, elegantă, de fotbaliști autentici. Jocul e fermecător, „Jalisco” freamătă de bucurie, înscrie Dembo, în ’83, e 3-2, e Fiestă în tribune. Brazilia încasează incredibil două goluri, prima și ultima oară în acest Mundial mexican, câștigat de ea, după acel zdrobitor 4-1 cu Italia, în finală! Ce meci, ăsta cu noi! Cum să-l uiți?! Cum să nu știu pe de rost, după 41 de ani, acea formație de vis, întâia „Generație de aur” din fotbalul românesc, cum nobil a numit-o Hagi?! Deci…

Stere Adamache (28’ Rică Răducanu)- Lajos Sătmăreanu, Culai Lupescu, Cornel Dinu, Mihai Mocanu- Liță Dumitru, Radu Nunweiller-Sandu Neagu, Emerich Dembrovschi, Florea Dumitrache (71’ Gigi Tătaru), Mircea Lucescu. Antrenor: Angelo Niculescu.
…Câțiva dintre ei au plecat în Rai: Adamache, Mocanu, Neagu, Dumitrache, Tătaru II. Cu ei și Prințul Dobrin, care ar fi vrut să joace măcar în meciul cu Brazilia, marea durere a vieții lui. Nu ca băieții ăștia plini de fițe și de milioane, cu Mutu în capul listei…

***

…După 41 de ani fără 3 zile. 7 iunie 2011. În Brazilia. La Sao Paulo, acolo unde, în 17 aprilie ’74, România pierdea, cu 0-2 (goluri: Leivinha-9’, Edu-20’), amicalul cu celebra echipă a lui Mario Zagalo, în fața a 80.000 de oameni. Acum, Stadionul Pacaembu, 40.000 de spectatori. La București, e 8 iunie, zorile se leapădă de întuneric. E 4 dimineața. Meciul de retragere a lui Ronaldo, unul dintre sutele de alchimiști ai fotbalului mondial născuți de Copacabana și favelele Braziliei. România este onorată cu invitarea la un asemenea meci de gală la care se uită întreaga Planetă. Locul nostru nu-i, însă, la banchete, se vede, ci în iarmarocuri. Trimitem o echipă încropită, cu jucători de duzină aduși din vacanță, nici pe departe o Națională! Fără antrenor principal, fără conducători. Jalnică desconsiderare a Evenimentului, a Braziliei, a noastră –suporteri și oameni de fotbal-, a „Generației de aur” de la Guadalajara, a României… Nu mă interesează cine poartă vina, Mircea Sandu (un președinte incapabil să evite haosul!), Răzvan Lucescu (omul care ceruse acest meci!), nerușinații Mutu, Săpunaru, Raț, chefliul Tamaș… FRF s-a autodesconsiderat, făcându-ne de râs, aceasta-i singura certitudine dureroasă. Ba, ca să ne arate cât de neînsemnați suntem, cei de la televiziunea braziliană care a transmis partida l-au pus pe Răzvan Lucescu pe banca selecționatei anonime!

…Pentru eventuale comparații, între Guadalajara ’70 și amicalul din dimineața de 8 iunie, formația trimisă de eterna manta pentru vreme rea, Ștefan Iovan, eternul secund, ca Rada la Rapid: Tătărușanu-Râpă, Papp, Gardoș, Latovlevici-Torje, Bourceanu, G.Mureșan, Sânmărtean-Marica, Surdu. No comment!

…Logic ca brazilienii (departe de a prezenta una dintre cele mai bune echipe din istoria lor de Legendă! Dimpotrivă, o formație huiduită în final!?!) să zburde, fără să se întrebuințeze, să ne ascundă minute în șir „obiectul muncii”, să rateze într-o veselie, să aibe două-trei viteze în plus în orice fază, să facă cubism și impresionism pe gazonul ce n-a amintit de furtuna din ajun, să trăiască amicalul acesta cu bucuria de a juca și respectul față de Ronaldo (introdus doar ultimele 15 minute ale primei reprize, timp în care a ratat trei șanse ale ultimului său gol pentru Pentacampeon, Tătărușanu având meritele sale mari la două dintre ele), prețuind arta fotbalului și fascinația spectatorilor. Că la pauză n-a fost (ca și în final!) decât 1-0 pentru Regii fotbalului mondial (gol Fred-22’, după a câta fază de șah-mat, oare, pentru defensiva noastră creată de Nerymar?!), nu prea interesa. Gazdele au avut și un penalty (nedat de arbitrul brazilian, în 4’, la „ciocanele” puse în careu de Bourceanu), s-au distrat când și cum au vrut cu absenții noștri speciali de la Sao Paulo, salutând din mers tot ce-au întâlnit în cale, pe flancuri și în careu, doar-doar or trezi adversarul, să aibe cu cine discuta, ca să bucure publicul. În zadar! Exceptând bara lui G.Mureșan, „ghiuleaua” de la 35 m., din 25’, „roșii” păreau că dorm la București, visând la victoria normală (și la 3-0!) cu Bosnia, supraestimată caraghios de unii. Era, însă, nefericitul somn românesc (noapte bună, Mutu, Săpunaru, Raț, Tamaș! Chiar așa, cum ați dormit, că nu pot crede că ați stat în fața televizorului la ora aceea criminală în afara night-cluburilor?!). Culmea este că, în pauză, un comentator dâmbovițean grăbit, dacă nu adormit, a slobozit „ai noștri au făcut o impresie bună” (Sic!)…

…La pauză, figurantul Surdu a rămas la cabine, gândind, probabil, la „farmecul vieții” din Giulești, înlocuindu-l Tănase; după vreo 10 minute a apărut și Alexe (în locul lui Sânmărtean), apoi și Giurgiu (în 65’, pe postul lui Bourceanu), dar nu s-a schimbat nimic. Brazilienii și-au continuat divertismentul, în viteza a II-a, acum, un pic plictisiți de lipsa de replică a adversarului, Nilmar a mai ratat o dată, și încă o dată, după ce fundașii noștri, în permanentă stare de panică, au fost înșirați ca boabele de fasole. Cum Papp l-a pus la pământ pe Tătărușanu, Pantelimon s-a putut bucura și el că a jucat (ultimele 23 de minute) împotriva Braziliei, ca și Zicu, schimbul de ștafetă, din ultimele 13 minute, pentru „căpitanul” Marica (figurație scuzată de accidentarea din ajun) și Alexa (înlocuitorul din 80’, al lui Gabi Mureșan, singurul luptător român, alături de Tătărușanu).

…Scăpând cu doar 0-1 (Uraaaaaaaaaaaaaaa!), mă tem că federalii noștri și câțiva gonaci de serviciu vor considera rezultatul acesta o mare victorie pentru viitortul fotbalului românesc aflat în corzi! Ce dacă n-am existat, fiind umiliți non-stop, că nu ne-am văzut decât la bara lui G.Mureșan și șutul lui Torje (87’)?! O să auzim vechea placă, siguir, că dacă nu era fusul orar, drumul de 18 ore cu avionul, bla-bla-bla, îi făceram praf, pilaf, ca pe bosniaci, cum să uiți acel 3-0, „victorie fabuloasă” (Sic!) de vineri noapte din Giulești… Avem potențial, domnilor, vorba comentatorului trezit prea devreme. Potențial de figuranți, în birouri și pe teren, unde neseriozitatea este cuvântul de ordine!

…Acum 41 de ani, la Guadalajara, am prezentat o primă „Generație de aur”! Guadalajara, Guadalajara, aud trupele de mariachis încântate de geniul lui Dumitrache… E atât de departe Guadalajara…

*O primă formă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro

Tudor Vianu aclamat la Chișinău!

…Nu știu dacă remarcabilul om de cultură Tudor Vianu, nume de rezonanță europeană, a fost vreodată la Chișinău. Am văzut, însă, marțea trecută, în capitala Republicii Moldova, teatrul care, de vreo trei luni, îi poartă numele aclamat pur și simplu la finele spectacolului cu piesa „Tangoul de Adio”, de basarabeanul Val Butnaru, în regia valorosului Emil Gaju și interpretarea minunată a actorilor giurgiuveni Vasile Toma și Giulia Ionescu. Teatrul din orașul natal al lui Tudor Vianu, din briza Dunării albastre, a închis „cum laudae” Festivalul dramaturgiei basarabene, pe malul Bâcului, la Chișinău. Un veritabil eveniment teatral, cu 16 piese scrise de 11 autori basarabeni, cu 12 teatre prezente în concurs, 8 din Republica Moldova, 4 din România (Botoșani, Cluj, Giurgiu și Iași). Multe spectacole de mare ținută artistică, oferite de 12 regizori (un singur român, Alexandru Arion, din Cluj!), stiluri diferite, limbaj scenic divers, clasic și modern, interpretări notabile. Gazdele au dezvoltat fațetele teatrului-protest, politic, chiar expresionist, amintind de acel cutremurător tablou „Strigătul”, al lui Edward Munch. S-au impus câteva spectacole de mare curaj și profunzime politică („Țara asta a uitat de noi…”, „Made in Moldova”, „Cu bunelul, ce facem?”, „Eu cu cine votez?”, toate în regia extraordinarului om de teatru Sandu Grecu, la „Satiricus Ion Luca Caragiale”). Dar și comedia de calitate s-a remarcat, în special prin remarcabilul spectacol „Ultimul Suțțo”, de Dumitru Crudu, în regia excelentului Alexandru Vasilachi, adus în Festival de Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani. Și stilul metaforic și-a trăit clipe de extaz, impresionând amintitul „Tangoul de Adio”, dar și „Fotografii cu clovni invizibili” (tot de Val Butnaru), prezentat de trupa clujeană, „Pomul vieții”, de Dumitru Matchovschi, în regia lui Alexandru Cozub, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, ca și „În container”, de Constantin Cheianu (prezent cu patru piese în concurs, urmat de Val Butnaru, cu trei texte!), o montare modernă de ținută, prezentată de regizorul basarabean Radu Ghilaș, cu frumoasa echipă a Ateneului Tătărași din Iași. Fascinant spectacolul „Cobora un cățeluș din cer”, de Iulian Filip, în regia Gabrielei Lungu, prezentat de Teatrul de copii „Guguță”, mișcătoare și producția de la „Casa Actorului” Unitem, „Mitică-i omul nostru”, de Mihaela Perciun, autoarea unei piese dure despre rătăcirea tinerilor de astăzi (și) din Basarabia.

…Timp de șapte zile, Juriul a notat fiecare spectacol, pornind de la text, fără a putea omite aportul decisiv al regizorilor și actorilor. Pentru acordarea singurului Premiu, s-a folosit evaluarea secretă, cu note de la 1-l0 puse fiecărui spectacol de cei cinci „juriști”. Finalul avea să fie unul absolut spectaculos, ca întregul Festival, cu…doi câștigători! Căci „Ultimul Suțțo” (prezentat de Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani) și „Tangoul de Adio” (oferit de Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu) au totalizat același număr de puncte: 48,5! Pe locul secund-„Made in Moldova” (42 de puncte), pe treapta de bronz-„În container”-41 de puncte (ambele texte semnate de Constantin Cheianu, marele învins). Imediat sub podium, „Fotografii cu clovni invizibili” (40,5 puncte) și „Mitică-i omul nostru” (38 de puncte).

…Dincolo de toate, Festivalul internațional al dramaturgiei basarabene, organizat de Teatrul „Satiricus Ion Luca Caragiale” Chișinău, și ajuns la ediția a II-a, reprezintă o onorantă provocare pentru toate teatrele de pe ambele maluri ale Prutului! Și, în special, pentru cele românești, care ignoră din plin dramaturgia autohtonă!

3-0, cu Bosnia, dar boss e Belarus!

…3-0 este rezultatul revanșei fotbaliștilor noștri, de aseară, în fața Bosniei (și a noastră!) pentru umilitoarea înfrângere de la Zenica. Cvas este o băutură răcoritoare basarabeană, făcută din pâine neagră de secară. Acest 3-0 (Marica-două goluri, Mutu-primul) ne-a mai răcorit, într-un început de vară apăsătoare, de la licențieri neacordate la scandaluri neterminate. Un 3-0 ce nu trebuie să ne arunce, însă, pe culmile unei bucurii exagerate. În Giulești, cu un public minunat în spate (de s-ar fi disputat aici și meciul acela cu Albania, 1-1 de la Piatra Neamț!), s-a jucat pe sens unic și scorul de 3-0 este mic. Mărturii supreme: bara lui Sânmărtean, cele două ratări uriașe ale lui Torje, alte două ale lui Marica, una Mutu, penalty-ul (greșit acordat!) irosit de superficialul Săpunaru, în ultimele secunde de prelungiri. Numai că automat ne întrebăm împotriva a fost realizat acest 3-0 mic? În fața unei echipe mediocre, așa cum o știm de când s-a născut. Bazată pe ambiție, câinoșenie, dar departe, departe de marele fotbal. Pe noi, însă, nu ne interesează Bosnia, care nu este nici pe departe boss-ul grupei. Ne preocupă naționala României. A jucat frumos, cu determinarea care i-a lipsit până acum. Să nu ne îmbătăm, însă, cu cvas, trupa de aseară este departe de ceea ce a însemnat Naționala noastră cândva, chiar și în calificările pentru Euro 2000, când a învins Olanda, la Constanța.

…Aseară, în Giulești, totul a curs spre amintirea acelui istoric 5-1 cu Germania! A fost, efectiv, una dintre acele partide în care îți iese totul, inclusiv ratările incredibile ale adversarului în fața unei defensive române fragile. De aceea, împotriva corului lăudătorilor fără margini renăscut după victoria de aseară, mă încumet să spun că există un mare pericol în acest mic 3-0. Metaforele și noțiunile „excelent”, „extraordinar”, „formidabil”, „seară de vis”, „renaștere”, „un nou început” care au curs în valuri până hăt spre zori… Toți specialiștii care, până la ora meciului nu mai credeau nici în iluzii, ne văd calificați, uitând că Belarus a furat Franței 4 (patru) puncte din 6 (cu egalul, 1-1, de azi noapte, de la Minsk!) și se află pe poziția a doua, cea a barajului… Cei care îl mitraliau la foc continuu pe Răzvan Lucescu au făcut brusc o piruetă de 180 de grade și îi cer acum Juniorului să rămână la Națională… În tot acest delir, ca să nu zic cameleonism, un singur om (spre cinstea lui!) nu s-a îmbătat cu acea răcoritoare din pâine neagră de secară: Răzvan Luceacu, selecționerul care nu se cară! El pleacă, azi, cu naționala, în turneul de amicale din America de Sud, nu înainte să afirme, în toiul unei bucurii tipic dâmbovițene: „Trebuie să plece mulți, ca să se schimbe sistemul”. Cine să schimbe, însă, sistemul acesta în care un 3-0 cu modesta Bosnia devine paravanul ideal pentru tot putregaiul fotbalului românesc? Inutil să amintesc că jenantul 0-0, de ieri, de la Tg. Mureș, al reprezentativei de tineret, cu submediocra selecționată a Kazakhstanului, în primul meci din preliminariile europene, a trecut ca și neobservat…

…Acolo, sus, ca și prin unele cotloane de pe margine, multe din cupele cu șampanie s-au umplut cu cvas!

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul Sportvox.ro