Jurnal de toamnă (5). CÂND DON JIJI VEDE FILME TURCEȘTI, ANDO DANSEAZĂ SIRTAKI ÎN CAREUL STELEI…

…N-am reușit să văd derby-ul Dinamo-Steaua!… Când am ajuns cu taxiul la Gara din Bistrița, să urc în vagonul de dormit nr.11, pentru București, era 1-0 pentru Steaua!… Trenul a plecat la 21:45. Vagonul de dormit, frigider… Au fost ceva probleme, într-o jumătate de oră vom avea căldură, sună “tragedia optimistă”. Așa să fie!… Conductorul, dinamovist, recunoaște în mine comentatorul sportiv, nu dramaturgul fost la un excelent Festival Internațional de Teatru și Literatură “Liviu Rebreanu”, la Bistrița, și mă informează că, în derby, e 1-1. E dinamovist și-mi dă pronisticul lui: “Îi batem, o să vedeți!”… Stau în cușeta mea în palton, cu pălăria pe cap. Trenul pleacă. Ies pe culoar, parcă e mai cald. Suntem doar trei oameni în tot vagonul de dormit… Pe culoar, un bistrițean de vreo 35-40 de ani, îmi confirmă că la București e 1-1. A citit pe Internet. E stelist și a jucat la pariuri “Total goluri 3+”! Unde ești Șumi?!…

…În cușetă, singur, dârdâind, încerc și eu Internetul. Da, e 1-1, la București!… Sună celălat telefon. Un prieten de suflet, stelist, m-a sunat să-mi…minutul și scorul! “Da, știu, e 1-1!”, îl întâmpin. “Nu, e 2-1!”, replică sec. “Bravo!”… “E 2-1 pentru dinamoviști! Nu jucăm nimic! Reghe nu-i antrenor, antrenează nevastă-sa!”…Ies pe culoar:.. La București, e 2-1 pentru câinii roșii… “Îi batem cu 3-1!”, zice mândru conductorul, care are chef de vorbă…”E 3-1!”, iese din cușeta sa și jubilaeză stelistul care a pariat pe patru goluri marcate!… I-a ieșit pronosticul, nu-l mai interesează Steaua. “Jiji a adunat tot campionatul la Steaua și nu joacă nimic!… Bine că mi-a ieșit pronosticul!”… “Nu s-a terminat!”, replic, punând gaz pe foc și întristându-l… Când intru în cușeta mea, tot în palton și cu pălăria pe cap, accesez Internetul. E 3-1 pentru Dinamo. E min. 83 și semnalul dispare. Trenul traversează munții… Cam o oră nu mai pot intra pe Internet…Bine că a început să se încălzească, încet, cușeta…

… Încerc să ațipesc, măcar o jumătate de oră, așa, în palton. Aud o bătaie în ușă. E conductorul. “V-am spus că-i batem cu 3-1!… Vreți un cogniac?!”… E fericit!… Nu beau cogniac de vreo 45 de ani… Caloriferul s-a dezmorțit… Hai să fur o oră de somn…
…E 5 în zori, când mă trezesc în glasul roților de tren. Incredibil, trenul este în grafic. La ducere, sâmbăta trecută, am avut o întârziere de o oră și 40 de minute!… Am trecut de Sinaia. Nu văd zăpadă în jur, nici viscol, cum suna Codul galben, aseară… Accesez Internetul. Începe ora veselă…

…Jiji Becali declară caraghios că, la 2-1 pentru Dinamo, nu l-a mai interesat meciul și s-a uitat la un film turcesc!?! Avem și filme românești excelente, coane!… I-aș recomanda “Înghițitorul de săbii”, de Alexa Visarion, cu un fabulous Mircea Albulescu… Pe Don Jiji nu-l interesează, însă, decât banii. Milioanele. Peste noapte. N-are nici răbdare, nici tutun… De aceea Steaua, mulținatională, multi-Liga I, nu joacă nimic!… Dacă ar fi privit și repriza secundă, ar fi văzut ce Sirtaki le-a tras Ando fantomelor lui Reghe, fantoma-șef!… Ando cel contestat de unii… Este clar, scriu tot mai mulți, Steaua nu are antrenor,.. Chiar dacă acest caraghios Reghe declară penibil că nu-l interesează cine-i suflă în ceafă!?!… Steaua n-are antrenor, n-are patron… Are doar o colecție de jucători. Dar Don Jiji n-a învățat încă –și mă tem că nu va pricepe vreodată!- că Întregul-Echipa, nu-i niciodată egală cu simpla sumă a părților!…

…Don Jiji amenință că va mai cumpăra alți jucători în iarnă!… Ia, domnule, toată echipa Astrei, că mai ai doi-trei de adus, după Enache, Amorin, Boldrin și Alibec, cumpără și ce mai e pe la Cluj, pe la Craiova, Mediaș, Pandurii, Voluntari, Chiajna, ASA, Timișoara, UTA, desființează Liga I (eventual și pe a II-a!), și fă, în curtea vilei din Pipera, un campionat cu mini-echipele cumpărate!… Eii, uite de asta, din grandomania oierului ajuns latifundiar, Steaua nu va ajunge niciodată la Cota Sevilla-86! Restul e tăcere!… E Hamlet, nume necunoscut lui Don Jiji…

…Citesc, tot pe Internet, în tren, și o declarație caraghioasă a lui Mutu, noul Cal Troian de la Dinamo: “Asta vreau de la Ando!”… Cu ce drept încearcă “regale drogurilor” londoneze să se considere superiorul seriosului Andone?!… Mutu, prin structură, nu poate fi decât sămânță de scandal. N-a venit la Dinamo decât să-l “lucreze” pe sub masă pe Andone, să aducă un “om” de-al lui, cu, firește nu fără un comisionul de rigoare…

…La șapte fără un sfert, primul meu gând în Gara de Nord este să cumpăr ziarul de sport, „Gazeta” astăzi, ca pe vremuri, când veneam, ca ziarist, din deplasările prin țară. Citesc în drum spre taxi, titlurile, văd că, la Botoșani, unul dintre comicii vestiți ai fluierului, Piticul cu talonetă, cum i-a zis, inspirat, un ziarist, Avram cel mic, s-a jucat de-a cartonașele roșii, dând patru, câte jumătate de rație pentru fiecare echipă, dintre care trei pentru…trageri de tricou!?! Probabil că i-a fost frig fluierașului a pagubă și l-a mai încălzit, oleacă, prin nordul Moldovei, culoarea roșie. Asta este, cu siguranță, ascensiunea arbitrajului românesc, despre care a trâmbițat, mai ieri, arogantul, penibilul boss al fluierașilor și acarilor cu steag de la noi, grecul Vassaras, când, în fapt. se află la pământ sau…sub pământ SRL!

…După un somn lung, în patul de acasă (“Casă, dulce casă!”), văd la TV, meciul de la Giurgiu, Astra-CFR Cluj. Am făcut și eu, în seara asta, două bilete de doi lei, la pariuri. Am luat CFR solist și… ambele echipe marchează. Așa a fost, numai că golul al doilea, din penalty, al clujenilor (singurii care ar putea trage la titlu, în dauna fantomei lui Jiji, pe care au învins-o la București!) a fost un cadou al pungașului cu fluier zis Colțescu („autocritică” pentru ajutorul dat Astrei, în campionatul trecut, în meciul cu Steaua?), care trebuia de mult pus la colț, cu genunchii pe coji de nucă. Cu vreo două secunde înainte ca Nascimento să fie faultat clar în careu, tot în faza respectivă, fundașul giurgiuvenilor, Gerardo, a fost pus la pămând de un adversar sub ochii abulici ai altui caraghios fluieraș pe care arogantul grec Vassaras nu-l trece pe linie moartă, unde ar trebui să meargă și elenul!… N-a văzut nici comentatorul TV al partidei de la Giurgiu, cum să vadă, când el se încorda să țipe Goooooooooooooool, visând, inutil, să-l imite pe inimitabilul Ilie Dobre. Cum să vadă faultul asupra lui Gerardo, când, după ce clujenii au transformat penalty-ul, ne-a informat academic că este 2-1 pentru…trupa lui Șumudică?! (Sic!) Din câte știm, a fost 2-1, final, pentru clujeni…

…Sincer, dacă n-ar fi fost giuvaierul de gol egalizator al lui Alibec, aș fi zis că am fost mai câștigat urmârind pe Internet un meci, unul oarecare din Liga I, de i se tot zice, într-un surplus de metaforă, Derby!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Impact – 669 de persoane

COMENTATORUL SPORTIV, în fața Palatului Culturii din Bistrița, căutând Stadionul cu amintiri din Parc…

…A patra zi din excelentul Festival Internațional de Teatru și Literatură „Liviu Rebreanu” din Bistrița. Dimineață plină cu recitări și prezentări, de cărți și reviste literare. În prima pauză de cafea, îmi pun paltonul și pălăria și traversez Parcul din fața frumosului Palat al Culturii. Să revăd Stadionul Gloriei de altădată, cândva ajunsă și în cupele europene. Stadionul cu atâtea amintiri, pe care l-am vizitat ultima oară acum 30 de ani, înainte cu două luni să iau Drumul Americii, cu escala de cinci luni și o săptămână în Ialia-Grajdul de la Latina și Pensiunea din Roma. Ultima dată meciul comentat la Bistrița, pentru Telesport, a fost Gloria-Unirea Urziceni, 2-2, gazdele egalând în penultimul minut, prin Frăsinescu. Coechipierl mi-au fost, atunci, Dragos Borchină, la microfon, și Sorin Rondak, dirijorul camerelor de luat vederi. Ce echipă frumoasă, plină de pasiunea meseriei… Ziua noastră de atunci se reface incredibil. Ne pregăteam să mergem a doua zi la Piatra Neamț, să transmitem un meci al Ceahlăului! Nici Ceahlăul lui „Pinalty” nu mai e… Capitalismul sălbatic sau cam așa ceva?!

…Azi, marți 29 noiembrie, de cu dimineață, la Bistrița e ger. Natura poartă brumă rece pe ea, eu înaintez cu pași grei spre locul atâtor amintiri, cam 60 de partide trăite, aici, în Parc, pentru ziarul „Sportul” și pentru Telesport. De pe terasa Palatului Culturii se vede un colț din tribuna a II-a…Mă încearcă emoții rare. Văd un stâlp al nocturnei. Străduța ce trece prin spatele tribunei I are un semafor. E culoarea roșu, aștept să treacă mașina din fața mea, să traversez ultimul drum spre Stadion. Pe dreapta, la intrarea pe terenul de antrenament văd scris cu litere mari „Stadionul Jean Pădureanu”, și mă bucur, Lordul a dus Bistrița pe prima scenă și pe circuit european. Sâmbătă, m-am văzut în treacăt cu Ioan Horoba, ucenicul de nota 10 al lui Nea Jean. S-a întors și el acasă, suferă că Gloria nu mai există….
…Nu mai există nici Rapid, F.C.Argeș, Progresul, Sportul Studențesc, Oțelul Galați, Petrolul Ploiești, Bihorul, Sibiul, Ceahlăul… Foste campioane printre ele…Îi spun domnului Horoba că aș vrea să-l văd două minute pe Nea Jean. Tace. Nu forțez…

…Intru pe poarta deschisă larg a Stadionului. Bruma a început să se topească sub soarele cu dinți. Stadionul arată mult mai bine decât mă așteptam! Terenul de joc e bun, doar pe mijloc, de la o poartă la alta, pe alocuri, dâre de noroi. Urc în tribuna I. Treptele de la scări au început să aibe mici găuri. Scaunele din plastic, albe și albastre, în culorile Gloriei, sunt intacte. Doar murdărite de ploi și vântul dinspre munții din jur. Mă doare liniștea Stadionului, pe care au capitulat toate marile forțe ale campionatului românesc. Unde-i larma de altădată?!… Mă uit spre cabina de transmisie, pare înghețată, nu cutez să urc, nu vreau să las o lacrimă, două și pe acolo… E un Pustiu semi alb, cu amintiri de suflet voalate…
…Memoria își începe un dans nobil. Îi văd alergând, pe valul tinereții lor superbe, pe bistrițenii get-beget Gavril Pele Balint, cel care avea să figureze în echipa câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni-Steaua, Sevilla 1896, golgeterul inteligent Viorel Moldovan, zis și Mondo-Gol, și strategul Lucian Sânmărtean, îi zăresc cu ochii minții lansându-se pe bucureșteanul Tătărușanu, între bucurile Gloriei, ajuns, azi, portar de Națională, pe Sepsi, reintinerind pe regretatul Nae Manea, Tararache, Maier și câți alții, pe „Burebista” fără de vârstă-Costel Câmpeanu… Nu poți uita că la Bistrița a dansat doar o toamnă Ionel Ganea, dând 17 goluri, temelia titlului de golgheter câștigat la Rapid… Numai și pentru ei Gloria nu avea voie să moară!

…Nu petrec mai mult de un sfert de oră în tribuna Stadionului cu amintiri rănite, îmi simt sufletul greu… Gerul mă trimite spre Palatul Culturii, unde colegii mei de Festival recită versuri. Eu mă simt robul unei elegii… Aici, la Bistrița, cele două Patimi ale mele fără de sfârșit, Fotbalul și Teatrul, mă fac să fiu fericit, mă fac să plâng… Bistrița are, de trei zile, un Teatru profesionist, „Liviu Rebreanu”! Ce minune!… Bistrița nu mai are echipă de fotbal. Ce coșmar, tragedie!… Mai fiecare microbist care m-a întrebat dacă am venit pentru Gloria, nu poate înțelege de ce s-a ajuns aici… Există o ultimă Iluzie. Circulă vorba că Primăria ar cumpăra Stadionul și Gloria ar putea fi relansată…Așa să dea Bunul Dumnezeu!

..Prin Parc, brazi cu mici cutii din lemn cu mâncare pentru veverițe. „Ecoland”, citesc pe o scândură bătută-n cuie în tulpina seculară a copacului…

…În Palat, Cultura e la loc de cinste. La Stadion, Fotbalul a dispărut… Acum 30 de ani, era invers. Drumurile Vieții!…
…Dimineața de Festival s-a încheiat. Facem o fotografie de grup, în mijloc cu directorul Palatului Culturii, al noului Teatru profesionist, freneticul literat prof.dr. Dorel Cosma, noul meu prieten din Bistrița.
…Colegii de Festival merg fericiți spre autocar. Eu rămân o clipă, două, în fața Palatului Culturii. Ochii mei traversează Parcul… Unde ește Nea Jean?! Unde-i Gloria ?!…

Sufletul îmi cântă de Fericire, îmi plânge de amintiri ucise…

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.