Arhivă

Arhivă pentru aprilie, 2015

ADIO, GIURGIU! RUȘINE! Lui Caragiale i se va lua titlul de Director al Naționalului?!

aprilie 21, 2015 2 comentarii

…Am ajuns să trăiesc și o asemenea zi! Una de rușine totală! De lehamite absolută! Am venit Acasă, lăsând soarele Floridei, să fac teatru de performanță la Giurgiu! Ceea ce în mare, susțin destui, am reușit! Acum, însă, câțiva ticăloși de aici, nu de la mine de Acasă-Utopie de sentimental incurabil, Acasă, cum am visat eu România, ștabi efemeri ca ploaie de vară, mă obligă să spun, cu durere în suflet: Adio, Giurgiu! Și, probabil, Adio, România! Dacă nu sunt prețuit Acasă, la ce bun să mai suport viața mizeră de aici?! Vă deranjez, că am avut nebănuite succese, că nu am stat drepți și v-am spus verde-n față ce gândesc?!… Să vă fie Rușine, tovarăși, că domni nu meritați să vă zic!… „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți”, sună o comedie de-a mea. Mi-ați dat marfă pentru alta, tot acidă…

… Niște neica-nimeni fac legi stupide, pe bază de interese personale sau de mini-grup!. Iar alții, tot neica-nimeni, le interpreteză așa cum voi ei, dacă se poate cu ceva beneficii politice de cinci semințe și trei parale. Și, uite, așa, aflu, în seara asta de 21 aprilie 2015, că mi-a fost respins dosarul pentru Concursul de Proiecte de management pentru un nou mandat la Teatrul Tudor Vianu din Giurgiu!?!… Vara trecută, n-am avut dreptul să mă înscriu la Concurs pentru că opera o imbecilă clauză cu limita de vârstă, paragraf de lege otrăvit introdus parșiv să-l debarce pe Ion Caramitru de la conducerea Naționalului bucureștean, pe care, iată, l-a făcut un Templu-Paradis european! Cum în hora eliminării înțelepților trecuți de 65 de ani se mai aflau și alte nume grele, cu operă (Dorina Lazăr, Alexandru Arșinel, George Mihăiță, Mircea Cornișteanu etc), în penultima zi a anului trecut, ticăloșia a fost abrogată! Dar, au rămas cozile de topor… Regizorii de duzină, gata să conteste, să măsluiască și axiomele. Cum am constatat, săptămâna trecută, (și) la C.J.Giurgiu!

… Ultimele două săptămâni, la Giurgiu, au fost decupate pentru mine din teatrul absurdului! Luni 6 aprilie 2015, cu două zile înainte de a susține Proiectul de management pentru un nou mandat la conducerea Teatrului de la Dunăre, am primit o anexă la Dispoziția C.J. Giurgiu, din 4 martie 2015 (prin care se stabileau etapele și datele noului concurs ce urma să fie finalizat în 8-9 aprilie a.c.). Prin respectiva anexă, din 6 aprilie a.c., am fost înștiințat, fără explicații, că… 16 aprilie devine data limită pentru depunerea Proiectelor de management și a dosarelor de concurs, iar între 6-13 mai a.c. se va susține proiectul prin interviu!?! Gurile rele susțin, prin Giurgiu, că s-a tras de timp ca noul favorit al C.J., un dalmațian ales pe obligații politice, să-și armeze dosarul, iar mie să mi se caute cu lumânarea o pată în soare! Gurile rele, bată-le vina…

…În data de 7 aprilie a.c. (cu două ore înainte să merg la Ruse, cu Proiectul Dunărean, ideea mea, în care Giurgiu reprezenta Teatrul Românesc!) m-am prezentat la Consiliul Județean Giurgiu –ordonatorul principal de credite al Teatrului „Tudor Vianu”- solicitând, îndreptățit, președintelui instituției și șefei serviciu „Resurse umane”, explicațiile pentru schimbarea peste noapte a datelor Concursului. Căci, prea mirosea a cacialma… În loc de explicații clare, mi s-a sugerat, cu capul plecat și ochii ascunși, că nu s-a putut alcătui o comisie de examinare (Sic!), ca, în fond, problema să fie că… am ceva probleme în privința condițiilor de înscriere la Concurs! Mai pe șleau, că nu am absolvit facultatea de teatru!?!
…Mi s-a părut ciudat să mi se comunice așa ceva, după 4 ani și 9 luni de directorat!… Ca atare, am recitit cu atenție Art. 3, litera C din Legea 185/2014, unde scrie textual:
„întrunește condițiile de studii universitare de licență absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă în domeniul de activitate al instituției”!

I. Care este domeniul de activitate al instituției numită Teatrul „Tudor Vianu”? În actele Consiliului Județean Giurgiu, inclusiv în Caietul de obiective pentru evaluarea Proiectului de management pentru Teatrul „Tudor Vianu”, scrie negru pe alb:
„Teatrul Tudor Vianu Giurgiu funcționează în subordinea Consiliului Județean Giurgiu ca instituție publică de cultură!”. Pentru Instituția publică de cultură consider că este absolut compatibilă Facultatea de Filosofie, absolvită de mine, cu licență, cu nota 10, cu examene date la un evantai de materii reprezentative pentru cultura lumii (Istoria filozofiei, Logică, Psihologie, Istoria artei și literaturii universale, Estetica, Etica, Fizică, Matematică etc.). Cum a fost și acum 4 ani și 9 luni, când am susținut Proiectul de management pentru întâiul mandat de manager-director al Teatrului „Tudor Vianu”!

II. NIMIC nu apare în cerințele legii despre Facultatea de teatru, în mod expres, eu nedând concurs pentru a fi actor sau regizor, ci director-manager la o instituție publică de cultură! Și, dacă ar fi fost precizat expres, cum au încercat să mă convingă cei de la C.J. Giurgiu, vin și întreb, cât se poate de lucid:
1. Există teatru fără dramaturgie?!? Întreb, pentru că eu sunt DRAMATURG, membru, de 25 de ani, al Filialei DRAMATURGIE a Uniunii Scriitorilor din România, cu 30 de premiere, în țară și în patru țări din Europa, cu 18 cărți de teatru (două distinse cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Dramaturgie; una nominalizată la Premiul Academiei pentru volum de teatru), trei Concursuri Naționale de Dramaturgie câștigate! Absolvent de Filosofie, cu examene la Istoria artei și literaturii universale (cu module: Shakespeare, Dramaturgia americană, franceză, italiană, rusă), Estetică (Cehov, Pirandello, Shaw, Strindberg, Ibsen, Teatrul absurdului, „Arta actorului” de Tudor Vianu, Critica literară și dramatică-drama criticii în România etc), Etică (Morală și moralitate în universul lui Caragiale; Dualitatea morală a personajelor lui Shakespeare etc.), Psihologie (Psihologia actului creator; Psihanaliza scriitorului modern; Inhibiția supraliminară în arta actorului etc)…

2. Timp de patru ani și nouă luni și două săptămâni, de când sunt director-manager al teatrului giurgiuvean (cu nota 10 la evaluări anuale și cea finală!) am avut rezultate notabile (4 Premii cu Teatrul „Tudor Vianu”; participarea la 13 Festivaluri; inițierea și susținerea a 3 ediții ale Proiectului Dunărean Giurgiu-Ruse, ultima, în data de 7 aprilie, în orașul bulgar; una Giurgiu-Silistra; susținerea cu succes a Festivalului Teatrelor Dunărene timp de cinci ediții!). Lucrul cel mai important a fost transformarea orașului de la Dunăre în Cetatea Dramaturgiei Românești (titlul Proiectului meu din 2010), montând numai piese autohtone (37 la număr, plus două bulgare), UNICAT în România, fapt pentru care revista „Teatrul azi” scria, anul trecut, pe trei pagini, despre „Fenomenul Giurgiu”! Îmi trebuia facultatea de teatru pentru aceste realizări cu care oricine, cred, s-ar mândri?!
3. Cel care a formulat o asemenea cerință a Legii amintite fie nu cunoaște, fie își bate joc de istoria teatrului românesc! Căci o minunată pleiadă de literați au fost directori de teatre, fără să fi absolvit… cursuri de artă dramatică: I.L.Caragiale, Camil Petrescu, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Zaharia Stancu, Fănuș Neagu etc (directori ai Teatrului Național București); Vasile Alecsandri, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Mircea Radu Iacoban etc (la Naționalul ieșean), Horia Lovinescu (Teatrul Nottara) și alții!

4. Multe dintre teatrele românești poartă numele unor personalități marcante: I.L.Caragiale (TNB), Vasile Alecsandri (TB Iași), Mihai Eminescu (TN Timișoara), Lucian Blaga (TN Cluj), Marin Sorescu (TN Craiova), Tudor Vianu (Giurgiu), Ioan Slavici (Arad) și nobila listă a culturii române de valori care nu au absolvit Facultatea de teatru poate continua!

5. Cel mai grav prejudiciu pe care îl aduce interpretarea după bunul plac a noului amendament din Legea amintită îl reprezintă DESFIINȚAREA dramaturgilor români, miza pentru care m-au zbătut patru ani la Giurgiu!
RUȘINE, tovarăși, că domni nu pot să vă spun!

…Dincolo de alte exemple care definesc simbioza DRAMATURGIE-TEATRU, este timpul ca puținii oameni curați la suflet și la minte care mai sunt în România să repună în legalitate Dramaturgia Română, ignorată, marginalizată, ba chiar umilită. Și să oprească batjocorirea nobilei pleiade de literați-directori de teatre de-alungul Istoriei!

FOTBAL PESTRIȚ, jucat cu un deget la computer…

aprilie 17, 2015 Comments off

…DOUĂ zile n-am avut computer! De parcă nu-mi ajungea că, de joia trecută, din 9 aprilie, nu mai pot folosi mâna dreaptă, fracturată, după o cădere stupidă, sub soarele Bucureștilor, duminică am rămas și fără lap-top! S-a întors ecranul cu fundul în sus. Ca mai toată lumea, azi. Am revenit de la Giurgiu, fericit că pot scrie din nou! Fie doar cu arătătorul de la mâna stângă, de simt că mă pot pregăti de Revelion în ritmul de melc în care se adună literele-n cuvinte și idei…

…VIITORUL lui Hagi! Arată frumos, da’ frumos, domnule, nu glumă. Și echipa, și jocul dezvoltat, și ascensiunea spre piscurile clasamentului. Victoria flăcăilor lui Gică Hagi, acest 2-1, de la Ploiești, a însemnat o radiografie perfectă a fotbalului românesc la ora actuală.
…VIITORUL=echipă tânără, din 10 fotbaliști români și un singur străin între titularii care au început partida lângă sonde. Tinerețe, ambiție, dăruire, atitudine, pressing, obsesie ofensivă, valori în ascensiune. O echipă „pozitivă”, cum îi place lui Hagi să vadă fotbalul… Să mai reținem nebunia lui Gică Hagi: a renunțat la ultima ofertă de antrenor la Galatasaray pentru a crește mânjii lui și a-i duce în Europa. Ar fi meritat și minunat!

…LA POLUL OPUS, Petrolul, cândva în cursa pentru titlu, acum, o mediocră legiune străină, mercenari obosiți, îmbătrâniți în joc, fără reacție, fără idee… Oricum, din eșec în eșec, patru consecutive, acasă, Petrolul, cu numai trei jucători români, luni noapte, în 11-le titular (un progres, din moment ce au fost meciuri când în trupa găzarilor exista un singur autohton!), readuce în discuție ciurucurile din fotbalul nostru prezentate “fotbaliști nemaipomeniți” de samsarii vremurilor… De aceea, paralela Viitorul-Petrolul (doar un exemplu; Rapid e altul!) îi dă dreptate lui Gino Iorgulescu în ceea ce privește limitarea stranierilor în trupele românești!… Știu, unii îmi vor replica, acid, că “lupii galbeni” au învins Steaua, la București!

…VAI DE STEAUA, LOR, cum au arătat cei din Ghencea în ultimele partide, cu ploieștenii și la Giurgiu! După egalul norocos (pentru ocaziile Astrei din repriza secundă!) din briza Dunării, o remiză gri, nu albă, i-am auzit pe Gâlcă și alți colindători de ocazie explicând totul prin accidentarea lui Tănase puțin înainte de pauză!… Îmi spuneți și mie, băieți, când a făcut Tănase un meci aproape de (nu la!) valoarea lui?!… Iar, la Giurgiu, discuția trebuia începută cu Rusescu și Țucudean, care dormeau în front, cu Popa- dispărut pe stânga, costumat în figurant, în actul II, cu speranța Stanciu, care nu mai răsare odată, cu orbecăiala dură a lui Papp și Breeveld… Steaua nu mai are atitudine, agresivitate, parcă a uitat să joace. Sigur, și tensiunea din vestiar și din teren, când știi că Reghe stă la pândă, la fiecare colț de meci, contează. Fără a uita, cumva, de plecarea “la pachet” de bani frumoși a trioului irezistibil Keșeru-Sânmărtean-Szukala! Când vrei și money, money, money și performanțe, începe să-ți tremure nădragii simțind briza de pe Mureș, unde tot mai mulți vorbesc despre parale ciudate…

…AL 33-LEA antrenor schimbat pe prima noastră scenă șubredă: brazilianul Ze Maria, care a dansat prea puțin sub Pietricica, unde venise, după declarațiile lui (ca ale atâtora altora!), să facă din Ceahlăul un Everest european, măi să fie!?! Alt fâs!… Această a 33-a schimbare (pe bancă, nu la față), care nu-i ultima (Pustai și-a făcut bagajele în Giulești, se pare!) e de reținut prin motivul destituirii: italianul Massone, patronul plăieșilor de altădată ai lui Pinalty ajuns în spatele gratiilor, i-a reproșat brazilianului că nu l-a schimbat pe Stana, la pauză!?! Mirarea e mare, nu de alta, dar, în final, nesuferitul bancherului priceput la toate, Stana, of course, a ratat cea mai mare ocazie a moldovenilor dintr-un meci de cartier cu Gazul fără flacără al Mediașului!

…A PATRA revenire pe banca brașoveană a lui Adrian Szabo, după ce patronul de sub Tâmpa l-a mazilit pe croatul Lokica, la finele eșcului (0-1) de acasă, cu trupa din Botoșani. Seriosul Adrian Szabo, “mantaua” gogoliană de intemperii a Brașovului, este la a patra înscăunare, la începutul anului fiind trimis pasager pe locul lui Țălnar. De aceea, am zâmbit amar, citind declarația patronului intrat în frigurile retrogradării: “Am mare încredere în Szabo!”. Mereu a avut. Și mereu l-a înlocuit, după puțin timp. Continuitate?! Noțiune străină în fotbalul nostru cam de trei parale…

…CHINTESENȚA campionatului nostru pestriț se află în superba declarație a lui Stoican, după ce dinamoviștii au câștigat derby-ul celor două jucării stricate, 2-0 cu Rapid-noua metaforă pentru marfar: “N-am jucat nimic, dar BRAVO!”… Orice alt cuvânt devine inutil!

…INUTIL să vă spun că joaca mea cu arătătorul de la mâna stângă pe tastele computerului, cronicheta aceasta, mi-a luat 93 de minute! Cu adiționale și fără pauză…
…Mă mut, peste puțin timp, la Madrid, în Europa fotbalului adevărat…