„CIELITO LINDO” răsună la București, să se audă la Miami și în Veracruz!

…Mexic a jucat eroic și inteligent, în stil de mare echipă, derby-ul pentru „optimi”, deși îi era suficient și un egal: 3-1 (0-0), în fața unei Croații puternice, cu valori, decisă să moară în teren, la a patra sa prezență în turneul final. Europenii s-au trezit, însă, pe final de meci, pur și simplu năuciți de iureșul aztec, care, acum doi ani, a dus la un aur olimpic la fotbal! „Șerpașii verzi” n-au fost doar rezistenți și prudenți pe meterezele lor, unde un egal însemna viza pentru saltul din grupe, dar și uluitori în raidurile decisive, pe finiș de meci, când în zece minute au marcat 3 (trei) goluri și au aruncat stadionul în aer, iar Mexicul în Sărbătoare! 3 (trei) goluri, unul mai frumos ca altu, semnate del: Rafa Marquez, cel fost în echipa mare a Barcelonei, căpitanul naționalei mexicane -min. 72; „Micul Prinț” Andres Guardado (de la Bayer Leverkusen) -min. 75, la capătul unui contraatac supersonic; giuvaierul Javier Hernandez, Chicharito cel de aur, de la… Manchester United, în min. 82! Est-europenii aveau să reușească doar un gol de consolare, în min. 87, prin Perisici, și o intrare criminală a lui Rebici, taxată cu „roșu” (în min.. 89), când minunata echipă a lui Miguel Herrera era de minute bune pe culmile bucuriei și cânta cu zeci de miloane de fani sublimul „Ay, ay, ay, Cielito liendo los corazones”, cântă și nu plânge, sau plângi de fericire, cânt și eu, acum, în plină noapte, să mă audă Ducu, Genevieve și Karina la Miami și cei dragi din Veracruz!

…La a 15-a participare la un turneu final, naționala de fotbal a Mexicului a încântat, în grupa cu Regina Brazilia (în fața căreia a obținut remiză albă!), câștigând două partide, cu Camerun (1-0, după ce un scandalos columbian samsar nu i-a validat două goluri valabile!!!) și Croația, unde a fost furată ca în codru. Da, furt și în această noapte, când omul de casă al lui Blatter, uzbekul Irmatov, în min. 64, la un 0-0 periculos, n-a acordat aztecilor cel mai clar penalty din lume, fundașul Srna, cel de la Șahtiorul lui Mircea Lucescu, s-a aruncat după minge, în careu, cu ambele mâini, ca un portar, împiedicând deschiderea scorului! Să fi decretat Blatter-bla-bla-bla o revanșă mincinoasă pentru croați, în numele jafuirii lor din meciul de deschidere în întâlnirea cu Brazilia, care trebuie să câștige acest Mondial, ca să nu cadă guvernul și președinta?!… Poate că mexicanii au trebuit să lupte și împotriva borfașilor de arbitrii (o palmă pe obrazul acestui Mondial spectaculos!), ca bucuria lor să fie mai mare…

…Cercetând puțin istoria Cupei Mondiale, vom mai găsi o victorie mexicană în fața croaților, tot în grupe, la Mondialul asiatic, din 2002, când, în primul meci, Blanco a transformat un penalty, în min. 60, semnând un 1-0 ce a deschis drumul unei calificări fără înfrângere în „optimi”, ba și în hainele câștigătoarei seriei, înaintea Italiei (1-1) și Ecuadorului (2-1)!… Fără înfrângere s-au calificat aztecii și acum, însă de pe locul II, la golaveraj, semn că în „optimi” vor da piept cu „Olandezii zburători”, cei care, luni, la prânz, la Sao Paulo, și fără van Persie (odihnit!), au făcut din nou spectacol în cel mai greu joc din grupă, împotriva încântătorilor chilieni, într-un meci cu o frumoasă repriză secundă, învingând cu 2-0 (Fer-min.77, Deplay-min. 90). Trupa întinerită a lui van Gaal a terminnat nu doar lider de grupă, dar și recordmana ofensivei în primul tur de scrutin al celor 32 de participante, cu 10 goluri marcate: 5-1 cu Spania, 3-2 cu Australia, 2-0 cu Chile… Că tot am amintit de spanioli, ultimii campioni mondiali, s-au consolat și ei, luni, în meciul prematur de adio, 3-0 (1-0), cu Australia, marcând marele absent din primele două întâlniri, Villa-min. 39, Torres-min. 69 și Mata-min.82. Prea târziu, muchachios!…

…Tot istoria Cupei Mondiale ne amintește că fotbaliștii din Zagreb n-au mai repetat debutul lor la un turneu final, cel din 1998, din Franța, când ne-au scos pe noi, deveniți blonzi, din „optimi”, cu 1-0 (1-0), prin penalty-ul transformat de Suker în finalul primei reprize. După care a urmat meciul-bombă, capodoperă a lor, 3-0 (!!!), cu Germania, în „sferturi”, un 1-2 cu echipa gazdă, Franța, în semifinale, ca „finala mică” să le aducă bronzul, după 2-1 cu Olanda! Toate acestea se petreceau irepetabil pentru croați la Coupe du Monde, acum 16 ani, de când tricolorii noștrii au rămas în fața micilor ecrane!…

…Conform așteptărilor și jocurilor de culise, Selecao, adică echipa gazdă, a câștigat la pas meciul în fața Camerunului, cu 4-1 (2-1), existând doar 9 minute de incredibil suspans (când prindeau formă zvonurile cu pariuri de milioane măsluite cu acest joc!), între golul egalizator al africanului Matip și golul al doilea al lui Neymar (min.35)! Brazilienii au scăpat (deocamdată?) de coșmarul olandez, urmând să dea piept, sâmbătă, cu formația chiliană, iute și ambițioasă! Să se mai bată între ei și sud-americanii, că europenii s-au tot eliminat între ei!

…Fericit de calificarea Mexicului, cântând în noapte plină „Ay, ay,ay, Canta y no llores, porque cantando se alegran, Cielito liendo los corazones”, mă pregătesc pentru marele meci al zilei de marți (trei ceasuri rele, trei ceasuri bune?), când Italia și Uruguay se vor duela pentru ca una dintre ele să meargă mai departe, în trena marii revelații Costa Rica, echipa privită până să înceapă Mondo-Samba doar de decor, dar care a speriat Uruguay, Italia, ba și…FIFA! Să vibrez, mâine noapte, sub acele acorduri inegalabile, „Canta Napoli”?!

Mondialul African. Viva Mexico!

…Gala Africană a intrat ȋn zodia „bombelor”! Miercuri, Spania ȋnvinsă ȋn premieră de elveţieni. Joi, ȋn noapte, acest 2-0 eclatant al mexicanilor contra Franţei este o „bombă” atomică, o victorie absolut istorică pentru azteci. Prima din lunga istorie a ȋnȃlnirilor cu „cocoşul galic”, ȋncepută la 13 iulie 1930, la Montevideo, cȃnd Franţa şi Mexic au jucat ȋntȃiul meci al Cupei Mondiale: 4-1 (3-0) pentru europeni. De atunci, nicio victorie aztecă, numai un egal! Iar acum, Victorie de Vis. Numai pentru cine n-a văzut meciul, acest 2-0 ȋnseamnă una dintre mega-bombele din toată istoria Cupei Mondiale. Altfel, un triumf minunat al aztecilor, trimiţȃnd ȋn istorie la luptătorii lui Moctezuma şi la Războaiele Florilor. O victorie nu doar meritată, ci şi argumentatǎ printr-un joc dezinvolt, grupat, gȃndit şi agresiv, cu un evantai ofensiv de mare spectacol, de la veteranul Blanco, de 37 de ani, cel care a transformat penalty-ul de 2-0 (ȋn 79’), la tȃnărul de 22 de ani, Chicarito Javier Hernandez, nu numai jucătorul care a deschis scorul, ȋn 65’, ci şi omul ȋnregimentrat la Manchester United de Sir Alex Ferguson! Iar dacă „cocoşii verzi” ai inteligentului Javier Aguirre merită toate onorurile, „cocoşul galic” al lui Domenech, toată dezaprobarea.

…Franţa de la acest Mondial African repetă istoria sa jalnică a Mondialului Asiatic. Acum 8 ani, plecaţi ȋn „Ţara Soarelui Răsare”, ȋn postura de campioni ai lumii, băieţii din Hexagon au trăit ruşinea, tot ȋn grupa A, să nu reuşescă decȃt un singur punct (0-0 cu Uruguay, ca şi acum!), fără să poată ȋnscrie vreun gol (0-1 cu Senegal, 0-2 cu Danemarca), meteahnă oferită şi la acest turneu, din care mai are de jucat un meci, unul doar de trecut timpul, cu sud-africanii. Franţa a oferit, ȋn acest turneu, acelaşi joc ȋmbătrȃnit, fără vreo idee, dezarticulat, apatic, cu un antrenor demult depăşit de situaţíe, a cărui imagine din ultimul sfert de oră trimitea cu gȃndul la titlul unui roman de Dostoievski. La drept vorbind, penibilul jalnicei trupe a mediocrului Raymond Domenech este rezultatul logic al miopiei federalilor francezi, ceea ce ar trebui să reprezinte un S.O.S şi pentru altă federaţie, cea de la Bucureşti! Sincer să fiu, nu cred că Franţa a fost ajunsă de „blestemul irlandez” pentru henţul prin care Henry (ţinut tot rezervă!) a marcat, ȋn returul „barajului”, golul calificării la Mondialul African. Decăderea imperiului francez, ȋn fotbal, fireşte, de la campioană şi finalistă mondială la o Cenuşăreasă a fotbalului este rodul unui mănunchi de cauze serioase şi reprezintă o temă de meditaţíe şi pentru diriguitorii soccerului romȃnesc, aflat ȋn comă. Cum o cale de urmat poate fi şi frumoasa aventură a mexicanilor, care, din 1986, cu o excepţíe, au tot trecut de grupele Mondialelor!

…Viva Mexico! Este noaptea istorică a aztecilor! Cred de cȃnd se ştiu ȋn steaua lor, de ţară mică, dar demnă, animată de un suflet uriaş. Deloc ȋntȃmplător, azi-noapte, au reuşit să ȋnvingă ȋn premieră o mare forţă a fotbalului mondial. Chiar dacă minunaţíi mexicani s-au trezit ȋn faţă cu umbra Franţei. Pe care n-ar fi recunoscut-o nici Napoleonii şi nici toţí muschetarii istoriei sale bogate…

*O variantă a acestui material a fost postată pe blogul sportvox.ro