Arhivă

Post Tăguit cu ‘Thomas Muller’

Fabulos! Istoric! „Uraganul Germania” a devastat Brazilia: 7-1 (5-0)!?!?

iulie 9, 2014 4 comentarii

…Incredibil! Halucinant! Ireal! S.F.!… Germania a surclasat, a umilit, a măturat gazonul cu campioana-campioanelor, brazilia (nu-i greșelă, a fost, cândva, Brazilia, în fotbal!), chiar la ea acasă, la Belo Horizonte: 7-1 (5-0)!!!??? Pare o greșeală de tipar, o glumă de 1 Aprilie, dar este realitate! Nemții au predat o lecție de fotbal-total, fotbal-computer, anulând toate manevrele necurate ale maestrului de șmecherii Blatter-bla-bla-bla (inclusiv ultimul arbitru, de la acest meci, mexicanul pătat care a trimis Italia acasă, neeliminându-l pe canibalul Suarez!), ale unui guvern corupt, care a tras sfori ordinare pentru Selecao, să câștige al 6-lea titlu, ca să-l salveze de cele 40 de miliarde de dolari furați din afacerea Mondialului XX!

…Germania a repus Fotbalul în cadrul lui corect, demn, anulând hoțiile arbitrilor (vezi meciurile gazdelor în fața Croației, mai ales, și Columbiei), aiurelile preoților Woodoo și ale bișnițarilor de iluzii, mitocăniile antrenorului Scolari, care, supărat pe presă, care semnala slăbiciunile celei mai modeste selecționate “aurieverde”, o trimitea la dracu’! Cine zice, meștere, ăla e!

…11, 23, 24, 26, 29, 69, 79, 90! Par numere de la o extragere Loto de milioane de euro! Sunt minutele în care nemții și-au înșirat adversarii pe tabelă, ca mărgelele sau ca popicele, “Panzerele” iscusitului antrenor Joachim Low (coach-ul cu cel mai bun procentaj din istoria Cupei Mondiale, 75% înaintea acestui meci istoric). Marcatorii, în ordinea…numerelor de Loto de mai sus: Thomas Muller, cel care a deschis balul, coșmarul Braziliei; Klose-devenit,la 36 de ani, recodmanul Mondialelor, cu 16 goluri marcate, devansându-l pe adevăratul Ronaldo, „dințosul” (Cristiano, lusitanul, a plecat după grupă acasă!); “dubla” lui Toni Kroos, noul star al nemților, Khedira, care a ânchis uluiala primei reprize; “dubla” lui Schuerlle, introdus după pauză! Nemții au ratat un 8-0, îm min. 89, din poziție ideală, prin Ozil, singurul departe de forma orchestrei care a interpretat magnific “Oda Bucuriei”; ca echipa gazdă să nimerească un gol (nu-i pot spune de onoare, de consolare!) în ultimul minut, prin Oscar! Este cea mai devastatoare înfrângere din istoria fotbalului brazilian, cel mai strălucit triumf din vitrina Germaniei!…

…Unii vor încerca să explice acest cataclism, devastator dezastru din istoria fotbalului brazilian prin absența lui Neymar (accidentat) și Thiago Silva (suspendat). Aiureli!… Regret că n-au fost în teren! N-ar fi putut opri Cutremurul de gradul 7,1 din istoria Braziliei! Peste acel 1-2 din 1950, când Selecao a pierdut, acasă, pe „Maracana”, finala cu Uruguay. Atunci, a fost o înfrângere grea. Acum a fost o Umilință, un Dezastru, un Carnagiu! Cum n-a mai fost de la acel 0-6, în fața Uruguayului, în urmă acu aproape un secol (1920!) Acest 1-7 al marilor favoriți de carton, un rezultat care a demonstrat că Dumnezeu n-a dormit, dimpotrivă, s-a revoltat și el față de toate fărădelegile care au însoțit această pseudo-reprezentativă a Braziliei, cea mai slabă din toate timpurile! În contrast cu miliardele cu care sunt plătiți jucătorii unei echipe de maidan în noaptea asta…

…Am deschis ochii pe fotbal, fascinat de Fortbalul-Artă al magicienilor brazilieni. Pele, Garrincha, Tostao, Rivelinho, Zico, Romario, Ronaldo, Bebeto, Ronaldinho etc. Artiști ai balonului, ai sportului-rege. Astăzi, îmi plânge sufetul după acea fascinație a Fotbalului. De la primul meci al noii Selecao, am simțit că amintirile de aur îmi sunt trădate, rănite. Fotbaliștii actualei naționale “aurieverde” nu au nimic din bucuria de a juca a generațiilor trecute. Este o echipă de rupători, de ciomăgari, de cerșători de penalty-uri, o echipă încrâncenată, disperată, dezumanizată, cu jucători venind, parcă, din Amazonia, să sperie, nu să înnobileze fotbalul! Nu mai puteam iubi o asemenea echipă, doar de dragul unui trecut încântător…

…Să primești trei goluri în trei minute, sau patru în șase minute, la Mondial, nu în campionatul uzinei, spune totul despre non-valoarea unei echipe. Nu-I vorba despre Metalurgistul Cugir (formula pentru neputință a regretatului Eftimie Ionescu, unul dintre profesorii mei!), Damila Măciuca, Inter Clinceni, Petrolul Roata de Jos, ci de recordmana titlurilor mondiale 5 (cinci)! Astăzi, în a 26-a zi a Mondialului XX, Brazilia și-a depășit recordul de umilință (0-6 cu Uruguay) și drama din 1950! Cu șansă, pentru că la non-valoarea acestei generații, Selecao nu avea ce căuta în semifinale!

…Mannschaft a făcut un meci de Istorie! Poate irepetabil! Incredibil! Nu doar că s-a revanșat, “cum laudae”, pentru eșecul (0-2) din finala de la Mondialul Asiatic (2002), dar a pățit “en fanfare” în cea de a 8-a ei finală de Cupă Mondială. După cum a jucat Germania în această noapte, perfect, cu minte, angajament și tehnică braziliană, normal ar fi ca ei să i se acorde al 20-lea titlu! În noaptea ce urmează vom avea și cealaltă semifinală (Olanda-Argentina), dar, după ce s-a întâmplat la Belo Horizonte, de la această incredibilă demonstrație de forță, într-un gest de fair-play, “portocala mecanica” a lui Van Gaal și “pumele” lui Messi ar trebui să joace doar “inala mică”…

…După acest dezastru, execuție în direct în fața unei Brazilii înnebunite de un nou titlu și devastate de dezastrul de la Belo Horizonte, Selecao n-ar mai trebui să iasă luni bune din casă. Rușinea e prea mare, dezastrul inimaginabil. Luptele de stradă care au prefațat acest Mondo-Samba continuă violent după acest Cutremur de 7-1, transmit agențiile de presă. Reapariția paiațelor lui Scolari într-un nou meci, fie și pntru locul 3, ar spori riscul unor drame sociale incomensurabile!

… Germania a scris cea mai spectaculoasă pagină din istoria Cupei Mondiale! Ca încă un semn că Fotbalul s-a născur în Europa, acolo unde s-au pregătit, la mari echipe de club, și 18 jucători din actualul lot brazilian, care au mimat sportul-rege, la acest Mondo XX, nu doar în noaptea albă a Braziliei desfigurate!

…Am vrut de la bun început și cred că vom avea întâia Finală-europeană la un Mondil disputat în America (de Sud și de Nord). Germania lui Low ar urma să-și treacă al 4-lea titlu în cont! Dacă Olanda nu va câștiga lupta cu destinul, potrivnic de atâtea ori în ultimul duel,. Cât despere Argentina, doar o minune o poate salva de umilința Braziliei din această noapte a Fotbalului European! Noapte, nopți de priiveghi pentru aroganții brazilieni, înecați într-o mediocritate, mai corect umilință istorică!
…Viva Europa!

MONDO-SAMBA ȘI EURO-TEATRU

iunie 17, 2014 Comments off

…Săptămâna a început pentru mine, cu dimineața pe tâmple, căci a trebuit să merg la spital și să fac acea injecție cumplită împotriva cancerului, Zoladez, o dată la trei luni, timp în care renasc, visez, alerg cu bucuria de a trăi fiecare clipă… În pofida durerilor din abdomen, lăsate de acul acela gros, gros, cu o nemaipomenită poftă de viață am traversat Dunărea umflată, pe Podul care pe 20 iunie își va  aniversa 60 de ani. (La mai puțini, altfel spus altul… de vremurile noastre!), invitat la Atelerul European de Teatru de la Ruse…

…Ziua s-a încheiat pentru mine la trei ceasuri după miezul nopții, când s-a terminat ultimul bal de la Mondialul-Samba, cu victoria plină de suspans a yankeilor mei, și ai lui Ducu, și ai lui Paul Romoșan, Vladi Moraru, Grigore Culian, Cristian Sabău, Gil Perșinaru și atâția alți prieteni din State. Americanii au plecat ca din pușcă, reușind cel mai iute (de până acum) gol al turneului, prin vicleanul Dempsey, în min.1, s-au jucat cu ocaziile, pe contraatacurile rare, dar tăioase, în asaltul Ghanei, în fața căreia pierduseră, la xerox (cu 1-2), ambele dispute din istorie, și, „c-așa-i în fotbal”, parafrazându-l pe marele Toma Caragiu, s-au văzut egalați de africani (Ayew-83). Numai că trupa lui Klinsmann are moral, nu glumă, și a făcut dreptate când mai erau două minute din „timpul regulamentar”, cum tot aud că se spune, de parcă, dacă victoria vine în ultima secundă din cinci-șase minute de prelungiri, nu ar fi…regulamentar! Books a punctat golul ce a făcut dreptate și așa s-a încheiat o Zi Nemțească la acestu Mondial XX.

…Căci, înainte să revină soarele Californiei și pe chipul lui Jurgen Klinsmann (ajuns la 49 de ani), cu CV încântător de atacant în naționala germană, s-a mai detonat o „bombă”: un 4-0 fără milă administrat Portugaliei de trupa lui Joachim Low (54 de ani) și noului star răsărit la Mondialul trecut, Thomas Muller (24 de ani), junele prim al lui Bayern, aseară, autorul primei „triple” din Brazilia. Unii explică scorul și prin gafa sârbului Mazici, care l-a eliminat greșit pe portughezul Pepe, în min. 37, când scorul era, totuși, 2-0 pentru Mannschaft! Meciul în care lusitanii (cu un figurant de marcă, Cristiano Ronaldo) au fost striviți de panzerele nemțești s-a petrecut tot pe stadionul „Fonte Nova” din Salvador, acolo, unde Olanda a spulberat, într-o repriză, campioana mondială en titre, Spania cea cocoșată ca un moșneag care și-a pierdut ochelarii și bastonul: 5-1! Tabela din Salvador nu prea pare o salvare pentru gazde, dimpotrivă, Brazilia a început să tremure serios, acum, când lumea-ntreagă se întreabă: Olanda sau Germania?… (Tot ieri, întâia remiză a turneului, Iran-Nigeria, 0-0, așa, ca să pună frână startului ca o avalanșă, cu o încântătoare medie de goluri de peste 3,5 goluri pe meci, până la draw-ul alb.)

…N-am apucat să văd decât ultima jumătate de oră din derby-ul Grupei G, dar am urmărit, în reluare, toate golurile. În timp ce Thomas Muller perfora fără milă poarta lusitană, eram în superba Sală Mare a Teatrului „Sava Ognianov” din Ruse, urmărind o „uvertură” de zile mari a Atelierului European de Teatru, ceva combinând imaginația brazilienilor cu rigoarea olandezilor și a nemților. Un spectacol de vis al Teatrului Independent „Credo” din Sofia, cu nemuritoarea piesă „Mantaua” de Gogol, în versiune modernă. Pe scena goală, teatru-teatru, dramă și comedie, teatru non verbal, păpuși și o fascinantă improvizație ce a născut atâtea fermecătoare sensuri și semnificații din puținele obiecte aflate în spațiul de joc (un țarc de copii, două dosare, trei hârtii, patru sfori etc.). La un moment dar, vrăjit de cei doi actori absolut fenomenali, Nina Dimitrova și Stelian Radev (am avut șansa să discut cu ei, încerc să-i îi aduc și în Festivalul teatrului Tudor Vianu din Giurgiu, 6-10 octombrie), renăscut sub magia teatrului, am avut senzația că văd urcate pe scenă „Necuvintele” nemuritorului nostru Nichita!… Spectacolul Teatrului Independent „Credo” se joacă de… 21 de ani, a bătut toată lumea, a fost vorbit de către actori în…9 (nouă) limbi, a s-a produs și la Baia Mare și Sibiu, parcticipând la nu se mai știe câte Festivaluri peste 150 („La 150, ne-am oprit cu număratul!”, glumea Nina Dimitrova, în noapte, pe terasa teatrului, unde se ralaxa în așteptarea spectacolului de azi –„Tot ce face Moșul e bun”, după Andersen). Iar eu așteptam triumful yankeilor de la Natal (n-aveam cum să scriu Nadal, eu sunt fan Federer!)…

…La Atelierul European de Teatru, de la Ruse, am aflat că s-a schimbat textul Spectacolului-lectură pe care mi-l fac cadou excelenții actori de la „Sava Ognianov”, în frunte cu prietenul Krum Berkov (unii cronicari români l-au văzut în acel bilingv „Conu Leonida față cu reacțiunea”, coproducție Giurgiu-Ruse). După lansarea volumului meu (4 piese de teatru traduse excelent de doamna Anca Staneca și Adrian Vasiliev), nu va mai apărea, joi, de la ora 17, în Spectacol-lectură „N-aveți un mort de vânzare?”, cum știam, ci „Freud și Bunul Dumnezeu”. Și, uite, așa, ajung iarăși să trăiesc emoția acelui minunat one man show regizat și jucat, din noiembrie, de Doru Nica tulburător, în lacrimă de râs și de plâns, pe scena Teatrului „Ioan Slavici” din Arad, acolo unde, la 13 mai 1979, debutam mândru ca dramaturg! Să o ia „Freud și Bunul Dumnezeu” pe urmele „Pușlamalei de la etajul 13” (9 montări!?! Hai că am tupeu!…), despre care încă se mai vorbește (și) la Ruse, unde Orlin Dyakov a reușit un musical care a adus atâta tineret la teatru?!…. Nu mai vin la lansarea mea, atâția confrați români câți au promis, dar veșnic-tânărul, în trăire, în scris și în menținerea prieteniilor, prolificul Dinu Grigorescu, mi-a confirmat că va fi aici, la Ruse, joi! Cu cine va mai veni cu mașina lui… Mulțumesc, prietene!

…Mondo-Samba din Brazilia și Euro-Teatrul de la Ruse îmi fac Viața frumoasă. Nu contează scena, „Lumea-ntreagă e o scenț”, spunea Marele Will, important este să trăiești, să te hrănești numai cu Frumosul din lume. Și să uit că peste trei luni va urma un nou Zoladex, cu chinurile și speranțele! Atunci nu va mai fi magia fotbalului, voi rămâne cu amanta mea, minunata, inegalabila Thalia…

…Am dat prima respirație acestui material, azi-noapte, așteptând zorile, numai că la Hotelul Riga, maiestuos la doi pași desupra Dunării, Internetul nu mai mergea, cum fusesem asigurat de la Recpție. Stau la etajul 3, cu o panoramă sentimentală rară de peste drum de România, dar cu o toaletă de acum jumătate de secol și fără șansa de a pune materialul pe blogul meu. Internetul nu se cuplează, la „Riga” din Ruse decât la etajele 5 și 6! Ei. și?!… E minunat la Ruse, de ce să văd norii ce s-au adunat a ploaie peste Dunărea nealbastră?!…

Mondialul African. Europa, Regina continentelor

iulie 12, 2010 1 comentariu

…Spectacolul de la capătul lumii, a 19-a ediție a Mondialului de fotbal, a intrat în istorie. Cu foarte multe premiere. Noua Regină a fotbalului mondial este Spania, campioana Europei. Armada spaniolă s-a încoronat meritat, după o ce a așteptat de 76 de ani acest moment. Pentru că urmașii lui Don Quijote n-au fost invitați la întâia ediție a Cupei Mondiale, din Uruguay, în 1930. Au urmat și cinci necalificări, iar cea mai bună perfomanță a lor avea să fie doar un loc 4, în Brazilia, în 1950. De data aceasta, însă, în vacarm de vuvuzele, acolo, la capătul Africii, frumoșii toreadori nu s-au împiedicat în fulminantul lor sprint final de lalelele olandeze, cum se întâmplase cu brazilienii și uruguayenii, devenind cea mai tânără campioană mondială (media de vârstă: 26 de ani și 155 de zile!), de la Brazilia Mundialului mexican ‘70!…

…Finala mondială de duminică seara, dintre Spania și Olanda, 1-0 (gol Iniesta-min 116!), este a doua consecutivă când se întâlnesc echipele europene. La Munchen, acum 4 ani, au duelat în ultima noapte de dragoste Italia și Franța, 1-1 și după, prelungiri, 5-3 la penalty-uri pentru Lippi și ai săi. Încă un semn că Polul fotbalului mondial s-a mutat în Europa, unde au dat năvală, este drept, pe milioane bune, mai toți sud-americanii de top și de duzină. Poate fi și aceasta una dintre explicațiile ieșirii premature din cursă a marilor favorite Brazilia și Argentina, cu alaiul lor de artiști obosiți…

…Spania este întâia trupă europeană care a câștigat laurii supremi în afara Bătrânului Continent. Și raportul titlurilor se înclină în fața continentului care a dăruit lumii jocul de fotbal: Europa-America de Sud 10-9!

…Încântătoarea trupă a toreadorilor spanioli reprezintă prima echipă care pierde meciul de debut (0-1, cu Elveția, în cazul de față!), dar câștigă titlul suprem! A doua reprezentativă care, după ce a cucerit titlul European (1-0, cu Germania, acum 2 ani, la Viena (gol Torres-min.33), l-a adjudecat și pe cel Mondial, ispravă pe care nu o reușise decât RFG, în ‘74.

…La al 13-lea său turneu final, Spania a devenit a 8-a țară care cucerește titlul mondial, intrând în Legendele Fotbalului. În timp ce Olanda pierde a 3-a finală, după cele din Germania (1-2, în 1974) și Argentina (1-3, după prelungiri, în 1978!), ambele în dauna echipelor gazdă. Acum, primul pas greșit după 25 de meciuri fără înfrângere. Cum au jucat, însă, finala, batavii (sau tulipanii) nu puteau câștiga…

…În „finala mică”, am asistat la triumful tehnicii forței în dauna forței tehnicii, recte un 3-2 al Germaniei în duelul cu Uruguay-ul (nedreptățit de Fortuna în ultimele secunde, când transversala a respins șutul de prelungiri și vise al lui Forlan!). Marea finală avea să revină greu, nu prea spectaculos, artiștilor Fotbalului în dauna pragmaticilor olandezi. Marea armă a ibericilor a fost acel năvod de pase de la mijlocul terenului care a asfixiat literalmente adversarul, chiar și când acesta s-au numit panzerele germane.

…A fost una dintre cele mai nespectaculoase finale de Mondial. Poate și pentru cascada de durități, pentru recordul de cartonașe (14 galbene și unul roșu, deși, regulamentar, mai trebuiau „înroșiți” încă doi jucători! Până și sub acel ultimo duel nul, de 0-0, dintre Brazilia și Italia, de la Pasadena, în California, la World Cup 94, când numai penalty-urile au desemnat, cu 3-2, un învingător fără prea multă strălucire. Atunci, au zis mulți specialiști, singurii care puteau învinge marea Brazilie erau…fotbaliștii români! O tempora!…

Fotbaliștii români, tot telespectatori, după Coupe du Monde ‘98! Noroc că ne pregătim să plecăm în căutarea „lânei de aur”, pe drumuri europene, joi, la…Bălți, în Basarabia!

…Îmi voi permite, ca un acord final la Mondialul African, o scurtă retrospectivă a Luminilor și Umbrelor acestei Gale fotbalistice…

…LUMINILE. Spania, Olanda, Uruguay, tânăra echipă a Germaniei, debutanta Slovacia (care a trimis Italia acasă, din grupe!), Ghana, Mexic, Paraguay și Japonia, în privința echipelor… Thomas Muller, golgeterul turneului, cu 5 goluri și 3 asist-uri; tot atâtea goluri, dar cu numai o pasă, olandezul Snejder, spaniolul Villa și celestul Forlan, desemnat jucătorul competiției! La revelații, negreșit și Iniesta (cel care a declanșat Fiesta în Spania, unde înfloresc toți trandafirii), Casillas, ghanezul Gyan, mexicanul Chicharito Hernandez (luat de Manchester United!), americanul Donovan, olandezul Van Bronckhorst, autorul celui mai frumos gol… La antrenori, Vicente del Bosque, care a reușit să preia fără sincope munca lui Aragones, făuritorul de campioni europeni; olandezul Marwjik, debutant la un turneu de asemenea calibru; germanul Low, uruguayanul Tabarez, slovacul Weiss, sârbul Rajevac, de la timona ghanezilor…

…UMBRELE. La echipe: finalistele ediției trecute, Italia și Franța, care n-au trecut de grupe (!?!); Brazilia, Argentina (0-4 cu Germania!!!), Anglia, Danemarca, Serbia, Camerun, Coasta de Fildeș, Nigeria… La jucători: englezul Rooney, protughezul Cristiano Ronaldo, Messi (34 de goluri pentru Barcelona, zero pentru naționala Argentinei!), brazilianul Kaka, francezul Anelka, italianul Cannavaro, olandezul nezburător Van Persie… Cât despre tehnicienii „lingurii de lemn”, este logic ca ei să se numească Domenech, Lippi, Capello, Antici, Dunga, Eriksson și staff-ul de 17 oameni care l-au reprezentat pe Maradona!… Pete pe obrazul acestui întâi Mondial de pe continentul african au fost și arbitrii, începând cu golul lui Lampard neacordat englezilor în partida cu nemții, cu ofsaidul mare din care argentinienii au deschis scorul în disputa cu aztecii și terminînd cu penibila prestație din finală a englezului Webb, desemnat, incredibil, neadevărat, de către FIFA drept „arbitrul acestui Mondial”!!! Un motiv în plus să zicem Blatter-bla-bla-bla…

…Cu toate umbrele lui, deja îi duc lipsa Mondialului African. Pentru că de la starea de spectacol ne-am întors la circul nostru dâmbovițean, cu înjurături neaoșe, lovituri sub centură, jugniri și parodii. Noroc că am și început să visăm la Samba ce va veni peste patru ani, la ediția din Brazilia. „Vom fi și noi, românii, acolo?”, m-a întrebat confratele Viorel Grigoroiu, astăzi, în emisiunea de sinteză a Mondialului African, de la Telespsort. Nu prea cred, pentru că noi începem renașterea europeană, joi, la Bălți!…

Mondialul African. Maradona, umilit de copilul de mingi!

iulie 3, 2010 2 comentarii

…A plecat acasă și mult-lăudata Argentina! Cu coada între picioare, în genunchi, în umilință dureroasă, când tocmai râdea superior de drama brazilienilor. Ca o simplă adunătură de vedete, staruri obosite, nababi încrezuți, dându-se mari cu cei mici, ba ajutați și de arbitri (vezi primul gol cu Mexic!), figuranți lamentabili de cum au dat de primul adversar serios.

…Ieri, am rămas fără Samba, astăzi fără Tango. Panzerele lui Low au călcat, rapid și nemilos, sub șenilele lor și corabia fără cârmaci a lui Maradona (care rămâne doar un fost jucător de Legendă!). Pumele au dispărut prematur, mai exact după numai trei minute, când a marcat Thomas Muller, cel pe care zurbagiul de la conducerea sud-americanilor l-a făcut, ieri, la conferința de presă, un „copil de mingi”, refuzând să stea lângă el, la discuții, conform protocolului, una dintre revelațiile acestui Mondial!?! Că organizatorii s-au făcut de toată rușinea, scoțându-l din sala conferinței de presă pe junele Thomas Muller, așa cum ceruse Maradiona (!!!), este o altă discuție. Cred, însă, că, ieri, la conferința de presă, în noua lui repriză de grandomanie golănească, Maradona a primit „palma lui Dumnezeu”, una grea ca o moarte, căci 0-4 înseamnă un Dezastru! După care cel mai demn este să-ți prezinți demisia… Cel de Sus l-a tot ajutat, cu hențul acela de la Mundialul mexican ’86, cu readucerea la viață din ceața letală a drogurilor, cu numirea la cârma naționalei argentiniene. Maradona n-a învățat nimic din lecția vieții, bătându-și joc în continuare, și la acest Mondial, de ziariști și adversari, ieri atingând o culme a mârlăniei. Care a fost taxată de Viață așa cum se cuvenea!

…Am așteptat spectacolul de la Argentina și ni l-a oferit, impecabil, Germania! După acel 4-1 de senzație, cu Anglia, acum 4-0 (patru la zero!?!) cu Argentina!!! Scor-cutremur, fără vreo umbră de arbitraj, cum s-a întâmplat cu britanicii. Nemții au arătat a super-echipă de fotbal modern, total, uneori jucând de parcă ei erau sud-americanii (vezi numai faza ultimelor doua goluri!). Pumele, ca o trupă prea plină de ea la intrarea în arenă, devenită prea nervoasă după ce a fost pusă iute la pamânt și când a înțeles că adversarul este prea tare. Argentina, astăzi, ca și Brazilia ieri, exemplul dezechilibrului psihic, al celor care nu vor să înțeleagă că Echipa nu-i egală nicicum și niciodată cu simpla sumă a unor superstaruri.

…Nu-l plâng pe Maradona. L-am prețuit ca jucător, nu i-am suportat, însă, comportamentul de gang. Nu-mi plac circarii, cabotinii, drogații (logic, nu-mi place nici Mutu!). Eu, cu Pele, Cruyff, Beckenbauer…

…M-am amăgit, ediția trecută, cu Ronaldinho. L-am așteptat, acum, ca pe un magician, ca un Artist inegalabil, pe Messi. Din păcate, și el înseamnă una dintre decepțiile Galei africane. Nu ca Ronaldo (Cristiano), Rooney, Cannavaro, dar tot un fâs până la urmă. Ei sunt victimele datoriei sau (dacă este să căutăm circumstanțe atenuante) ale programului inuman la care-s supuși fotbaliștii de prim-plan. Asta, pentru că tot vorbește Blatter (alt circar!) despre caracterul uman al fotbalului, când mulți cer probele video care să pună capăt jafurilor comandate ale unor arbitri!…

…America de Sud s-a prezentat cu patru echipe la startul „sferturilor”. Europa, doar cu trei. Sud-americanii și-au pierdut artileria grea, Brazilia și Argentina, rămânând, până la ultimul meci al zilei, doar cu Uruguay (după nebunia de meci de azi-noapte!). Europa a trecut cu două echipe în semifinale, Olanda, învingătoarea brazilienilor, și Germania. Așteptăm și Spania în careul de ași. Este doar campioana Europei!… Campioana lumii va fi o echipă europeană!

Mondialul African. Capello a dus Anglia la Capelă pentru veșnica pomenire…

iunie 28, 2010 2 comentarii

…Istoria își ia singură revanșa. Și în fotbal. La 3 iulie 1966, pe Wembley, la Londra, Anglia devenea campioana lumii, după prelungiri grele cu Germania, 4-2 (2-2; 1-1), și cu aportul decisiv al arbitrilor. Era 2-2, în minutul 101, când centralul elvețian Dienst și tușierul sovietic Bakhramov au decis gol la șutul lui Hurst, deși nici astăzi nimeni nu poate băga mâna în foc că mingea a depășit în întregime linia porții (pe atunci nu existau minunile tehnicii de astăzi, care oferă și micronii!). Atunci, în 1966, în ultimul minut al prelungirilor, același George Hurst (autorul unei triple) a aruncat zarurile: 4-2!… Și trupa lui Alf Ramsey, cu regretatul Bobby Moore căpitanul team-ului, s-a încoronat (prima și ultima oară!) regina lumii, însă presa internațională a contestat vreme lungă valabilitatea golului desprinderii engleze.

…După 44 de ani. Astăzi, 27 iunie 2010, la capătul lumii. Germania conduce, în minutul 37, cu 2-0 (goluri Klose-min. 21 și Podolski-min. 32), dar fiii Albionului nu cedează și Upson (gafeurul de la primul gol german) punctează cu capul, renăscând speranțele în tabăra sa. Anglia aruncă corsetul lui Capello și joacă așa cum știe ea, încântător, contribuind la cea mai frumoasă repriză a acestui Mondial cu nr. 19. Lampard reușește, în minutul 39, un suberb șut sub transversală, mingea se duce vreo jumătate de metru dincolo de linia de poartă, e Gol, Gol, Gol, numai că arbitrul uruguayan Larrionda și, mai ales, conaționalul său de la tușa cu pricina, un anume Espinosa, au avut orbul găinilor!… În 1966, s-a acordat un gol care n-a fost, în 2010, nu s-a validat un gol care a fost!… Istoria se joacă și ea…

…Sigur, la 2-2, s-ar fi jucat altceva. Altceva au jucat, însă, panzerele lui Joachim Low după pauză. A ordonat nemțește defensiva, atrăgând parșiv trupa lui Capello la iureș total. Incredibil, Capello a uitat să mai fie italian, pornind jocul de la faza defensivă. Eroare fatală, căci nemții au mușcat nemilos pe contraatac, noul diamant Thomas Muller finalizând două dintre raidurile panzerelor: 4-1, scor incredibil, umilință istorică pentru întregul Albion, în lacrimi grele, acum Tânărul, dar inteligentul antrenor german l-a făcut șah-mat pe reputatul coach italian. Capello, fixist, neinspirat la selecție și în gândirea din mers a jocului, arogant, prea plin de el, aproape jurând că va cuceri laurii supremi, a crezut că-i suficient doar numele lui și a îngropat Anglia la acest turneu final: 1-1 cu SUA; 0-0 cu Algeria; 1-0, chinuit, cu Slovenia. Ca, acum, acest neverosimil 1-4 (1-2) cu Germania! Categoric, Capello a dus Anglia la Capelă, pentru veșnica pomenire…

…Domenech, Lippi, Capello, altfel spus Franța-Italia-Anglia. Un „trio” al marilor dezamăgiri la Mondialul African (doi dintre tehnicieni fiind… italieni)! Îi va imita cineva în ultimele două zile ale optimilor, încât să avem un „careu al catastrofalilor”?!

…Meciul care a încheiat duminica, Argentina-Mexic, 3-1 (2-0), a dat peste cap laudele celor care au susținut că arbitrajele de la acest turneu final sunt excepționale! Gafe uriașe, domnilor! Numai astăzi, două: după nevalidarea unui gol clarisim pentru englezi, a venit golul prim al „pumelor” dintr-un ofsaid evident! Oricum, mexicanii, furați în debut de meci, au jucat minunat, în fața unui titan ajutat, și au plecat acasă cu capul sus. Ceea ce nu putem spune despre perfidul, umilitul, astăzi, Albion, care nu știu dacă poate crede în lacrimi…

*O variantă a acestui material a fost postată și pe blogul sportvox.ro