Mircea M. Ionescu

…Spectacolul de la capătul lumii, a 19-a ediție a Mondialului de fotbal, a intrat în istorie. Cu foarte multe premiere. Noua Regină a fotbalului mondial este Spania, campioana Europei. Armada spaniolă s-a încoronat meritat, după o ce a așteptat de 76 de ani acest moment. Pentru că urmașii lui Don Quijote n-au fost invitați la întâia ediție a Cupei Mondiale, din Uruguay, în 1930. Au urmat și cinci necalificări, iar cea mai bună perfomanță a lor avea să fie doar un loc 4, în Brazilia, în 1950. De data aceasta, însă, în vacarm de vuvuzele, acolo, la capătul Africii, frumoșii toreadori nu s-au împiedicat în fulminantul lor sprint final de lalelele olandeze, cum se întâmplase cu brazilienii și uruguayenii, devenind cea mai tânără campioană mondială (media de vârstă: 26 de ani și 155 de zile!), de la Brazilia Mundialului mexican ‘70!…

…Finala mondială de duminică seara, dintre Spania și Olanda, 1-0 (gol Iniesta-min 116!), este a doua consecutivă când se întâlnesc echipele europene. La Munchen, acum 4 ani, au duelat în ultima noapte de dragoste Italia și Franța, 1-1 și după, prelungiri, 5-3 la penalty-uri pentru Lippi și ai săi. Încă un semn că Polul fotbalului mondial s-a mutat în Europa, unde au dat năvală, este drept, pe milioane bune, mai toți sud-americanii de top și de duzină. Poate fi și aceasta una dintre explicațiile ieșirii premature din cursă a marilor favorite Brazilia și Argentina, cu alaiul lor de artiști obosiți…

…Spania este întâia trupă europeană care a câștigat laurii supremi în afara Bătrânului Continent. Și raportul titlurilor se înclină în fața continentului care a dăruit lumii jocul de fotbal: Europa-America de Sud 10-9!

…Încântătoarea trupă a toreadorilor spanioli reprezintă prima echipă care pierde meciul de debut (0-1, cu Elveția, în cazul de față!), dar câștigă titlul suprem! A doua reprezentativă care, după ce a cucerit titlul European (1-0, cu Germania, acum 2 ani, la Viena (gol Torres-min.33), l-a adjudecat și pe cel Mondial, ispravă pe care nu o reușise decât RFG, în ‘74.

…La al 13-lea său turneu final, Spania a devenit a 8-a țară care cucerește titlul mondial, intrând în Legendele Fotbalului. În timp ce Olanda pierde a 3-a finală, după cele din Germania (1-2, în 1974) și Argentina (1-3, după prelungiri, în 1978!), ambele în dauna echipelor gazdă. Acum, primul pas greșit după 25 de meciuri fără înfrângere. Cum au jucat, însă, finala, batavii (sau tulipanii) nu puteau câștiga…

…În “finala mică”, am asistat la triumful tehnicii forței în dauna forței tehnicii, recte un 3-2 al Germaniei în duelul cu Uruguay-ul (nedreptățit de Fortuna în ultimele secunde, când transversala a respins șutul de prelungiri și vise al lui Forlan!). Marea finală avea să revină greu, nu prea spectaculos, artiștilor Fotbalului în dauna pragmaticilor olandezi. Marea armă a ibericilor a fost acel năvod de pase de la mijlocul terenului care a asfixiat literalmente adversarul, chiar și când acesta s-au numit panzerele germane.

…A fost una dintre cele mai nespectaculoase finale de Mondial. Poate și pentru cascada de durități, pentru recordul de cartonașe (14 galbene și unul roșu, deși, regulamentar, mai trebuiau “înroșiți” încă doi jucători! Până și sub acel ultimo duel nul, de 0-0, dintre Brazilia și Italia, de la Pasadena, în California, la World Cup 94, când numai penalty-urile au desemnat, cu 3-2, un învingător fără prea multă strălucire. Atunci, au zis mulți specialiști, singurii care puteau învinge marea Brazilie erau…fotbaliștii români! O tempora!…

Fotbaliștii români, tot telespectatori, după Coupe du Monde ‘98! Noroc că ne pregătim să plecăm în căutarea “lânei de aur”, pe drumuri europene, joi, la…Bălți, în Basarabia!

…Îmi voi permite, ca un acord final la Mondialul African, o scurtă retrospectivă a Luminilor și Umbrelor acestei Gale fotbalistice…

…LUMINILE. Spania, Olanda, Uruguay, tânăra echipă a Germaniei, debutanta Slovacia (care a trimis Italia acasă, din grupe!), Ghana, Mexic, Paraguay și Japonia, în privința echipelor… Thomas Muller, golgeterul turneului, cu 5 goluri și 3 asist-uri; tot atâtea goluri, dar cu numai o pasă, olandezul Snejder, spaniolul Villa și celestul Forlan, desemnat jucătorul competiției! La revelații, negreșit și Iniesta (cel care a declanșat Fiesta în Spania, unde înfloresc toți trandafirii), Casillas, ghanezul Gyan, mexicanul Chicharito Hernandez (luat de Manchester United!), americanul Donovan, olandezul Van Bronckhorst, autorul celui mai frumos gol… La antrenori, Vicente del Bosque, care a reușit să preia fără sincope munca lui Aragones, făuritorul de campioni europeni; olandezul Marwjik, debutant la un turneu de asemenea calibru; germanul Low, uruguayanul Tabarez, slovacul Weiss, sârbul Rajevac, de la timona ghanezilor…

…UMBRELE. La echipe: finalistele ediției trecute, Italia și Franța, care n-au trecut de grupe (!?!); Brazilia, Argentina (0-4 cu Germania!!!), Anglia, Danemarca, Serbia, Camerun, Coasta de Fildeș, Nigeria… La jucători: englezul Rooney, protughezul Cristiano Ronaldo, Messi (34 de goluri pentru Barcelona, zero pentru naționala Argentinei!), brazilianul Kaka, francezul Anelka, italianul Cannavaro, olandezul nezburător Van Persie… Cât despre tehnicienii “lingurii de lemn”, este logic ca ei să se numească Domenech, Lippi, Capello, Antici, Dunga, Eriksson și staff-ul de 17 oameni care l-au reprezentat pe Maradona!… Pete pe obrazul acestui întâi Mondial de pe continentul african au fost și arbitrii, începând cu golul lui Lampard neacordat englezilor în partida cu nemții, cu ofsaidul mare din care argentinienii au deschis scorul în disputa cu aztecii și terminînd cu penibila prestație din finală a englezului Webb, desemnat, incredibil, neadevărat, de către FIFA drept “arbitrul acestui Mondial”!!! Un motiv în plus să zicem Blatter-bla-bla-bla…

…Cu toate umbrele lui, deja îi duc lipsa Mondialului African. Pentru că de la starea de spectacol ne-am întors la circul nostru dâmbovițean, cu înjurături neaoșe, lovituri sub centură, jugniri și parodii. Noroc că am și început să visăm la Samba ce va veni peste patru ani, la ediția din Brazilia. “Vom fi și noi, românii, acolo?”, m-a întrebat confratele Viorel Grigoroiu, astăzi, în emisiunea de sinteză a Mondialului African, de la Telespsort. Nu prea cred, pentru că noi începem renașterea europeană, joi, la Bălți!…

…A plecat acasă și mult-lăudata Argentina! Cu coada între picioare, în genunchi, în umilință dureroasă, când tocmai râdea superior de drama brazilienilor. Ca o simplă adunătură de vedete, staruri obosite, nababi încrezuți, dându-se mari cu cei mici, ba ajutați și de arbitri (vezi primul gol cu Mexic!), figuranți lamentabili de cum au dat de primul adversar serios.

…Ieri, am rămas fără Samba, astăzi fără Tango. Panzerele lui Low au călcat, rapid și nemilos, sub șenilele lor și corabia fără cârmaci a lui Maradona (care rămâne doar un fost jucător de Legendă!). Pumele au dispărut prematur, mai exact după numai trei minute, când a marcat Thomas Muller, cel pe care zurbagiul de la conducerea sud-americanilor l-a făcut, ieri, la conferința de presă, un “copil de mingi”, refuzând să stea lângă el, la discuții, conform protocolului, una dintre revelațiile acestui Mondial!?! Că organizatorii s-au făcut de toată rușinea, scoțându-l din sala conferinței de presă pe junele Thomas Muller, așa cum ceruse Maradiona (!!!), este o altă discuție. Cred, însă, că, ieri, la conferința de presă, în noua lui repriză de grandomanie golănească, Maradona a primit “palma lui Dumnezeu”, una grea ca o moarte, căci 0-4 înseamnă un Dezastru! După care cel mai demn este să-ți prezinți demisia… Cel de Sus l-a tot ajutat, cu hențul acela de la Mundialul mexican ‘86, cu readucerea la viață din ceața letală a drogurilor, cu numirea la cârma naționalei argentiniene. Maradona n-a învățat nimic din lecția vieții, bătându-și joc în continuare, și la acest Mondial, de ziariști și adversari, ieri atingând o culme a mârlăniei. Care a fost taxată de Viață așa cum se cuvenea!

…Am așteptat spectacolul de la Argentina și ni l-a oferit, impecabil, Germania! După acel 4-1 de senzație, cu Anglia, acum 4-0 (patru la zero!?!) cu Argentina!!! Scor-cutremur, fără vreo umbră de arbitraj, cum s-a întâmplat cu britanicii. Nemții au arătat a super-echipă de fotbal modern, total, uneori jucând de parcă ei erau sud-americanii (vezi numai faza ultimelor doua goluri!). Pumele, ca o trupă prea plină de ea la intrarea în arenă, devenită prea nervoasă după ce a fost pusă iute la pamânt și când a înțeles că adversarul este prea tare. Argentina, astăzi, ca și Brazilia ieri, exemplul dezechilibrului psihic, al celor care nu vor să înțeleagă că Echipa nu-i egală nicicum și niciodată cu simpla sumă a unor superstaruri.

…Nu-l plâng pe Maradona. L-am prețuit ca jucător, nu i-am suportat, însă, comportamentul de gang. Nu-mi plac circarii, cabotinii, drogații (logic, nu-mi place nici Mutu!). Eu, cu Pele, Cruyff, Beckenbauer…

…M-am amăgit, ediția trecută, cu Ronaldinho. L-am așteptat, acum, ca pe un magician, ca un Artist inegalabil, pe Messi. Din păcate, și el înseamnă una dintre decepțiile Galei africane. Nu ca Ronaldo (Cristiano), Rooney, Cannavaro, dar tot un fâs până la urmă. Ei sunt victimele datoriei sau (dacă este să căutăm circumstanțe atenuante) ale programului inuman la care-s supuși fotbaliștii de prim-plan. Asta, pentru că tot vorbește Blatter (alt circar!) despre caracterul uman al fotbalului, când mulți cer probele video care să pună capăt jafurilor comandate ale unor arbitri!…

…America de Sud s-a prezentat cu patru echipe la startul “sferturilor”. Europa, doar cu trei. Sud-americanii și-au pierdut artileria grea, Brazilia și Argentina, rămânând, până la ultimul meci al zilei, doar cu Uruguay (după nebunia de meci de azi-noapte!). Europa a trecut cu două echipe în semifinale, Olanda, învingătoarea brazilienilor, și Germania. Așteptăm și Spania în careul de ași. Este doar campioana Europei!… Campioana lumii va fi o echipă europeană!

…Istoria își ia singură revanșa. Și în fotbal. La 3 iulie 1966, pe Wembley, la Londra, Anglia devenea campioana lumii, după prelungiri grele cu Germania, 4-2 (2-2; 1-1), și cu aportul decisiv al arbitrilor. Era 2-2, în minutul 101, când centralul elvețian Dienst și tușierul sovietic Bakhramov au decis gol la șutul lui Hurst, deși nici astăzi nimeni nu poate băga mâna în foc că mingea a depășit în întregime linia porții (pe atunci nu existau minunile tehnicii de astăzi, care oferă și micronii!). Atunci, în 1966, în ultimul minut al prelungirilor, același George Hurst (autorul unei triple) a aruncat zarurile: 4-2!… Și trupa lui Alf Ramsey, cu regretatul Bobby Moore căpitanul team-ului, s-a încoronat (prima și ultima oară!) regina lumii, însă presa internațională a contestat vreme lungă valabilitatea golului desprinderii engleze.

…După 44 de ani. Astăzi, 27 iunie 2010, la capătul lumii. Germania conduce, în minutul 37, cu 2-0 (goluri Klose-min. 21 și Podolski-min. 32), dar fiii Albionului nu cedează și Upson (gafeurul de la primul gol german) punctează cu capul, renăscând speranțele în tabăra sa. Anglia aruncă corsetul lui Capello și joacă așa cum știe ea, încântător, contribuind la cea mai frumoasă repriză a acestui Mondial cu nr. 19. Lampard reușește, în minutul 39, un suberb șut sub transversală, mingea se duce vreo jumătate de metru dincolo de linia de poartă, e Gol, Gol, Gol, numai că arbitrul uruguayan Larrionda și, mai ales, conaționalul său de la tușa cu pricina, un anume Espinosa, au avut orbul găinilor!… În 1966, s-a acordat un gol care n-a fost, în 2010, nu s-a validat un gol care a fost!… Istoria se joacă și ea…

…Sigur, la 2-2, s-ar fi jucat altceva. Altceva au jucat, însă, panzerele lui Joachim Low după pauză. A ordonat nemțește defensiva, atrăgând parșiv trupa lui Capello la iureș total. Incredibil, Capello a uitat să mai fie italian, pornind jocul de la faza defensivă. Eroare fatală, căci nemții au mușcat nemilos pe contraatac, noul diamant Thomas Muller finalizând două dintre raidurile panzerelor: 4-1, scor incredibil, umilință istorică pentru întregul Albion, în lacrimi grele, acum Tânărul, dar inteligentul antrenor german l-a făcut șah-mat pe reputatul coach italian. Capello, fixist, neinspirat la selecție și în gândirea din mers a jocului, arogant, prea plin de el, aproape jurând că va cuceri laurii supremi, a crezut că-i suficient doar numele lui și a îngropat Anglia la acest turneu final: 1-1 cu SUA; 0-0 cu Algeria; 1-0, chinuit, cu Slovenia. Ca, acum, acest neverosimil 1-4 (1-2) cu Germania! Categoric, Capello a dus Anglia la Capelă, pentru veșnica pomenire…

…Domenech, Lippi, Capello, altfel spus Franța-Italia-Anglia. Un “trio” al marilor dezamăgiri la Mondialul African (doi dintre tehnicieni fiind… italieni)! Îi va imita cineva în ultimele două zile ale optimilor, încât să avem un “careu al catastrofalilor”?!

…Meciul care a încheiat duminica, Argentina-Mexic, 3-1 (2-0), a dat peste cap laudele celor care au susținut că arbitrajele de la acest turneu final sunt excepționale! Gafe uriașe, domnilor! Numai astăzi, două: după nevalidarea unui gol clarisim pentru englezi, a venit golul prim al “pumelor” dintr-un ofsaid evident! Oricum, mexicanii, furați în debut de meci, au jucat minunat, în fața unui titan ajutat, și au plecat acasă cu capul sus. Ceea ce nu putem spune despre perfidul, umilitul, astăzi, Albion, care nu știu dacă poate crede în lacrimi…

*O variantă a acestui material a fost postată și pe blogul sportvox.ro