Arhivă

Post Tăguit cu ‘PSA’

E BINEEEEEEE!… DOAMNE, CÂTĂ GRIJĂ AI DE MINE…

aprilie 14, 2018 Fără comentarii

… Azi dimineață, mai bine zis cu zorile pe umeri, mi-a fost foarte rău. Am crezut că mă va înghiți un Hău! N-am cunoscut vreodată acest fior de neviață, să fie ultima mea Clipă, Clipă, clipa de Viață, Viața de-o clipă, nu mai eram eu, mă golisem de mine, nu mai era nimic in mine, in jur, nu știu cum de nu m-am prăbușit în baie, în Pustiul din apartamentul meu, cu privirea spre Parc, nu spre Moarte, cum scria Cioran!… Știam, doar, că trebuie să plec la analize, mi s-a cerut să le repet după două săptămâni! Cu greu am făcut dușul, tot voiam să mă întind pe jos, în baie, pe hol, oriunde, nu eram, însă, năuc, raționam, dar nu era corpul meu, nu mai aveam picioarele mele… La 8:30, am plecat târâș spre Gara de Nord, nu, nu luam trenul de Sinaia, pe lângă care am trecut joi, venind de la Tg.Mureș, și mi-am promis să urc la Cota 1400, n-am mai fost de mult, acolo… Lângă Gara de Nord, pe “Dinicu Golescu”, am găsit, după… 9(nouă!) luni, Laboratorul unde să îmi fac Analizele fără să plătesc, prin Casa de Sănătate, la care am cotizat toți ani in care am lucrat la statul român, dar de 9 luni, același răspuns:”N-avem fonduri!”… Unde sunteți, mama voastră de fonduri?!…

…Azi am fost băftos, au fost fonduri, dar in țara mea natală, dacă vrei să te rătăcești, întreabă doi-trei oameni de o adresă prin preajmă și, sigur, ajungi la balamuc! Eu am întrebat unde e Centrul de recoltarea sângelui-sector 1 și am ajuns să orbecăiesc pe aleile Spitalului Militar, unde intrasem prin Bulevardul Dinicu Golescu și am ajuns in… Calea Plevnei, după atâtea “indicații prețioase”… Pe la 10:15, după marea hoinăreală in gol, nemâncat, am ajuns sfârșit la Centrul de recoltare. Mi-au scos sânge pentru…15 analize, adică 5 eprubete, întâia dată in viață mi-a luat sânge un tinerel cu ochi inteligenți care și centra și sărea la cap, adică și la desk, si la telefon și in camera de recoltat. Dar, profesionist băiatul, mână de pictor, nu am simțit decât o albinuță care mi-a descoperit vena de la mâna stângă, cam cicatrizată de cei 11 ani in care mi se tot forează sânge din trei in trei luni (la dreapta, vena parcă a dispărut, speriată!)… Fericit că nu am leșinat, după plecarea buimacă de acasă, cu greu am făcut primii o sută de metrii, să-mi cumpăr o sticlă cu apă plată și să o arunc cascadă în gâtul meu… Cum am ajuns la serviciu, nu mai știu, parcă tot eram gata să cad, să fi căzut?!, mă tot târam prin Viață… Bossul meu m-a rugat să plec acasă, cu limuzina lui, probabil s-a temut să nu dau colțul în biroul nostru cu povești frumoase din teatru și din viață, cum să-i spun că nu vreau să mă duc  în „cavoul de la etajul 8” în care m-a aruncat de viu o așa-zisă bisericoasă și să fiu găsit, acolo, ca un ultim boschetar, după zeci de ore, dacă nu de zile, sau, dacă vreți, ca „superbul hoit se desfăta la soare”, nebunia lui Baudelaire ce a născut „estetica urâtului”?!… Îngrozit de o asemenea imagine macabră, am tras scaunul lângă dozatorul de apă, din două-n trei minute am băut un câte un pahar, mai bine de o oră m-am umplut cu apă, mi s-a refăcut, cred, sângele dat în cinci eprubete, și, incredibil, mi-am revenit… A trecut greu dimineața asta a neștirii, a uitării de-o Clipă, m-a susținut gândul analizelor, știu, pot fi considerat cinic, însă e bine că încă mai pot face analizele, nu?!… Cum vor fi?!…
…Răspunsul înseamnă perioada cea mai grea a analizelor, până aflu timpul ia foc, arde spre seară, când tot amân să deschid computerul, să scriu CNP-ul, numărul buletinului de analize, și să aștept decizia Destinului!, clipe tare grele, de simt cum îmbătrânesc, voi face o cruce scurtă, și o să parcurg încet, încet, rândurile, o să închid ochii, o să trag aer in piept și… Sunt conștient că va veni și clipa aceea blestemată, când PSA-ul o va lua razna, peste bagatela de acum trei luni, după întoarcerea din America, timpul acela când voi auzi ultima oară:”Coane, nu mai avem ce face!”… De clipa aceea fug, fug din singurătatea de acasă, să nu mă găsească singur cuc iremediabilul “The end”… Azi dimineață, am simțit o adiere dinpre acea clipă, am vrut să scap de ea citind ceva din Jurnalul lui Kafka, dar nu s-a deschis cartea, am vrut să mă refugiez in “Jurnalul unui trăsnit”, să mai șlefuiesc la el, însă mi-au înghețat gândurile, degetele nu mai puteau cânta pe tastele computerului… In cei 11 ani de la operația de cancer la prostată, de când fac analize din trei in trei luni, astăzi, 11 Aprilie 2018, a fost cea mai grea zi furată de la umbra Vieții…

…Mai ales când a venit noaptea, după ora 22, și a început calvarul, coșmarul și Speranța, am deschis computerul, am făcut clasica cruce scurtă, am tras adânc aer in piept, uitasem, cred, să mai citesc, și m-am auzit șoptindu-mi:”Hai, odată, ce o fi, o fi!”… Am închis ochii, parcă vrând sa fug cât mai lung intr-un vis, mâinile au accesat mecanic datele, am privit spre icoana din bibliotecă, spre fotografia nepoțelei Genevieve, am savurat petecul de ziar cu poza in care eram, in ‘83, la Vigo, pe banca Naționalei, cu Mircea Lucescu și Mircea Rădulescu, am mai sărutat cu privirea câteva din cărțile mele publicate, două afișe de spectacole , “Omul, acest animal ciudat” și “Pușlamaua de la etajul 13”, cu minunata Claudia Motea, s-au pierdut in aplauze, parcă ar fi fost un Requiem, dar, brusc, a renăscut iluzia de viață și am privit curajos cifrele de pe ecran le-am comparat in goană febrilă cu acelea din ultimul buletin de analiză, le știam pe dinafară, împietriseră în memoria mea, și am înțeles imediat că am scăpat și de data asta!
…E BINEEEE, DOAMNE! Atâta am strigat din toată disperarea strânsă-n mine, am sărit ca un arc, tăind aerul cu pumnul, și am chiuit lung, lung, când la Madrid era pauză și Juventus conducea cu 1-0 pe Real!… Analizele sunt ca ultima dată, cu două săptămâni in urmă!… Pe 25 Aprilie, pot să fac injecția aceea, care, de 11 ani, a devenit parte din mine, fără ea, adio, încă un set de Vise… E BINEEEEEE! Trei luni visez din nou, scriu!…
…TRĂIESC!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

Jurnal de primăvară (5). MAREA JECMĂNEALĂ A CELOR MICI CONTINUĂ, DOMNULE MINISTRU (SAU) ȘI…PREMIER?!

martie 16, 2017 Comments off

…Subiectul nu este nou deloc! Continuă de câțiva ani, într-o mizerabilă sfidare generală! Este problema Analizelor (de sânge, de RMN-uri, CT-uri, Scintigrame etc, nu cele de buget și birocrație!). Săptămâna aceasta se anunța una grea pentru mine. Aveam de făcut analizele de sânge să văd dacă e cer senin sau gheață la mal, în ce privește drăgălașul de cancer pe care îl țin bine sub control de zece ani. Problema nu o reprezintă, acum, cele 5-6 fiole de sînge ce îmi este recoltat la trei luni, pentru 15 analize! Durerea de cap vine că, după ce am pierdut, ieri, o oră și ceva la Policlinica oncologică, să-mi iau trimiterea la analize, mă trezesc în zori să merg nemâncat la Medlife-ul de lângă Biserica Sfântul Spiridon (unde îmi fac cruce de câțiva ani, înainte să intru la aceste analize!), dar, unde (și de data aceasta) mi se spune senin „Nu avem fonduri”!…Amabilă, domnișoara de la desk îmi dă un număr (021.96.46) unde mai pot încerca. E ca și cum ai căuta acul într-un car pene de struț… Vin acasă, nemâncat, și trec pe telefoane. Aștept și câte un sfert de oră, căci, sunt asigurat, cu astâta amabilitate și fariseism („Apelul dvs. e foarte interesant pentru noi”!?!) Sun și la „Medas”, „Regina Maria”, la „Neolife”, la „Sanador”, aceeași replică umană de robot: „Nu avem fonduri! Încercați luna viitoare!”. Numai că pe 23 martie, anul acesta, sunt programat de ceva vreme la oncolog, că geme România și de canceroși, nu doar de bășcălioși și nesimțiți, chiar criminali!… Așa încât, volens-nolens, trebuie să mai bag mâna o dată în buzunar și să scot bani pentru analizele de sânge absolut necesare! Nu le fac pe toate (ar trebui 276 de lei), sar Colesterolul, glicemina, creatinina, ureea, VSH-ul, proteina radioactivă etc și rămân la cele două obligatorii-PSA-ul și Testosteronul. 84 de lei!… Și luna asta!… De reținut un amănunt: în momentul când mi s-a mi s-a înmânat „Biletul de trimitere pentru investigații paraclinice decontate de CSA”, mi s-a cerut Cardul de sănătate, am accesat PIN-ul și, logic, s-au dus banii pentru toate cele 15 analize trecute în contul meu! Altă jecmăneală, din moment ce eu am plătit PSA-ul și Testosteronul!…

…Din fericire, eu încă am o brumă de bani! Dar sărmanul om de vreo 40 de ani, cu un copilaș în brațe și soția nevoiașă alături, unde să se ducă pentru o analiză a piciului, când i s-a pus placa (o iau ca o veritabilă Arie a calomniei!) „N-AVEM FONDURI”?!
…Scurt și la obiect: domnule ministru al Sănătății, domnule prim-ministru al actualului Guvern, 35 de ani, cât am fost bugetar în România (30 de ani ziarist și 5 ani director de teatru), am plătit (mai bine zis mi s-au reținut obligatoriu!) cotele pentru sănătate și pensie! N-am zis, niciodată, „Tovarăși, domnilor, luna asta am nevoie stringentă de bani, plătesc luna viitoare”! Nici nu se putea. Și, atunci, UNDE SUNT ACESTE FONDURI?! Nu mă refer la cele pentru mizerabila pensie primită după 35 de ani de muncă la stat (1.280 lei!), ci la fondurile pentru SĂNĂTATE?!

…Nu există decât două răspunsuri: ori suntem un Popor bolnav (fizic, nu psihic, politic etc!) care a înghițit toate fondurile plătite de el, prin timp, ori banii luați decenii bune pentru SĂNĂTATE au FOST CHELTUIȚI IRESPONSABIL pentru cu totul alte priorități…politice prost gândite! Cred că, în toată vânzoleala asta cu tot felul de Ordonanțe atente cu grațierea și neliniștile penalilor, și gargara, eterna gargara despre cât de mult se gândește Guvernul și conducerea țării la Omul de rând, cel jecmănit ÎNAINTE ȘI ACUM, ar TREBUI UN DRAM DE OMENIE, dacă de gândire nu poate fi vorba!
…Domnule ministru al SĂNĂTĂȚII, domnule premier GRINDEANU, mă adresez, totuși, dumneavoastră, crezând, mereu naiv, că veți stopa MAREA, MIZERABILA JECMĂNEALĂ A CELOR MICI!
***
…Se vede că nu-mi era suficient exemplul cu FONDURILE pentru sănătate, ca să-mi crească lehamitea! Ieri, în dimineața când trebuia să plătesc întreținerea la bloc, am mers la unul din bancomatele Băncii Raiffeisen, cel de la Agenția Șincai, să scot suma necesară. Numai că, de trei ori, mi s-a afișat același răspuns straniu: „PIN-ul incorect”!?! Straniu, pentru că scosem bani cu o zi înainte, cu același card și același PNI!… Logic, am intrat în Bancă, și mi s-a spus să telefonez la numărul de pe spatele cardului, să expun cazul și se va rezolva. Asta am și făcut, numai că se va rezolva după…5 zile lucrătoare! Până atunci, obligat să scot banii necesari, pe buletin, de la desk-ul din Bancă, m-am pomenit plătind un comision de 10 lei! DE CE, din moment ce PIN-ul meu era cel corect?!

…Același bancomat, în această joi, tot înapoi. Vreau să verific, pe un alt card, dacă mi-au fost virați banii de la o colaborare. Același refren: PIN incorect!… Intru în bancă, reclam, mi se recomandă să sun la telefonul de pe reversul cardului… Zâmbesc și spun că ar trebui să verifice, mai bine, bancomatul! N-am terminat recomandarea, când a intrat o bătrînică, revoltată că bancomatul i-a dat chitanța pentru suma solicitată, NU și banii!? A intrat și un domn nervos rău (pe bună dreptate!) că i se spune, ce m-a informat și pe mine (PIN incorect!), a fost chemată o angajată a Băncii și trimisă să vadă ce-i cu Bancomatul care, aud scârbit „Mai face probleme!”… Angajata, supărată c-a fost deranjată, aruncă un mizerabil :”Ei și?!”… Ei și ce dacă bancomatul de la Agenția Șincai de la Raiffeisen Bank a chinuit, trei zile, luna trecută, solicitanții, minute bune, pentru că nu era încărcat cu bani!?!… Nu merge Bancomatul, intri în bancă și îți retragi suma necesară, azi, din banii pentru care plătești lunar un comision. Alt rând, alt timp pierdut și, a nu se uita, UN COMISION pe care bancomatul nu-l ia! JECMĂNEALĂ PE FAȚĂ!
…Scriu din România, primăvara anului 2017!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.