Acasă > Trubadur sub balconul Thaliei > Aștept măcar o Trilogie bucureșteană!

Aștept măcar o Trilogie bucureșteană!

februarie 3, 2010

…În ultimele trei luni, am avut bucuria să urmăresc o „Trilogie a Nordului”, pe scenele teatrelor noastre. Trei spectacole cu piese nordice (două norvegiene și una daneză) având un numitor comun: regizorul Vlad Massaci, ajuns la o încântătoare maturitate de creație. Fin psiholog, atent la orice detaliu, însă conștient că niciodată Întregul (adică Spectacolul!) nu poate fi o simplă sumă a părților, Vlad Massaci se află pe val. S-a aplecat cu atenție și pasiune peste filozofia Nordului, de la necomunicare (în piesa norvegiană „Frumos”, montată distins la Teatrul „Toma Caragiu”, din Ploiești), la incest („Aniversarea”, un dur text danez, ajuns excelent spectacol la „Nottara”) și grija pentru reintegrarea celor rătăciți în societate („Elling”, altă piesă norvegiană, un recital de gală regie-actori-scenografie, la „Comedie”). Despre toate aceste minunate spectacole realizate de Vlad Massaci am scris pe larg în rubrica mea săptămânală („Amanta mea Thalia”) din revista de mare titaj „Taifasuri”.

…Ochiul cronicarului râde, ochiul dramaturgului plânge. Pentru că, în contrast cu Trilogia Nordului, constat că nici noul an n-a demarat prea fericit pentru dramaturgii români contemporani. Un ianuarie interzis românilor pe scenele bucureștene, fără vreo premieră autohtonă în prima lună din 2010!?! Eterna scuză a majorității directorilor de teatre și regizorilor sună: „Nu avem dramaturgie română contemporană!”. Nimic mai fals! Dramaturgia aceasta, și cu umbre, însă și cu reale lumini, există. Trebuie doar citită! Sub acest aspect, numai laude pentru proiectul remarcabilului om de teatru Mihai Mălaimare care anunță deschiderea, în primăvară, a unei noi săli, la „Masca”, destinată textelor românești! Semn că piese există…

…Sunt lucid și n-am să visez ca prin Nordul continentului nostru (sau prin… Sud!) să se găsească un Vlad Massaci în stare să monteze o Trilogie Română! Ar fi curată Utopie!…

Mă tem, însă, că tot utopic este și gândul ca până la finele actualei stagiuni să consemnăm o Trilogie Română măcar pe scenele bucureștene. Ce părere aveți?!

  1. februarie 4, 2010 la 11:49 | #1

    Ar fi chiar o minune sa se gaseasca unregizor care sa puna o trilogie româneasca. Sau macar o piesa intr-un act. A doua minune ar fi ca autorul sa fie platit. A treia sa fie luata la festivaluri, sa primeasca premii UNITER etc. Nu stiu daca dl. malaimare se poate tine de cuvint. Sper. De 20 de ani tot sper…

  2. Laura
    februarie 4, 2010 la 13:46 | #2

    De ce o asemenea disproportie intre piesele straine si cele romanesti? Este inadmisibil ca intr-o luna intreaga teatrele din Bucuresti sa nu aibe o premiera romaneasca! Este de necrezut.
    Cine decide asemenea anomalii? Cum sa ne mai gandim sa ne cunoasca Nordul dramaturgii, cand nu-i cunoastem nici macar noi? Ministerul Culturii chiar nu este deranjat de o asemenea ciudatenie? Nici domnul Ion Carmitru? Un popor fara cultura proprie este unul sarac, sarac.
    Presa de specialitate ce spune? Tace?

  3. Dan
    februarie 5, 2010 la 09:59 | #3

    Domnilor dramaturgi, nu va mai vaitati atata! Daca nu este vremea voastra, asta e! Scrieti, ca va veni si vremea voastra. Poate post-mortem! Traiti, doar, in Romania. Unde va credeati?

  4. bogdan ulmu
    februarie 7, 2010 la 20:43 | #4

    Just, Mircea! Şi eu o aştept! Fiindcă există incredibil de multe piese bune contemporane, scrise de autori români. O mică parte, îţi aparţin.
    O doctorandă spunea că toţi tinerii sunt îndemnaţi azi să scrie, chiar dacă nu-s geniali. Şi prin 60-80 scriau mulţi negeniali, luau bani buni pe dramaturgie şi…ce s-a ales de ei? Praful şi pulberea! I-a uitat lumea!
    Cu toate astea, piese nejucabile azi – Marele fluviu îşi adună apele, Minerii, Politica, Comedie cu olteni etc., umpleau sălile. Azi, texte minunate, nici n-ajung sub ochii regizorilor…
    Păcat!

Comentariile sunt închise.