Etichetă: fotbal

Trei lideri, doi refuzați în Europa!

…Luni noapte, la ora 22:19 fix, sub ger, la început de Bărăgan, a căzut cortina peste Liga I la fotbal. Un final de an încins, căci, după 48 de ani, după prima parte a campionatului, trei echipe se află în frunte cu același număr de puncte (34): CFR Cluj, Unirea Urziceni și Steaua. Două dintre aceste trupe în extaz înaintea Sărbătorilor (CFR și Steaua) au ieșit, însă, din Europa League, cu o etapă înainte să se termine și cursa internațională! Ceea ce definește suficient valoarea campionatului intern, despre care eterna „echipa de zgomote” turuie că-i cel mai tare din parcare în ultimii ani. Acasă, printre desculți, lei, pe-afară, mielușei…

…CFR Cluj. 17 meciuri, 10 victorii, 4 egaluri, 3 eșecuri, golaveraj 23-10. În „clasamentul adevărului”: +7. Campioana de acum doi ani (și câștigătoarea ultimelor două ediții ale Cupei României) nu mai arată nici pe departe cu echipa care învingea Roma, în Cetatea Eternă, și remiza (0-0) cu vestita Chelsea Londra, sub Feleac. Trupa patronului Paszkany a schimbat antrenorii pe bandă rulantă (Andone-Trombetta-Uhrin-Conceicao-Mandorlini), amatorism ce nu putea rămâne fără urmări. Echipa nu mai are omogenitate, nici stilul ofensiv de anul trecut (nu întâmplător are cel mai slab atac din trio-ul de pe podium; al șaselea din campionat, cu 23 de goluri marcate.) Noroc cu defensiva, cea mai bună dintre cele 18 garnituri de pe prima scenă (doar 10 goluri primite). Deși trupa internațională de la Cluj (doar doi români-Panin și Gabi Mureșan-duminică, în formația de start!) a terminat cu „tricoul galben” oferit de… eșecul timișorenilor la Brașov, și deși Andreea Mandorlini abia a poposit pe malurile Someșului, prin orașul liderului de toamnă se vorbește de o nouă schimbare de antrenor! Ceea ce nu mai miră pe nimeni…

…Unirea Urziceni. 17 meciuri, 10 victorii, 4 remize, 3 înfrângeri, golaveraj: 25-13. În „clasamentul adevărului”:+10. Singurul team românesc care nu ne-a făcut de râs prin lumea bună (și încă jucând în Liga Campionilor!), Unirea urmând să joace în „primăvara europeană” a celor care n-au obținut viza pentru spectacolul de gală al granzilor. Fără strălucire, dar cu aceeași hărnicie, trupa lui Dan Petrescu a iernat pe podium. Sigur, fără de cadoul arbitrilor în penultimul meci, acel 3-2 mincinos de la Piatra Neamț, „Bursucul” și ai lui aveau două puncte mai puțin. Mă rog… Prin lumea fotbalului românesc s-a vorbit în vară că Urziceniul va capota. N-a fost așa! Acum, se vehiculează ideea plecării antrenorului Dan Petrescu în Scoția și ruinarea campioanei en-titre. Cum este vorba despre o auto-ofertă a tehnicianului nostru, și cum interesați nu se prea arată, rămâne de văzut dacă patronul Bucșaru mai are punga plină pentru primăvara internă!

…Steaua. 17 partide, 10 succese, 4 meciuri nule, 3 înfrângeri, golaveraj: 25-14. În „clasamentul adevărului”: +7. Steaua lui Gigi Becali părea c-a apus (ca și patronul!), dar a existat minunea „ultimelor secunde” în partidele cu Vasluiul, din Ghencea, și în Bănie, cu juveții craioveni, două victorii nesperate, fără de care „garnizoana” din Ghencea primea Anul Nou de pe poziția a 7-a! Poate este și norocul lui Mihai Stoichiță, antrenor inteligent, care a știut să facă pace și cu gălăgiosul Jiji și cu galeria care-l contesta după ce l-a înlocuit pe Bergodi! Cu gânduri la titlu autohton, Steaua și-a pierdut din luciul internațional și a ieșit jenant din Europa, nereușind să învingă pe nimeni în grupa sa (două eșecuri cu Fenerbahce, și trei egaluri, unul în Olanda, cu Twente, două cu… Sheriff Tiraspol!). Echipa-fanion din Ghencea s-a prezentat în toamna încheiată ca o trupă oarecare, măcinată permanent de toanele unui patron fără epoleții de general ai Stelei de aur, de la Sevilla ’86!…

…Acesta a fost podiumul de toamnă-iarnă. Despre restul echipelor, cu marea decepție Dinamo (locul 8 pe plan intern!), avem timp să mai discutăm. E atât de frumos fotbalul la gura sobei, mai ales când, la București, ninge viscolit…

La Urziceni, s-a terminat nebunia…

…Cel mai mic oraș de pe harta Ligii I la fotbal, în România, este Urziceni. Are numai 17.000 de locuitori (jumătate din capacitatea stadionului Steaua!). Acesta este orașul unde se află ultimul titlu național. La fotbal, nu la pescuit (ne)sportiv. A fost un miracol. O minune. O nebunie care a  făcut târgușorul din Bărăgan să uite, câteva clipe, zile, de viața cenușie în care e cufundat. Triumful acesta a însemnat mai curând efectul logic al seriozității decât la valorii. Un om (Bucșaru, patronul), cu bani, dar în banca lui în materie de fotbal. Un antrenor ambițios (Dan Petrescu), care nu rupsese inima târgului, nici la Rapid (unde stătuse 6 etape), nici prin Polonia, dar, ca mesager al „Generației de aur” și performer (ca jucător, of course!) la Chelsea, știa fotbalul în toate registrele lui, demonstrând-o din plin și în postura de couch. Plus un conducător (Mihai Stoica), inteligent și uns cu toate alifiile, născut la Sibiu, lansat la Galați, intrat în lumea bună la Steaua… Toți acești trei oameni (fiecare cu meritele lui!) și o mână de jucători, fie refuzați de granzi, fie necunoscuți de pe-afară, au fost reeșapați, înrolați într-un „program spartan” și duși spre o glorie nebănuită de nimeni. Campioni ai României, prezenți la masa bogaților din Liga Campionilor! Era meritul grupului-minune din Bărăgan, însă și efectul crizei „granzilor”, macinați de patroni avizi de scandal, imagine, uitând că banii nu le dădeau dreptul să-și bată joc de antrenori, schimbându-i pe bandă rulantă, iresponsabil.

…Urziceni, „locul unde nu se întâmplă nimic”, ce ne amintește de Sadoveanu, a devenit, logic, și cel mai mic oraș de la harta lui Champions League! Un loc negăsit de mulți pe hartă sau cunoscut doar ca prima benzinărie de la București plecând spre Moldova. „Unirea” cea neștiută, din Urziceniul negăsit pe hartă, a nimerit într-o grupă de calificare cu nume grele: Rangers Glasgow, FC Sevilla, Stuttgart. Practic, n-avea nicio șansă. N-au avut-o cu ei nici granzii din campionatul României. Și, totuși, anonima din Bărăgan a obținut 8 puncte. Marcând opt goluri și primind tot atâtea. Cu două victorii (și ce victorii: 4-1 la Glasgow! 1-0, în Ghencea, cu FC Sevilla!), două egaluri, cu Stuttgart și cu Rangers (ambele la București, unde a jucat, neavând stadion de Liga Campionilor!) și două eșecuri, ca o acoladă la povestea europeană a Urziceniului: 0-2, la Sevilla, în meciul de debut, 1-3, la Stuttgart, aseară!

…Între cele două eșecuri ale Unirii, mari diferențe. Primul era absolut așteptat, chiar dacă, anul trecut, la debutul ei european, trupa lui Dan Petrescu ținuse în șah pe Hamburg, pe terenul ei (0-0), cedând, însă, acasă (0-2), la Urziceni, ceea ce demonstra că numai alergătura de maratoniști și sacrificiul nu-s suficiente la nivel înalt. Mai trebuie și Valoare. Eșecul de la Stuttgart a surprins, în schimb. Pentru că un singur punct, adică un egal, i-ar fi dus pe anonimii din Băragan în primăvara Ligii Campionilor, ceea ce, de 20 de ani, n-au reușit nici Steaua, Dinamo, Rapid, Craiova, CFR Cluj, Timișoara etc. Dan Petrescu  și ai săi  plecaseră chiar cu mari iluzii în Germania. După 11 minute, însă, speranța se convertise dureros în dezastru, tonul dându-l… Marica, autorul primului gol. Era 3-0 pentru șvabi sau 0-3 în dreptul Urziceniului. Meciul, visul, nebunia se terminaseră atunci, în minutul 11!…

…Oricum, Unirea Urziceni rămâne în primăvara europeană. Terminând pe locul 3 în grupă, ea va juca în Europa League. Ca o răsplată pentru prestațiile ei frumoase, în această toamnă în care Steaua, CFR Cluj, Poli Timișoara (liderul la zi al campionatului) au terminat cursa cu o etapă înainte de final! A mai rămas Dinamo cu speranțe, pentru mijlocul săptămânii viitoare, când îi trebuie o victorie cu cel puțin 2-1 la Atena…

…Frumoasa aventura de Liga Campionilor a Unirii Urziceni invită la puțină meditație. Când campioana noastră este făcută șah-mat, în meciul decisiv, în 11 minute, de o echipă clasată la ora aceasta pe antepenultimul loc în campionatul german, este clar unde se află cu adevărat fotbalul românesc! Cel sufocat de scandaluri, de șmecherii, de interese personale immediate într-un jalnic „bâlci al deșertăciunilor”. La banchetul de la masa bogaților nu ajunge chiar oricine…

History Sport Hour

…2009 se grăbește să intre în istorie. Cu infinit mai multe umbre decât lumini. Sportul românesc nu putea face excepție de la regulă. Într-o țară măcinată de corupție fără de sfârșit și interminabile scandaluri, sportul nu poate fi altfel decât societatea care-l găzduiește. Cam aceiași conducători hrăpăreți, orbi la prăbușirea generală, atenți numai la buzunarele proprii, în politică, economie și în arenele sportului. Când Octavian Bellu, cel mai titrat antrenor al lumii, și-a dat demisia din fruntea Ministerului Tineretului și Sportului, n-a omis să precizeze: „Sportul românesc se află pe tobogan”! Nimic mai normal, din moment ce specialiștii au fost înlăturați pe criterii politice (și au rămas doar… 14 în tot Ministerul!), iar șefii (neicanimeni parașutați de aceleași algoritm de partid!) schimbați de două ori în trei luni, după o „gaură” serioasă dat de meteorica doamnă Ridzi, prinsă cu fofârlica (îi putem spune direct corupție!). Terenurile de sport s-au redus, blocurile și mall-urile au luat locul „maidanelor cu dragoste” ale copilăriei, unde s-au lansat regretații Dobrin, Dumitrache, Dan Coe, dar și Hagi, Balaci, Iordănescu. Bazinele, ca și inexistente, sălile în paragină, sărituri de la platformă în piscine pline cu… bureți, centrele de copii și juniori, ca de obicei, date uitării. Și, atunci, cum să mai visăm?!

…Cum să ne mai mirăm că Naționala de fotbal a mai ratat un turneu final?! Că la box, atletism, rugby, unde însemnam ceva în trecut, acum facem figurație?

…Din fericire, acest 2009 a fost salvat de marele talent al tineretului și de o mână de tehnicieni de elită. Minunile au apărut la Mondialele de scrimă, unde Rareș Dumitrescu și-a pus aur la gât, amintindu-ne că antrenorul lui este nimeni altul decât campionul olimpic de la Atena, Mihai Covaliu, iar șefa Federației o fostă mare campioană, Ana Pascu. Și a mai fost și uluitorul Marian Drăgulescu, în stare să câștige două medalii de aur la Mondialele de gimnastică de la Londra, tocmai când mulți îi cântau prohodul! Aceste formidabile performanțe, singurele medalii de aur mondial pentru sportivii noștri în 2009, pot avea, însă, și efectul de bumerang! Pentru că diletanții diriguitori ai momentului din sportul românesc pot spune: „Vedeți, se poate și așa!”. Adică, fără o bază materială pe măsură, neatenți la „schimbul de mâine”, confundând sportul cu algoritmul politic! Tare aș vrea să mă înșel, însă viitorul nu sună deloc bine. Iar totul pleacă de acolo, de sus, unde se împute totul în România!…

…Dincolo de becalisme, miticisme, coposisme, vă propun să privim finalul de an prin prisma Frumosului. Printr-o trecere în revistă a competițiilor care au mai rămas de disputat, dar și prin zilele în care putem ridică o cupă cu șampanie pentru marii noștrii performeri. Mai mulți de ieri…

Până pe 27 noiembrie…
Mondialele de haltere, începute marți 17, în Coreea de Sud. Ne-am propus două medalii. Acum, Nicu Vlad e acum la birou, Cioroslan în America… Nicu Vlad înseamnă o medalie de aur olimpic, 11 titluri mondiale, 9 europene! Dragomir Cioroslan=un bronz olimpic și ex-antrenor al naționalei SUA! Frumoasa victorie din acest an a lui Nicu Vlad, actualul boss la haltere, a fost organizarea Mondialului de juniori, în iulie, la București!

28 noiembrie-13 decembrie.
Mondialele de handbal feminin, în China Fetele seriosului antrenor Radu Voina o iau spre Marele Zid, gândind să schimbe argintul de la Sankt Petersburg în aur. În fond, antrenori (Ioan Kunst Ghermănescu, Oprea Vlase, Eugen Trofin, Nicolae Nedef) și sportivi de vis  au așezat, cândva, un evantai superb de titluri mondiale în vitrina handbalului nostru!

  • 4 cucerite ( în ’61, ’64, ’70, ’74) de acele „generații de aur”, cu Gruia, Gațu, Moser, Oțelea, Hnat, Penu, Ivănescu, Birtalan, Stângă și atâtea valori de 24 de karate.
  • 3 titluri mondiale și pentru fete (în ’56 și ’60, la handbal în 11, și în ’62, la București, pe”semicercul” de 7 metri). Nu credți că avem dreptul să visăm?

22-29 noiembrie.
Turneul campionilor la tenis, în Londra. Fără noi, of course.Ilie Năstase, frămâne primul și ultimul nostru mohican. Fermecătorul Nasty a câștigat 4 turnee ale campionilor (ca și Federer), liderii fiind Lendl și Sampras-cu câte 5 victorii fiecare!

26 noiembrie.
Este ziua lui Ivan Patzaichin, amiralul de Legendă. Cel născut  la Mila 23 a ajuns la  la „cota” 60! În anul în care nulități din conducerea sportului românesc l-au nedreptățit și mâhnit atâta până l-au împins la demisie! Rămâne însă o carieră de poveste. Cu 4 medalii de aur olimpic (’68, ’72, ’80’, ’84) și 3 de argint (’72, ’80, ’84). Plus 9 titluri mondiale! Statuia marelui Ivan Patzaichin plânge la București, unde valorile nu mai sunt prețuite…

Este și ziua lui Francisc Vaștag, „barosul” născut între furnalele Reșiței. Fenomenalul Feri a ajuns la Round-ul 40! Moment de ales bilanț, cu 3 titluri mondiale la seniori (Moscova-’89, Tampere-’93, Berlin-’96), un „aur” la Mondialele de juniori (Havana-’88) și bucuria de a fi dublu campion european (Bursa-’93, Vejle-’95). Francisc Vaștag se dovedise și un antrenor de valoare, la lotul național. În sportul românesc (ca și în societatea noastră!), criteriul valoric nu mai există! Drept pentru care, mâhnit și el, Feri Vaștag s-a retras din lumea „careului magic”!

4-6 decembrie.
Finala Cupei Davis, a 98-a din istorie, cea dintre Spania-și Cehia, se va juca la Barcelona. Ibericii sunt favoriți, mai ales că ei dețin Salatiera de argint. Când spuneam Cupa Davis, automat, ne amintim că am avut și noi o Cupă de vis, cu Ilie Năstase și Ion Țiriac, cei care au uimit lumea, atunci, România jucând 3 finale! Toate cu americanii, toate trei pierdute. A rămas, însă, inegalabila poveste a acelor ani: 1969, 1971, 1972.

4 decembrie.
Tragerea la sorți a grupelor turneului final, Mondialul 2010, din Africa de Sud. N-am mai fost de 12 ani la acest eveniment! De la Coupe du Monde 1998! Și nici nu cred că vom mai ajunge curând, acolo, sus…

5 decembrie.
Bogdan Stelea împlinește 42 de ani. Are, ca jucător, 91 de jocuri în Națională, participând la 3 Mondiale și 2 Europene! Pe când primul ca antrenor?

8-9 decembrie.
Liga campionilor, ultima etapă de toamnă, întâia de primăvară pentru Urziceni! Va merge Unirea pe urmele Stelei, ajungând în primăvara europeană?

10-13 decembrie.
Europenele de natație, la Istanbul. O potecă de aur pentru Camelia? Ea este Campioana olimpică de la Atena 2004. Brăileanca-minune cu 2 medalii de aur la Europenele de la…Istanbul (1999) și un titlu european în 2000, la Helsinki. Poate fi „cântecul de lebădă” al frumoasei și valoroasei Camelia Potec.

17 decembrie.
Doina Melinte împlinește 53 de ani. La Mulți Ani, doamna ministru! Nimeni nu poate uita de Aur  olimpic obținut la Los Angeles 1984  (și o medalie de argint), că ați stabilit recorduri mondiale ale milei, la New York și în New Jersey, că sunteți Doctor în educație fizică și sport, iar din iulie 2009, Ministru secretar de stat.

Nicolae Lupescu atinge cota 69 de ani. Culai Lupescu, tatăl lui Ionuț, cel din „Generația de aur” și „federalul” de astăzi, înseamnă Parfumul Rapidului și al Guadalajarei. A21 de meciuri în Națională, marcând 2 goluri, totul culminând cu frumoasa Guadalajara ’70. A purtat 10 ani tricoul Rapidului, câștigând un titlu (’67) și o Cupă a României (’72). Mai are în palmares și 5 ani la Admira Wacker Viena!

18 decembrie.
Marian Drăgulescu serbează 29 de ani! Unii cred că el va fi pe podium și peste doi ani și jumătate, la Olimpiada de la Londra. Acolo unde, toamna aceasta a reușit unica „dublă” de aur din 2009 pentru sportul românesc. Nu era o premieră pentru „Marocanul” nostru, el venind cu două medalii de aur și de la Mondialele din 2001 și 2006. Îi lipsește aurul olimpic!

22 decembrie.
Dan Petrescu are o dublă aniversare. Șampanie pentru cele 42 de ierni în anul când a obținut, incredibil pentru cei mai mulți,  și întâiul lui titlu de antrenor! Primul și pentru Unirea Urziceni, miracolul din Bărăgan, dintr-un târgușor cu 17.000 de locuitori! Altfel, Dan Petrescu, zis „Bursucul”. Cel mai în vogă antrenor român de acasă (mai există și Mircea Lucescu, la Șahtior Donețk, și Loți Boloni, la Standard Liege!) înseamnă…

  • 95 de meciuri, ca jucător, în Națională, 13 goluri (cel mai prețios, cu siguranță, cel de la World Cup ’94, în poarta americanului Meola!)
  • 3 titluri și o Cupă a României, cu Steaua
  • 1 titlu (’98) și 2 Cupe ale Angliei (’97, 2000), Cupa Cupelor și Supercupa Europei (’98), toate cu Chelsea Londra.
  • Ca antrenor a fost la FC Național (secundul lui Zenga), Sportul studențesc (în B), Rapid (6  meciuri), Wisla Cracovia și Unirea Urziceni, cu care a debutat în Liga Campionilor!

…Ce Frumos este sportul când îl privim cu sufletul curat, fără răutăți și scandaluri. Doar ca o bucurie, ca un triumf al omului!