…Noul An a început cu o dispută pe „poziții de război” (cum a declarat președintele Uniunii Teatrale din România!) între Ministerul Culturii și UNITER. Noul Ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, a propus un Proiect de Ordonanță pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului, cea cu nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură, cu modificările şi completările ulterioare. Noul Ministru a intenționat să-și înceapă mandatul cu o „mică reformă”, prin care să fie stimulată concurența loială și performanța.
…CONCRET, dânsul a cerut scoaterea unor litere de lege din echivoc și liber-arbitru, cum este cea (litera c, introdusă în 29 decembrie 2014!) de la Art.3 al respectivei Ordonanțe, în care se pot înscrie la concursurile de management cei cu studii universitare, dar numai în domeniul de specialitate al instituției respective. Echivocă și parșivă, litera c nu precizează absolvenți ai facultății de teatru, dar autoritățile locale au fost îndrumate să gândească în acest sens!?! În noua Ordonanță, aveau drept de participare la Concursul de management pentru teatre și licențiații în științe umaniste!…
…O ALTĂ modificare viza creșterea notei de trecere a Concursului de la 7 la 8!… Ca noutatea care a pus Uniunea Teatrală din România pe jar să fie cea a concursului deschis, nu închis, cum este la ora actuală, când, dacă are nota 9 sau 10 la evaluarea finală a mandatului, directorul respectiv își poate continua activitatea fără concurs! Varianta „concursului deschis” a fost interpretată la UNITER ca dorința noului Ministru de a schimba toți directorii de teatre!?!
… ACESTEA au fost, în mare, modificările propuse de noul Ministru al Culturii, pe care le-a adus spre dezbatere în două întâlniri cu UNITER și alți oameni de teatru. Am participat la a doua întâlnire, în 18 ianuarie, în sediul Bibliotecii Centrale. O dezbatere în care președintele UNITER, reputatul Ion Caramitru, l-a învins rapid pe noul Ministru al Culturii. Strateg desăvârșit, cu o nonșalanță dezarmantă pentru adversar, rod al vastei experiențe (inclusiv de Ministru al Culturii!), alchimist al sensurilor și semnificațiilor noțiunilor (chiar dacă s-a folosit și de două-trei sofisme), artizan al rostirii cuvântului (nu întâmplător este un eminent recitator!) președintele Uniunii Teatrale și directorul Naționalului bucureștean a atacat vijelios din plecare, ca un Tyson (din zilele lui bune) dezlănțuit, încheind cu o directă-imperativ categoric:„Retrageți această Ordonanță!… Nu introduceți prin forță o revoluție la nivelul managementului!”…
…DUPĂ 4 ZILE, Proiectul noii Ordonanțe s-a retras!… O capitulare fără ripostă a Ministerului Culturii sau o manevră pentru găsirea altei tactici de pornire a „micii revoluții” în managementul instituțiilor de cultură?!
***
…DUPĂ speech-ul în forță al prețuitului (și de subsemnatul!) actor, regizor, director de teatru de top Ion Caramitru, la tribuna respectivei Adunări, a-l urma pentru a exprima un alt punct de vedere echivala cu urcarea de bună voie pe eșafod. Și, totuși, am cutezat să iau și eu cuvântul, să mă bat pentru o idee în care cred, Dramaturgia Română!… Voi spune, în mare, în acest Jurnal românesc, ceea ce am declarat în 18 ianuarie, la tribuna Adunării de la Ministerul Culturii…
…M-AM NUMĂRAT printre cei care au salutat, chiar aplaudat, propunerea noului Ministru al Culturii, de a scoate de sub echivoc litera c, de la Art.3, și astfel, a recunoaște legal Dramaturgia Română.AM FOST DE ACORD cu Proiectul unei noi Ordonanțe pentru că…
- Actuala Ordonanță 189/2008 (în decembrie 2014 cu ultima îmbunătățire, vorba vine!) desființează legal dramaturgii români, ba și dă de înțeles, stupefiant, că în România, teatrul există fără dramaturgi (Sic!), ceea ce reprezintă un veritabil record mondial! Din câte știu, de la Shakespeare și Caragiale încoace, actorii au învățat rolurile scrise de un dramaturg, iar regizorii au montat textul autorului textului dramatic (nu-i cazul unei discuții, acum, despre teatrul nonverbal!). Și Maestrul Radu Beligan, ca și Ion Caramitru, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, și Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Purcărete și atâția alții au plecat de la text! De la piesa unui dramaturg!… Și, atunci, cum să-l scoți pe dramaturg din fenomenul teatral?! Doar pentru că este ROMÂN?!
- Actuala Ordonanță își bate joc și de Istoria Teatrului Românesc, dacă, prin absurd, scribii care au redactat-o au cunoscut-o vreodată! O întreagă pleiadă de literați români -care au fost remarcabili directori de teatre- este și ea anulată, chiar pusă sub semnul ilegalității!
- Cei care susțin acea DISCRIMINATORIE literă c), art.3, din Ordonanța amintită, ignoră iresponsabil că au fost directori de teatre, fără să fi absolvit… cursuri de artă dramatică: I.L.Caragiale, Camil Petrescu, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Zaharia Stancu, Fănuș Neagu etc (directori ai Teatrului Național București); Vasile Alecsandri, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Mircea Radu Iacoban, Mihai Ursachi etc (la Naționalul ieșean), Horia Lovinescu (Teatrul Nottara), Dinu Săraru (Teatrul Mic și TNB)! Și exemple ar mai fi… Este de NEIMAGINAT, INCALIFICABIL că tocmai UNITER (Uniunea Teatrală din România) a putut uita de Mari Directori de Teatre din…România!
- LA ORA actuală, pe harta teatrelor din România, doar trei nume de directori care nu au absolvit facultatea de teatru: ziaristul Traian Apetrei (la Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani), dramaturgii Radu Macrinici, filolog (de câteva luni interimar la Teatrul din Baia Mare, după un frumos stagiu la Sf.Gheorghe) și Mircea M. Ionescu, filozof și ziarist (la Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu). Toți trei cu rezultate! Ba, îmi permit să afirm, cu realizări peste cele ale actorilor și regizorilor dinaintea lor la conducerea teatrelor respective! Și, atunci, de ce sunt umiliți, aruncați în echivocul unei litere (c) de lege?! De ce, oare, cererea lui Radu Macrinici (“în respectiva literă c să fie trecut și…licențiați în litere și filozofie!”) nu a fost nici ea acceptată?!
- VIN ȘI SUSȚIN că și alți dramaturgi români pot fi directori de teatre: Matei Vișniec, Radu F.Alexandru, Eugen Șerbănescu, Dinu Grigorescu, Horia Gârbea, Denis Dinulescu, Lucia Verona și alții! Cui îi e frică de ei?! Virginiei Woolf?!
- CEI CARE se înscriu la Concursurile de management pentru directoratul teatrelor nu o fac să joace vreau rol, ca actor, sau să monteze un text, ca regizor. Ci să aibă o bogată viziune de ansamblu, care să asigure un repertoriu echilibrat, o armonie în colectivul (mereu cu probleme) al unui teatru, să studieze publicul, să aducă sponsori, să ofere producțiilor instituției respective participarea în Festivaluri, acasă și peste hotare etc.
- UN SOFISM din Ordonanța 189 în vigoare: dacă nu se prezintă la Concurs absolvenți de facultăți în domeniul de specialitate, atunci pot fi acceptați și cei licențiați în științe umaniste!… Deci, se recunoaște compatibilitatea umaniștilor cu fenomenul teatral!
- ÎN CARAGHIOASA (i)logică susținută de UNITER, actorii, regizorii n-ar avea dreptul să publice cărți sau să scrie piese de teatru (destule foarte bune!) pentru că nu au absolvit Filologia sau Filosofia!?! Noroc că la Uniunea Scriitorilor din România logica elementară nu a fost abandonată!
- SUSȚIN și mărirea notei de trecere a Concursului de la 7 la 8! Motivația din materialul trimis de UNITER Ministrului Culturii este caraghioasă! Citez: „Crearea unor diferențe neatacabile în limita a două puncte a făcut imposibilă finalizarea unor concursuri de management pentru instituții culturale din subordinea autorităților locale. Revenirea la limita notei 7 s-a făcut tocmai pentru a permite o mai limpede departajare între candidați”. Adică, trăiască mediocritatea!… Altfel, de ce nu ridicăm ștacheta la 9?!… Cine are valoare nu se teme de exigența examinării!… Asta să explice, cumva, și alergia, fuga de “concursul deschis”, după evaluarea finală a unui mandat?!
- EXISTĂ în Materialul trimis de UNITER la Ministerul Culturii, cinci rânduri pe care le numesc fără rezerve PARAGRAFUL RUȘINII. Vi-l prezint:
Este evident, aşadar, că propunerile ministerului cu privire la modificarea art. 3, lit. c) şi d) – dacă vor fi aprobate de Guvern – vor transforma concursurile de management în simplă formalitate, deschizând larg uşile incompetenței, imposturii, veleitarismului.
Altfel spus -excluzându-se din plecare Comisiile de examinare!?!-, licențiații în științe umaniste, cu minimum 3 ani experiență în domeniu, propuși de noua Ordonanță (la literele c și d) să poată concura fără echivoc la directoratul unor teatre sunt niște incompetenți, impostori, veleitari!?! Pentru aceste abominabile afirmații, UNITER poate fi dat în judecată!…
…Uniunea Teatrală din România jignește grav, prin Paragraful Rușinii, dramaturgii, scriitorii, licențiații în litere și filozofie cel puțin, ba aruncă acele mizerii verbale și peste pleiada de mari directori ai teatrelor din România care nu au absolvit facultatea de teatru! Absolut ORIBIL!
…Noi suntem români! Nu putem fi în armonie în niciun domeniu de activitate, mereu se găsesc unii care se vor mai deștepți sau mai șmecheri decât alții. Fără argumente!
***
…UNITER a câștigat rapid disputa cu Ministerul Culturii. Dar această victorie s-a întors ca un bumerang, în evidentă Înfrângere morală în fața Istoriei Teatrului Românesc, a Logicii formale, a Bunului Simț, a Dramaturgilor Români!
…REGRET că nu mi-am dat demisia ,la tribuna Adunării din 18 ianuarie, din postul de director interimar la Teatrul “Tudor Vianu”, în semn de protest față de jignirea și desconsiderarea dramaturgilor români. Mă interesează principiul, nu postul!…. M-am (z)bătut cinci ani și jumătate să fac la Giurgiu (cu recunoscute succese!) “Cetatea Dramaturgiei Românești” (s-au montat numai piese autohtone!). Ca să constat, acum, cât de batjocoriți sunt DRAMATURGII ROMÂNI în propria lor Țară! Cine m-a pus să mă mai întorc Acasă?!