Jurnal românesc (1) LA TEATRUL DIN GIURGIU, SE JOACĂ “POLUL NORD”!

…Numai navetist de Giurgiu să nu fii, în aceste zile! Să pleci cu noaptea pe umeri, la -18 grade, așteptând tramvaiul până la stația microbuzului spre Dunăre!… Și, apoi, un drum de peste o oră, prin ceață, cu geamurile microbuzului înghețate, frigul urcând și din ghetele spălate de zăpezi… Să tremuri la fiecare frână, început de derapare, să vezi o mașină mică în șanț, asta am văzut eu, telefonul fără fir se aude imediat, a mai fost o mașină, ajunsă sub un TIR încremenit în depășirea riscantă, iresponsabilă a unei alte mașini, sub ceață grea, cu o doamnă care a plătit cu viața, Dumnezeu să o ierte… Momentul cumplit, spre Uzunu, pe sensul spre București…

…Vrând să recupereze cele zece minute întârziere, șoferul accelerează puternic, microbuzul devine nălucă prin pustiul alb, când mă trezesc strigând: „Nea Florică, las-o mai moale, domnule, important este să ajungem întregi, nu mai contează când coborâm din mașină”!”… Și când intri în Giurgiu, să te pierzi iarăși în ceață lăptoasă, să mai patinezi puțin și cu Logan-ul Teatrului pe coame de gheață necurățate (și în fața clădirii Poliției!?!), dar să fii fericit că ai ajuns întreg, lângă falnicul Turn al Ceasornicului, peste drum de teatru, sub decor superb, cu pomi în filigran de iarnă… Aici nu-ți mai dai seama că picioarele se zbat la limita înghețului, că te apucă iarăși tusea, că nasul e al unui om de zăpadă… Afară, arată un termometru, sunt -19 grade Celsius! Acum 17 zile, în Florida, eram la…plus 33 de grade! Tot Celsius…

…Acum, sunt fericit că la Teatrul “Tudor Vianu” se lucrează de zor, de zece zile încoace, larma nu mai tace… Când intri în Teatru, altă ceață, de praf gros, concert de picamere și freze, pe mai multe fronturi, oameni înghețați cu măști pe față, cu ochelari sub pulbere de ziduri curățate, ce piesă se joacă, oare?!… La „Cafeneaua Artiștilor” trebuie înlocuită fundația, era barca pe valuri, acum se sparge betonul, cam un metru și jumătate în adâncime, să se pună o una ca lumea… În Sala Mare, se lucrează și pe scenă, la pereți și tavan, e un decor selenar, trist… Se lucrează sub ger artic, nu numai echipa de constructori, ci toți bărbații din teatru ajută, fiecare cum poate, sunt albi de praf, înghețați, însă voioși. Știu și ei că fiecare își va avea aportul, cu o fărâmă de sacrificiu, pentru ca, în toamnă, Teatrul să arate o minunată Citadelă a Thaliei, nu numai Cetatea Dramaturgiei Românești!…

…Drama este când ajung în biroul meu, la etaj. Mă primește o atmosferă de Polul Nord, geamurile au desene de gheață, nu-s într-o peșteră, însă simt că dinți fac ca o mașină de scris… E greu să ne înțelegem între noi, picamerele ne bat sacadat în urechi…. În birourile directorului adjunct, al contabilei și al responsabilei resurselor umane, două aeroterme și un mic calorifer electric vor să dea iluzia unui dram de căldură. Stăm cu paltoane pe noi, avem căciuli și pălării pe cap, unii suntem de parcă am pleca pe pârtia de schi. S-a oprit căldura de trei zile în tot teatrul, s-au tăiat toate țevile, pentru a se monta noua instalație. Tremurăm la greu, suntem aproape statui, când mă apropii de tastele computerului, degetele se dezmorțesc greu, dansează haotic, nu mai simt literele, alt chin, nu se poate scrie (la propriu!) cu mănuși… Unii întreabă de ce n-au început lucrările în toamnă, cum se stabilise inițial, sigur că, în briza Dunării albastre, era altă mâncare de pește, dar, acum, Fluviul e alb, bocnă, asta-i muzica, pe ea dansăm de frig…

…Într-o cămăruță din mini-hotelul Teatrului, în jurul unei mici aeroterme, mare iluzie de căldură, s-a trecut la lecturi într-o piesă pentru copii, “Ionică, flăcăul cel isteț”. O dramatizare făcută de regizorul Florin Antoniu după Victor Eftimiu, noroc că entuziasmul actorilor topește gerul… Noroc și că “Aventuri prin Europa” se repetă, tot în stadiul lecturilor, într-un apartament încălzit din București, al actriței Gabriela Ioniță. Din păcate, o veste de ultimă oră ne îngheață și mai tare: se amână fondurile cerute, nu sunt bani!…Stimate domnule premier Dacian Cioloș, poate aruncați o privire cu sufletul și spre Dunărea-nghețată!

…La Teatrul din Giurgiu, în veritabila atmosferă de Polul Nord, toată lumea are un licăr de soare în suflet. Știm că nimic frumos nu se obține ușor, iar clădirea Teatrului “Tudor Vianu” va fi, în sfârșit, după mai bine de șase decenii, una modernă!…
…La doi kilometrii, Dunărea geme sub sloiuri grele. La Giurgiu sunt -19 grade Celsius și se anunță -22! Ei și?!…Sănătoși să fim!

…La „Academica”, voi fi, iarăși, sub ghilotină: trei tomografii computerizate (abdomen, pelvis, torace), cu substanță de contrast, peste o săptămână, scintigrama. Nu mai știu pentru a câta oară voi sta sub ghilotina Destinului… Bunule Dumnezeu, salvează-mă și acum!…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *