Arhivă

Post Tăguit cu ‘„Oda bucuriei”’

“Diavolii roșii” și Yankeii au făcut din fotbal o Simfonie a Vieții

iulie 2, 2014 4 comentarii

…S-au terminat “optimile”, în plină noapte bucureșteană, cu un meci parcă de pe altă planetă: Belgia-SUA 2-1, în prelungiri, după 0-0, la capătul clasicelor 90 de minute! Un duel nebun, nebun, cu cele mai multe ocazii din acest turneu final, cu un ritm sufocant, la finale celor 120 de minute de luptă epuizantă, cu un portar american (Tim Howard) absolut fantastic, de parcă urmăream un film de la Hollywood cu Superman, având nu mai puțin de 16 parade salvatoare (record în istoria Cupei Mondiale!?!), cu incredibile (astăzi!) scene de fair-play, în care antrenorii Wilmots (54 de ani) și Klinsmann (49 de ani) discutau îmbrățișați, prietenește, în min. 80, la 0-0, când tensiunea stăpânea arena din Salvador, cu un jucător american ajutând un adversar să se ridice, în preajma careului asediat de “diavolii roșii”, ca, în replică, un belgian să-și ceară scuze pentru o minge șutată în fața lui Jones, cu cei doi coaches înlocuind inspirat, când timpul ardea, trimițându-i pe Lukaku și, respectiv, junele Green, cu incredibila renaștere americană, la 0-2, lipsind atât de puțin să se ajungă la penalty-urile departajării!…

…Un asemenea meci, de calificare, nu pare din lumea fotbalului actual!… Cel cu durități, ritm scăzut, golănii, răutate, joc tern, de uzură, la mica ciupeală, cu puține faze de poartă! Nu, în noaptea aceasta, Belgia și SUA au fost magnifice, înnobilând Fotbalul, chiar în Țara Fotbalului-Spectacol, într-o Simfonie, ca o nemuritoare Odă a Bucuriei, raritate în lumea sportului de astăzi în care ochiul-dracului, banul, a sacrificat principii, norme, sensul uman al întrecerii din arenă!

…Belgia merge mai departe, meritat, pentru că a dominat jocul și a avut un car de ocazii (raportul șuturilor: 38-14, dintre care 27-9 pe spațiul porții; cornere: 19-4!!!), în timpul clasic și în prelungiri, până a făcut 2-0. Golurile au fost opera lui DeBruyne-min.93, la faza creată de abia introdusul Lukaku, “tancul” de 21 de ani de la Everton (unde e coechipier cu uluitorul Tim Howard!), cel care a făcut ravagii în defensiva americană, punctând și el în min. 105! În acel minut, cu un sfert de oră înaintea acordului final, la acel scor, 2-0, liniștitor pentru cei mai mulți, imposibil pentru majoritatea tele-spectatorilor și oamenilor de fotbal, zarurile păreau aruncate. Yankeii ar fi trebuit să fie la pământ, numai că băieții din Țara Unchiului Sam au renăscut, absolut miraculos, inegalabilul spirit american și totul a devenit un scenariu SF, poveste adevărată! Reprezentativa antrenată de Klinsmann și-a revenit, de parcă ar fi fost alimentată cu apa vieții sau cu jăratecul din basmele copilăriei, meciul a luat foc, yankeii au marcat, în min. 107, prin Julian Green (19 ani, de la Bayern!), ca peste două minute Jones să rateze la “mustață” o halucinantă egalare! În noaptea aceasta n-a fost un meci de fotbal, a fost o minunată Poveste despre Viață, la cel mai frumos Mondial, care nu voiam să se mai termine. Un story despre Frumosul uman!

…Superba echipă a ”Diavolilor roșii” merge în “sferturi”, însă naționala SUA este și ea câștigătoarea Premiului neacordat (ce păcat!) “Cel mai frumos meci”!… În “sferturi”, atât de tânăra și valoroasa reprezentativă a Belgiei, ultima echipă europeană calificată (după Olanda, Franța și Germania), va duela, sâmbătă, tot la Salvador, cu Argentina, calificată și ea după prelungiri.

…“Pumele” lui Messi erau, însă, gata-gata să se sinucidă între Cantoanele unei Elveții fermecătoare prin tinerețea ei și noul star Shaqiri. Argentinienii au dominat, dar n-au strălucit, ba, după golul lui Di Maria, în min. 108 (la pasa excelentă a lui Messi-unica lui fază de maestru, ieri!), au avut noroc cât Oceanul Atlantic, în min. 119, penultimul, când BARA s-a opus loteriei penalty-urilor, la șutul lui Dzemaili! Deși eliminată, aplauze și speranțe în trupa atât de tânără și talentată din Țara Cantoanelor, antrenată de un expert în materie, germanul Ottmar Hitzfeld (care, după meci, și-a anunțat retragerea de la Naționala helvetă!).

…Și au rămas doar opt visători la Coroana Lumii, care se vor înfrunta astfel: Franța-Germania, Brazilia-Columbia (vineri 4 iulie, orele 19, respectiv 23, ora Bucureștiului); Argentina-Belgia, Olanda-Costa Rica (sâmbătă 5 iulie, orele 19 și 23). Altfel spus, 4 echipe europene, 3 sud-americane și marea surpriză, Costa Rica, din America Centrală! Pe cine mizați?!…
…Eu visez întâia victorie finală Europeană la un Mondial disputat în America (de Sud și de Nord). Visez, după această partidă de Legendă…

Vancouver. Actul II. Jocuri Paralimpice.

martie 17, 2010 2 comentarii

…Frumoasa Olimpiada albă de la Vancouver s-a încheiat la finele lui februarie. Jocurile de iarnă, însă, continuă. Aș spune, chiar, că se află în plină desfășurare cea mai nobilă Olimpiadă. Cea fără vreun învins. Olimpiada născută din lacrimă și speranță, ca un Triumf al Omului. În aceste zile, tot la Vancouver, între 12-21 martie, Jocurile Paralimpice de Iarnă, la 5 discipline: schi alpin, schi fond, biathlon, hochei pe gheață și curling în scaun cu rotile. 58 de medalii pentru sportivi cu handicap care demonstrează Forța morală a Omului. Miracolul Vieții…

…Jocurile Paralimpice și-au început istoria în 1960, când, după Olimpiada de vară de la Roma, s-au disputat și primele întreceri paralimpice. De atunci, în fiecare an olimpic se țin și aceste Jocuri în care nu există decât un învingător: Omul. Nobila idee a apărut, însă, în 1948, când Sir Ludwig Guttman a organizat, în Anglia, întâia competiție sportivă pentru marii mutilați de război…

…Astăzi, Jocurile Paralimpice de vară au ajuns la ediția a 13-a. Harta de vară a acestor Jocuri: Roma-’60, Tokyo-64, Tel Aviv-‘68, Heidelberg-’72, Toronto-’76, Arnhem-’80, Stoke Mandeville-Anglia și New York-1984, Seul-’88, Barcelona-’92, Atlanta-’96, Sydney-2000, Atena-2004, Beijing-2008.

…Jocurile Paralimpice de iarnă se află, acum, la Vancouver, la ediția cu numărul 10. Au început în 1976, la Ornskoldsvik, în Suedia, continuând pe pârtiile din Geilo (Norvegia)-’80, Innsbruck-’84 și ’88, Albertville-’92, Lillehammer-’94, Nagano-’98, Salt Lake City-2002, Torino-2006.

…Orice concurent de la această Olimpiadă inedită înseamnă un fantastic roman, un film uluitor. Aleg trei exemple din atâtea simfonii ale Destinului…

…România va avea la această ediție din Canada un mesager de preț: Laura Văleanu, la schi fond. Sibianca, născută, parcă, pe schiuri, acum 20 de ani și ajunsă în lotul național de juniori, și-a văzut câteva clipe iluziile frânte, în 2006. Atunci, un blestemat accident de motocicletă a dus la amputarea piciorului drept la nivelul gambei. Peste două luni, însă, era din nou pe pârtie. Cu proteză specială, ea visează, acum, o medalie la Vancouver!…

…Alexi Salamone s-a născut la Briansk, la două respirații de Cernobâl. Dezastrul de la reactorul nuclear avea să mai facă o victimă, distrugându-i picioarele micuțului Alexi. Spre șansa sa, părinții aveau să ajungă curând în SUA. Acolo, a redescoperit sportul sub o altă morală. Astăzi, el este titular în naționala americană de hochei pe gheață, campioană mondială, favorită la aur și la Paralimpicele de la Vancouver…

…Canadianul de 31 de ani Brian McKeever a fost lovit de Sindromul Stargardt, care răpește omului lumina. Până acum, Brian a fost ajutat de fratele său, care i-a fost ghid la Jocurile Paralimpice în 2002 și 2006. La Vancouver, va concura orb, pe cont propriu, la schi fond!…

Trei exemple care înnobilează ființa umană! Pentru ei, fiecare cursă, fiecare meci înseamnă o „Odă a bucuriei”. O Odă a Omului…

…La ultima ediție a Jocurilor Paralimpice, cea de la Torino 2006, a fost un record de entuziasm: 200.000 de spectatori i-au încurajat pe cei 600 de mesageri ai celor care au refuzat înfrângerea, luptând cu Destinul pentru triumful valorilor umane.

…Acum, înțeleg versurile lui Lucian Blaga într-o altă cheie: „Vreau să joc, cum niciodată n-am jucat, Să nu se simtă Dumnezeu în mine, Un rob în temniță încătușat. Pământule, dă-mi aripi”…

…Vreau să joc!