…Am urmărit (la televizor, of course!), cu atenție, cele două meciuri care au ținut capul de afiș al rundei 20 din prima ligă românească (la fotbal, doar nu la popice!). Așa, ca pentru primele impresii la început de primăvară, mi-am pierdut timpul cu disputa din briza Dunării și cu derby-ul Westului, de sub Feleac…
…Oțelul a învins, cu 1-0 (0-0), un mărfar care sâmbătă a avut nume de Rapid, însă n-a prea strălucit. Trupa lui Dorinel e harnică, disciplinată, iar fără vedete s-a articulat pe principiul nespectaculos, dar sănătos „Toți pentru unul, unul pentru toți”. Echipa de la Dunăre a rămas lider cu 5 (cinci) puncte avans, dar trei dintre ele reintră în discuții aprinse prin culise, unde se țese rejucarea partidei cu Pandurii, câștigată de moldoveni, cu 3-0, la „masa verde”, pentru neachitarea de către gorjeni a unei vechi restanțe față de „câinii roșii” de la Dinamo, pe care băieții lui Grigoraș i-au pus cu botul pe labe, după surprinzătorul 2-2 (1-1), de vineri seară, dar nu la „Masa Tăcerii” din Tg. Jiu, ci chiar în „Groapa” din Șos. Ștefan cel Mare!… Sincer să fiu, m-ar bucura întâiul titlu la Galați, ceea ce în mediocritatea campionatului nostru ar aduce o neșteptată pată de culoare (ar fi și primul titlu în Moldova!), însă trupa de la Dunăre nu prea arată forța de joc și cea morală care să mă facă să pariez că va câștiga campionatul. M-aș bucura ca viitorul să mă contrazică…
***
…Am vizionat și bătălia de la Cluj, între campioana să en-titre, CFR-ul internațional (slăbit vizibil prin vânzarea lui Culio și Traore!), și „Poli” Timișoara, singura echipă neînvinsă la noi după 20 de etape (doar FC Porto-după 22 de meciuri, FC Copenhaga-19 partide și bulgarii de la Litex Loveci-17 jocuri n-au cunoscut eșecul în Europa!). Bănățenii au câștigat cu 2-1 (1-1), dar cu marele ajutor al circarului cu fluier, Marcel Avram, băiatul lu’ tata-tușierul de duzină ajuns ciudat șeful arbitrilor. Dictând anapoda două penalty-uri, câte unul de fiecare parte, în prima repriză, zurbagiul cu fluier nu l-a acordat (în favoarea gazdelor!), în actul II, pe singurul care se vedea și dintr-un avion rablagit Antonov, ba, mai mult, l-a și eliminat pe Bastos cel faultat în careu, căutând într-o imaginară simulare alibi-ul pentru incompetența lui de fluieraș propulsat de „pile”. Dincolo de rezultat, victoria contestată a timișorenilor, Poli mi s-a părut echipa cea mai puternică din campionatul nostru la ora actuală, în stare, cred, să continue, peste decenii, isprăvile „Chinezului” (6 la număr) și „Ripensiei” (4) care au dus de 10 (zece) ori titlul național pe Bega, ultima dată în 1938!
***
…Am scris, ba am declarat și într-o emisiune TV de la finele anului trecut, că titlul de toamnă (neoficial, firește) poposit la Galați reprezintă un triumf al seriozității și muncii în echipă. Dar, în același timp, el se datorează și mediocrității granzilor din Liga lui Mitică, măcinați de interminabile miticisme. Speriați de evadarea gălățenilor, la jumătatea cursei, la 5 (cinci) puncte avans, și având în minte și miracolul din Bărăgan (campioana Unirea Urziceni, de acum doi ani!), favoriții fără argumente la titlu au început să dea cu pietre în „tricoul galben”, evidențiind (deși nu mai era cazul) tradiționala răutate românească. Gigi Becali avea să se declare satisfăcut de o eventuală criză financiară la Galați, Porumboiu să considere „blat ordinar” victoria Oțelului, la „masa verde”, cu Pandurii (de parcă echipa din Tg. Jiu, cu ștreangul de gât, avea vreun interes să-și tragă singură scaunul de sub picioare!?!), iar, mai nou, sâmbătă seara, Marian Iancu, boss-ul bănățenilor, să-l atace la baionetă pe președintele liderului, Marius Stan, acuzându-l, cu ton fariseic, că a făcut parte din „cooperativa” de ieri și că a vrut să ajungă primarul Galațiului! Sunt sigur că toate aceste atacuri concentrate, venite din partea celor de sub liderul de toamnă-iarnă, nu urmăresc decât atragerea gălățenilor în baia de lături, în mocirla în care se bălăcăresc de ani buni cei care bagă bani cu vagoanele în echipele lor, însă tot pierd campionatul. Ba în dauna CFR-ului (care, lăudabil, nu a intrat în „bâlciul deșertăciunilor”, nici după furtul de sâmbătă seara!), ba a „refuzaților” din Urziceni. Dacă Marius Stan, Dorinel Munteanu și vreuna dintre harnicile furnici de la Dunăre vor intra într-un asemenea joc pervers și păgubos, atunci, mă tem că, în numai câteva etape, Oțelul cu luciu azi va trece rapid în rândul fiarelor vechi…
***
…Dacă Oțelul a câștigat la „masa verde”, cu 3-0, meciul cu Pandurii, Steaua a pierdut, cu 0-3, meciul din Ghencea, în fața Brașovului, duminică seara. La… „masa albă”, căci a nins ca-n filme. Ceea ce ar putea fi un argument ca Gigi Becali să ceară rejucarea partidei! Că, doar, de atâta zăpadă, Burdujan, Brandan și ceilalți figuranți din Ghencea n-au văzut tactica celor de sub Tâmpa, iar Tătărușanu n-a putut zări primele două goluri de antologie ale brașovenilor!… Cât despre patronul Gigi Becali, umilit de nu-și mai amintește de când n-a mai pățit așa rușine, de-a plecat de la meci după super-golul lui Cristescu, la 0-1, ce să mai spui?! Doar că e primul europarlamentar care declară presei: „Sunt un dobitoc”! Eu nu cred asta. Mă gândesc doar că Dumnezeu nu doarme. Am scris acest lucru imediat după ce latifundiarul se bucura, hăhăind, că, din cauza crizei financiare, Oțelul va deveni fier vechi. Uite c-a devenit steluța lui de jucărie…