Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marţieni şi nou-născuţi – Scena 1

Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marţieni şi nou-născuţi

Personaje
PREOTUL
MAMA
CĂLUGĂRUL
SELECȚIONERUL
FIUL
IMPRESARA
ANTRENORI
JUCĂTORI
ANCHETATORI
ARBITRI
SECRETARUL GENERAL
CONDUCĂTORI-PATRONI
DRESORUL
NABABI
ZIARIȘTI
FOLCLORISTE
ALTE FIGURI
VOCI

Scena 1.

…Interiorul unei biserici. În dreapta, altarul. În stânga, lângă intrare, o orgă. Icoane luminate, candelabre, sfeșnice, lumânări aprinse. Pe peretele din plan secund, scaune cu mânere, stranele bisericești. Un călugăr face curățenie, cu aspiratorul, spre ieșirea din lăcașul sfânt. Preotul împrăștie apă sfințită, cu un mănunchi din fire de busuioc. Din stânga, apare Mama. Își face cruce la intrarea în biserică, înaintează. Are o lumânare în mâna dreaptă.

MAMA: Sărut-mână, părinte!

PREOTUL: Doamne ajută! (Mama merge la o icoană, o sărută, după ce își face cruce.) Dacă veneați cu zece minute mai devreme, doamna pianistă, prindeați vecernia!

MAMA: Traficul, părinte…

PREOTUL: Oricum, noi ne-am rugat pentru meciul de mâine. De fapt, toată țara se roagă pentru jocul de mâine-seară… Ne vom ruga și mâine dimineață, și mâine la ora jocului. (Mama merge la altă icoană, o sărută. Aprinde lumânarea, o pune într-un sfeșnic.) Ne-am rugat și pentru domnul selecționer. Merită, doamna pianistă! La cât ne-a ajutat dânsul… (Se uită în înaltul bisericii.) Dar și Domnul l-a ajutat pe dânsul. Fără iconița pe care o ține la fiecare meci, nu se mai bătea mâine pentru calificarea la Campionatul Mondial…

MAMA: Părinte, vreau să vă rog…

PREOTUL: Rugați-vă, doamna selecționer, cum să nu! Dacă vă deranjez, eu mă retrag. (Către călugăr.) Ionide, gata, închidem biserica!

MAMA: Părinte, știți, în câteva minute, va veni și soțul meu aici…

PREOTUL (către călugăr): Frate Ionide, mai cu suflet! Trebuie să facem lună biserica, cât mai repede, că vine domnul selecționer. (Călugărul accelerează mânuirea aspiratorului. Preotul o privește pe Mamă.) Aduce și echipa, desigur, să se roage pentru victoria de mâine…

MAMA (neliniștită): De ce să aducă și echipa?!…

PREOTUL: Să le dau binecuvântarea jucătorilor…

MAMA: Știți, părinte, în ultima vreme, prea mulți fotbaliști, în loc să se antreneze ca lumea, vin în biserici să ceară ajutorul Celui de Sus!

PREOTUL: Nu vă neliniștiți, Dumnezeu nu ajută chiar pe oricine. Știe cine crede cu adevărat în el…

MAMA (își face altă cruce, sărută încă o icoană): Nu va aduce nicio echipă! Va veni singur. (Se plimbă.) Părinte, oare, nu-l mâniem pe Bunul Dumnezeu că venim să ne rugăm să câștigăm un meci?! (Afectată.) Nu cred că în casa Domnului trebuie să mă rog să-l bat pe cel de lângă mine, ca să iau niște bani și onoruri în plus…

PREOTUL: Eii, nu, nu așa…

MAMA: Cum nu așa?! De ce mă închin și zic „ajută-mă Doamne” pentru meciul de mâine, dacă nu ca să-mi lichidez adversarul?

PREOTUL: Este vorba despre un triumf moral, nu despre… lichidarea adversarului.

MAMA: În casa Domnului, vii să te rogi pentru sănătate, pentru curățenie morală, pentru pace, nu pentru a câștiga un meci de fotbal.

PREOTUL: Meciul de fotbal de mâine ține de ființa acestui popor, miza lui este demnitatea noastră.

MAMA: Știți, acum vreun sfert de veac, în ultimul an la Conservator, a trebuit să susțin și un examen de filozofie marxistă.

PREOTUL (revoltat): Un ateu, Marx ăsta! Ca și toți ai lui!

MAMA: Ei bine, la acel examen, câțiva studenți, înainte să intre în sala de examinare, la modulul „Ateism”, își făceau cruce și ziceau: „Ajută-mă Doamne să te combat!”.

PREOTUL (vehement): Asta a făcut comunismul din oameni!

MAMA: De acord! Dar, atenție, părinte, și la păcatele capitalismului. (Preotul se îndepărtează încruntat.) Părinte, aș vrea să vă rog să mă ajutați…

PREOTUL: Sigur, doamna selecționer. Cu ce anume? (Mama tace. Preotul, către Călugăr.) Gata, Ionide, lasă-ne singuri. (Călugărul iese.)

MAMA: Părinte, cred că vreau să mă omor!

PREOTUL: Chiar în biserică, doamna pianistă?! (Înțelept.) Sper să nu vă fi auzit Bunul Dumnezeu… Când toată lumea se roagă să trăiască, să mai fure niște ani vieții, dumneata ai venit să te omori?! (Scutură capul.)  Cred că glumiți…

MAMA (îl prinde de anteriu, îl privește fix): Vorbesc foarte serios. Dacă nu-l conving pe soțul meu să piardă meciul de mine, mă omor! Aici, în biserică!

PREOTUL (o privește crucit): Poftiiim?! (Își face o cruce.) V-a trimis Satana! (Stinge lumânarea pusă de Mamă în sfeșnic. Nervos.) Adică, toată lumea se roagă să câștigăm meciul de mâine-seară, numai dvs. vreți să învingă adversarul!? Incredibil!… Categoric, numai diavolul s-a cuibărit în dumneata, de gândești așa!

MAMA: Este vorba despre fiul meu, părinte. Succesul soțului înseamnă automat eșecul băiatului meu.

PREOTUL: Un neisprăvit, fiul dumitale, scuză-mă că îți spun! De ce a trebuit să joace pentru echipa altei țări și nu pentru noi?

MAMA: Pentru că așa a vrut Bunul Dumnezeu.

PREOTUL: Nu Dumnezeu l-a trimis la catolici!

MAMA: Fiți liniștit, Nixe nu și-a schimbat religia. (Meditativă.) Încurcate sunt căile vieții, părinte, parcă așa sună o vorbă din scripturi sfinte… Astăzi, ne globalizăm cu toții, în toate… Lumea nu mai are granițe.

PREOTUL: Îl hulește toată lumea. Mai ales după ce ne-a egalat, acum o săptămână, în penultimul minut din meciul tur al barajului… (Mâhnit.)

MAMA: Un simplu gol, Părinte, la urma urmei…

PREOTUL: Un gol prin care nu și-a înjunghiat, moral, doar tatăl, ci și pe toți cei plămădiți din pământul natal. O nulitate de om…

MAMA: El e fotbalist, părinte! Nu și-a făcut decât datoria. Era moral să-i  trădeze pe cei care i-au întins mâna, acceptându-l în naționala lor?

PREOTUL: Pleacă lângă fiul dumitale și roagă-te, acolo, pentru succesul lui! Nu aici, unde victoria lui ar însemna distrugerea noastră morală, sufletească. (Abia auzit.) Poate și materială… (Vine lângă Mamă, sugerându-i să iasă din biserică.) Nu vă supărați, biserica se închide. (Aproape că o împinge spre ieșire. Apare agitat Selecționerul, îmbrăcat elegant. După el, Călugărul, care închide biserica. Preotul vrea să o ia spre altar, să-i lase singuri pe cei doi soți.)

SELECȚIONERUL: Sărut-mâna, părinte! (Merge în fața Preotului, își face o cruce, îi sărută mâna. Apoi, se adresează soției.) Bună, Ioana!…

MAMA: Bună!

SELECȚIONERUL (scoate o iconiță, o dă Preotului): Ce s-a întâmplat, de ce m-ați chemat la ora asta?! Ceva grav? (Nu i se răspunde.) Nu mă mai ajută Bunul Dumnezeu?!… Am comis vreun păcat, părinte?!… (Tăcere.) Oameni buni, am părăsit cantonamentul, cu nici 24 de ore înaintea unui meci decisiv, am venit la ora asta, când traficul este nebun, la 40 de kilometri de Capitală, ca să vorbesc de unul singur?! (Preotul  dispare.)

[Sfârșit scena 1] [continuați la scena 2]

9 comentarii

  1. Asteptam de mult o noua piesa. Asta are un titlu traznet si a pornit socant. Citind ce a scris domnul Ulmu, am dedus ca ne asteapta multe surprize, lovituri de teatru. Felicitari de pe acum, e un eveniment pentru mine.

  2. Numai citind distributia si incepi sa razi, sa vezi multe dintre moacele din fotbalul nostru. Piesa a demarat incredibil, cu „meciuri strategice” intr-o biserica! Unde s-a ajuns!
    Astept cu nerabdare si urmatoarele scene. Felicitari.

  3. Nea Mircea, Selectionerul este Iordanescu?
    Altfel, foarte acid atacul la adresa celor care in loc sa se pregateasca se duc in biserici sa ceara ajutorul lui Dumnezeu!
    Astept cu interes urmarea peisei.

  4. Nea Mircea, haios titlu. Haioase personaje. Excelenta poanta cu biserica. Totusi, ma intreb daca exista vreun antrenor roman al carui fiu joaca pentru o nationala straina?
    Astept scenele urmatoare si personalitatile reale despre care am citit in preambulul de pe blog.

  5. Excelent ati inceput piesa! Din citirea personajelor inteleg ca vom avea de-a face si cu „fauna” fotbalului nostru. Felicitari ca nu-i menajati!
    Sper ca voi intalni si gloriile adevarate din fotbalul nostru!
    Sanatate!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *