Arhivă

Post Tăguit cu ‘Naționala de fotbal’

La bordelul fotbalului românesc se schimbă paturile…

aprilie 9, 2011 1 comentariu

…Totul se discută, nu se schimbă nimic! Răzvănel-băiatul tatii a rămas selecționerul Naționalei, după o ședință de rutină a Comitetului Executiv federal, la care împricinatul a absentat deloc cavaleresc. Chiar dacă Nașul-nașilor, firește Mircea Sandu, părea că s-a săturat de el, din moment ce a declarat presei, în limbaj de ASE, că „ar fi trebuit să încetăm relațiile de muncă”. Orcum, mai-marele FRF a jucat la derută, ca de obicei, susținând că a învins democrația, adică decizia pseudo-Comitetului Executiv care, votând cu 10-3 pentru susținerea juniorului, ar fi adus o înfrîngere zdrobitoare lui Mircea Sandu. Aiurea!… Dacă M.S. voia schimbarea lui R.L., scorul ar fi fost 0-13! Cu siguranță că și la ultima strigare federală au existat câțiva „arbitrii” veniți cu soluția scrisă pe buletin, așa, pentru triumful democrației (altă aiureală federală!). Deocamdată, mai precis până pe 3 iunie, Răzvănel a rămas pe scăunel. O menținere temporară în funcție (sau, poate, o amânare strategică!), din moment ce același Mircea Sandu a grăit în ton de ultimatum: „Meciul cu Bosnia va fi fie o continuare, fie un capăt de drum pentru Răzvan Lucescu!”.

…Sincer să fiu, de la mai-marele fotbalului nostru mic, ajuns mahăr pe la UEFA, așteptam o intervenție serioasă în această problemă ce frământă lumea balonului-pitic, ca o minge din cârpă de pe maidanele Ligii miticiste de la noi. Nu viitorul lui Lucescu-junior reprezintă problema noastră fundamentală (în sportul-rege, firește, nu în privința hulitului guvern!), ci perspectiva fotbalului românesc. La o analiză lucidă, continuarea lui Lucescu cel mic poate însemna capătul de drum pentru cel mai îndrăgit sport (și) de la noi. Mai ales că însuși Nașul a amintit că Naționala nu joacă nimic sub mandatul juniorului. Normal, putem bate Bosnia, care-i echipă de pluton în Europa, cum am învins chinuit, jucând jenant de slab și Luxemburgul, ceea ce înseamnă că vom continua… Dar cu ce continuăm, ținându-l pe R.L. la timona viitorului?! Cu o echipă care a uitat să mai joace, cu o generație care pierde tot în ultimii ani?!

…Sigur, am putea continua cu acești mânji de la Under 17, care, prin calificarea la un turneu final, au adus unica speranță în ultimul deceniu. Dar în aceste speranțe putem visa nu acum, ci peste un an-doi. Până atunci, însă, tare mă tem că haita de impresari flămânzi le va distruge viitorul, vânzându-i pe un pumn de țechini la echipe anonime. Despre așa ceva așteptam să-l ascult pe Naș vorbind…

…Răzvănel, băiatul lui Il Luce, altfel tip inteligent, însă parcă depășit de altitudine, a rămas pe scăunelul selecționarului, care poate fi din ceară, ca în povestea copilăriei noastre „Capra cu trei iezi”. Scăunelul din ceară se va topi imediat ce se va alege un învingător în culise, unde se duc lupte grele (de interese personale sau de gașcă) anti și pro Pițurcă, Olăroiu, Dan Petrescu, Sabău sau chiar Dorinel Munteanu, cu o cotă scăzută de startul de primăvară al Oțelului. E bine, e rău că nu se schimbă antrenorul Naționalei până pe 3 iunie, când jucăm (dacă jucăm!) cu bosniacii, învingătorii noștri de la Zenica?! Sincer, dar foarte sincer, schimbarea lui Lucescu-junior e ca și cum la un bordel ai schimba paturile, nu cocotele. La noi bordelul, adică sistemul, trebuie schimbat! Numai că despre așa ceva, Silence. La FRF, LPF, FF (fără frecvență pe vremuri)…

***

…Dacă Lucescu cel mic își numără zilele, ăl mare, Il Luce, și-a numărat golurile încasate (cinci la număr!) la Barcelona, unde a însoțit Șahtiorul plin de utopii. Mare minune că Lucescu ăl bătrân nu s-a mai luat de arbitraj. Se spune că, după meci, când la 1-5 îi sunau mingile în cap, l-ar fi făcut praf pe bietul Raț. Adevărul este că plini de praf negru au fost pe Cam Nou „minerii” din Dombas. 5-1 este un scor care cere Silence de la învinși pentru câteva săptămâni bune…

***

…Dincolo de fotbal, societatea românească este ca și… fotbalul. Un dezastru. Miniștrii incompetenți numiți pe algoritm politic, fanfaronadă, batjocoră, sărăcie lucie… Au început să moară oameni pentru că se închid aberant spitale la comenzi politice ticăloase… Canceroșii nu mai primesc medicamente gratuite… Profesorii sunt în dizgrația mai-marilor mici de tot ai zilei… Benzina a sărit, astăzi 8 aprilie, de 6 lei (doi dolari!?!) litrul… Prețul curentului a luat-o iarăși razna (și el!)… Cum să fie fotbalul românesc altfel decât mediul bolnav în care există?! Mediu de bordel…

Să vină Burkina Faso!

februarie 12, 2011 Comments off

…Naționala noastră de fotbal și-a încheiat perioada de pregătire (de iarnă), ceea ce pentru unii a echivalat cu o vacanță în Insula Afroditei. Numai că, în Cipru, selecționata divizionară (și nicidecum Naționala!) alesă de Răzvan Lucescu și cârpită cu doi-trei jucători de pe-afară n-a etalat deloc un joc frumos. Dimpotrivă… Atât cu ucrainenii, cât și cu naivii ciprioți, aleșii Juniorului ne-au plictisit, ba ne-au și dat dureri de cap. Sigur, ambele dispute s-au încheiat la egalitate, 2-2 cu băieții de la Kiev, 1-1 cu trupa gazdă, penalty-urile întristându-i pe „tricolorii” noștri în prima bătălie, loviturile de la 11 metri făcându-i bucuroși, după ce Râpă a dres busuiocul cu ciprioții. Ca de fiecare dată, „a fost un turneu util”, cum a declarat (evident satisfăcut!) și selecționerul din această iarnă. Numai că privind în perspectivă și în paralel cu splendoarea-n iarbă de la Paris (Franța-Brazilia 1-0, gol Benzema, după o bijuterie de fază!), începem să tremurăm cu gândul că Golgota noastră spre un turneu final (Euro 2012) începe în 26 martie la Sarajevo. Or, dacă am început să ne facem griji și la o partidă cu bosniacii, atunci e ceva putred în fotbalul nostru. Toamna deziluziilor noastre nu prea anunță vânt de primăvară, iar acele jenante 1-1 cu Albania, la Piatra Neamț, și 0-0 în Belarus, pot deveni… reușite!

…Orgolioși de când ne știm, avem, mai nou, un dinte și împotriva FIFA-ei, care ne-a dosit pe un loc 56 în clasamentul de la finele lui 2010, sub Gabon și Burkina Faso! Păi, să vină, domnilor, burkinezii ăia să le arătăm ce putem noi, ce fotbal știm, doar nu pierdurăm, săptămâna asta, în Cipru!…

…Pierdurăm, în schimb, la rugby, rușinos, penibil, 17-24 în Portugalia (!?!) scor care egalează în umilință doar înfrângerea handbaliștilor în fața novicilor algerieni, la Mondialul suedez. Semne rele la finele lui 2010, semne grele-n suferință la debutul lui 2011!

***

…Scenariu identic,cu rele și grele, și dincolo de sport. O viitură pe la majoritatea vămilor din țară a ținut afișul săptămânii, demonstrând axioma pe care o știm de multă vreme: geme țara de corupți, și în centru și pe…margini, și, acolo, sus, și jos! Arestări ca-n filme, cu elicoptere și dube cu geamuri fumurii, cu mascați și destui căscați pe micile ecrane, dar, cu un „the end” anticipat: vor fi sacrificați doi-trei pioni. Nebunii și regii (sau reginele!) vor perfecționa în continuare corupția-n floare!

***

…Chiar dacă nu ne putem compara cu Hollywood-ul, avem și noi, de câteva zile, un „Walk of Fame”. În așa-zisa Piața Timpului, lângă Magazinul Cocor, la un pas de Piața Unirii, două Stele pe asfalt: Florin Piersic, imortalizat săptămâna trecută, și Victor Rebengiuc, de ieri, când a împlinit 78 de ani! La mulți ani, Maestre!… Am fost la evenimentul de ieri, de la ora 14, minunată idee a Teatrului Metropolis, și m-a întristat numărul redus al artiștilor prezenți. Doar Mariana Mihuț, soția ilustrului sărbătorit, Margareta Pâslaru, doi-trei actori tineri, necunoscuți marelui public, dar o ploaie de ziariști. Unii cu întrebări penibile, ca eșecul handbaliștilor… Sau al rugbyștilor. Sau al fotbaliștilor… Sau al raziilor de la vămile țării…