Cum a devenit Marx comentator sportiv – Scena 2

Cum a devenit Marx comentator sportiv

Comedioară antipolitică

Personaje
MARX
VECINUL
BALERINA
MASCATUL
MASCATA
DIACONUL

Scena 2. [pentru scena 1, apăsați aici]

…Același decor. Marx se află tot în baie. E liniște. Apare Balerina. Blondă, plină de ea, îmbrăcată lasciv, la magazine de lux. Are o geantă modernă.

BALERINA (privește prin cameră, cu vădită superioritate): Măi, flăcăi, cu astea vreți să-mi luați fața?!… (Se plimbă.) Eu am locuit șase luni la Monte Carlo (Se aruncă în pat.). Din pat vedeam Mediterana, nu blocurile astea cenușii, comuniste, din jur!… (Se uită la mini-bar, acesta se deschide singur. Merge și își toarnă un whisky. Bea. Se așează în fotoliu.   Își aprinde un trabuc. Scoate mobilul. Vorbește.) Lolita, am ajuns!… Nu, nu m-a așteptat nimeni în fața hotelului… Atmosferă plictisitoare, soro, pe aici. Un recepționer din secolul trecut, un dorman bâlbâit și turiști ramoliți. Nu știu, tu, dacă-s americani sau nordici, dar sunt gata-gata să dea ortul popii… Cum să te simți bine, aici?! Cum să-mi mențin zâmbetul cuceritor?! (Ascultă.) Am urcat în cameră, e goală, tu!… (Nervoasă.) Camera-i goală, nu eu!… Nicio mișcare. Și știi cât îmi place mie mișcarea, chiar dacă provin dintr-un orășel unde nu se întâmplă nimic. (În baie se aud cuvinte nedeslușite, rostite rapid de Marx.) Lolita, eu simt deja cum îmbătrânesc, aici!… (Bea.) Ca să fiu sinceră, nici nu știu ce caut eu, aici… (Ascultă.) O să ajung cineva?! Mă, fato, tu chiar nu înțelegi că n-am  ținut în viața mea un microfon în mână?! Eu vorbeam din picioare, din poante… Cum să fie ușor, tu?! Degeaba știu eu cine au fost și ce-au compus Verdi, Puccini, Enescu, Debussy, Ceaikovski, Prokofiev sau Filaret Barbu, dacă habar n-am câți jucători sunt într-o echipă de fotbal… Mă gândesc chiar să mă retrag, e, totuși, un concurs, nu o șușanea, oricât tupeu am eu. Prefer să mor de foame, decât să râdă de mine gagiii de-aici! (Ascultă.) Să nu-mi fac griji, că am silicoane mișto și, astăzi, asta e problema fundamentală în televiziune?! (Cu interes.) S-ar putea să prezint moda, vorbești tu cu cine trebuie?! (Încântată.) Eii, da, asta e altă mâncare de spanac! (Se uită la plasmă.) OK, OK, hai să mă documentez puțin cum e cu… fashion! (Plasma pornește singură, e canalul de modă.) Bine, Lolita, voi fi liniștită! Bye!…

(Închide mobilul. Se trântește în fotoliu. Urmărește canalul de modă. Din baie se aude: „Goooooooooooooooooooooooooooooooooooooooool”. În timp ce se aude vocea sa, de comentator care țipă, Marx iese din baie, în pielea goală; rămâne șocat, văzând-o pe Balerină; își ia, pe furiș, mobilul, dispare de unde a venit, în baie. „Goooooooooooooooooooooooooooooooooooooooool”,  răsună vocea lui Marx. Balerina se răstește la pereți.) Mai încet, vecine, mai încet sonorul, că nu ești singur în hotel!

MARX: Hagi a plecat de la centru terenului, i-a trimis sălutări din viteză lui Gomez, așa-zisul lui „paznic”, a deschis magistral pe stânga, la Răducioiu, Florin  a ” întors” elegant doi adversari, pe Herrera și Perez…

BALERINA: Mamă, ăsta care transmite e o Enciclopedie de fotbal!… Ce caut eu aici?!
MARX: Și de la 12 metri a șutat mortal în stânga portarului: Goooooooooooooooooool,
România! (Balerina apasă o telecomandă, vocea din baie amuțește. Apare Vecinul, în frac, cu papion, dar în chiloți și șosete.)

VECINUL (în culmea extazului): E gol, domnișoară! (Țipă.) Goooooooooooool! (Din nou vocea din baie: „Goooooooooooooooooooooooooooooooooooooooool”!)
BALERINA (își face cruce): Gol ești dumneata!

VECINUL: Eu sunt Napoleon! (Ia loc în fața plasmei. Din baie apare Marx, cu un prosop înfășurat în jurul corpului.)

MARX (înaintând și întinzând mâna dreaptă spre Balerină): Eu sunt Marx!

BALERINA: Eu sunt… Ioana D’Arc!

VECINUL (o privește, zâmbind dojenitor): Nu mai face pe sfânta!

BALERINA (privindu-i pe cei doi): Mă, voi sunteți poponari, acum m-am prins! Am nimerit, cumva, la parada gay-lor?!

VECINUL: Poponară ești dumneata, că ai silicoane cât o minge de fotbal… (Marx dispare în baie.)

BALERINA: I-auzi!… Eu am silicoane și mătăluță n-ai pantaloni. Mă mir că n-ai apărut în curul gol…

VECINUL: Eu port pantaloni, nu-i vezi dumneata!… Privește-i atentă, sunt de firmă!… (Balerina privește, își face cruce; din mână sugerează că Vecinul e plecat cu mintea.) Așa sunteți mai toți ăștia de astăzi, din „generația digitală”. Nu aveți vedere periferică. Nici pic de cultură, de poezie, de visare. Știi dumneata cine a fost Napoleon?

MARX (apărând din baie): Știi cine a fost Marx?

BALERINA (sarcastică): Unde-s Bismarck și Stalin? (Dură.) Distinșilor, sinceră să fiu, cred că voi doi ați evadat de la balamuc! (Vrea să sune de la telefonul de pe birou.)

MARX (oprind-o): Domnișoară, eu chiar așa mă numesc: Marx! Așa m-a botezat tata!

VECINUL (cu ochii la plasmă): Și eu tot Napoleon mă numesc! Și locuiesc în apartamentul alăturat…

BALERINA: Ragazzi, hai că m-am prins! Voi sunteți niște bieți complexați și vă dați somități, așa, să vă echilibrați personalitatea egală cu (Accentuează.) zero! Corect?

MARX: Te-ar deranja dacă o să devenim personalități?… (Optimist.)    De-asta am și venit aici! Dumneata de ce ai venit? (Balerina râde zeflemitor.)

BALERINA: Bă, eu am venit să fac bani! (Cântă voioasă.) Money, money, money…

MARX: Nu păreai o… Care să bată hotelurile pentru (O imită.) „Money, money, money”! (Dispare în baie.)

BALERINA: Curvă e mă-ta, că a poluat societatea cu un deraiat de pe linie ca tine!

VECINUL: Duducă, dă sonorul mai încet!

BALERINA: I-auzi! (Se așează pe celălalt fotoliu. Pentru ea.) Money, money, money?!… Dacă nu iau plasă și de data asta… (Privesc ambii o paradă a modei pe canalul Fashion. La un moment dat, Vecinul sare din fotoliu.)

VECINUL (țipând): Goooooooooooooooooooool!

BALERINA: Domnule Napoleon, ești lunatec?! Ce gol, nu vezi că e  parada modei de la New York și nu un meci de fotbal?

MARX (din baie): Gooooooooooooooooooooooooooooool, Răduuuucioiu!

VECINUL: Știam eu că vom deschide scorul!

BALERINA (îi pune mâna pe frunte; e șocată): E parada modei, mister! Nu fotbal…

MARX (scoate capul): Și fotbalul este o modă, nu-i așa? (Dispare.)

VECINUL: Ce modă, fătucă?! Nu vezi că e un meci de fotbal?! (Pe plasmă, parada modei.) Ești sărmană rău, cu duhul, dom’șoară! Numai la modă ți-e mintea! (Iritat.) Poftim,  în loc să privești cu atenție minunăția asta de meci de fotbal, dumneata vezi (O imită.) „o paradă a modei”! (Plasma oferă în continuare Parada modei de la New York. Vecinul urmărește atent… parada modei. Balerina sună la mobil.)

BALERINA: Dragă, eu cred că, ori am greșit adresa, ori cineva se ține de farse! (Supărată.) Soro, eu trăiesc o perioadă din viața mea când nu mai am nici chef și nici timp de glume. (Aspră.) Ai înțeles? (Ascultă.) Ce să mă calmez, tu, când împart o cameră de hotel cu doi sonați…

VECINUL (lezat): Domnișoară, eu nu compun sonate…

MARX (scoate capul din baie): Singura deosebire dintre mine și un nebun sau o nebună este că eu nu sunt sonat! (Cu emfază.) Parafrazându-l pe Dali… (Dispare.)

BALERINA (neluându-i în seamă): Sunt plecați rău de tot cu pluta, soro! Țipă tot timpul „Goooool” și văd cu totul altceva decât ne prezintă clarisim realitatea! Nu-s beți, tu, tocmai asta-i culmea!

VECINUL: Beată ești dumneata, că ai silicoane și la buze…

BALERINA: Nu mi-e frică tu, îi bat pe amândoi, dacă mă înfurii! (Vecinul o privește șocat.) Nu, nu-s agresivi, dimpotrivă, sunt enervant de pasivi, cred că-s bulangii!

VECINUL: Domnișoară!

MARX (scoțând capul din baie): Calomnia se pedepsește, lady! (Dispare.)

BALERINA: Ce detalii să-ți mai dau, tu?! ~știa-s născuți invers!… La televizor este parada modei, pe canalul Fashion, și ei susțin că urmăresc un meci de fotbal din America. Plus că unul poartă papion, dar e ca și în curul gol…

VECINUL: Eu port costum Versace, miss!

BALERINA: Iar altul își plimbă nudul prin cameră și urlă ca nebunul „Gooool”! (Ascultă.) Cum unde?! Când în baie, când prin cameră.

MARX (scoate iarăși capul): Domnișoară, cum ai vrea să strig gooooool, cu haine pe mine?! (Se retrage în baie, trântește nervos ușa.)

BALERINA (ascultă la mobil): Ce concurenți, Lolita, ăștia-s de pe altă planetă…(Marx apare în spațiul ușii de la baie.)

MARX: Unde-i Lolită? Doamne, ce film  fierbinte! (Dispare.)

BALERINA: Loli, eu plec! N-am cultura necesară pentru… mediul de aici. Acum, de ce te superi, că-ți spun adevărul despre rahatul în care m-ai trimis?! (Lolita a închis mobilul ei. Balerina strâmbă din buze, se plimbă  supărată. Vecinul se agită iarăși.)

MARX (vulcanic, din baie): Goooooooooooooooooooool, Haaaaagi! Goooooooooooooooooooooooooooool de geniu! (Vecinul țopăie fericit.) Fază pe stânga, Dorinel Munteanu îl deschide pe Hagi, în fața tribunei a II-a, acolo unde mica galerie română îi tot cântă numele, de la 30 de metri de poarta adversă machidonul trasează o „diagonală perfectă” la vinclu, peste portarul Cordoba, mingea parcă e pusă cu mâna la colțul din stânga goal-keeperului sud-american, „Goooooooooooooooooooool”, strigă comentatorii din lumea-ntreagă…

VECINUL: Goooooooooooooooool! E minutul 34! Îi facem varză columbiană…

BALERINA: Unde se joacă meciul ăsta, dom’ Napoleon?

VECINUL: S-a jucat pe 18 iunie 1994, la Pasadena, în United States!

BALERINA (vine lângă Vecin, îl studiază mirată): Nu vă supărați, cum de  ați mai știut marcatorul, minutul și scorul?

VECINUL (mândru): Am urmărit meciul acesta de 66 de ori (Îi sărută mâna dreaptă.), distinsă domnișoară! Îl visez, îl știu minut cu minut, mișcare cu mișcare… Chestie de pasiune. Știți, este vorba despre bucuria de a trăi. (Abătut.) Astăzi, din păcate, lumea și-a cam pierdut bucuria asta… Toți aleargă numai după bani, după imagine, după scandal… Drama omenirii este că nici fotbalul nu mai reprezintă o morală activă, ca pe vremea studenției mele, ci o afacere. (Marx scoate capul din baie.)

BALERINA (înseninată brusc): Afacere?!

MARX: Oho!… Peste tot în lume, fotbalul a devenit o afacere sau, dacă vreți, un business. (Dispare. Transmite neinteligibil faze dintr-un meci.)

VECINUL: Din păcate, la noi businessul se face încă la tarabă, domnișoară! Și nu doar fotbalul este putred ca în (Plin de vădită pedanterie.) Danemarca lui….

BALERINA (îl întrerupe voioasă): Goooooooooooool Hagi!

VECINUL: Hamlet voiam să spun, domnișoară, nu Hagi, de data asta! (Recită, afectat.) Știți, „To be or not to be”!

BALERINA (sarcastică): Dar cât de citit ești, vecine…

MARX (scoate iarăși capul): Be positive, lady!…  (Dispare.)

BALERINA (vădit interesată de Vecin): Spuneați că fotbalul e o afacere pentru toată lumea?

VECINUL: Afacere mare, dom’șoară! Pentru toată lumea. Numai pentru (Face o pauză.) noi, suporterii, nu.

BALERINA: O afacere rentabilă și pentru patronii care bagă vagoane de bani în fotbal?

VECINUL: Ehe, dom’șoară! Patronii ăștia care se vaită că s-au ruinat cu fotbalul, ar fi plătit înzecit să dobândească imaginea care le-a făcut-o sportul rege. Păi, fără fotbal, ar fi ajuns niște neica-nimeni să spele tone de bani, să urce până în guvern, ca să nu mai zic de prefecturi și primării?! (Marx a întredeschis tiptil ușa, ascultă.) Ar fi reușit ei să conducă țara asta și să devină nababi, fără forța de propulsare a fotbalului?! Ce știi, dumneata, dom’șoară…

BALERINA: Ce chestie!… (Devenită curioasă foc.) Este fotbalul o afacere și pentru ziariști?

VECINUL: Pentru mulți dintre ei, da! Vrei exemple?

MARX (din baie): Goooooooooooooooooooooooooooool!

BALERINA (încearcă să acopere vocea lui Marx, mitraliind cuvintele): Gol, gol, gol, gol, gol, gol, gol, de șapte ori gol! Gooooooooooooooool!

VECINUL (încântat): Domnișoară Ioana D’Arc, n-am auzit în viața mea un gol transmis cu atâta sensibilitate! (O sărută pe cap. Apoi, ușor dojenitor, la ureche.) Hagi nu va mai marca, însă, în acest meci! (Sună mobilul Balerinei.)

BALERINA (la mobil): Gooooooooooooooooooooooooooool, Lolita!

VECINUL: Tot Răducioiu a marcat, miss! În minutul 88. E 3-1 pentru ai noștrii!

BALERINA (fericită, formează un număr la telemobil): Ce mișto mă simt! (Exuberantă.) Fotbalul este o mare afacere!… Habar n-ai tu ce bogat este săracul nostru sport-rege… (Se aud vocile celor trei în corul care cântă pe celebrele ritmuri ale „Odei Bucuriei”: Gol-gol-gol-gol, goool, gooool-gooool… Gooooooooooooooooool.)

[Sfârșit scena 2] [continuați la scena 3]

  1. ianuarie 26, 2010 la 05:01 | #1

    ” Habar n-ai tu ce bogat este săracul nostru sport-rege…” – parol ! Toti apelpisitii cu slujbe bune.
    Scena are voltaj. Astept scenele urmatoare. Multumim pentru postare.

  2. Niky
    ianuarie 26, 2010 la 14:43 | #2

    Superba scena! Ironie de tinuta la adresa patronilor nostri. Cata dreptate aveti! nababii de azi ramaneai „niste neica-nimeni” fara fotbal. M-a intristat replica aceea care-i vizeaza si pe unii ziaristi ce-au facut din meseria lor o „afacere”. Cred insa ca stiti destule dvs. domnule Mircea M.Ionescu!
    Astept nerabdator si celelalte scene. Dar cel mai mult m-ar bucura sa vad aceasta piesa hazoasa interpretata de minunati actori, ca exista multi excelenti!

  1. ianuarie 24, 2010 la 17:33 | #1