Pretențiile astrale ale pigmeilor

…Forfotă mare în culisele fotbalului românesc și pe final de an. Chiar dacă se află într-un spital din Nisa, unde a suportat două grele operații, la colon și la ficat (să-i dea Dumnezeu sănătate!), președintele FRF, Mircea Sandu, alias „Nașu'”, este foarte activ. A devansat ziua alegerilor pentru noul (vechiul?) președinte federal, din 10 aprilie la… 25 ianuarie 2010! Pretextul? Noua (nu tot vechea?) echipă federală să aibe timp pentru a pregăti ca lumea preliminariile Naționalei în vederea Europenelor din 2012! Asta, dacă vreți, sună clar a o recunoaștere publică a rateului pe care „echipa de la FRF” l-a dat cu ultimele trei Mondiale, pierdute consecutiv, bașca Euro 2004! Adevărata cauză a acestei „lovituri” de maestru o reprezintă, însă, reducerea timpului afectat campaniei electorale a rivalilor „Nașului”, Constantin Iacov (declarat) și, mai ales, Gică Popescu (va anunța dacă va candida de Sfântul Ion, pe 7 ianuarie).

…N-a fost, însă, singurul „as” din strategia „Nașului”. Cum el era internat, suplinitorul legal în cazuri extreme, vicepreședintele Ligii, Mitică Dragomir, alias Corleone (cum altfel, lângă un Goodfather?!), a condus Comitetul Exectuiv, de luni 21 decembrie, spre o decizie în stare să irite multă lume: reducerea unilaterală a salariilor tuturor jucătorilor de fotbal din România cu până la 50%! Propunere susținută și de cluburi care susțin că le-a lovit serios criza (Dinamo și Steaua). Atât a trebuit, să vină vorba de bani, că toată lumea fotbalului autohton, ajuns de râsul Europei, a luat foc. „Nu se poate”, „Nu-i legal”, „Nu există temei juridic”. Ba, mai mult, de pe patul de spital din Nisa, „Nașu’ ” a sărit și el ca ars în apărarea jucătorilor și, implicit, a conducătorilor (ei vor vota pe 25 ianuarie!) care știu cum să jongleze conturile: „Dacă aș fi jucător, aș intra în grevă în secunda unu. Aș ieși din teren!”, a tunat, cabotin, președintele suferind, alimentând, în fond, mediocritatea în care se scaldă fotbalul autohton.

…Toți cei care sar acum în apărarea salariilor jucătorilor, de la șeful sindicatelor fotbaliștilor la președintele FRF, uită cu bună știință „electorală” că sumele încasate de figuranții de pe prima noastră scenă sunt EXAGERAT de mari, având în vedere lipsa de rezultate! Iar primii vinovați sunt patronii de club care, în orgoliul lor nemăsurat, au instaurat prime aberante pentru jocuri de doi bani găuriți. Când patru echipe din patru (CFR Cluj-liderul de toamnă, Steaua, Timișoara și Dinamo!) au eșuat lamentabil în Europa League, ratând primăvara continentală, când Naționala va sta tot în fața televizorului să privească un turneu final (n-a mai ajuns la așa ceva de la Euro 2000!), jucătorii și „echipa de zgomote” din jurul lor vor salarii internaționale! (Care, din cauza crizei, și ele s-au diminuat, printre excepții figurând Barcelona și Real Madrid). Poate că ar fi timpul să se acorde interes și performanței în acest „stat în stat” care se vrea fotbalul românesc! Nu ai rezultate, nu câștigi! Faci performanță, te umpli de bani, cum este cazul Unirii Urziceni, care, pentru locul 3 din grupa de Liga Campionilor (cu acces la primăvara europeană) a încasat de la UEFA nu mai puțin de… 9,5 milioane de euro! Fotbalului nostru în comă profundă îi trebuie clauze precise, nu…șmecherii de campanie electorală. Nu de alta, dar la cum se joacă fotbal în Liga lui Mitică, mulți dintre jucători ar trebui să aducă bani de acasă!