Etichetă: Piatra Neamț

„Curat, murdar” (6). DOMNUL MUSTĂȚEA ȘI-A PIERDUT MEMORIA, DAR ARE CHEF DE GÂLCEAVĂ!?

…Am ținut să văd debutul Giurgiului în Liga Campionilor, meciul de fotbal Astra-F.C.Copenhaga. M-a apăsat goliciunea tribunelor. Și mi-a amintit de tristețile mele ca director al Teatrului “Tudor Vianu”, din Giurgiu, când nici la premiere sala nu se umplea. Nici Sala Studio, la ultima premieră, una mondială, cu “Oreste Regele Sunetelor”, unica piesă a eminentului filosof Ioan Petru Culianu, cu reputata soprană Felicia Filip în rolul principal. Atunci, într-o sală de 88 de locuri, vreo 12- 15 erau goale!?!…În seara asta, puțin înainte de meci, un comentator de la Digi, constantând că doar briza Dunării bântuie tribunele modernului stadion, a declarat: “Giurgiu nu merită Liga Campionilor!”… Nu m-aș grăbi, știind cât de sărac material este orașul de la picioarele Podului Prieteniei…

…În pauză, am făcut rondul Internetului și mi-au căzut ochii pe o dispută dintre noul președinte al Consiliului Județean Giurgiu și cel „fost” cu privire la lucrările de reabilitare de la Spital și Teatrul “Tudor Vianu”, pentru care s-au cheltuit bani grei din bugetul Consiliului, refuzându-se, aflu, fondurile europene!?!… Mi se pare logic, absolut obligatoriu să fie verificat modul în care s-au cheltuit banii, deși recepția e încă departe.

…Din cele citite, am dedus că noul lider al CJ-ului Giurgiu, domnul Marian Mina, e nemulțumit de ce a găsit și la Spital și la Teatru,… “Practic, la Teatru s-a făcut ceva de genul ”hai să facem ca să dea bine” sau ”hai să ne prefacem că facem”!, și-a exteriorizat nemulțumirea noul lider al Consiliului Județean Giurgiu!… La care ex-președintele, Vasile Mustățea, se scuză, dar folosind sofismul, fără pic de jenă. Citez, textual, din pseudo-replica lui V.M.:
…”Referitor la lucrările Teatrului “Tudor Vianu” proiectul a fost realizat de către un institut de proiectare împreună cu conducerea teatrului, dotările de care vorbeşte preşedintele Mina neavând nicio legătură cu lucrările de modernizare!” …

…Eroare, domnule ex-președinte! Dezinformare crasă, ca să nu folosesc un cuvânt de mahala!… La ședința Comitetului Executiv al C.J.-ului, în care m-ați invitat să-mi comunicați începerea reabilitării (e drept, peste câteva luni!), v-am atras atenția, de față cu toată lumea, textual: “Arhitectul, constructorul trebuie să știe că nu-i vorba de reabilitarea unei clădiri oarecare, ci a unui Teatru, cu specificul lui!”… Vreau să cred că memoria nu v-a lăsat și vă reamintiți, mai ales că m-ați taxat, atunci, cu o privire nervoasă… Sper că există încă martori de la acea ședință de Comitet Excecutiv. Și dacă TOȚI au uitat, atunci, vă amintesc că am tras același semnal de alarmă și în două conferințe de presă!…Se poate verifica!… Mai mult (nu vă amintiți, oare ?!?), v-am dat exemplul Teatrului din Piatra Neamț, unde constructorii, omițând că este vorba despre un teatru, au lucrat cu picioarele și au dat sala la recepție cu mai multe cabluri electrice pe scenă și printre scaunele din sală!… Sigur, puteam să vă dau ca exemplu și Ateneul Bălănescu, unde lipsesc cabinele de sonorizare și pentru lumini!… M-ați asigurat, atunci, că veți aduce o firmă de experți!

…Cu unul dintre experții respectivi eu n-am vorbit decât 10 minute, când au venit la prima trecere în revistă a Teatrului. Le-am repetat același lucru, am readus în discuție cazul Teatrului din Piatra Neamț care a avut nevoie de alte luni pentru ca “specialiștii lui pește” să refacă greșelile grave comise de ei!…
…Nu, domnule Mustățea, nu mi-ați luat în seamă atenționarea, dimpotrivă, m-ați cam evitat, precizând că arhitectul Proiectului va discuta cu specialiștii de la Consiliul Județean!… Din conducerea teatrului, poate ați discutat , ca de obicei, într-o desconsiderare nu a mea, ci a dvs., cu o colegă din partid(ul) în care erați pe atunci, d-na director adjunct Elsa Joantă.

…Domnule V.Mustățea, am considerat, pe 29 februarie a.c., despărțirea noastră ca una încheiată amiabil. Nu v-am dat în judecată, deși aveam motive și voia să mă reprezinte un avocat de renume!… Nu am mers la două posturi de televiziune care m-au invitat după ciudata mea plecare de la Giurgiu (cunoașteți amănuntele, n-are sens să vi le repet!)… Am refuzat, nu pentru dvs., ci din respect pentru mine, pentru orașul (rămas de suflet!) în care am petrecut 5 ani, 7 luni și 22 de zile, cu reale succese, la timona teatrului giurgiuvean!… Nu-mi place bălăcăreala, îmi respect numele și cariera, știți că mă lasă reci mediocrii și mincinoșii! Am atâtea alte lucruri frumoase, serioase de făcut! Văd, însă, că vreți gâlceavă… Căutați la vecini, dacă asta e plăcerea dvs. Dar NU dezinformați fără vreo urmă de , scrupule! Fiți, domnule, bărbat, asumați-vă greșelile!… Altfel, să fiți sănătos!

…S-a încheiat meciul (de fotbal) de la Giurgiu: Astra-F.C.Copenhaga 1-1 (1-0). Remiză, ca și Steaua, aseară, la Praga. Asta ne este valoarea?! Remiză pentru mediocritate?!

P.S. Domnule Mustățea, vă mai amintiți ce au scris publicații din Giurgiu și Ziuanews, imediat după ce ați anunțat milionul de euro obținut pentru reabilitarea Teatrului „Tudor Vianu”?! Dacă ați uitat (deși mă îndoiesc!), vă amintesc: că din cauza acelui milion de euro nu știați cum să scăpați cât mai repede de mine, un intransigent, de la conducerea Teatrului, ca să nu vă obstrucționez unele…gânduri!?! Acum, când citesc cum efectiv mințiți (în logica elementară, Adevărul ascuns în mod conștient=Minciună!), negru pe alb, că Proiectul de reabilitare a fost întocmit de un institut de proiectare și…conducerea teatrului (Sic!), încep să cred că au avut dreptate!…În primul rând, eu n-am terminat nici Arhitectura și nici Facultatea de construcții! Așa încât este ridicolă scuza dvs. și aruncarea vinii la alții!?!… Oricum, am impresia că se strânge lațul și ne așteaptă Surprize, Surprize, fără Andreea Marin!

27 iulie 2016, București

                                                                                                 27 iulie 2016, București

 

 

 

 

Să forțeze Mutu demiterea lui Răzvan?

…Apele sunt foarte tulburi în fotbalul românesc, în pofida „nemaipomenitei” victorii a Naționalei împotriva liliputanilor amatori din Luxemburg. La ora aceasta, se fac și se desfac cărți grele. Miza era de multă vreme anticipată: demiterea lui Răzvan Lucescu. Federalii și lepefiștii sunt sub de mult timp presiune și nu par să-l mai poată apăra pe fiul lui Il Luce. Și încearcă toate căile. În jocul acesta din culise, un pion otrăvit pare a fi chiar Mutu…

…După rușinoasa înfrângere din Bosnia, la care a fost și el coautor, Mutu a facut pe surdomutul, neauzind nimic și nescoțând un diftong critic. Imediat după ce a marcat două goluri în poarta iocburghezilor (vorbim despre fotbal, firește, nu despre nivelul de trai al luxemburghezilor!), mutul de ieri a tunat și fulgerat: „Suporterii au tot dreptul să ne conteste sau să ceară demisia”. Suporterii se comportaseră la fel și după rușinea de la Zenica, despre care nemulțumitul de azi s-a făcut că plouă! A încercat să se pună bine cu suporterii (pe care juniorul Lucescu îi acuzase în ajunul jocului de la Piatra Neamț de lipsă de patriotism!), cam sătui și de năzbâtiile unuia dintre fiii risipitori ai fotbalului nostru, după care tăcutul de la Zenica a dat un șah fățiș la selecționer: „La Zenica, n-am avut niciun sistem, n-am făcut decât să ne apărăm!Normal că îmi convine jocul ofensiv. E important să am și eu mingi bune, în Bosnia n-am avut niciuna”. Sigur că Mutu avea dreptate. Presa, ultimul dușman al lui Lucescu-junior, a scris imediat după eșecul istoric cu bosniacii că nu jucăm nimic. Problema care se naște, acum, este de ce n-a ridicat Mutu vocea la Zenica? Chiar dacă la pauză conduceam, jocul fusese mizerabil, fără sistem și fără dirijor. Dar, măcar după ce bosniacii au egalat, de ce nu s-a dus „Number 1” din naționala noastră la junele de pe bancă depășit de evenimente să-l trezească, încercând să se opună unui eșec dureros?

…Dat afară de la Națională, de Răzvan Lucescu, după un catastrofal 0-5, la Belgrad, nu pentru figurația din teren, ci pentru părăsirea echipei fără să anunțe pe cineva, Mutu s-a întors printre „tricolori”, primăvara aceasta, destul de spășit. N-a făcut nimic deosebit la Zenica, dar de cum i-au ieșit pasiențele, cele două goluri „salvatoare” (Sic!) cu selecționata breslașilor din Luxemburg, „decarul” nostru l-a atacat la baionetă pe junele selecționer, care-i întinsese mâna, firește interesat. Aici poate fi vorba de două variante: fie Mutu n-a uitat pedeapsa lui Răzvan, fie i-a șoptit o voce (sau mai multe?!) din culise: „Acum e momentul să-l facem KO!”. Pare-se că, marți trei ceasuri negre, la petrecerea dată de Papa Jean (Pădureanu) de ziua lui, s-au aruncat zarurile. Adică, la 7 aprilie, în Comitetul Executiv al FRF, juniorul va fi demis. Știa el Mutu de ce-a prins glas, devenind din surdomutul de la Zenica, un tenor de temut, mai ales că un ziar lipsit de măsură l-a numit, negru pe alb (sau invers!), „Eroul de la Piatra Neamț”. Pseudo-eroii ne omoară, azi, pe noi, românii!…

Să fim realiști: nu jucăm nimic, am învins pe nimeni!

…Senzație sub Pietricica!… Istorie!… Se rescrie noua ordine mondială!… Uraaaaaaaaaaaa, România a câștigat!

…După seceta de nouă luni și câteva zile, trupeții „patriotului” Răzvan n-au mai căzut pe tobogan și au învins la două goluri diferență, după ce am fost conduși de inegalabila selecționată de ospătari, bucătari, funcționari și toate breslele mici-burgheze ale fotbalului amator. Degeaba au cerut nepatrioții plăieși pietreni demisia civilizatului junior Lucescu, exact când necunoscuții din Benelux ne-au prins în reflux și au deschis scorul, el, „băiatul tatii”-vorba lui Rednic, este un băftos, altfel Mutu n-ar fi reușit o „dublă”, FIFA n-ar pregăti eliminarea bosniacilor, mai rămâne să fie găsit dopat „cocoșul galic”. Răzvănel are dreptate, putem bate pe oricine (pe umăr, la cap etc.), poate câștigăm chiar titlul continental, mai știți, că, doar, la fotbalul vorbit suntem campioni mondiali!… Ce dacă naivii de la Cântarea Luxemburgului au marcat primul lor gol din aceste preliminarii în poarta română și nu se știe dacă se vor mai întâlni cu o asemenea performanță istorică?! Ce dacă Joachim și anonimii de lux(em)burghezi au mai ratat câteva ocazii rare, bătându-și joc de câțiva comici vestiți ai gazonului chemați sub tricolor?! Naționala sofisticată a lui R.L. (n-am zis SRL!) a bătut cu 3-1 (1-0) pe cineva, nu contează pe cine, victorie mare, nene, este prima victorie în preliminariile acestea! Ai noștrii ca brazii, dacă nu cumva ca merele pădurețe, au marcat trei goluri (două Mutu, unul Zicu), au făcut cinci puncte, mai sunt trei până la Belarus și Albania, Bosnia nu mai contează, avem moral de telenovele, câștigăm grupa, jucăm finala, de ce să nu delirăm până la capăt?!…

…Am învins chinuit unul dintre „piticii” Europei și imediat au și început câțiva să delireze iarăși: „România s-a salvat!”, „Avem șanse!”, mai ales că „Acum toate meciurile se joacă acasă”, cum grăi juniorul, zâmbindu-și în barbă, după „perioada foarte bună din final”, când (chiar n-a văzut mini-lucescul?!) amatorii luxemburghezi terminaseră „benzina”! Selecționerul a uitat, se vede, că acasă, pe terenul din Piatra Neamț, n-am scos decât un 1-1 cu Albania!… Și, atunci, de la ce ne-am salvat, de la rușinea, umilința primei reprize?! De la imaginea unei jucării stricate, fără baterii, fără idei și determinare, cum a arătat, (și) marți noapte, pseudo-naționala, salvată de Mutu, și ajutată de o defensivă luxemburgheză de novici, nu de… artiști ai apărării cum i-a prezentat pompos și gratuit selecționerul?!

…Să fim realiști, nu pleziriști! Nu jucăm nimic! N-avem valoare! Cu această echipă nu putem învinge decât Luxemburgul -și, așa, cu mult chin și emoții! Restul, parole, parole, răutăți de… ziariști, de oameni cărora le lipsește patriotismul (nu patrihoțismul?!), de arbitrii potrivnici, cum a turuit antrenorul în ajunul acestui derby al codașelor grupei! Numai că, dincolo de ironia amară care mă încearcă după acest fals 3-1 cu nimeni, îmi dau seama că Răzvan și ai lui au plecat la luptă doar cu o biată praștie, nu cu rachete… Patriot.

…După 3-1 cu anonimii de luxemburghezi (egali cu feroezi, andorrezi!), la Naționala română, ca și în alte zone ale societății noastre, agonia se prelungește. Semn că operația decisivă nu va avea loc curând, iar bolnavul poate intra în comă…

*O variantă a acestui material a apărut pe blogul sportvox.ro