Jurnal de toamnă (3). VOI PETRECE DOUĂ ZILE… DINCOLO DE GRATII!?!

…Știu, mulți mă vor huli, aflând că, așa, din senin, voi petrece, săptămâna ce începe mâine, două zile dincolo de gratii!…Orice om greșește-n viață… Și oricare ar trebui să învețe din pașii greșiți!… Sper ca, după acest două zile de pușcărie, copiilor mei să nu le fie rușine de tatăl lor… Ca rudele să nu mă renege… Ca amicii, confrații, fanii mei să nu șteargă, brusc, toate lucrurile bune făcute de mine până acum… Ca iubitele, bisericoasele, simandicoasele să nu mă trădeze mai al naibii decât au făcut-o până azi…

…În fond, eu am mai făcut ceva timp pușcărie!…

… Credeți că Lagărul de la Latina (mai ales) și Roma n-a fost o temniță?! Doar că aveam voie să mă mișc prin oraș… Sau că acei cinci ani și jumătate în “carcera galbenă”, taxiul, la New York, n-au însenmat un altfel de penitenciar?!…
…Am mai fost de două ori în pușcărie!… În ‘69, la Brașov, ca ziarist, și acum trei ani, în Penitenciarul din Giurgiu, ca scriitor în documentare…

…Ca o ironie a sorții, ultimul meu Premiu în Dramaturgie, l-am primit, la 1 octombrie, acest an, la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, pentru Cea mai bună piesă scurtă, “Bazuka lui Cehov” a cărei acțiune se petrece într-o…pușcărie!… “Ai căutat pușcăria cu lumănarea!”, parcă-i aud pe cârcotașii care abia așteptau să mi se întâmple un asemenea necaz…

…Sigur, nu-i voi avea colegi de celulă pe Becali, Copos, Stoica și alte somități, deveniți peste noapte… scriitori de temniță. Ei au ieșit demult, unii, parcă, fără să fi învățat ceva, dar cu “opere literare” la activ… În cele două zile nu-i posibil să scriu ceva. Chiar dacă, după o lună-două de meditații, de întors un subiect pe toate fețele, am așternut și în două zile pline câteva piese de teatru…
…Acum, tot Măria Sa Teatrul îmi va fi salvarea!

…Acum, două zile, miercuri și joi, le voi petrece între deținuți. Ca membru în Juriul (din care mai fac parte doi ziariști, Andreea Bârsan și Pompilius Onofrei) Festivalului MultiArt pentru deținuți-Dana Cenușă. Timp de două zile, pe scena generoasă a Teatrului Nottara, în a VIII-a ediție a ineditului Festival, vor fi prezentate spectacole realizate de șapte unități penitenciare (Bacău, București-Rahova, Codlea, Galați, Gherla, Tichilești și Timișoara), în care vor fi implicați peste 55 de deținuți. Creații proprii, dar și texte celebre de Durrenmatt și Agatha Christie.
…O fascinantă descătușare prin cultură, o Libertate spirituală regăsită și dincolo de gratii!

Apocalipsa de la Paris nu se poate uita! DREPTURILE OMULUI ȘI…drepturile morții!

…Sunt unul dintre milioanele de refugiați ai lumii. În iulie 1986, ceream azil politic în Lagărul de refugiați politici din Latina, la vreo 90 de kilometri sud de Roma. Timp de cinci luni și două săptămâni, am fost verificat la sânge, ceea ce nu m-a deranjat, dimpotrivă. Eram în acel Lagăr-grajduri de profughi din Latina cam 4-500 de cerșetori de Libertate din Europa de Est. N-au ajuns chiar toți în SUA, Canada și Australia… Unii, dubioșii, dalmațienii, n-au primit viza de refugiat politic și aveau să-și petreacă anii undeva, într-un alt Lagăr, al deznădejduiților, de la Capua…

…În grajdurile de la Latina, pe unde mișunau și două-trei cârtițe ale Securității române, am înțeles rapid că Drepturile Omului suna mai curând a metaforă! Că Libertatea cere o responsabilitate absolută! Că Dreptatea este foarte relativă, în funcție de sistemul de referință… Eu, intelectual român, ziarist de top în țara mea natală, spălam pizzerii, căram mobilă la etajul VI, să-mi aud coloana cum troznește, săpam șanțuri, pentru vreo patru dolari pe zi. Cerșetorii polonezi de Libertate din Lagăr primeau gratis acești bani pentru că Papa de la Vatican era…polonez! Drepturile Omului?! Come on!…

…Uman, nu logic, sufăr pentru refugiații de astăzi, dar nu accept lipsa de discernământ.
…Nu pot să-mi explic cum pot trece, dintr-o țară în alta, fără acte de identitate, zeci, sute de mii de refugiați, fără ca nimeni să-i oprească la graniță!?!…
…Nu pot să înțeleg cum presa lumii, oamenii de rând strigă “Atenție la teroriști!”, iar șefi de state, bolnavi de imagine ieftină, se prefac a da pe-afară de atâta bucurie că pot găzdui cohorte întregi de necunoscuți necontrolați, neverificați!

…Nu-mi ies din cap tâmpeniile lui Madame Breton care încerca să ne explice, penibil, că sutele de mii de musulmani (unii, însă, fără să știm care, bieți azilanți economici, care mascau inconștienți criminali în serie!) vor regenera poporul german (Sic!)!?!
…Nu pot să admit, acum, după CUMPLITA DRAMĂ UMANĂ de la Paris, lacrimile de crocodil ale tovarășei Merkel, care, mai ieri, certa, ba și amenința cu sancțiuni țările mici și sărace din Europa (printre care și România) dacă nu vor să primească refugiați la grămadă, necontrolați, iar, la nici 24 de ore de la Apocalipsa pariziană, ne anunță lamentabil că „Toți suntem ținte în fața terorismului”!?!… Păi, dragă tovarășă Merkel (că doamnă nu pot să vă spun, deși, inițial, am crezut în dvs., Germania, locomotiva Europei etc., etc.!), ar fi trebuit să dovediți un bun simț elementar și să tăceți!… Nu de alta, dar, și logic și uman, dvs. ați contribuit la infiltrarea teroriștilor islamici în Europa, unul (suficient UNUL!) numărându-se printre bestiile de la Paris! Iar, dacă aveți un dram de conștiință, atunci trebuie să vă simțiți părtașă la moartea celor 129 de nevinovați (dintre care și doi români!), cifră provizorie!… Să vă dați demisia ar fi prea puțin, credeți-mă!…

…Nu pot să-mi explic cum Serviciile Speciale din Franța s-au comportat lamentabil de neprofesionist, când Masacrul din ianuarie, tot la Paris (Charlie Hebdo!), era un mare, uriaș Semnal de Alarmă!?!… Să-ți râdă teroriștii sub nas, să facă simultan, în șase (!!!!!!!) locuri din Paris, centre ale morții, înseamnă că Securitatea franceză a dormit pe ea!… Nu-mi explic cum un terorist a fost blocat să intre pe Stade de France și nimeni nu s-a alertat, deși pe stadion se afla și președintele Franței!?!

…La ora aceasta, Europa plătește un tribut imens naivității, populismului, umanității în vremuri inumane, transformând metafora Drepturile Omului în blestemul drepturile morții!… Teroriștii amenință, cu cinism, că vor urma carnagii la Roma, Londra și Washington!?! Și Europa ce face?!… Se ascunde după tirade politice de duzină, întruniri de rutină, parole, parole, fără scop precis, așteptând alte și alte dezastre umane?!

…Trezește-te, draga mea Europa! A trecut vremea discursurilor, a metaforelor… Trezește-te, cât nu este prea târziu!