…În ziua în care s-a împlinit o săptămâna de când am debarcat în Los Angeles, în varianta 2016, miercuri 30 martie, Ducu mi-a zis să mă pregătesc de-o ieșire. Am privit ceasul, se bate miezul zilei, aici, în L.A., acum o săptămână eram în mastodontul Airbus A 380 deasupra Deșertului Nevada, înfricoșătoarea furtună de nisip părea su urce spre hubloul avionului cu etaj… Azi, sunt pe autostrada spre Sacramento, am mers pe ea și în ‘94, alergând spre San Francisco, pentru meciul de nesfârșit blestem cu vikingii suedezi, pierdut la penalty-uri… Ne depărtăm de Santa Monica, pe dreapta drumul taie pereți de canyoane, în briză rece de Pacific, cum ieșim dintr-un mic tunel se zărește Golul Malibu, și salba de vile luxoase sub munte, parcă văd un film, îmi întreb feciorul cel mare unde mergem, el replică sec „Surprise!”, „Surprise” imită și Genevieve, în spatele meu, lângă Celine și Karina… Nu-i spun că ochii mi-au mai gustat din splendoarea Malibu, înaintăm sub soare și șoapte de ape dinspre Pacific, într-o sălbatică frumusețe vie…
…Facem la dreapta din autostradă și în câteva clipe citesc numele unei străzi și nu-mi vine să cred: Sunset Bouleverd! Da, e celebrul Soare-apune, îl bătusem la pas, în ’88 și ’94, în Hollywood și Beverly Hills, nu știam că ajunge până aici. Trece printr-o expoziție de case mici, dacă au doi metri înălțime, stilul locului, fiecare o bijuterie, cu grădini încântătoare în față, tot feluri de plante și cactuși, din Deșert și de sub Munți, în California am descoperit în aceste șapte zile de vacanță ceea ce niponii numesc Ikebana, Arta aranjării florilor, care în în Westul american este o arhitectură a întregii faune. De la peluzele din gazon, pietriș sau fâșii de lemn , din fațele vilelor, la evantaiul de copaci tunși în cele mai ciudate forme. Totul e un spectacol, nu un teribilism artistic… Celebrul Sunset se termină pe un platou suspendat deasupra Pacificului, pe canyoane roșiatice ieșind de sub flori și palmieri, în zare, la doi-trei kilometri luxosul Malibu sprijină cerul, o clipă îmi vine să cred că de aici și-a luat zborul nefericitul Icar, căci, sub terasa uriașă pe care stau se vede un mic Labirint de case și câteva drumuri, nu-i Dedal acolo, dar simt că zbor într-un vis de Libertate…
…Locul unde se termină celebrul Sunset Boulevard se numește Pacific Palisades, un cartier residențial în districtul Westside din Los Angeles. Numără vreo 27.000 de locuitori în căsuțe și vile, câteva palate, toate în grădini fascinante. Palisades e un cuvânt care denumește elementele de fortificație, pari și trunchiuri groase de copaci bătute-n pământul ars de soare, legate-ntre ele de scânduri, iar între ochii dintre lemne plase de mărăcini și sârmă ghimpată. Pentru mine e un semn că, pe aici, s-au purtat lupte grele, cu secole, milenii în urmă, că s-au apărat localnicii în fața năvălitorilor, atacatorilor. Ceea ce a rămas scris despre Pacifuic Palisades este fabrica de film, din 1911, a unui regizor pe nume Thomas Ince, comunitatea religioasă-intelectuală, de vreo sută de case, făcută, peste 11 ani, pe terenul filmului de un reverend, Scot, și mai ales fuga unor mari scriitori din Germania nazistă, între anii 1930-1944, dintre care Thomas Mann este starul amintirilor de azi. Dacă tot a existat în Pacific Palisades o fabrică de film, s-au turnat și multe pelicule artistice în acest teritoriu, unde o vreme alcoolul a fost interzis. Ultimul film, made in Pacific Palisades, „Honor Prizzi”, în 1985, cu Jack Nicholson în rolul principal…
…Navigând pe străzi al căror nume spue multe –Napoli, Spezia, Capri-, întâlnind și Miami Street, am ajuns la „Pinocchio”, un mic restaurant italian, unde luni, marți și miercuri capiii primesc masa gratis pentru orice comandă a adulților. Luăm un lunch pe cinste, aici, firește italian, e un mic palat al celebrei păpuși scoasă dintr-un butuic de Gepetto, zeci de păpuși din lemn și porțelan, mari și mici, reprezentându-l pe Pinocchio, patronează încăperea plină de dulciuri. Numai că n-am întâlnit un copil aici, în afara lui Celine și Genevieve!… Numai oameni mari, doi adolescenți, câțiva bătrânei italieni fericiți… Să rămână Pinocchio numai simbolul copiilor europeni?…
…Încheiem „Surpise”-ul oferit de Ducu, revenind acasă prin Westwood. Văd un semn trimițând spre Sunset Boulevard și refac traseul acestui Bulevard de Legendă. Pleacă din Down Town Los Angeles și, în cei 35 de kilometrii ai săi (!) trece prin Hollywood, Echo Park, Silver Lake, Beverly Hills, Bel-Air, Westwood și se termină în Paradisul Pacific Palisades. Pe acesr drum de istorie, prin ’70, între Western Avenue și Garden Street, a fost centrul prostituției din Califiornia, o porțiune din calea sprea Ocean se numește „Guitar Row”, amintind de businessul muzicii din zonă, cu Sunset Soud Studios și United Western Recordes ce au făcut carieră… Și, oare, poate uita cineva de acea comedie neagră, din 1950, filmul „Sunset Boulevard”, regizat de Charles Brackett, care a făcut celebru în lumea-ntreagă un traseu pentru Istorie?!
…Atras mereu de comparații (atenție, doamnelor și domnișoarelor!), vă ofer un contrapunct la celebrul Sunset Boulevard: uluitorul Broadway Avenue din New York, cu evantaiul său de teatre nepereche (mai ales în musical!), restaurante, cafenele, scene din filme care se toarnă live în fiecare zi. Are 24,2 kilometri (21 în Manhattan, 3,2 în Bronx). Pornește din Bronx și se termină în Battery Park, în umbra Statuii Libertății aflată pe insula din Golf. Între cele două Bulevarde de Legendă, prefer… New York-ul, căci, nu voi uita vreodată, pe Broadway am mâncat și eu o pâine, vreo cinci ani, ca tatimetrist, o inegalabilă Academie a Vieții!…
…Astăzi, 30 martie 2016, m-am plimbat fascinat prin Istoria din West. Sper că nu mi-am ars aripile visului, ca mult prea entuziastul Icar…
…Mulțumesc, dragul meu Ducu! Pentru acest timp de visare cu ochii deschiși și pentru fotografia care ne reprezintă în acest episod dintr-un spectaculos Jurnal de California…