“Curat, murdar” (14). SE PREGĂTEȘTE DEMOLAREA LUI TUDOR VIANU ÎN ORAȘUL LUI NATAL, GIURGIU!?!

…Primesc pe e-mail un material din presa giurgiuveană. Citesc, mă revolt, dar nu mă mir. Blasfemia este în floare!… Noul directoraș al Teatrului “Tudor Vianu” Giurgiu a cerut Consiliului Județean Giurgiu să fie schimbat numele instituției!?! Să nu mai poarte numele eminentului om de cultură de talie europeană, printre altele și autor al unor volume de teatru, dintre care a făcut epocă “Arta Actorului”, și director al Naționalului bucureștean, reputatul Tudor Vianu, născut la Giurgiu, în 1898! Teatrul din briza Dunării trebuie să revină la numele Valah (!?!), cel dinainte de 2012, când eu am cutezat, cu emoție și prețuire, să-l fac patron spiritual al teatrului giurgiuvean pe Tudor Vianu.

…Argumentele actorașului de mâna a doua (nu-i o răutate, e o realitate!) nu țin nici măcar de silogism, ci de raționamentul unui copil de grădiniță, grupa mijlocie. Să le trecem în revistă, în ordinea lui C.Crețu:
1. Teatrul „Tudor Vianu” este „singura instituţie de artă profesionistă din judeţele riverane Dunării, din zona cea mai de sud a ţării şi, de aceea, ar merita numele de „valah”. Hai că sună frumos asta cu județele riverane din zona cea mai de sud și cu… de aceea ar merita să se numească Valah!?! Bine că, luând-o spre sud, n-a ajuns pe la Deveselu, cine știe ce denumire mai făcea sens cu autorul jalbei la C.J.!.. Acum, de-o luăm pe Dunăre la vale, adică în aval, ne întrebăm dacă Brăila și Galați sunt județe riverane fluviului? Sunt, sigur că sunt. Și au ele două teatre reprezentative? Au!… Și poartă ele numele unor celebre actrițe din trecut, Maria Filotti (Brăila) și Fani Tardinui (Galați)? Este axiomă!… Ba, și peste drum de Giurgiu, frumosul teatru din Ruse poartă numele unei personalități a orașului-Sava Ognianov, cândva, actor vestit!…

2. “Numele actual – „Tudor Vianu” – crează permanent confuzii cu liceul giurgiuvean ce poartă aceeaşi denumire”, mai grăiește C.C., în plină confuzie, -se deduce logic, căci el este giurgiuvean! Este în această motivație puerilă o crasă desconsiderare a giurgiuvenilor, care nu ar ști când merg la teatru și când la liceul respectiv!?!… La Cluj, spre un exemplu, Teatrul Național se numește “Lucian Blaga”, chiar dacă sub Feleac mai este și o școală cu acest nume, și o stradă, cum se descurcă, acolo, oamenii?!
…Singura argumentație viabilă a noului boss de la Teatrul “Tudor Vianu” poate fi complexul pe care i l-ar naște zilnic întâlnirea cu numele ilustrului om de cultură pus pe frontispiciul instituției, acolo, unde, când mi-am început eu mandatul, în 7 iulie 2010, trona un banner scos parcă din gândirea lui Gâgă, pus de respectivul C.C. spre desfătarea cugetului personal: “Merg la teatru pentru că mă iubesc pe mine”!?! Trăiască limba română!…

…Cunoscut pentru vocația lui distructivă (a se vedea directoratul lui de doi ani!), căci e mai ușor să demolezi decât să construiești, noul șef al teatrului giurgiuvean ține să-și înceapă mandatul cu o răutate nu doar caraghioasă, dar și nedreaptă: renunțarea la numele valorosului om de cultură Tudor Vianu, ceea ce reprezintă un veritabil sacrilegiu!… La răutatea de la început de mandat 2016, în simetrie, și răutatea de la finalul de mandat 2010, când, după ce a dat afară nemotivat 5 (cinci) actori, a pierdut procesele cu ei și Consiliul Județean a trebuit, apoi, să plătească vreun milion și un sfert de lei vechi! E un Călcâi al lui Achile încă mascat…

…Noroc că în Giurgiu există și mulți oameni competenți, de ținută morală, cum este muzeograful de elită, intelectualul rasat Eugen Păunescu, cel care semnează răspunsul Comisiei de atribuire denumiri de pe lângă Instituţia Prefectului, care spune răspicat: „În opinia mea, renunţarea la numele Tudor Vianu ar reprezenta o ofensă postumă şi un gest stupid, pe linia unor inconsecvenţe regretabile din societatea românească actuală”.
Mai este de reținut și concluzia respectivei Comisii: „propunerea actualului manager al teatrului nu-şi are rostul”, enumerând, concret, şi considerentele pentru care s-a ajuns la această concluzie: „schimbarea numelui nu este justificată de o eventuală schimbare a profilului instituţiei; revenirea la numele anterior nu îndreaptă vreo ilegalitate ori vreun abuz al forurilor decizionale competente, iar înlocuirea unui nume propriu cu o parte de vorbire comună nu se face decât în situaţia în care personalitatea aleasă drept patron spiritual intră în categoriile politico-ideologice indezirabile.”.

…Fidel lui Tudor Mușatescu, remarcabilul dramaturg care scria înțelept “Viața nu se privește pe gaura cheii, se privește direct în ochi”, mă încumet să spun că mizerabilul demers de demolare a numelui eruditului literat Tudor Vianu se datorează faptului că eu, ex-directorul instituției, am propus (și obținut) intrarea Teatrului giurgiuvean în lumea bună a teatrelor românești care, cu trei-patru excepții, se mândresc să poarte pe frontispiciu și numele unui mare om de cultură. Toate Teatrele Naționale: București (I.L.Caragiale), Iași (Vasile Alecsandri), Cluj (Lucian Blaga), Timișoara (Mihai Eminescu), Craiova (Marin Sorescu), Sibiu (Radu Stanca)…
…Plus celelalte: Arad (Ioan Slavici), Oradea (Regina Maria), Botoșani (Mihai Eminescu), Turda (Aureliu Manea, mare regizor), Bacău (Bacovia), Petroșani (I.D.Sârbu, dramaturg), Tg.Jiu (Elvira Godeanu), Pitești (Alexandru Davila), Brașov (Sică Alexandrescu), Bârlad (Victor Ion Popa), Târgoviște (Tony Bulandra), Tulcea (Jean Bart), Ploiești (Toma Caragiu). Sună frumos și Teatrul “Tudor Vianu” în această constelație!

…Că în România de astăzi este o lege nescrisă ca noii șefi de instituție să șteargă tot ce au realizat cei dinaintea lor, nu mă încălzește cu nimic. Știu doar că oamenii mărunți sunt răzbunători. Adversitatea lui C.Crețu față de ce am realizat eu în mandatul de 5 ani, 7 luni, 22 de zile este nelimitată, sacrificând până și interesele teatrului dunărean, cum s-a întâmplat în iunie, acest an, când a căutat tot felul de alibiuri pentru a nu merge la Festivalul de teatru antic de la Constanța, care plătea totul (cazare, drum, masă, onorariul actorilor, plus o sumă pentru instituția giurgiuveană), cu un spectacol rar, unica piesă de teatru a eminentului filosof Ioan Petru Culianu (“Oreste Regele Sunetelor”, premieră mondială), ultima montare din mandatul meu, cu o fermecătoare Felicia Filip în dublu rol, și cu două premii câștigate, în noiembrie trecut, la Festivalul Internațional al Teatrelor de Studio, de la Pitești! Cine a pierdut până la urmă, din răzbunarea puerilă a nolului directoraș?!

…Cosminaș, băiețaș, dacă nu aș fi fost, cândva, bun prieten cu părinții tăi, nu te-aș fi menajat în critica mea, destul de temperată, față de ticăloșia pe care o încerci, acum, cu un Mit al Culturii Române. Nu căuta niciun drept la replică, nu-l voi citi!… Singura ta replică este să faci mai mult decât am realizat eu în mandatul meu: participarea la 13 Festivaluri, 6 Premii!… M-aș bucura sincer pentru Teatrul “Tudor Vianu” Giurgiu, unde se află și aproape șase ani din viața mea. Ar fi o continuare a urcușului început și nu o revenire în Mediocritate!
***
…Sper ca noul președinte al Consiliului Județean Giurgiu, domnul Marian Mina, va avea înțelepciunea să nu aprobe demolarea lui Tudor Vianu în orașul lui natal, căruia îi face mare onoare! Ar fi în binele instituției dunărene, Giurgiului și chiar Consiliului Județean!

P.S. Îi spun lui C.C. directoraș, pentru că la ultimul Concurs pentru postul de director-manager al teatrului giurgiuvean a participat un excelent actor –Liviu Cheloiu-, director artistic al Teatrului “Tony Bulandra” din Târgoviște, școlit și în America, unde a beneficiat de o bursă de teatru! Ăsta da DIRECTOR!… Ar fi fost un mare câștig, un pas înainte pentru Teatrul din Giurgiu! Ursitoarele au vrut, însă, altfel… Cât despre mine, să ne înțelegem: n-am participat la ultimul concurs, am spus din proprie inițiativă “Adio, Giurgiu, mon amour!”, renunțând să mai dau în judecată Consiliul Județean, pe Vasile Mustățea în mod special, să fac tam-tam pe la televiziuni! Căci sunt multe lucruri întortocheate la Giurgiu!… Nu mă mai interesează! Mă simt atât de bine, de liniștit, în noua mea viață, fără istovitoarea navetă!… Această Problemă, însă, cu demolarea lui Tudor Vianu, înseamnă o blasfemie și nu pot tace!