Etichetă: Cătălina Buzoianu

De ce nu răspunzi, minunat prieten Vili?

Minunat prieten Vili,

…De ce ai plecat atât de repede, la numai 56 de ani, acolo sus, în Colonia Îngerilor?!
De ce m-ai lăsat mai sărac, pe mine și pe atâția alții, în lacrimă grea, am vorbit, doar, joi seara, erai la Vidin, și m-ai asigurat că „e puțin mai bine”…

…De ce ai plecat atât de repede, când așteptam să vin la premiera de la Teatrul Gong din Sibiu și să începem repetițiile la a 17-a ta piesă montată la Giurgiu?!

…Acum o lună, exact pe 28 iunie, vorbeam cu tine la Sibiu, erai de numai trei zile pe malul Cibinului, dintre care două le-ai petrecut, neașteptat, în spital!… Într-o lună, numai o lună, Dumnezeule, parșiva boală neagră, care mă chinuie și pe mine de aproape șase ani, te-a devorat galopant, imposibil, cumplit… Nu cred că este adevărat, e un coșmar de noapte sub furtuni grele!

…Chiar să nu mai vorbim, la o zi, două, despre teatru, despre profesoara ta de elită Cătălina Buzoianu, despre etapa de fotbal din Bulgaria, România, din Liga Campionilor, despre proiectele tale regizorale, despre traducerile tale superbe de piese din română în bulgară și invers?…

…Chiar să nu te mai aștept, luna viitoare, să începi repetițiile la Giurgiu, încă o piesă fascinantă pentru copii, sub bagheta ta vrăjită pentru cei mici și cei mari, te reîncărcase cu farmecul copilăriei năzdrăvanul de Cristofor, ce să înțeleagă, acum, micuțul de nici doi ani, lumina sufletului tău, ca și cele două fete, și nepotul, ca și soția ta Ramona, sfâșiată de durere?!

…Nu cred, priateliu, refuz să cred, că nu vom mai pune la cale premiere, că nu vom mai alerga fericiți la Festivaluri, fie și pentru o zi-două, că nu vom mai vorbi cu sufletul curat despre atâtea spectacole, printre care și premierele tale de excepție, acel inegalabil spectacol „Cimitirul păsărilor”, la Teatrul Mic, cu legendele Olga Tudorache și Dan Condurache, „Asteptându-l pe Godot”, la Iasi, „Pușlamaua de la etajul 13”, la Galați, „Căsătoria”, „Transfer de personalitate”, „Cezar, mascăriciul piraților”, „Tranka-Fleanka”, „Cănuță la Bacalaureat”, „Ultima dragoste a lui Don Juan” pentru publicul matur din Giurgiu, „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți”, la Vidin; despre atâtea bucurii oferite copiilor în sălile de teatru din Craiova, Brăila, Galați, Haskovo, Silistra, Yambol, ca să nu mai vorbesc de Integrala ta la Giurgiu, unde, ai montat primele patru spectacole de păpuși din istoria Teatrului „Tudor Vianu”, culminând cu proiectul româno-bulgar „Făt Frumos și Prințesa bulgară”, și la Giurgiu și la Silistra…

…Urma să mai scoatem un volum cu piesele mele traduse în bulgară, după cel lansat „cum laudae” la Biblioteca Metropolitană din Sofia, ca și la Giurgiu și Ruse, sau la Teatrul Odeon, unde, în mai,  a fost prezentat volumul în limba română al lui Orlin Dyakov, cu acea traducere a ta, în filigran, a piesei „De când te aștept”, montată în premieră, pe 13 iunie, la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu, de un alt prieten de-al tău, Vlad Stănescu, împietrit, când l-am anunțat, seara asta, că ai urcat în Ceruri…

…Priateliu, unde ești, de ce nu mai răspunzi la telefon, vreau să urc pe vaporul din Giurgiu, să privesc Dunărea în amonte și să te găsesc pe „corab”-ul din Vidin?

…Anul trecut, m-ai dus în Florentinul tău natal, mereu o primăvară de suflet pentru tine, pe malul Dunării, la vreo 16 km. de Vidin, și, acum, în această duminică grea ca o lespede, ielele mă cheamă să vin, mâine, 29 iulie, să ne despărțim pe vecie, vor veni și alți prieteni de-ai tăi de suflet din teatrul din Giurgiu, Letiția, Eugen, Mirel. Au innebunit ielele astea, priateliu, eu nu pot să le cred… Eu tot plâng, scriu cu lacrimi, și-l întreb pe Bunul Dumnezeu, cum de a putut lua atât de devreme un suflet nobil ca al tău, care nu vedea decât Frumosul și Binele din viață…

…Minunatul meu Vili, scump prieten ca un frate, eu nu cred, refuz să gândesc că nu ne vom mai întîlni. Știu că te-ai dus o Clipă, o Amintire, să te odihnești, să uiți de oamenii răi și nedreptățile pe care ți le-au făcut. Știu, că, dintre Îngeri, ne vei urmări și ne vei trimite gândul bun, urările pentru sănătatea lui Cristofor, a fetelor, a nepotului, a Ramonei, a tuturor celor care te iubesc, te prețuiesc pentru Viața ta demnă, curată, într-o fascinantă Creație.

…Nu spun „Бог да ти прости”, ci Dumnezeu să aibă grijă de tine, acolo, unde, ne vom reîntâlni. O prietenie ca a noastră nu se termină odată cu părăsirea lumii pământene!
… Dragul meu Vili Perveli Nikolov, prieten din scripturi alese, de ce nu răspunzi?! Mi-e dor de glasul tău, mi-e dor de tine, Priateliu!

Iarina Demian, Tudor și Ioan Chirilă

…Precizez de la bun început că această tabletă publicată, nu demult, într-o primă formă, redusă, în revista de mare tiraj „Taifasuri”, este o cronică sentimentală. N-aș putea scrie altfel despre oameni pe care îi respect de-o viață. Chiar dacă voi vorbi despre o recentă premieră, „O lume pe dos”, rămân fidel valorilor morale care mă încăpățânez să cred că nu s-au răsturnat chiar toate…

…În lumea de astăzi, absolut „pe dos”, Teatrul rămâne o oază de puritate și frumos, un veritabil drog moral. Pe care ni-l oferă, cu nobil sacrificiu, cei care se mai (z)bat pentru morala Thaliei, ignorând haosul de sensuri și abandonarea de principii. Un astfel de minunat trubadur al Teatrului este veșnic tânăra Iarina Demian, remarcabila Actriță de decenii bune, neobositul regizor din ultimii ani. Alături de ea, în ultimul deceniu, dedicat dramaturgiei americane, fiul cel mic, actorul și muzicianul în vogă Tudor Chirilă. Fiul cel mare, Ionuț Chirilă, și-a croit drumul său în Teatrul Viselor, care-i fotablul!…Pe toți trei îi știu și îi prețuiesc de-o viață. De când împărțeam aceeași chilie, la „Sportul”, cu profesorul de gazetărie și de Viață, întâiul lector al primelor mele texte dramatice, inegalabilul Ioan Chirilă, soțul distins al Iarinei și tatăl sever al lui Tudor, certat nu o dată la telefon că nu exersa suficient la flaut sau „corn”, ca și mediatorul între antrenorii de la Dinamo și feciorul lui cel mare, Ionuț…

…După ultimul succes, cu „Biloxi Blues”, de Neil Simon, premiera oferită de Iarina Demian și Tudor Chirilă, acum, în Sala Studio la Teatrul de Comedie, un spectacol realizat și cu ARCUB de cei doi creatori de Frumos („O lume pe dos”), înseamnă un triptic american de piese scurte. Dramaturgi mai puțin cunoscuți la noi, descoperiți de Tudor Chirilă, pe undeva, prin Singapore: Terrence McNally (cu „Preludiu și Liebestod”), A.R. Gurney („Problema”) și Christopher Durang („Naomi în camera de zi”). Ultimul autor mi s-a părut un veritabil Eugen Ionesco american, absurdul textului fiind potențat de jocul admirabil al Iarinei Demian, vulcan de neliniște și eseu de expresivitate. Actrița s-a contopit cu regizorul într-o atenție definitorie la orice detaliu, de replică, psihologie și costumație. O revedeam, fermecat, pe încântătoarea Iarina din „Cercul de cretă caucazian”, de Brecht, tot la „Comedie”, cu Sanda Toma și… prichindelul (de șase ani, pe atunci!) Tudor Chirilă, și din „Fuga” lui Bulgakov (în traducerea lui… Ioan Chirilă, care asigurase varianta română și pentru „Turnul de fildeș” la același teatru), cu genialul Ștefan Iordache, în regia de top a Cătălinei Buzoianu. N-a fost unica bucurie a serii.

…M-a cucerit și actul I, prin jocul excelent, nuanțat și vivace, total trăit artistic, ca gest și rostire, de Tudor Chirilă, interpretul unui rol extrem de greu. Al dirijorului chinuit până la sinucidere de vicii și gânduri, sub bagheta căruia ne fascinează Wagner, cu nemuritoarea operă „Tristan și Isolda”, abilitatea tehnică a regizoarei contribuind, aici, din plin la transfigurare. De altfel, muzica este aliatul Iarinei Demian în tot spectacolul, nemuritorul Handel făcând legăturile între cele trei acte (al II-lea, sub cota celor amintite!). Marius Drogeanu, Simona Stoicescu, Smaranda Caragea și Andrei Runcu, scenografia Ramonei Macarie și costumele Angelei Dumitrescu- în umbra celor doi…dirijori, însă într-un minunat joc de „orchestră”.