…Miercuri, 3 februarie. Mă întorc, într-un microbuz fără căldură, de la Giurgiu. Am plecat, din București, cu noaptea pe umeri la Polul Nord, cum este, la ora aceasta, Teatrul “Tudor Vianu”, intrat în reabilitări. Înghețat, rămas și fără birou-intrat sub folii și pikamere, după ora prânzului, am luat-o înapoi spre casă. Aproape de Călugăreni, sună telefonul personal (al Teatrului este blocat, n-am avut bani să plătim nimic, bugetul se aprobă luni!). Cineva din Giurgiu mă întreabă dacă știu numărul dosarului pe care l-am depus, miercurea trecută, înscriindu-mă (credeam!) la Concursul proiectelor de management pentru noul directorat al Teatrului din briza Dunării? Îl am notat undeva. Îmi spune două numere de dosar, le rețin, au fost transmise și la teatru. Cele două respinse din cele cinci depuse. Caut bonul de înscriere la Registratura C.J.Giurgiu. E 1080, din 27 ianuarie. Unul din cele două respinse… Într-un fel, mă așteptam. Am fost prost și am revenit Acasă! Nu mi-era bine la căldură în Florida… Mi-a trebuit România NEDREPTĂȚIII ABSOLUTE, nu numai a șpăgilor și minciunilor…
…Ajung acasă. Îmi cumpăr ceva de mâncare. După care deschid Internetul. Dosarul mi-a fost respins, am primit înștiințarea de la CJ Giurgiu! Motivul? Cel pentru care mi s-au respins de alte două ori dosarul cu Proiectul Dunărean fără să fie citit! PARȘIVA, echivoca literă c), Art. 3, din Ordonanța 189/2008, “îmbunătățită” în 29 decembrie 2014. Clasica, aberanta bălmăjeală cu “N-am studii în domeniul de specialitate”! Care-s aceste studii?! Sunt DRAMATURG, am licență cu nota 10 în Filosofie, unde am studiat și Istoria Artei și Literaturii universale, și Estetică, și Eică, și Psihologie. Numai că ele nu se interpretează ca fiind de specialitate la cârma unei Instituții publice de cultură cum este și Teatrul “Tudor Vianu”!?! NICĂIERI în respective Ordinanță nu există cuvântul “absolvent de teatru”, însă așa s-a recomandat să se interpreteze Ordonanța!… Dacă până acum am fost supărat NUMAI pe CJ Giurgiu, pentru rigiditatea interpretării, acum sunt literalmente MÂHNIT de atitudinea celebrului Ion Caramitru. Care președinte UNITER s-a opus vehement logicii, în Adunarea de la Ministerul Culturii, din 18 ianuarie, când s-a discutat proiectul unei noi Ordonanțe, în măsură să anuleze penibila literă c) și să reabiliteze normalul, adică rolul dramaturgilor, al literaților în științe umaniste.
…Am luat cuvântul în acea Adunare și am demonstrat ILOGICUL variantei susținute de UNITER. Nimeni de la UNITER nu mi-a răspuns. Tăcerea e de aur… La despărțire i-am spus cu durere în glas lui Ion Caramitru:”Ai îngropat dramaturgii români, domnule!”… Mi-a zis să fiu liniștit că va fi bine! Dacă ăsta e bine, atunci, vorba regretatului Fănuș Neagu: “Îmi bag picioarele în binele vostru!”…
…N-am chef să mai dezvolt subiectul. Alerg să-mi găsesc un medicament rar, după care voi merge la Teatrul de Comedie, să văd o premieră, “Jocul de-a vacanța”. Eu am jocul meu cu…Minciuna! În România blatului general sau, cum se spune la peluză, a mersului pe burtă!
…România este UNICA țară din lume unde dramaturgii nu fac parte din fenomenul cultural!?! Ion Caramitru vrea să mă convingă că a ajuns un remarcabil actor fără vreau text în față, fără vreun rol scris de Shakespeare, Caragiale, Sebastian, Pirandello, Eugen Ionescu etc., etc.!?! Doar, așa, spunând câte-n lună și în stele… JENANT! Peste tot în lumea teatrului, există o triadă magică: dramaturg-regizor-actor. Nu există fenomen teatral fără unul dintre cele TREI elemente în simbioză vitală. Este o Axiomă! Axiomele nu se mai demonstrează… Așa am învățat la Filosofie, că n-am urmat facultatea de teatru!
…Nu mă interesează jocurile perfide de culise. Impornatnt este EFECTUL: prin respingerea vehementă a noii Ordonanțe care reabilita, legal, Dramaturgii Români, UNITER s-a autoanulat, căci ea nu mai este Uniunea Teatrală din România, ci Uniunea Actorilor și Regizorilor din România! Pe scurt: UARR… Așa îi voi rosti numele până când Dramaturgii Români vor fi recunoscuți ca făcând parte din fenomenul teatral, cum se întâmplă în lumea-ntreagă!
…Stimate Ion Caramitru, ne știm de-o viață, ne-am împrietenit, prin ‘74, într-un birou de la TVR, unde eram câțiva favorizați ai sorții (Ioan Chirilă, Eftimie Ionescu, Ion Bocioacă, Cristian Gațu, Valentin Ceaușescu, Ion Caramitru, tânărul-pe atunci-comentator sportiv MMI) pe care Cristian Țopescu îi fericea, permițându-le să urmărească pe “circuit închis” meciuri din lumea bună a fotbalului, tenisului, boxului, interzise, la acea vreme, pentru români!… Ne-am revăzut ca vechi prieteni la New York, prin ‘92, când ai venit cu un minunat “Recital Eminescu”!… Eram încântat de unele Gale UNITER, am scris cu sufletul, în revista “Taifasuri”, unde țin de șapte ani rubrica dramatică, despre “Capodopera lui Caramitru”, inaugurarea Templului Paradis-Noua clădire a Naționalului bucureștean. Știam câți fripturiști s-au (z)bătut să te înlăture, ca să-și aroge ei meritele inaugurării unui Teatru de ținută europeană!…
…Nu mă mai interesează postul de director la Teatrul “Tudor Vianu” din Giurgiu. După 5 ani și 7 luni de navetă, de chinuri și umilințe locale, de deficit material (jumătate din cât câștigam la Televiziune!), am obosit, nu mai am entuziasmul din primii patru ani. Drama mea este că, înțeleg acum, m-am sacrificat entuziast 5 ani și 7 luni, ca un Don Quijote, pentru o nebunie care s-a numit “Giurgiu-Cetatea Dramaturgiei Românești”. Adică, în acești ani, NUMAI piese autohtone montate la Giurgiu! Și cu destule succese (printre care și 6 premii la Festivaluri internaționale!). Așa ceva TREBUIA să facă UNITER (dacă era Uniunea Teatrală din România) și Ministerul Culturii. Prin refuzul vehement al lui Ion Caramitru de a se modifica absurda Ordonanță și prin abandonarea neașteptat de rapid din partea Ministerului Culturii a noului Proiect, ce reabilita Dramaturgii Români, este clar că eu mi-am cheltuit 5 ani și 7 luni din viață pentru o himeră! Dramaturgii Români nu există! Nici în viziunea UNITER, nici a Ministerului Culturii! Asta este Drama mea, acum, domnule Ion Caramitru, dragă Pino!
…“Restul e tăcere”! Cum sună finalul din nemuritorul text al lui Shakespeare, “Hamlet”, în care am aplaudat încântat, la Studioul Casandra, pe când eram student la Filosofie (nu la teatru!), prin ‘63-’64, un tânăr actor cu har. Era Ion Caramitru… Astăzi devenit, incredibil, groparul Dramaturgilor Români!?! Sigur că pentru așa ceva, nici ironic nu pot să-ți mulțumesc prețuit Actor de Legendă!