Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marţieni şi nou-născuţi

Personaje
PREOTUL
MAMA
CĂLUGĂRUL
SELECȚIONERUL
FIUL
IMPRESARA
ANTRENORI
JUCĂTORI
ANCHETATORI
ARBITRI
SECRETARUL GENERAL
CONDUCĂTORI-PATRONI
DRESORUL
NABABI
ZIARIȘTI
FOLCLORISTE
ALTE FIGURI
VOCI

Scena 3. [pentru scena 2, apăsați aici]

…Același cadru.

FIUL: Unde te grăbești, papa? Dacă tot am roit-o la mijlocul antrenamentului, ca să vin, aici, la dracu’-n praznic, mai stai o clipă! (Către Mamă.) Nu l-ai convins, din câte înțeleg… (Pune sacul de sport și mingea de fotbal pe o strană. Scoate o țigară, o aprinde, se plimbă.)

PREOTUL: Fiule, aici nu se fumează!

FIUL: Eu nu-s fiul tău, nenea popă! Ba, chiar ai putea să mă scutești de prezența dumitale.

PREOTUL: Domnule selecționer, doamnă pianistă, vă rog, convingeți-l să nu fumeze în biserică…

SELECȚIONERUL: Dacă vrei să discutăm două minute, stinge țigara!

FIUL (stinge țigara): Fuck! (Spre Preot.) Mulțumit?! (Către tată.) De ce m-ai adus, domne, aici, unde a înțărcat lupul oaia?!

SELECȚIONERUL: Discotecile se deschid mai târziu…

FIUL: Bine, dar chiar în biserică să discutăm despre lucruri necurate?!

SELECȚIONERUL: Ai secrete față de Dumnezeu?

FIUL: Am rezerve față de (Arată cu bărbia spre Preot, care pleacă în altar.)…

MAMA: Părintele Evtihie este duhovnicul meu. Din vremuri grele…

FIUL: Mă rog… (Către Selecționer.) Papa, până astăzi te-am ascultat mereu. Acum, ascultă-mă și tu!

SELECȚIONERUL: Repede, că trebuie să ajung la dineul oficial. Plus că mai am și două casete de studiat…

FIUL (ironic): Uitasem că ești un studios…

SELECȚIONERUL: Nixe…

FIUL: Acum, mi se spune Nick! E mai ușor pentru irlandezi.

SELECȚIONERUL: Fiule, răspunsul meu este bătut în cuie: nu accept trădarea! Și nici pe trădători.

FIUL: Te doare-n cur de viitorul meu…

SELECȚIONERUL: Dacă mă durea, nu te luam cu mine în Anglia, unde te-am debutat, la 18 ani, în Premier League, ridicându-mi destui englezi în cap… (Călugărul curăță sfeșnicele de resturi de lumânări.) Știi cum scriau și vorbeau cu sarcasm ziariștii britanici: „A șutat fiul antrenorului!”; „N-a pasat fiul antrenorului!”; „Băiatul coach-ului nu are viziunea jocului”… Tu nu aveai nume, numai eu existam pentru ei! (Preotul vine din altar cu un pantalon talie mare.)

PREOTUL (întinzând pantalonii Fiului): Fiule, trage-i pe dumneata, aici nu-i terenul de sport. (Fiul refuză, se duce la sacul de sport.)

FIUL (scoțând un pantalon de trening): Poate că mi-ai făcut un rău imens, dislocându-mă din lumea mea de-acasă și lăsându-mă printre străini. (Își pune pantalonii de trening.) Mulțumit, nenea popa?!

SELECȚIONERUL: Dacă am acceptat să semnez la echipa aceea din coada clasamentului, refuzând să continui în Italia, la una din cele două formații de Serie A, care mă doreau numai pe mine, nu și pe tine, am făcut-o gândindu-mă la viitorul tău. Albionul însemna o rampă de lansare în fotbalul mare.(Lezat.) Nu-ți convine unde te-am…abandonat, vino, acasă! Te-ar lua două-trei echipe…

FIUL: Să mă-ntorc în sărăcia asta?! Materială, dar, mai ales, morală… (Selecționerul aplaudă cu vădit sarcasm.)

MAMA: Era mai bine să nu-l fii luat de mic la fotbal! Trebuia să-l fii lăsat să continue pianul. Astăzi, ca sigur concerta la Carnegie Hall.

FIUL: Nu-mi placea pianul, mamă! Nici Bach, nici Chopin, nici măcar Enescu, așa, din patriotism local… Atât m-ai chinuit cu ei, timp de trei ani, încât am ajuns să-i urăsc. (Mama se duce la orga de lângă intrare. Ia loc pe scaun, în fața orgii.)

MAMA (interpretează, la orgă, Rimski Korsakov): Dar Rimski Korsakov, cu minunata lui Sheherezadă, suita simfonică la care ți-au dat lacrimile…

FIUL: Mă strângeau pantofii, mamă!… Nu ți-am spus niciodată, că să nu te jignesc, însă muream de foame cu muzica dumitale! Ia-l ca exemplu pe Ducu, care-i, totuși, la Opera din Viena, nu la taraful din Tâncăbești…

MAMA (interpretează în surdina): Ducu câștigă 2.800 de euro pe lună! Și este abia la început.

FIUL: Pentru banii ăștia, nici nu mă dau jos din pat. (Preotul apare cu o cădelniță, pe care o mișcă regulat.)

SELECȚIONERUL: Știi cât am primit noi pentru calificarea la Mundialul mexican din ’70? La Guadalajara, în „Groapa cu lei”?

FIUL: 15-20.000 de dolari!

SELECȚIONERUL: Era vorba, totuși, de un Campionat Mondial…

FIUL: 40.000 de dolari?

SELECȚIONERUL (oftând): Da, 400! (Sacadat.) Patru-sute de dolari! De jucător… Și certați de toată presa, la sugestia „Tovarășului”, după șampania calificării băută în ovații la Televiziune, că ne-am primit viza pentru Mexic după un 1-1, cu grecii, la București, și nu după o victorie!

FIUL: Nu se poate!

SELECȚIONERUL: Spune-i, Ioana!

MAMA: Nu 400 de dolari, 200, că 200 vi i-au reținut pentru sinistrații de la inundații.

FIUL (fluierând): Mamăăă…

PREOTUL: Fiule, în biserică nu se fluieră! (Călugărul iese din biserică.)

FIUL: Pentru 200 de dolari vrei să cânt, părinte?! (Către Selecționer.) Da’ fraieri și voi, papa, să jucați pentru batjocora aia de bani…

MAMA (acidă): Oricum, a fost o mare fericire, calificarea la Guadalajara. Știi, Nixe, ei, cu 200 de dolari, erau mult mai bogați decât voi, cei de azi, cu sutele voastre de mii primite pentru o calificare la cine știe ce turneu, doar ca să faceți figurație.

FIUL: S-a schimbat lumea, maman!

MAMA: Sunt sigură că și Ducu, când se dă jos, din pat, acolo, la Viena, este mult mai bogat decât tine… (Sună mobilul Selecționerului.)

SELECȚIONERUL (la mobil): Mircea, eu voi întârzia puțin, e, aici, un (Se uită la cei doi.)… trafic infernal.

FIUL: Gata-gata să se nască un carambol…

SELECȚIONERUL (tot la telefon):Te rog, nu-i lăsa să intre în camere. Până spre miezul nopții, când se va termina întâlnirea de mâine, trebuie să-i ținem treji, activi. (Serios.) Vin și eu cât pot de repede, am o problemă familială. Ciao! (Închide mobilul. Către soție și fiu.) Vă las la… Viena, la colocviul vostru muzical. Puteți ajunge și la „Oda Bucuriei”. Eu plec să mă pregătesc pentru întâlnirea de mâine-noapte cu Beethoven.

FIUL (îi barează calea): Chiar vrei să mă distrugi? Sunt la al șaselea meu meci în naționala Irlandei, pentru care am și marcat patru goluri. Nu înțelegi că am nevoie de rezultate? Dacă, la anul, joc la Mondiale, sigur mă va lua o echipă mare. Poate Manchester United, poate Chelsea, poate Arsenalul. Dacă ajung acolo, sigur voi încerca să te trag și pe tine după mine.

SELECȚIONERUL (lezat): Thank you, nu e nevoie! Nu tu m-ai făcut antrenor, eu te-am inițiat în tainele fotbalului! La Inter, la Atletico sau la West Ham n-am antrenat… trăgându-mă tu după tine!

FIUL: N-am vrut să te jignesc. Ești un mare antrenor. OK?!… Vreau să ajung, însă, și eu un mare jucător.

SELECȚIONERUL: Dacă vei sacrifica totul pentru fotbal și vei serios, vei ajunge un fotbalist cu nume sonor! Și te voi felicita. Cum am făcut-o și după meciul tur, când ai egalat în penultimul minut.

FIUL: Ți-a părut rău, așa-i?

SELECȚIONERUL: M-am bucurat enorm pentru tine, am regretat pentru mine. Golul tău a însemnat greșeala mea.

FIUL: Gafa n-a fost a ta, ci a uzbecului de portar!… După cum a greșit, nici portar de motel nu l-aș mai lăsa…

SELECȚIONERUL: În ultimele zece minute, când v-ați aruncat cu toată disperarea în atac, trebuia să sacrific un vârf și să joc cu marcaj om la om. Mâine, fii sigur, vei fi luat în primire, cu schimbul, din primele secunde… Ca și mijlocașul stânga de la voi, Kevin Doyle, care apare des la finalizare.

FIUL: I-auzi!… Ai început războiul psihologic?

SELECȚIONERUL: Pur și simplu voi încerca să-mi corectez gafele tactice din partida tur.

FIUL: Și, mă rog, tu, marele strateg, care ai câștigat cu mintea atâtea războaie, ce partitură tactică mi-ai sugera pentru partida de mâine, în care mi se va face, aflu din presă, un marcaj om la oameni din primele secunde?

MAMA: Măcar atâta lucru poți să faci, Duck, pentru fiul nostru cel mic. Sfătuiește-l cum să joace excelent!

SELECȚIONERUL: Adică, să-l învăț cum să mă învingă?

MAMA: Exact! (Cântă la orgă.)

FIUL: Numai atâta, coach!

SELECȚIONERUL: Trebuie să te miști permanent, să faci presing la vreo 20-25 de metri de poarta noastră, să te bați pentru orice minge, să ai o mare rază de acțiune. Cam atât… (Măsurându-l cu privirea.) Dacă jucai în naționala României, atunci, mai aveam multe detalii să-ți spun…

FIUL: De ce nu m-ai debutat la naționala României, ca să nu mai fiu privit, azi, ca un trădător?

SELECȚIONERUL: Pentru că nu aveai valoare de națională!

FIUL: Lasă, papa, că au debutat în națională atâția papă-lapte, plusați de impresari, ca să le crească, peste noapte, cota, iar lor comisionul. Vrei exemple?

SELECȚIONERUL: La mine n-a ținut un asemenea bâlci. Fii sigur de asta!

FIUL: Ai prins un antrenor Mărdărescu?

SELECȚIONERUL: Nea Gil? Cum să nu!… Figură de roman, nea Gil! Profesionist, cozeur de excepție, sclipitor, plin de fantezie, în teren și dincolo de arenă. L-am avut antrenor la lotul olimpic, am fost cu el într-un turneu în Australia… S-a stins prin California, Dumnezeu să-l ierte. După ce a avut o mini-companie de taxiuri prin New York…

FIUL: Nea Gil a avut un băiat?

SELECȚIONERUL: Da, pe Mircea! A jucat fotbal, la Iași.

FIUL: Valoare?

SELECȚIONERUL: So-so… (Se scarpină cu mâna în cap.) A pătimit mult nea Gil pentru fiul lui.

MAMA: De ce?

SELECȚIONERUL: A insistat să joace titular la Politehnica Iași, iar pentru încăpățânarea lui și-a pus în cap mulți ziariști, inclusiv pe cei care țineau la el, atâția jucători, conducători, spectatori…

MAMA (cu aluzie evidentă): Tată adevărat!…

FIUL: Din câte știu eu, Mircea Mărdărescu a ajuns coechipier cu… Edson Arantes do Nascimente, alias Pele!

SELECȚIONERUL: Dacă, prin anii ’70, erai pe la New York, cred că ajungeai și tu să joci la Cosmos, să fii coechipier cu Pele, Beckenbauer, Neeskens… (Iritat.) Înțeleg de ce ai deschis subiectul Mărdărescu!… (Sec.) Tu ești coechipier cu Robbie Keane!

FIUL: Vrei să spui că, dacă la tine n-aveam valoare de Națională, peste Canalul Mânecii am?… Că la ei sunt „asul din mânecă”…

SELECȚIONERUL: La „ei” este o altă discuție. Adevărul gol-goluț este că sunt mai slabi decât noi.

FIUL: Slabi, dar v-am stopat la Coppa del Mondo, în Italia, în ’90…

SELECȚIONERUL (șocat): Ne-ați stopat?!… Atunci, irlandezii au avut noroc la „loteria penalty-urilor”, la Genova…

FIUL: V-am lăsat acasă și la un Mondial, parcă cel spaniol, din ’82…

SELECȚIONERUL: Atunci, a fost vorba despre Irlanda de Nord, care s-a calificat, în dauna noastră, la Mondialul ’86, din Mexic.

FIUL: Tot o Irlandă…

SELECȚIONERUL: Recunosc, ne-a bătut, cu 1-0, la București, pe un teren făcut varză de defilarea partidului, deși am ratat enorm. (Oftează, dezamăgit.) Dacă (Ironic.) „marea” Anglie n-ar fi făcut, însă, o rușinoasă „pace sub măslini”, cu nord-irlandezii, 0-0, în ultima etapă, mergeam noi la Mundial, alături de Bobby Robson. Oricum, naționala Irlandei sau a Irlandei de Nord n-a fost niciodată mai bună decât a noastră. A avut, uneori, mai mult noroc…

FIUL: I-auzi! (Lezat.) Aha, adică eu joc la ei doar pentru că sunt niște hahalere…

SELECȚIONERUL: N-am spus așa ceva. Au ambiție, stil britanic, bani…    (Cu vădită tristețe.) Dacă mai aveai răbdare, cred că ai fi debutat, într-un an-doi, în naționala României. Ai vrut, însă, să fii internațional A la nici 21 de ani.

FIUL: A fost alegerea mea! Cine se scoală devreme, ajunge departe…

SELECȚIONERUL: No comment!… Te-am vrut tot timpul fotbalist de mare performanță, așa că te voi ajuta cât pot eu, pentru că ești feciorul meu.

MAMA: Ajută-l, acum, când e la răscruce de destin! (Acorduri grave la orgă.)

SELECȚIONERUL: Destinul lui nu depinde de jocul de mâine.

FIUL: Papa, dacă mâine câștigi tu, s-ar putea să mă pună pe liber!

SELECȚIONERUL: Dacă vor face nedreptatea asta, o iei de la capăt!… N-ai fi nici primul, nici ultimul. (Vine lângă el, îl privește profund în ochi.) Chiar nu te-ar deranja un triumf bazat pe trădarea mea și nu pe valorea ta?… (Vine Preotul cu o Biblie. Sună mobilul Selecționerului. Răspunde.) Bună, Radule! Nu, nu pot veni la emisiunea ta, nu te supăra. Tot ce aveam de spus, ați auzit la conferința de presă de la prânz. Mâine, după meci, sunt la dispoziția voastră, oricare ar fi rezultatul. (Entuziast, uitându-se la Fiu.) Mai mult ca sigur vom câștiga!

PREOTUL (către Selecționer, întinzându-i Biblia): Domnule Selecționer, vă rog, jurați pe Biblie că nu veți ceda disputa de mâine! (Aproape imperativ.) Ca să încheiem toată conversația asta contradictorie și să nu mai pierdem timpul inutil. Că ne așteaptă un meci dificil.

FIUL: Hai, bre, nenea popa, fugi cu Biblia dumitale, că a putrezit la câți au jurat strâmb cu mâna pe ea! Dumneata nu citești presa, nu te uiți la TV? (Miștocar.) Pardon, televizorul este interzis în biserică, îi deranjează pe sfinți…

PREOTUL (revoltat): Tinere!… Când te-am botezat în această biserică, te-am întrebat dacă te lepezi de Satana…

FIUL (tot miștocar): Și eu, copil minune, am zis că da!

PREOTUL: Exact așa ai transmis prin părintele spiritual, nașul tău!

FIUL: V-am răspuns prin nașul meu?!… (Sarcastic.) Cum, adică, eu eram handicapat și nu vorbeam la două luni?! (Către Selecționer.) Ce faci, dom’le, nu juri pe Biblie, cum vrea nenea popa?

SELECȚIONERUL (privește spre cupola bisericii, se închină în tăcere): Eu jur numai în fața Bunului Dumnezeu că voi fi cinstit până la sfârșitul vieții!

FIUL (aplaudă): Ce mișcător! Ca o telenovelă. Bravos!… (Serios.) Bre, papa, ce vrăjeală ai în tine! Uiți câte meciuri ai trântit ca jucător? Poate și ca antrenor…

MAMA: Nixe, aici greșești! Taică-tău a fost prost de cinstit. Și este…

FIUL: Scutiți-mă cu moralitatea de bazar! Nu există, în lumea-ntreagă, jucător, antrenor, arbitru, conducător de club care să nu fi blătuit măcar un meci în viața lui…

SELECȚIONERUL: Mulțumesc, Ioana! (Îi sărută mâna.) Prost, dar cinstit… Mereu am dormit liniștit pe perna mea. (Se duce la Preot.) Părinte, vreau să-mi dați binecuvântarea pentru mâine. (Se apleacă în fața Preotului.)

PREOTUL (făcând o cruce deasupra capului Selecționerului): În numele tatălui, al Fiului, al Sfântului Duh, te binecuvântez să câștigi meciul de mâine. Amin! (Selecționerul își face o cruce, sărută mâna Preotului. Acesta îi înmânează și iconița dată la intrarea în biserică.)

FIUL: Părinte, mie nu-mi dați binecuvântarea pentru meciul de mâine?

PREOTUL: Eu nu dau binecuvântare la dușmani!

FIUL: Aha!… Dușman?!… (Selecționerul vrea să iasă. Fiul îi barează violent calea.) Numai peste cadavrul meu ieși din această biserică, dacă nu epuizăm toate căile de a cădea la un acord!

SELECȚIONERUL: Să cădem la „pace”?! (Calm.) Cred că am fost foarte explicit. Nu accept niciun dialog cu tine pe tema „regizării” jocului de mâine! (Intră Călugărul, neliniștit. Închide biserica.)

CĂLUGĂRUL: Sunt doi tipi de la televiziune, afară, cu o cameră!

FIUL: I-auzi, papa! Te așteaptă! Du-te și spune-le că fiul tău îți cere să trântești meciul de mâine seară! Ai curaj?

SELECȚIONERUL: Hai cu mine, ieșim amândoi! Eu n-am ce să ascund…

FIUL: Hai, bre, lasă cioacele astea cu mine! Ce, crezi că lumea n-a vorbit, nu mi-a transmis și mie atâtea… Puneați microfoane în vestiarul adversarului și îi furați (Vehement.), repet furați, tactica înainte de joc!…

SELECȚIONERUL: Eu n-am utilizat niciodată „metoda” asta! Alții m-au „citit” pe mine, în schimb. Eu, mereu am lăsat ultima mutare pe tabla de șah pentru secundele dinaintea intrării pe teren…

FIUL (sarcastic): Dacă înțeleg bine, chestia cu microfoanele în vestiarul adversarului e o simplă poveste…

SELECȚIONERUL: A fost un „experiment” lansat de nea Traian, la un meci cu turcii. Dar, n-a făcut prozeliți…

CĂLUGĂRUL: Traian Ionescu?

SELECȚIONERUL: Da, regretatul nea Traian Ionescu. Mare antrenor! El i-a descoperit, la TUG și la Târgoviște, pe Dumitrache și Cornel Dinu și i-a adus la Dinamo…

FIUL: Tot „basm” și meciul de la Petroșani, unde „minerii” n-au câștigat până n-ai ieșit pe final să numeri banii?! Ai cântărit „mălaiul”, după care ai apărut la gard și pac golul victoriei gazdelor!

SELECȚIONERUL: Ești dezinformat! Nu era vorba de echipa mea! (Strident.) Măi, băiete, s-au aranjat multe partide și înainte de ’90. Nu exista prim-secretar care să nu aranjeze meciuri. În Divizia A, în „B”, în „C”, ba și la județ!… Unele pe tractoare, pe vagoane de cartofi, de grâu…

FIUL: Pe vagoane de cartofi și grâu?! Era era CAP-urilor, mama… Cooperativei?

SELECȚIONERUL: Altele pe repartiții de ARO, pe butelii, pe concedii la mare. Cele mai multe, însă, erau din motive politice, băiete!

MAMA: Așa venea ordinul de sus, de la partid, sau de la Secu!

SELECȚIONERUL: Noi nu primeam niciun ban pentru acele „meciuri strategice”. Mai toate rezultatele, promovările, retrogradările erau dictate de prim-secretarii de partid, care erau chibiții nr. 1 ai echipelor din județele respective.

MAMA: Ba, mai dădeau dispoziții și miniștrii, când nu o făceau Cabinetele 1, 2 și 3… Ba abuzau și consilierii, rudele barosanilor din CC!

SELECȚIONERUL (cu lehamite): Cine nu dădea ordine, atunci, cine cu putere la partid și la Securitate nu șantaja?!…

MAMA: Câte nopți albe n-am făcut așteptând decizia „zeilor” vremurilor…

SELECȚIONERUL: Asta mă nevroza, încât, uneori, îmi venea să renunț la tot. Trebuie să-i mulțumesc Ioanei că m-a încurajat mereu, ajutându-mă să renasc moral de fiecare dată… (Formează un număr la mobil.) Bella, mai stau un sfert de oră. Cred că ar fi bine să nu fii văzut în preajma bisericii… Sunt doi de la televiziune, afară… (Ascultă.) Foarte bine!… Te sun cu trei minute înainte să ies! (Închide telefonul.)

PREOTUL: Domnul Selecționer, este adevărată chestia aia cu promovarea Scorniceștilor?

SELECȚIONERUL: Sunt adevărate „alea”, că au curs în cascadă.

PREOTUL: Aia, cu 18-19 la 0, în ultima etapă, ca să nu existe nicio emoție de promovare în divizia B?

SELECȚIONERUL: E adevărată! A fost „opera” lui Tache Macri, fostul fundaș de stâncă al Rapidului, ajuns antrenor. Azi, e prin Grecia…

PREOTUL: Și duelul cu Petrolul Ploiești, pentru promovarea în Divizia A?

SELECȚIONERUL: Mi-l amintesc bine. Aveam meci la Craiova. În drum spre Bănie, am oprit să vedem derby-ul de la Scornicești. „Găzarii”, cu o echipă mult mai bună, au condus la pauză cu numai 1-0, că fluierașul, unul din Brașov, a făcut totul ca „echipa lui nea Nicu” să câștige.

CĂLUGĂRUL: Și a câștigat?

REMEMBER. La intrarea în biserică, în stânga, o mică estradă. Se face întuneric. Apare un cerc luminos pe mica estradă. Un vestiar de arbitri. Cei trei cavaleri ai fluierului stau pe scaune. Unul bea apă.

ARBITRUL DE CENTRU (către tușieri): Asta e! Ne așteaptă o repriză infernală. Nu semnalizați nimic fără să vă uitați la mine! (Apare furios Președintele lui FC Olt Scornicești.)

PREȘEDINTELE: Bă, mânca-v-aș! Voi sunteți beți!

ARBITRUL DE CENTRU: Dom’ Tică…

PREȘEDINTELE: Tovarășe, bă, tu nu urmezi cursurile învățământului ideologic de partid?

UN TUȘIER: Cum să nu, tov Tică! E una dintre obligațiile brigăzii noastre. Ca să arbitrăm cât mai bine, cât mai științific, trebuie să avem o temeinică pregătire politică!

PREȘEDINTELE: Mă, ce vrăjeală ai! Dacă ai da și cu bățul cum vorbești…

AL DOILEA TUȘIER: Pe cuvânt că așa e, tov…

PREȘEDINTELE: Bă, apoliticilor, mi s-a spus să vă pun fiola.

ARBITRUL DE CENTRU: Puneți-o!

PREȘEDINTELE: Mă, pă ochii mei, ai și tupeu! (Aproape răcnind la ei.) Mă, mânca-v-aș, voi chiar nu știți unde vă aflați?! La Scornicești, bă, bețivilor! (Arată legitimațiile de jucători ale echipei sale.) Bă, aici sunt legitimațiile jucătorilor de la FC Olt Scornicești! Știți ce scrie pe ele? Promovare! (Silabisește.) Pro-mo-va-re!

CEI DOI TUȘIERI (aplaudă): Ura! Ura!… Numai dvs. puteți promova mult prea iubite domnule Tică!

PREȘEDINTELE: Tovarășe, că suntem la Scornicești! (Mulțumit.) Așa, mânca-v-aș! Așa, dacă vreți să dormiți diseară în paturile voastre. (Iese, mulțumit. Fum deasupra micii estrade. Se aprinde lumina în biserică.)

CĂLUGĂRUL: Și?

SELECȚIONERUL: Și?!… A câștigat FC Olt, cu 2-1, firește cu însuflețitorul sprijin al brigăzii de arbitri! (Bea un pahar cu apă. Sună mobilul.) Aline, nu te supăra, sunt foarte ocupat. Plus că am declarat totul la conferința de presă. Nu, încă nu m-am decis la „11”-le de bază. Mai am două-trei semne de întrebare. Ne vedem mâine, discutăm tot ce vrei tu! Mulțumesc pentru urări. Așa să dea Dumnezeu!… Te-am pupat. (Închide mobilul. Către Fiu.) Ce mai așteptăm?

MAMA: Chiar așa, pe cine mai așteptăm?

FIUL: Pe Godot!

SELECȚIONERUL: Numai de teatrul absurd n-am chef, acum.

FIUL: E destul de absurdă atitudinea ta, papa.

PREOTUL: Acum, serios, pe cine așteptăm?

FIUL: Pe Bunul Dumnezeu să-l lumineze pe papa!

SELECȚIONERUL: M-a luminat toată viața, fiule! (Vrea să plece.)

FIUL: Papa, dacă nu vrei să mă ajuți, mai acordă-mi câteva minute. Zece, să zicem… Am o surpriză pentru tine. (Se uită la Mamă.) Pentru noi!

SELECȚIONERUL (formează un număr de telefon, vorbește): Zece minute mai stau aici! (Ia loc într-o strană.) Să așteptăm surpriza! (Fiul se retrage într-un colț, sună la mobil. Vorbește în engleză, nu se disting cuvintele.)

[Sfârșit scena 3] [continuați la scena 4]