Istoria fotbalului românesc răsfoită pentru atei, marţieni şi nou-născuţi

Personaje
PREOTUL
MAMA
CĂLUGĂRUL
SELECȚIONERUL
FIUL
IMPRESARA
ANTRENORI
JUCĂTORI
ANCHETATORI
ARBITRI
SECRETARUL GENERAL
CONDUCĂTORI-PATRONI
DRESORUL
NABABI
ZIARIȘTI
FOLCLORISTE
ALTE FIGURI
VOCI

Scena 10. [pentru scena 9, apăsați aici]

…Tot în biserică, aceleași personaje.

FIUL: Conducătorii fotbalului românesc?!… Papa, chiar mă întreb cum de nu ai înnebunit cu asemenea „șefi”? Cum de ai mai făcut performanță?!…

SELECȚIONERUL: Să știi că au fost și conducători de treabă…

FIUL: Care, dom’le?! Postelnicu? Nicu Ceaușescu? Corleone?

CĂLUGĂRUL: Bărbuleștii?!… Romică?!… Ăla de la Timișoara, care i-a interzis remarcabilului crainic sportiv Nixe Secoșan să mai transmită la radio, câteva luni bune, pentru că s-a dezis, pe postul național, de penalty-ul mincinos prin care Poli a câștigat un meci?!

MAMA (Fiului): Ai auzit de Horia Cosma?

FIUL: Cine?

PREOTUL: Cel de la Oradea, care i-a adus, la FC Bihor, pe Mitică Dragomir și Romică Pașcu!

MAMA: Bravo, părinte!… Horică era un om de mare clasă… Unul dintre experții mondiali în minerit. Ținea conferințe la ONU și la UNESCO…

FIUL: Da’, la poartă, mamă, trăgea?! (Mama îl privește dezamăgită..)

MAMA: De doctorul Mircea Luca, de Titus Lucaciu, de Remus Câmpeanu ai auzit? (Fiul dă din umeri.) „U” Cluj, Nixe!… Mai e și Ulrich, de la Ploiești!… Oameni aleși… Gentlemeni adevărați. Discutai cu ei orice doreai, de la fotbal la muzică, politică și literatură.

FIUL: La modă este CFR Cluj, maman.

SELECȚIONERUL: Mai e și Mac…

MAMA: Cine?

SELECȚIONERUL: Barbu Emil Popescu!

MAMA: Vai, cum l-am uitat pe domnul arhitect?! Boss-ul din cea mai frumoasă perioadă a Sportului Studențesc, ajunsă și în Europa…

FIUL: Ăla, prieten cu Nicu Ceaușescu? (Un bip la mobilul Selecționerului; acesta citește mesajul.)

MAMA: Prieten, în primul rând, cu talentul, cu rafinamentul! Este unul dintre marii arhitecți ai Europei. Un intelectual rasat…

PREOTUL: Din câte știu, a avut un frate fotbalist de națională, care a murit într-un accident de mașină, pe la Piața Kogălniceanu, Dumnezeu să-l ierte.

SELECȚIONERUL: Așa-i, părinte! Ioachim Popescu juca la FC Argeș… În numele lui, Mac Popescu și-a jurat să clădească o echipă frumoasă. Și a reușit…

FIUL (aplaudând ironic): Ce incult am fost, domnilor! De asta n-am putut să joc în naționala României, nu-i știam istoria…

SELECȚIONERUL (nu-l ia în seamă): De Ion Alexandrescu ai auzit?

FIUL: Cel de la Steaua?

PREOTUL: Fiu de preot!

MAMA: Sunteți o enciclopedie, Părinte!

FIUL: Sfinxul, parcă, îi ziceau, nu?

SELECȚIONERUL: El a fost arhitectul echipei care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, la Sevilla ’86, și care a mai jucat o finală peste doi ani. (Scrie un SMS.)

FIUL: Dar de Moș Teacă, de ce nu spuneți un diftong?!

MAMA (surprinsă): Moș Teacă?!

FIUL: Generalul!

MAMA: Care dintre ei, că avem o inflație de generali în sportul românesc?

FIUL: Veteranul de război!

SELECȚIONERUL: Să știi că avea un suflet de aur. N-a fost vina lui că a ajuns să conducă un domeniu din care nu pricepea nimic. Partidul l-a parașutat dintre tancuri la conducerea sportului! Politicul a decis, din păcate, și nu criteriul valoric. Atunci, ca și acum… Ce ai fi făcut tu, sau eu, dacă ți se încredința o… (Nu găsește un cuvânt potrivit.), o baterie de tancuri și trebuia să o conduci în… Irak, să zicem?!

REMEMBER. Întuneric. Cercul luminos pe mini-estradă. Un birou. Pe fotoliu, un General, în uniformă. Vorbește la telefon.

GENERALUL: Măi, tovarăși, la mine pe prim plan este ordinea și disciplina. Plus că trebuie să facem economie de fonduri. Ce e risipa asta să trimitem până-n America 8+1 înotători pe o barcă?! Ăla în plus să rămână acasă. Că, azi, și la cultură se fac economii. Nu întâmplător tovarășa Suzana Gâdea a tăiat de la deplasările Filarmonicii și ale Rapsodiei Române dirijorul și flautiștii. Măi, tovarășe, ordinul nu se discută, se execută! Dumneata n-ai făcut armata? (Intră o domnișoară.) Ce este, fătucă?

DOMNIȘOARA: Eu sunt consilierul dvs. 24 de ore din 24.

GENERALUL (zâmbește): Îmi place cum pui problema!… Ia și notează câteva întrebări, la care vreau să-mi dai răspuns imediat.

DOMNIȘOARA: Notez, tovarășe General!

GENERALUL: Așa, militărește! Unul. (Se uită la fată.) N-ai scris unul? (Fata scrie.) Câți jucători are o echipă de baschet, handbal, fotbal, polo, rugby și volei, în ordine și disciplină alfabetică? La băieți și la fete, separat.

DOMNIȘOARA: Una de handbal-7.

GENERALUL: Nu 11?

DOMNIȘOARA: Eu știam 7.

GENERALUL: Și la fete, tot 7?

DOMNIȘOARA (ezitantă): Cred că da…

GENERALUL (se ridică de la birou): Măi, tovarășa, ce înseamnă aia, cred că da. Dacă eu te întreb „vine inamicul?”, dumneata îmi răspunzi cred că da? Cine te-a adus aici, la conducerea sportului?

DOMNIȘOARA: Știți, soțul meu e șofer la Gospodăria de Partid.

GENERALUL: Drăguță, fă dumneata bine și mergi la Gospodăria de Partid, că aici n-am ce face cu dumneata. Ești inaptă pentru serviciul militar. (Fata smiorcăie forțat.) Ordinul se execută! Hai, lasă teatrul…  (O conduce spre ușă. Apare un bărbat cu chelie. Îl salută pe General.) ‘nă-ziua! Mata, cine ești?

BĂRBATUL: Șeful departamentului tehnic de la CNEFS (Ia poziție de drepți, parcă e la onor.), tovarășe general! Sunt cel mai vechi pe aici, de vreun sfert de veac…

GENERALUL (satisfăcut): Foarte bine, foarte bine. Ești un tovarăș destoinic! Se vede că ai făcut armata.(Îl bate pe umăr.)

BĂRBATUL: La parașutiști și nu la regimentul 3 degeaba!

GENERALUL: Măi, tovarășu’, ăia de la parașutiști sunt cam (Arată la cap.), cum să-ți spun, țedulași. (Bărbatul îi întinde un dosar.) Ăsta ce mai este?

BĂRBATUL: Tabelele cu rezultatele reprezentativelor noastre în ultima lună și calendarul pe luna viitoare.

GENERALUL (răsfoind dosarul): I-am bătut pe grecii la baschet cu 56 la 88?

BĂRBATUL : Ei ne-au bătut!

GENERALUL: Grecii, tovarășe?! Și ne-au dat 88 de goluri?! Păi, portarul nostru ce-a făcut, și-a pus palma-n fund și a plecat la cumpărături?! (Taie cu pixul ceva.) Să nu mai facă nicio deplasare peste hotare vreo echipă de baschet!

BĂRBATUL: Tovarășe general, permiteți-mi să raportez: grecii sunt vice-campionii…

GENERALUL (îl taie, nervos): Și ce dacă sunt?! Nadia e campioana lumii și a Olimpiadei… (Citește deplasările lunii viitoare.) Atletismul merge la (Se chinuie să citească.) Bir-ming-ham? Să meargă, tovarășe, numai dacă aduce rezultate.

BĂRBATUL: Patru alergătoare, doi săritori și un aruncător.

GENERALUL (numărând pe degete): Șapte în total.

BĂRBATUL: Și patru antrenori.

GENERALUL (furios): Patru antrenori la șapte sportive?! Ce-i risipa asta de antrenori?

BĂRBATUL: Antrenorii sunt necesari, tovarășul general.

GENERALUL: Măi, cum te cheamă, că nu te-am întrebat…

BĂRBATUL: Dorin Lacrimăjean.

GENERALUL: Tovarășul Lacrimă-Jean-fiul lui Ion, dacă nu aduc rezultate, e vai de mama lor și a dumitale! (Are o idee.) Care e recordul mondial la una sută metri?

BĂRBATUL: La băieți, 9 secunde 9 zecimi!

GENERALUL: Nene Lacrimă, să bată recordul mondial, acolo, unde se duc pe banii munciți de minunatul, bravul, vitejescul nostru popor. Dacă se duc la luptă, să pună jos inamicul! Cât ziceai că e recordul?

BĂRBATUL: 9, 9, la băieți.

GENERALUL: Nu mai sunt secunde?

BĂRBATUL: Sunt!

GENERALUL: Atunci, ai noștrii să alerge în 10 secunde, ca să bată liniștit recordul mondial. (Bărbatul tace.) Săritorii ăștia ce sar? Pridvorul casei?

BĂRBATUL: Înălțime, tov general!

GENERALUL: Și, la ei, care e recordul mondial?

BĂRBATUL: 2, 41 m.!

GENERALUL: Ai noștrii să sară sincron, adică ambii, 2,31 metri, ca să nu aibe emoții cu recordul mondial! (Mândru.) Ostașii armatei române trebuie să dea dovadă de curaj, de bărbăție, de patriotism, tovarășe Dorin!… Eu am venit aici să fac ordine și disciplină și să raportez recorduri! Performanțe. Adevărate. Nu povești de adormit copiii… (Citește.) La fotbal, un meci cu Brazilia? Să-i batem cu 3-0, să le sune apa-n cap, tovarășe Lacrimă! (Degajat.) Bei un whisky?

BĂRBATUL: Beau, cum să nu beau, tovarășe general! Nu găsești, azi, whisky pe toate drumurile… (Generalul scoate o sticlă de whisky, umple două păhărele.)

GENERALUL: Hai noroc! (Ciocnesc.) Măi, tovarășe Dorin, eu sunt un om-pâinea lui Dumnezeu, că pe front am dat ochii cu moartea de câteva ori. Dar, nu accept să nu mă păcălească oamenii de care mă atașez.

BĂRBATUL: Aveți toată încrederea în mine. Vă voi fi un câine credincios.

GENERALUL: Nu câine, Dorine! Subaltern. Colaborator. Devotat. Competent. Sârguincios. Disciplinat. Gata de luptă în orice moment. Știi, ce vorbesc acum cu dumneata rămâne între noi.

BĂRBATUL: Nicio grijă, dom’ general!

GENERALUL: Tovarășul! Uite, știi, eu habar n-am de sport. Că eu de la 12 ani mă știu în armată. Dar, dacă partidul m-a trimis la sport să fac ordine, disciplină și performanțe, voi face! Cu ajutorul tău, cu al altor tovarăși. Sufletiști. Inteligenți. Devotați. Luptători neînfricați. În scurt timp mă voi simți și în sport ca pe câmpul de luptă. (Ciocnesc.) Ai nepoți?

BĂRBATUL: Unul, să-mi trăiască! Doi anișori…

GENERALUL (scoate din fișetul lui un tricou viu colorat de copii): Uite, pentru nepoțelul tău! (Ciocnesc. Fum. Întuneric. Lumină pe scenă.)

SELECȚIONERUL: Când a început generalul să știe bine cu ce se mănâncă fiecare sport, l-au schimbat. Cu alt ageamiu. Unul, și prost și rău.

FIUL (râde de se prăpădește): 3-0, cu Brazilia, generale? Numai 3-0?! Tată, mulți handicapați a trebuit să mai suporți…

MAMA: Ei, lasă, că nici cu așa-zișii conducători ai vremurilor voastre nu mi-e rușine! (Aprinsă.) Ieri, conducătorii din sport erau mai săraci, simpliști. Azi, putrezi de bogați, dar în stare să-și vândă și mamele și tații.

CĂLUGĂRUL: Gigeli, Georgeli, Făneli, Jijeli, Jeneli, Cristineli, Dineli, Mititeli, Mitici, Mircici, complici…

MAMA: Cei mai mulți, aroganți. Ca să nu zic bădărani, mitocani, țoape cu bani. Într-o sfidare generală… Țechinii le-au luat și mințile și sufletul…

PREOTUL: Într-o societate bolnavă, cu tot mai multă răutate, fără frica lui Dumnezeu, vreți ca sportul să fie altfel?…

SELECȚIONERUL: Sportul este oglinda societății în care există…

[Sfârșit scena 10]