…Acord final sublim în Simfonia Albă de la Vancouver. Olimpiada de iarnă s-a încheiat maiestuos, prin zăpezile multicolore din British Columbia. De azi-noapte, sunt, parcă, mai sărac, fără spectacolul celor două săptămâni de Jocuri magice. Pe pârtii sau pe gheață, la fond sau la sărituri, pe patine sau în boburile aerodinamice, în sporturi clasice de iarnă sau în cele zise „extreme”, Sportul s-a logodit cu Arta și a fascinat Planeta…
…Canada, țara organizatoare, a triumfat superb, fără a-și tăia „partea leului”, cum se obișnuiește. A dominat autoritar lungul maraton alb, reușind recordul de 14 medalii din cel mai prețios metal, adăugând în șirag șapte „arginturi” și cinci „bronzuri”. Suficient să depășească tenacitatea nemților (10 medalii de aur, 13 argint, 7 bronz) și numele vecinului de la sud, marea forță americană (9 aur, 15 argint, 13 bronz).
…Privind acest clasament (pe care unii îl alcătuiesc după primatul „aurului”, alții după totalul medaliilor!), simpla lectură a cifrelor, vreau să zic, oferă câteva observații. Pe podium (în orice viziune!), două țări din America de Nord (Canada și SUA) și o singură reprezentantă a Europei (Germania). Bătrânul Continent are șase reprezentante în Top 10 (pe poziția a 4-a, Norvegia-9 aur, 8 argint, 6 bronz; Elveția-locul 6, Suedia-loc 7, la egalitate perfectă cu China; pe pozițiile 9 și 10 găsind Austria și Olanda). Și a noua din cele zece, cine este?! Surprinzător, Coreea de Sud, cocoțată spectaculos pe locul 5, cu șase medalii de aur (numai la patinaj viteză 3!), șase de argint și două din bronz. La polul opus, al surprizelor neplăcute, Rusia, care n-a intrat în primele 10 clasate!
…Dacă delegația Canadei a fost Regina acestor Jocuri Olimpice de iarnă, faptul se datorește, în primul rând, uluitorului spectacol oferit de gazde pe gheață. Canada-campioană olimpică la hochei, atât la fete (2-0, cu SUA, în finală), cât și la băieți, 3-2, tot cu SUA, în ultimul show al Olimpiadei Albe, fantasticul meci pe care yankeul Parise l-a dus în prelungiri, egalând cu 24 de secunde înaintea terminării timpului clasic. În „extra-time”, gazdele au pornit, însă, Fiesta în Nordul alb, la opt minute după ce începuse jocul cu Destinul, noul „copil minune” al hocheiului mondial, Crosby, aruncând raze de aur peste sutele de mii de patinoare ale Canadei. Tot pe patinoar, Țara frunzei de arțar a cules aur și patinaj viteză (două medalii), la cel artistic (dans) și la curling (finala băieților). O veritasbilă „Odă a bucuriei” pentru gazde și în afara patinoarului, cu aur la bobul de două fete, la snowboard (două titluri), la skeleton băieți, la short-track, pe pârtii (două victorii la schi acrobatic), semne certe că sportul hibernal este un modus vivendi al canadienilor. Ca și al norvegienilor, suedezilor sau finlandezilor…
…Despre Vancouver 2010 se va vorbi multă vreme. A fost un formidabil serial de povești adevărate. Cu eroi de Legende. Dintre ei, din catalogul de aur al acestor Jocuri albe, mă gândesc la fondista norvegiană Marit Bjoergen, care a concurat la 5 probe, urcând la toate pe podium (la fel ca și chinezoaica Wang Meng, la short-track), „tripla coroană” de aur a europencei îmbinând sprintul, cu „urmărirea” și ștafeta de 4 x 5 km. A intrat în legendă și americanul de 29 de ani Steven Holcomb, fostul schior, atlet, baseballist și jucător de fotbal american, care, în 2002, la Salt Lake City, era simplu spectator, ca acum să piloteze diabolic spre aur bobul de 4 al yankeilor, un titlu pe care Statele Unite îl visau de… 62 de ani. Învins la „bobul de 4”, de Steven Holcomb (cel care, cu ani în urmă, avea probleme cu vederea!), germanul Andre Lange rămâne în Legendă, titlul de la echipajul de 2 persoane cimentându-i soclul de rege al bobului mondial. Vorbind despre stele, nu o poți omite pe biathlonista Ole Einar Bjoerndalen, dintre fiordurile norvegiene, care, cu șase medalii de aur din cele 11 medalii olimpice, devine cea mai titrată sportivă din istorie și accede automat în Pantheonul Jocurilor albe…
…Marile, frumoasele surprize ar putea fi…
- Noua regină a patinajului artistic, sud-coreeana Kim Yu-Na (despre care fostele glorii susțin la unison că a prezentat „cel mai frumos program din istoria Olimpiadelor”!)…
- Italianul Giuliano Razolli, câștigătorul surprinzător al ultimei probe de schi alpin, slalomul, amintindu-ne de conaționalii săi Piero Gros, învingătorul de la Innsbruck ’76, și celebrul Alberto Tomba, triumfător la Calgary, în ’88.
- Curse de poveste și pentru fondistul norvegian Peter Northug, un fenomen al naturii, pentru poloneza Justyna Kovwalczyk, doamna cu aur la 30 kilometri pe schi, sau „tupeul” lui Alexei Grișin, din Belarus, numărul 1 la schi acrobatic!
- Remarcabile și cele două medalii de bronz obținute de finlandezi la hochei pe gheață (3-2, cu Suedia, la fete; 5-3, cu Slovacia la băieți), ceea ce a mai îndulcit amarul, căci blonzii din țara sublimei muzici a lui Sibelius n-au obținut măcar un aur!
Și câte alte curse și meciuri n-ar mai fi de povestit, și câte alte surprize, plăcute și triste, n-ar mai fi de amintit…
…Și noi?! Noi, românii, cum ne-am întors de la Vancouver? Pe scurt: cum ne așteptam. Departe de podium. În multe probe, turiști sau elemente de decor. La ce sărăcie de baze sportive pentru sporturile de iarnă avem, pare o performanță locul 10 (cea mai bună clasare a noastră!) obținut, la 4 x 6 km., de ștafeta feminină (Dana Plotogea, Eva Tofalvi, Mihaela Purdea și Reka Ferencz-ultima campioană mondială de juniori!). Altfel, un loc 11, tot la biathlon, și pentru Eva Tofalvi (15 km. individual; loc 14 la spirnt 7,5 km.), amintindu-ne de Gheorghe Vilmoș, care, în aceeași disciplină, ajungea pe poziția a 5-a la Innsbruck ’64.
Altfel, patru abandonuri și multe locuri spre coada clasamentelor, până și ultimii noștri medaliați la recentele Mondialele de juniori (Paul Pepene și Petre Hogiu) terminând cursa de 15 km. schi fond pe pozițiile 37 și, respectiv, 57!
…Sigur, noi, românii, când vorbim despre Olimpiada Albă, vrem, nu vrem, ne amintim de unica medalie, „bronzul” lui Ion Panțuru și Nicolae Neagoe la Grenoble ’68. Din fericire, speranțe pe pârtia de bob încep să mijească, după Vancouver. Pentru că echipajul de două persoane (Florin Crăciun-20 de ani și Nicolae Istrate) a terminat concursul pe locul 11, întrecând team-urile Italiei (asistat de echipa tehnică de la… Ferrari!) și Austriei. Cum bobul de 4 a venit al 15-lea, ca și fetele de la „bob -2 persoane”, începem să sperăm. Chiar dacă pârtia de la Sinaia rămâne o relicvă sau o „amintire din epoca de piatră”, chiar dacă singurul sport de iarnă al nostru medaliat la o Olimpiadă, nu are decât un bob performant, pe care s-au dat 30.000 de euro. Asta în timp ce alții cheltuiesc pentru „mașinile zburătoare” pe canalul de gheață sute de mii, milioane de euro!
…Simfonia Albă de la Vancouver ne va însoți ceva timp. Peste patru ani, în Rusia, la Soci, poate vom reuși și noi, românii, să ieșim din neant. Dar nu așteptând minuni din cer, ci începând cu abc-ul piramidei, baza materială! Este ea, Olimpiada de Iarnă, o fascinație, dar, parcă, nu se cade să ne vedem trimișii doar spectatori la fața locului…
Super post! Chiar ca voiam sa am o viziune de ansamblu despre ce-a fost la Vancouver. Ziarele noastre se inghesuie numai la scandalurile din fotbal. Foarte, foarte putin despre Olimpiada, eroii ei si…turistii nostri, cum bine i-ati definit.
Concluzia este absolut logica: fara baze sportive nu-i putem ajunge nici macar pe cei din Belarus care au reusit un aur olimpic!!!