Primul teatru din România

…Țin pariu cu mulți, chiar și oameni de cultură, că puțini știu unde și când s-a înființat întâiul teatru din România. Minunea s-a întâmplat la 5 octombrie… 1817, la Oravița, în Banat, la nici 50 de kilometri de Reșița. Atunci și acolo, s-a jucat piesa „Gelozia umilită”, de Franiul von Weiawnturm. Teatrul se numește, astăzi, deloc întâmplător, „Mihai Eminescu”, pentru că Luceafărul poeziei românești a fost sufleur și consilier artistic al directorului instituției. La Oravița, se construia, între 1816-1817, primul teatru din piatră (o premieră în sud-estul Europei, iar, la inaugurare, s-a mai stabilit un record: era întâia clădire din Europa luminată cu lămpi cu acetilenă!

…La Oravița, un arhitect  macedo-român, Ion Niuny, înființa, în 1806, „Clubul diletanților de Teatru” (care a dat întâia reprezentație în 1815!), el fiind părintele moral  al primului teatru din România. Astăzi, clădirea este o bijuterie de muzeu, cu o sală renovată (în 1995-1997), păstrându-se intact stilul.  250 de locuri în superba sala cu două etaje, în care, din păcate, nu s-a ținut decât un spectacol, la (re)inaugurarea din ’97, cu ministrul de atunci, Ion Caramitru, pe scenă.

…Am, vizitat Teatrul „Mihai Eminescu”, din Oravița, luna trecută. M-a fascinat, pășind cu sufletul prin istorie. Și, logic, am întrebat de ce această splendoare de teatru nu este inclus în circuitul cultural actual. Mi s-a răspuns că multe trupe celebre ar dori să evolueze pe scena întâiului teatru din România, în fața „cuștii sufleurului” Mihai Eminescu. Numai că oamenii care păstrează cu drag de cultură acest minunat Muzeu, se tem de comportarea necivilizată a publicului, în stare să degradeze mobilierul (cum au existat „semne”, în ziua redeschiderii, din ’97!). Nu-i suficient să  ai teatru, mai trebuie și spectatori pe măsură! O temă gravă de meditație în România de azi…

…Și dacă tot scriu despre Oravița, să mai reținem două amănunte: aici s-a construit și prima gară feroviară din România; tot aici s-a inaugurat și calea ferată Oravița-Anina, întâia din țară, ca și Oravița-Buziaș, prima cale ferată montană de la noi. Toate acestea, la Oravița, astăzi un târgușor cu nici 8.000 de locuitori (de la 20.000 în 2002!). Multe se mai ruinează în frumoasa și bogata Românie, mâine, în straie de Sărbătoare Națională!…

2 comentarii

  1. Foarte interesant, domnule Mircea M.Ionescu! Hbar n-aveam de teatrul de la Oravita, din 1817! Si nici ca marele Eminescu a fost si sufleur! Am si o sugestie: ca sa se poata juca spectacole in sala de la Oravita, sa se aduca si un public pe masura. Cred ca doritori ar fi!
    Cu respect,
    Viorel Petre

  2. Da, ar fi o idee!
    Alta ar fi ca la Festivalurile de teatru din zona (Resita, Timisoara, Arad) sa se includa o zi la Oravita, unde sa se sustina unul dintre spectacolele din concurs. Sau un spectacol-lectura. Oricare, cu invitatii de buna calitate care vin din toata Romania si din strainatate la astfel de manifestari (artisti, regizori, critici, dramaturgi). Asa ar incepe si educatia publicului necesar…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *