Arhivă

Post Tăguit cu ‘Veracruz’

PIESA VIEȚII MELE…

octombrie 15, 2014 6 comentarii

…Uraaa! Astăzi, 15 octombrie 2014, feciorul cel mare, minunatul meu Ducu, mare maestru în computere, m-a reconectat la blog! Naivul, atehnicul de mine, tot așteptam, după Mondo-Samba, să-și revină blogul, care mă anunța că e deocamdată dereglat!… Am fost aproape trei luni rupt de lumea virtuală, unii speriindu-se că am dat colțul și de aceea nu mai scriu!… Bunul Dumnezeu mă ține încă în Viață, analizele sunt O.K., până pe 13 decembrie, când le voi repeata, înainte de îmbarcarea pentru…Miami, un fel de Cytera pentru mine!

…Multe s-au mai petrecut în aceste aproape trei luni! În primul rând, luni 13 octombrie, am împlinit… un an de când sunt Bunic! Ani mulți, mulți, sub un Arc de Soare, minunata mea nepoțică Genevieve! Buchet de urări de suflet ție, scumpilor tăi părinți și bunici, din București până-n Veracruz, în însoritul Orizaba, sub aer tonic de munte…

…Mi s-a lansat, toamna aceasta, și un volum intitulat simplu “Jurnal brazilian. Mondo-Samba, zvon de Kazacioc”, în Editura pentru Sport din Giurgiu, condusă de distinsul om de sport, galonat antrenor de atletism și generos prieten al scriitorilor giurgiuveni, prof. Liviu Roșca! Cartea Mondialului brazilian, așa cum l-am privit eu pe blogul personal! Condiții grafice de excepție, În volum, “Jurnalul de blog”, dar și toate datele statistice ale ultimei Gale fotbalistice și istoria Cupei Mondiale. Mulțumesc mult, Profesore!…

…Am dat, bucuros, volumul unor confrați de suflet, patru la număr. De o lună, niciun rând!… Probabil nu le-a plăcut cartea! Sau nu au avut timp să o citească. Probabil… Rămân, însă, cu de 3 X Prefață, sub semnăturile onorante ale lui Dumitru Pelican, Dan Claudiu Tănăsescu și Dan Mucenic, condeie din scripturi alese, prezenți și la lansarea de la Giurgiu, din Cafeneaua Artiștilor a Teatrului “Tudor Vianu”! Fotbalul și Teatrul, patimile mele fără de sfârșit, surori gemene ale Creației…

…Am avut onoarea să fac parte din Juriul ediției jubiliare (a XX-a) a Festivalului Internațional de Teatru Scurt de la Oradea (21-28 septembrie). Este a doua oară când m-am bucurat de un asemenea privilegiu, debutul făcându-l, acum trei ani, ca președinte al Juriului Festivalului Dramaturgiei Basarabene de la Chișinău. La Oradea, boss-ul Juriului a fost remarcabilul regizor, de teatru și de film, Alexa Visarion. Opt zile de veritabilă istorie a teatrului românesc predată cu farmec aparte de Alexa Visarion, totodată și un distins profesor universitar. Ceea ce nu înseamnă că nu am avut și opinii diferite, pe care ni le-am respectat cu firesc cavalerism… Mă bucur că a prins viață idea mea de a nu despărți la Premiul de interpretare masculină, uluitorul cuplu George Mihăiță-Marcel Iureș din spectacolul “Păi…noi despre ce vorbim aici, domnule?”, dramatizarea “Moromeților” de la Teatrul Act. Oricum, aș recomanda tuturor teatrelor care organizează Festivaluri cu Premii să nu grăbească jurizarea celor intrați în concurs înaintea ultimului spectacol!…

…Oradea mi s-a părut fermecătoare! Parcă eram în străinătate, cu oameni liniștiți și bulevarde curate, frumoase… Am redescoperit o Primăvară, după două decenii. Așa am plecat de pe Crișul Repede, cu o lacrimă de fericire, născută, acolo, sus, în Turnul Primăriei. Oradea, mon amour!…

…Debut de octombrie plin la Giurgiu! Festivalul Teatrelor Dunărene, ediția a XVII-a, 6-10 octombrie. Ediție bogată, fie și în regim de criză financiară galopantă, cu o zi mai scurtă decât anul trecut. Cu trupe din Viena, Novi Sad, Ruse (Teatrul de dramă și cel de păpuși), Brăila, Galați, Giurgiu și invitați speciali din Chișinău (Irena Boclincă, de la Teatrul “Eugen Ionesco”, cu excelentul one-woman show-ul “Edit Piaf, femeia care a iubit”) și București, onorând publicul giurgiuvean, cu încântătoare recitaluri ad-hoc, George Mihăiță (“Îl cunoașteți pe George Mihăiță?”), Eugen Cristian Motriuc (“Nu vă încruntați.Zâmbiți!”) și gălățeanul Vlad Vasiliu (“Barbara”, recital de poezie Jacques Prevert). Un regal… La minunatul spectacol (“Jos armele!”, regia Geirun Țino) al Teatrului Pygmalion din Viena a venit în mod special și distinsa doamnă Elisabeth Markovici, directoarea Forumului Cultural Austriac de la București… În cele cinci zile de Festival la Giurgiu n-a fost prezentă nicio oficialitate locală!?!… Este deja axiomă: ne apreciază mai mult străinii!…

…Tot în cadrul Festivalului Teatrelor Dunărene, și Colocviul Național de Dramaturgie, căruia, după resurcitarea din toamna trecută, după nouă ani de absență iresponsabilă, i-am adăugat în titulatură și “Mircea Ghițulescu”, în memoria unuia dintre ctitorii săi. Din păcate, doar cinci dramaturgi prezenți: Lucia Verona, Dinu Grigorescu, Horia Gârbea, Ion Bogdan Martin și semnatarul acestor rânduri!?! Noroc cu remarcabilul om de teatru total Zeno Fodor, venit de la Tg. Mureș, cu doi-trei actori, doi regizori, tot atâția teatrologi, un ziarist, alți zece spectatori… Să fie un semn că dramaturgii autohtoni își merită soarta de marginalizați, ignorați, chiar umiliți de regizori, directori de teatre și cronicari dramatici?!… Oricum, după Colocviu, s-au prezentat, în spectacolele teatrului giurgiuvean, trei piese contemporane românești, în ziua de închidere a Festivalului: “Divorț în direct” de Horia Gârbea; “Secretul atomic” de Lucia Verona și “Școala de proști” de Mircea M. Ionescu, premieră absolută (a 25-a din palmaresul meu!) . Toate trei aplaudate, ba și ovaționate de săli arhipline, intrarea fiind liberă la acest Festival! Dovadă că dramaturgia autohtonă merită mai multă atenție!…

…Ultima bucurie, duminică 12 octombrie, la Teatrul Nottara, unde, în cadrul Festivalului Internațional „Fest(in) pe Bulevard”, mi s-a lansat volumul „Monolog in doi cu moartea la ușă”, piesa vieții mele, cea care a câștigat Marele Premiu al Juriului de Dramaturgie-monodramă, Gala Star 2014. De ce am scris-o?, m-au întrebat mai mulți. Pentru că eu cred in Viață! Ca un evadat din „Pavilionul canceroșilor”, al lui Soljenițîn, vreau să arăt celor trecuți pe Acolo că „blestemul negru” nu ne răpune, câtă vreme credem în noi și în Bunul Dumnezeu. Există prizonieri de război și prizonieri de…Viață!

…A fost o lansare realmente de Gală, în Foaierul Sălii Mari-„Horia Lovinescu”! În fața a peste 200 de oameni care așteptau să intre la spectacolul (împins nefiresc spre erotism, față de premiera din vara trecută, în Gala Hop, de la Costinești!) „Hai Iu Iu NU Hi You You”, dedicat măiastrei Maria Tănase. Dar și flancat de remarcabili oameni de teatru, ca Ștefan Oprea, Constantin Paiu, Ion Parhon, Mircea Morariu, Carmen Mihalache, Marius Dan Zarafescu și alții. Cu trei prezentatori de marcă, teatrologul Marinela Țepuș, directoarea Teatrului Nottara, criticul dramatic de excepție Doru Mareș și exegetul Ioan Cristescu, editorul, directorul Muzeului Literaturii Române. O seară de grație pentru mine. Mulțumesc, Teatrul Nottara!

…Cartea carierei mele de scriitor rămâne, negreșit, volumul de memorialistică “Taximetrist de noapte la New York”, apărut în două ediții, în 2000. Piesa Vieții mele-“Monolog în doi cu moartea la ușă”. Fără experiența uluitoare din “office-ul galben” new-yorkez, fără țeava pistolului simțită la tâmplă și lama cuțitului la beregată, nu cred că găseam tăria morală de a duce “cum laudae”, de 7 ani și 8 luni, bătălia cu blestemul negru numit Cancer. Moartea se chinuie la ușa mea, văzând cum eu merg la teatru, la Festivaluri, scriu piese, fac naveta la Giurgiu, mă arunc des și la Ruse pentru un proiect dunărean, sufăr pentru Naționala de fotbal-vraiște ca și societatea noastră, scot cărți, iubesc, mă chinui în singurătate, îmi fac bagajele să mai trec o dată Oceanul… Trăiesc! Cât?! Nu contează! Important este că mă bucur de fiecare zi, ca un Dar de la Bunul Dumnezeu!… Sunt un norocos. Mai ales că, de azi, a reapărut în viața meu și amicul blog!…

VIVA MEXICO, și din Ruse!

iunie 18, 2014 Comments off

…Am avut noroc, marți, trei ceasuri rele! Mi-am putut respecta ambele patimi fără de sfârșit, fotbalul și teatrul (în ordine alfabetică!). Ziua a II-a a Atelierului European de Teatru, de la Ruse, a oferit un alt spectacol de ținută („Tot ce face moșul…”, după o pevestire de Andersen, pe care sper să o vedem și la Giurgiu, la Festivalul Teatrelor Dunărene, 6-10 octombrie), un veritabil recital al magicienilor de la Teatrul Independent „Credo” din Sofia (de data aceasta tot cu uluitoarea Nina Dimitrova, totodată și autoarea regiei, dar cu un alt partener, la fel de talentat, Dimitr Nestorov), Cum s-a terminat cascada de aplauze, fuga pe terasa Art Cafe a Teatrului Sava Ognianov, la masa rezervată! În noapte, la Ruse, între rafale de mușcături de țânțari, începea pentru mine Ziua de Mondo-Samba…

…La Belo Horizonte, „bombă” în toată regula, când luam loc în fața plasmei! Algeria conducea cu 1-0 (un penalty transformat în min. 25, cum au zis comentatorii bulgari!). Și eu care credeam că pe același stadion va fi o nouă ploaie de goluri, amintind de Columbia-Grecia 3-0! Belgienii, „diavolii roșii” ai copilăriei mele, i-au cucerit pe mulți care-i văd în lupta pentru piscurile înalte ale Mondialului XX. E minutul 66, când trec la masa actorilor, rezervată pentru fotbal, la Art Cafe. Merg, totuși, pe mâna belgienilor, îmi strig încrederea în triumful celor din Benelux. Și, curând egalează Felaimi (cel de la Manchester United), ca, exact când mai erau zece minute până la final, Mertens, băiatul de la Napoli, să aducă o victorie absolut meritată a favoriților. Nu de alta, dar algerienii care s-au distrat în ultimul amical cu trupa lui Pițurcă (a fost 2-1 pentru africani, însă putea fi și 4-1!) n-au tras decât un șut pe poartă, cel al penalty-ului transformat!… Și cu un șut, mai greu poți dărâma munții…

…Meciul serii, la Fortaleza! Brazilia-Mexic! Toată lumea de la masa actorilor e convinsă că Selecao va câștiga ușor, cu arbitru, cu public, cu superstarurile lor! Eu, cu noră mexicană, firește, strig la puținele raiduri aztece „Viva Mexico”! Și proniostichez 0-0!… Brazilienii domină, dar campionatele grele din Europa, din care scot țechini ca din minele de aur le-a obosit vedetele. Se vede clar. Brazilia joacă „lumină” într-o  linie mediană dezarticulată, dar și fără dramul de nebunie ce se simte în fotbalul „țiparilor” lui Miguel Herrera. Care neînfricați mexicani rezistă, ba au și tupeul să șuteze de mai multe ori la poarta adversă decât milionarii lenți ai lui Scolari: 10-5 a fost raportul șuturilor la poartă pentru azteci, cum aveam să citesc, imediat după meci, pe site-ul Mondialului!…

…Culmea e că, în ultimele trei minute, când goalkeeperul outsiderului a scos miraculos golul victoriei cariocas, toată masa de actori de la Art Cafe-Ruse a aplaudat în delir! Nu țineam doar eu cu Mexicul, echpă care, să nu uităm, acum doi ani, chiar administrase brazilienilor un dublu-sec 2-0! Ba, în ultimul minut dinaintea prelungirilor, Julio Cesar, portarul favoriților (ajuns pe la o echipă din…Toronto!), s-a opus Minunii. Probabil că nici fluierașul n-a mai fost lăsat să ajute trupa gazdă, s-a revoltat lumea-ntreagă de jaful japonezului, în „uvertura” Mondialului, când a inventat acel penalty otrăvit pentru Neymar și ai lui, la 1-0 pentru croați! Viva Mexico!, strig fericit în noapte, aceeași explozie de bucurie răsună curând și pe circuitul telefonic Miami-Ruse! Karina și Ducu, cuscrii mei din Veracruz sunt în culmea fericirii! Mexicul a meritat remiza pentru devotament!… Mai este șocul de luni 23 iunie, împotriva Croației. Viva Mexico!

…Cum joacă, la ora aceasta, colecția de Stele a Braziliei, nu mi se pare în stare să țină piept Olandei și Germaniei. Dar, am învățat în cinci decenii de gazertărie sportivă, în fotbal niciun meci nu seamănă cu altul! Festina lente, ziceau latinii. Chiar dacă eu vreau ca Europa să cucerească întâia oară Trofeul în Amertica de Sud…

…Nu mi-am mai pierdut noaptea cu meciul rușilor lui Capello în fața zvârlugelor sud-coreene. Cât aș fi de contaminat cu fotbal și teatru, nu văd nici eu orice meci și orice spectacol din Templul Thaliei. Dimineața, pe televiziunea bulgară, am aflat rezultatul: 1-1 (0-0). Și m-am bucurat… Îmi plac surprizele, mai ales că, pe la Moscova, se vorbește de titlul mondial!?! Rebiata, play, lăsați intoxicarea!