Mircea M. Ionescu

…Aseară, Naționala de fotbal a României a continuat să meargă cu stângul în 2010 (cum merg, dealtfel, mai toate!). Chiar dacă selecționerul Răzvan Lucescu-junior a tot declarat că ne vom califica la…Euro 2012, chiar și la cel din 2016, care abia s-a stabilit să se desfășoare în Franța, țara lui Platini, boss-ul UEFA, doar! Aseară, al doilea amical, al doilea eșec…

…Primul eșec, 0-2, la Timișoara, într-un amical cu Israel, la ieșirea din iarnă. Eșec și aseară, 2-3 (0-1) la Lvov, tot într-un amical, cu Ucraina, pe care o bătusem de trei ori în tot atâtea partide neoficiale, ultima dată, acum 7 ani, 2-0, la…Donețk. Acolo unde Regele fotbalului este Mircea Lucescu, antrenorul care, cu Șahtior, a cucerit Cupa UEFA, anul trecut, și acum o lună, un nou titlu al Ucrainei! Fiul, însă, n-a câștigat acasă la tata!

…Eșecul din amicalul de la Lvov are mai multe explicații. Nu voi pleca, precum Răzvan Lucescu, de la arbitraj (acuzat de nesemnalizarea ofsaidului lui Șevcenko la… autogol!). O dovadă în plus că așchia nu sare departe de copac. Pentru că, din păcate, marele coach care este Mircea Lucescu a încercat de multe ori să explice eșecurile prin…arbitri. Ba, aflăm acum, Seniorul l-ar fi avertizat pe Junior, cu două zile înainte de partidă, că va avea mari probleme cu arbitrajul!?! Să fi fost fluierașul vinovat de primul gol încasat de Lobonț (care lustruiește banca de rezerve de o jumătate de an la Roma!) la un șut de la… aproape 40 de metri (Aliyv-16’)?! Sau la al doilea, în 75’ (atunci conduceam cu 2-1!), când, după ce a respins șutul lui Șevcenko, a căzut, ca un bunic, cu mingea în poartă, la șutul lui Konoplianko?! Sau că Șevcenko a trecut de mai multe ori ca un Intercity pe partea lui Raț (ceea ce Seniorul nu i-a spus fiului!)?! Că “tricolorii” noștri n-au tras un șut pe spațiul porții în prima repriză?! Ba, cine mai știe, poate că arbitrii sunt de vină și de autogolul din 79’, când, după ce Șevcenko a lobat mingea peste Lobonț, tabela a închis-o nefericita intervenție a lui Chivu flancat de Tamaș?

…Ionuț Lupescu, directorul general al FRF, era supărat după meci de lipsa de concentrare a unora dintre jucătorii trimiși în teren. Pe lângă selecție (sentimentală pe alocuri; vezi Lobonț, Mazilu, Roman), cred că atitudinea în joc a însemnat una dintre cauzele eșecului și ale neîncrederii într-un viitor roz. Vrem, nu vrem, un meci durează 90 de minute, iar trupa lui Răzvan Lucescu n-a existat practic decât o jumătate de oră. Primele 30 de minute de după pauză, când a jucat cu totul altceva decât în actul I. A egalat, în 54’, printr-un șut de la 45 de metri al lui Tamaș, e drept deviat de un fundaș ucrainean, a preluat conducerea, în 63, când “francezul” Daniel Niculae a pătruns pe centru cu abilitatea “locului III în Hexagon” și a șutat eficient de la marginea careului mare. După care, bucurie prematură sau s-a terminat benzina? De-o fi fost una, de-o fi fost alta, în patru minute (75’-79’) scorul a devenit 3-2 pentru “galbenii” ucraineni!

…”11″-le preferat de Răzvan Lucescu la Lvov și “rezervele” trimise în teren pe parcurs: Lobonț- Maftei, Tamaș, Chivu, Raț- Roman (77’ Deac), Rădoi, Ghioane (46’ Cociș), Tănase (86’ debutantul Răduț)-Bilașco, debutant (84’ Mazilu), Andrei Cristea (21’ D.Niculae). Ce spuneți?…

…Marele technician Emeric Ienei a declarat, la un post de televiziune, imediat după partidă, că la ora aceasta Răzvan Lucescu trebuia să aibă un nucleu de echipă. Mai are, oare, timp de experimente?

…Naționala are încă trei amicale (cu Macedonia și Honduras, în Austria, săptămâna viitoare; cu Turcia, la București, pe 11 august). După care, debutul în preliminariile europene, pe 3 septembrie, cu Albania, în România, iar peste 4 zile meci în Belarus. Ca anul să se încheie cu Franța, la Paris, la început de octombrie, tot în preliminariile europene…

…Până atunci, să nu facem un capăt de țară din eșecul de aseară. Dar, să nu aruncăm pisica în curtea arbitrilor. Și să nu uităm că, la Lvov, “tricolorii” au pierdut al doilea amical din acest an. Tot ieri, când “tineretul” a cedat cu 0-1 în fața Belarusului, chiar dacă aproape o oră a jucat cu un om în plus!

..Să nu uităm, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, ca Naționala României va urmări al treilea Mondial consecutiv din fața televizorului. Unde se mai poate bea o bere, un whisky, la caterincile care ne-au trimis unde suntem…

…În lume, este “ora atletismului”. La Doha, în Qatar, a 14-a ediție a Mondialelor în sală. Toată floarea cea vestită a “sportului-sporturilor” este gata de un nou onor, fie și indoor. Multe recorduri sunt gata să cadă. Alte legende încep să se țeasă…

…Privești scurta istorie a Mondialelor atletice de sală și constați că numai 9 țări au avut șansa să găzduiască acest inegalabil Festival.

• Spania a organizat 3 Mondiale de sală: Sevilla-’91, Barcelona-’95 și Valencia-2008.
• Câte 2 ediții au găzduit Franța (Paris-’85 și ’97) și Ungaria (Budapesta-’89 și 2004).
• Au cunoscut onorul organizării unei ediții, în Europa: Portugalia-Lisabona ’91; Marea Britanie-Birmingham 2003 și Rusia-Moscova 2006.
• Două ediții în America de Nord: în SUA, la Indianapolis, în ’87, și în Canada, la Toronto, în ’93.
• Singurul Mondial indoor din Asia, în Japonia, la Maebashi, în ’99.
• După evenimentul de la Doha, următorul Mondial atletic de sală, în premieră sub Semilina, la Istanbul, în martie 2012.

…Mondialul indoor își are eroii lui, unii, adevărate legende, printre care și fata noastră de aur, Gabriela Szabo.

• Reginele aurului, cu 7 medalii din cel mai prețios metal, sunt Maria de Lurdes Mutola, din Mozambic, care s-a pregătit, însă, în SUA, imbatabilă între 1993-2006, la 800 m; și rusoaica Natalia Nazarova, cu 7 titluri la 400 m. și ștafeta 4 X 400 m.
• Câte 5 medalii de aur: bulgăroaica Stefka Kostadinova, la săritura în înălțime, și cubanezul Ivan Pedroso, la lungime.
• 4 medalii în dreptul legendarilor Gabriela Szabo, la 1.500 m. și 3.000 m, Javier Sotomayor (Cuba), la înălțime, și Serghei Bubka, la prăjină cu 3 titluri pentru URSS, unul pentru Ucraina.
• De 4 ori campion al lumii în sală și ethiopianul Haile Gebrselassie, 3 titluri la 3.000 m și unul la 1.500 m.

…Dincolo de medalii, există și Recordurile. Cele care rezistă de cei mai mulți ani, la băieți…

• Acea aruncare a greutății de 22 metri și 24 de centimetri, reușită în… ’87 de Ulf Timmermann, care reprezenta, pe atunci, la Indianapolis, RDG-ul!
• Săritura cubanezului Javier Sotomayor, 2,43 m, în ’89, la Budapesta…
• Zborul lui Serghei Bubka, cu prăjina, la 6 metri, în ’91, în Andaluzia, mai exact Sevilla atât de sonoră pentru noi…

…Două recorduri mondiale de durată, în sală, și la fete. Performanțe ce rezistă de 23 de ani, de la Indianapolis ’87

• Atunci, Stefka Kostadinova, vecina noastră de la sud de Dunăre, trecea peste ștacheta înălțată la 2,05 metri, iar galactica Heike Drechsler, din RDG, pe atunci, zbura în lungime la 7,10 metri!

…Care vor fi recordurile și eroii de la Doha?

…Mircea Lucescu rămâne exemplul clasic al condiției antrenorului de fotbal în România. A fost dat afară de la Națională, în 10 septembrie ‘86, incredibil,  după o victorie la scor, 4-0 (1-0), cu Austria, în preliminariile europene! Motivul? Era selecționer, însă și antrenorul lui Dinamo! Ceea ce deranja pe unii. Mai exact, pe conducători ai marelui adversar (ca să nu folosesc și eu sintagma “de moarte”!) Steaua, ajunsă Regina Europei, după uluitoarea cucerire a Cupei Campionilor Europeni, la Sevilla, în 7 mai ‘86. Calificarea Naționalei la Euro ‘84 (după acel succes de ecou, 0-0, la Florența, și 1-0, la București, în fața campioanei maondiale en-titre, Italia!), crearea unei selecționate tinere (Mircea Lucescu i-a debutat în Națională, printre alții, pe Hagi, Rednic, Andone, Gino Iorgulescu, Gabor, Gabi Balint, Duckadam, Iovan, Coraș), n-au însemnat argumente pentru mai-marii de atunci ai fotbalului românesc!

…Căpitanul “tricolorilor” de la Guadalajara (cu 70 de selecții), antrenorul în 59 de meciuri al Naționalei s-a ridicat peste marea nedreptate și a rămas în fotbal, la Dinamo, reconstruind echipa și obținând, pâna la urmă, titlul, în dauna Stelei, în primăvara lui ‘90. După care a urmat frumoasul lui zbor european. Debut în Seria A, la Pisa, apoi 5 sezoane la “Brescia Romena” (cu Hagi, Sabău, Răducioiu), cu promovări și retrogradări, Reggiana, înapoi acasă, două sezoane și un titlu la… Rapid, în ‘99, după care saltul uluitor la Inter Milano, fie și pentru câteva luni. Încă un sezon la Rapid. Anul 2000 avea să însemne debutul în fotbalul turc, cu succese răsunătoare (un titlu, Cupa UEFA și Supercupa Europei, cu Galatasaray; un titlu și cu Beșiktaș). Nici aceste performanțe absolut remarcabile n-au reprezentat argumente pentru ca Mircea Sandu să-l cheme la timona Naționalei, nu doar ca o reparație morală, ci, în special, pentru revenirea la marea performanță.

…Ignorat în continuare de mai-marii de acasă, în “buna” tradiție românească, “Il Luce” și-a văzut de drumul lui…ucraienan. Patru titluri cu Șahtior Donețk, plus Cupa UEFA, anul trecut. Straniu, însă strict dâmbovițean, nici aceste performanțe unice pentru un antrenor român, după Piști Kovacs, n-au avut ecou la Casa Fotbalului din București!

…Și totuși, în acest final de ianuarie 2010, Mircea Lucescu trebuie să dea răspunsul: preia sau nu Naționala? Nu a României (aceasta reprezintă un subiect închis, mai ales că a fost numit  fiul Răzvan!), ci a Ucrainei! Personal, cred că Mircea Lucescu ar trebui să accepte postul de selecționer la Kiev. Cum Ucraina va găzdui Europenele, în 2012, împreună cu Polonia, constructorul de echipe care este Mircea Lucescu (nu se poate uita “fenomenul” Corvinul, Dinamo, reprezentativa României în perioada 1981-1986, Galata, Șahtior) ar avea timp pentru a forma o puternică selecționată ucraineană și participa (cu succes, opinez!) ca antrenor la al doilea turneu final din carieră, după Euro ‘84!

…Emeric Ienei a fost un an antrenorul reprezentativei ungare. Puiu Iordănescu a condus șase luni naționala Greciei. Gabi Balint a preluat, zilele trecute, selecționata Moldovei. Dacă Lucescu-senior va accepta “cârma” Ucrainei, am sta bine în Balcani și cu… vecinii. Ar mai rămâne să avem un selecționer român în Bulgaria, Turcia (unde “Il Luce” a refuzat postul de selecționer!) și Serbia.  Morala: ne apreciază alții valorile, nu noi. Filozofie dâmbovițeană contemporană.

Nu doar în fotbal, aceasta-i drama!…