Arhivă

Post Tăguit cu ‘Teatrul Național „Satiricus I.L.Caragiale” Chișinău’

Jurnal de vară (11). MONOLOG CU UN SINGUR OCHI! SEMN CĂ UN TIMP NU NE MAI ÎNTÂLNIM…

august 26, 2017 Fără comentarii

…Mâine este 23 august! Când eram pionier… Ce e aia pionier, sigur se vor întreba unii mai tineri!?! Păi, pe scurt, un elev cu o cravată roșie la gât, care trebuia să-i iubească pe tovarășii Lenin, Stalin și Ceaușescu, și câte altele… Când eram pionier, ba și liceean, chiar și în primul an de facultate trebuia, în fiecare zi de 23 august, să mergem la defilare, la Șosea, să trecem prin fața tribunei tovarășilor conducători ai țării, iubiți în grup, nu-i așa?!, să le scandăm numele, să-i ovaționăm și să ajungem, fericiți, în Parcul Herăstrău… Pentru chestia asta de câteva minute în fața tovarășilor plictisiți de la Mausoleul Puterii, care vorbeau obosiți între ei și arar ne răspundeau ca roboții din mâini, când noi ne dădeam bojogii strigând tot felul de lozinci, porneam de acasă, pe căldură sau pe ploaie, pe la 6 dimineața, ne încolonam, undeva, la Piața Victoriei sau în fața unei școli din preajma Pieții Romane… Bine că s-a dus Ziua aceea atât de dragă tovarășilor…

…Mâine, 23 august 2017, la ora 10 fix, eu nu merg la defilare, ci să mi se repare un ochi! Stângul!… De ceva vreme eu nu citesc decât cu un ochi, cu dreptul. Mi se va înlocui cristalinul, mi s-a spus că-i o operație ușoară, recuperarea e mai pretențioasă… În seara asta, pe când priveam dechiderea Festivalului Under Cloud, cu un spectacol („Ultima bandă a lui Krapp”) cu mult sub textul celebrului Samuel Beckett, părinte al teatrului absurdului, împreună cu Eugen Ionesco, mă întrebam, așa, ca dramaturgul, absurdul, nu clasicul, dacă, mâine, odată cu schimbarea cristalinului, mi se vor șterge zecile de mii de imagini, alb negru și color, amintiri, banalități și fapte de suflet, triumfuri și decepții, Lumini și Umbre ale Vieții, penalty-uri și ofsaiduri văzute clar, comentate prompt în transmisii TV, fără să o dau după copac?!… Când și cu ce le voi mai înlocui, după șapte decenii de colecționar de Viață?!

…Câteva zile, câte oare?!, nu voi mai avea voie la computer, nici la TV, nici să citesc, Doamne, am să înnebunesc, Adio, prieteni de pe Facebook, îmi va fi tare greu fără voi, fără Rondul de dimineață pe Internet, adio meciul FCSB-ului, de mâine noapte (victorioasă o văd cu Sporting Lisabona!), voi trăi cu un ochi, fără să am voie să plâng, de fericire sau de tristețe, fără să rescriu, la cald, finalul piesei „Dans cu Miss Liberty pe Queensboro Bridge, în New York”, după discuția bogată în sensuri și semnificații, din această seară, abia ieșiți de la UnderCloud, cu remarcabilul regizor Sandu Grecu, decis să facă încă un spectacol mare cu un text de-al meu, după „Beethoven cântă din pistol”, în aprilie ’94 (spectacol ovaționat și la New York, Bridgeport, Stockholm), și „Pușlamaua de la etajul 13”, în aprilie în 2016 (onorat, în iunie, cu participarea la Marele Festival Internațional de Teatru Sibiu, și în 12 octombrie, în așteptatul „Fest(in) pe Bulevard”, bogatul Festival de la Nottara, urmând, se spune, ca în noiembrie „Pușlamaua” basarabeană să fie prezentă la un Festival Internațional din Sardinia!), ambele producții ale Teatrului Național „Satiricus I.L.Caragiale” din Chișinău. „Dans cu Miss Liberty” ar urma să se monteze la un teatru bucureștean (îi voi da numele, după ce se va semna contractul, nu mă mai „frig” a doua oară!)…
…Monologul meu cu un ochi sper să fie cât mai scurt, nu pot discuta doar cu Alter-Ego cuibărit cu doi ochi în mine, am nevoie de voi, Prieteni, de Lumină pentru Ambii ochi și pentru Suflet…

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Impact – 3.019 persoane

Jurnal de vară (1). Gânduri și rânduri în Gara de Nord, AȘTEPTÂND-L PE…FAUST la Șercaia!

iunie 20, 2017 1 comentariu

…Imi beau cafeaua de dimineață, vineri 16 iunie 2017, în Gara de Nord, și-mi revin în minte timpurile studenției, când, de două-trei ori la final de săptămână, ajungeam aici, să cumpăr câteva sticle de bere pentru Tăticul meu minunat (in Piața Chibrit, unde și pietrele cântau „Rapid, cadână zvăpăiată!”, nu se prea găsea bere în week-end, clasa muncitoare bea la greu și atunci!)… Mai veneam în Gara de Nord și să vorbesc cu mecanicii de locomotivă, de când eram într-a 5-a, mândrindu-mă cu Visul meu de atunci de a străbate Lumea conducând un tren… Aici, în Gară, am făcut și primele „studii psihologice” cu oameni din toată țara, fără să fi gândit, atunci, la 18 ani, că voi deveni dramaturg (deși „lichidasem” repertoriul ultimelor zece stagiuni ale Teatrului Giulești!)…
…Acum, plec la Sibiu, în premieră la Marele Festival de Teatru (FITS 2017) unde, duminică 18 iunie, la ora 16, se joacă minunata „Pușlama de la etajul 13”, devenită „Puștoaica” (de la același etaj!), la Naționalul „Satiricus I.L.Caragiale” din Chișinău, în regia de excepție a lui Sandu Grecu și cu un „copil minune” al scenei, Alexandra Grecu, azi, la ultima zi ca liceeana! Bun venit, Studenție…


… Voi călători cu trenul, aștept Locomotiva de ora 10, răsucesc în memorie și suflet Amintiri și resturi de iluzii, speranțe și dor de Teatru, când sub cupola peroanelor răsună o voce nesuferită:” Trenul de Sibiu circulă până la stația Șercaia. Pe distanța Șercaia-Sibiu se asigură transport auto!”… Uraaaa! N-am fost în viața mea la Șercaia, comună în județul Brașov. Zoresc Internetul și aflu că voi coborî din tren la vreo sută de kilometrii de scena unde va reapare Miracolul Faust, una dintre capodoperele lui Silviu Purcărete, veșnic tânără, deși împlinește, în 2017, zece ani de la Premieră. S-a schimbat, din rațiuni obiective, cărora nimeni nu le scapă, doar interpretul lui Faust, de la magnificul Ilie Gheorghe, Star al Naționalului craiovean, la uluitorul Miklos Bacs, clujeanul care nu este doar un fantastic creator de actori și regizori, la Facultatea de teatru, dar și un interpret de antologie…


…Drumul cu Inter Regionalul 12631 trece greu, ba și tare incomod, din moment ce ambele toalete de la vagonul 1 sunt înfundate dinainte de plecarea din Gara de Nord (!). Întreb un conductor de ce se oprește cursa noastră la Șercaia, ploi, terasament, drumul urcă un deal, se lucrează (de s-ar lucra bine!), abia pe 21 iunie, într-o miercuri, când eu voi pleca la Festivalul de Teatru (de ce altceva?!) de la Cosntanța, cei care o iau, pe șine, spre Sibiu, nu vor mai face o escală nedorită în câmp.. Mă rog, când la trap, când la galop pe șinele ferate ale patriei, ajungem la Șercaia, ceasul arată 14:15… Acum, începe buluceala pe culoar, și la uși, pentru coborâre, coate, geamantane proptite-n picioarele mele, parcă suntem migranți sau amenințați cu vreo bombă (Doamne ferește!), nu se dau, gratis, nici mici cu bere, să mori de plăcere, așa electoral, constat, doar, lucid și strig în mine Adio, civilizație!… De pe ultima treaptă a scării vagonului 1 până la pământ sunt vreo treisferturi de metru, nu te ajută nimeni din partea CFR-ului, ba, o doamnă simpatică din compartimentul meu are impresia, posibil, că trenul va pleca (unde?!) și mă împinge (involuntar?!), ajung în genunchi pe pietrele urmei de peron din Șercaia, nu mi-am rupt pantalonii, valiza se rostogolelște în neștire, bine că am salvat computerul, în husa lui… În zece minute urcăm, în dezordine, în două autobuze de Sibiu, afară e arșiță, deși nori negri ca smoala s-au adunat, departe, peste Făgăraș, începe transpirația colectivă, scot un șervețet, dau jumătate distinsei doamne de lângă mine, dânsa are și un evantai, mai alungă din căldura coborâtă peste noi, în sfârșit, ajung la ora 16:23 în fața Gării din Sibiu. Nu-i rău, doar 28 de minute în plus dacă trenul, IR-ul, n-ar fi rămas la Șercaia, iar civilizația ar fi fost la ea acasă…
…Am poposit, după…33 de ani, în minunatul Sibiu! Atunci, gazetar sportiv, azi, dramaturg jucat! Mulțumesc, Bunule Dumnezeu!

Jurnal de primăvară (9).Cea mai frumoasă zi din Martie: PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI, LA GALA UNITEM, pentru „PUȘLAMAUA DE LA ETAJUL 13”!

martie 30, 2017 Comments off

…Martie nu prea începuse bine pentru mine. Nu seamăna nici pe departe cu aer de Primăvară, chiar dacă Bucureștiul e scăldat de soare. După primele două săptămâni înecate-n suspine și interogații grave, am strigat la mine, privindu-mă dus cu pluta departe, și mi-a revenit pofta de a trăi. Căci, dragă subconștienule, nu-i așa, Martie mi-a adus mereu Bucurii. Ceea ce s-a mai întâmplat o dată!

…27 MARTIE 2017. Ziua Mondială a Teatrului. La Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, în cadrul GALEI UNITEM (UNITER-ul de peste Prut!), printre laureați s-a aflat și Spectacolul „Puștoaica de la etajul 13 sau Dragă Societate” (titlu sub care se joacă, realmente cu succes, pe scena Teatrului Național „Satiricus I.L.Caragiale”, piesa mea „Pușlamaua de la etajul 13”). El a primit râvnitul PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI, sedus de remarcabilul spectacol acid, franc, atacând gravele probleme actuale ale tineretului (și vinovații principali!), în regia excelentului Sandu Grecu și cu încântătoarea adolescentă Alexandrina Grecu, în roilul principal, fără a omite prestația de excepție a întregii trupe!

…Se vede treaba că Ziua Mondială a Teatrului îmi priește! Acum patru ani, pe 27 martie, aceeași piesă avea Premiera, de cum treci Dunărea, de la Giurgiu, ca minunat musical, la Teatrul Dramatic „Sava Ognianov” din Ruse!… Acum, acest PREMIU SPECIAL AL JURIULUI atât de onorant, într-o Gală în care au fost laureați cei mai buni actori și regizori basarabeni, și Directorul Naționalului ieșean, ca Premiul de Excelență să-l primească ilustrul Constantin Chiriac, nu doar directorul Naționalului din Sibiu, dar și creatorul unor Festivaluri memorabile peste tor în lume!
…FELICITĂRI și mulțumiri din suflet lui Sandu Grecu, Alexandrinei Grecu, Teatrului Național „Satiricus I.L.Caragiale” din Chișinău, prețuire distinsului JURIU AL UNITEN-ului!
…Și, în primul rând, cuvinte sacre către Bunul Dumnezeu, care, în aceste zile când sunt o colecție de dureri și gânduri negre, mi-a umplut sufletul de lumină cu un asemenea onorant Premiu!…
…Un PREMIU SPECIAL al JURIULUI pe care montarea acestei piese la Teatrul Dramatic din Silistra l-a cucerit, acum trei Primăveri, în 8 mai 2015, la Festivalul Internațional „Cortina de Aur” de la Tărgoviște (Bulgaria), ca la Festivalul Internațional de Animație-Galați 2013, să cucerească nu mai puțin de patru Premii (Cel mai bun spectacol, Cea mai buncă actriță, Premiul de scenografie și unul și pentru…autor!)…
…Sub bucuria PREMIULUI SPECIAL AL JURIULUI, realmente am renăscut! Viață, numele tău nu poate fi decât Luptă! Acesta este, de fapt, și mesajul spectacolului cu o piesă ce s-a jucat în cinci țări!

…Primăvara asta, spuneam, nu a început frumos pentru mine. Dimpotrivă! Nori grei, gânduri negre uitate s-au bulucit peste mine. Analiza-etalon pentru starea cancerului, PSA-ul, tot crește de trei luni. Nu mult, însă suficient de periculos, din moment ce mă aflu sub tratament, cu o injecție Zoladex la 3 luni, iar așa ceva nu s-a mai întâmplat de opt ani!… Surprinsă de această întorsătură și doamna doctor oncolog, care a luat la control toate analizele din ultimul an, CT-uri și scintigrame. Le-a întors în toate unghiurile, minute bune, într-o tăcere grea. Și mai greu a fost mult calculatul răspuns: „O ușoară umbră pe peretele toracic stâng! Plămânul este OK! Coasta asta nu mi-e clară, însă, e în umbră sau… Neapărat RMN perete toracic stâng!”… Trimiterea, două zile telefoate, la peste opt clinici, spitale, policlinici, nimeni nu are fonduri (Sic!), deci nu se pot acoperi cheltuielile ce-mi sunt asigurate prin Cardul de sănătate, după ce, 35 de ani de bugetar la statul român, mi s-au luat lunar bani pentru pensie și sănătate!?! Unde or fi fondurile, nimeni nu știe… Nici Ministerul Sănătății, nici Guvernul! Sau nimeni nu vrea să știe?!…

…Semnul de întrebare născut la coasta lui Adam, nu a Evei, mă neliniștește, cât sunt eu de tare, hârșâit bine în bătălia cu tovarășul cancer. Merg tot mai greu, picioarele parcă vor să se frângă, mâna stângă, fracturată acum doi ani, a început brusc să mă doară, sigur că domnul subconștient țese scenarii tâmpite. Așa că aleg: plătesc RMN-ul ăsta și gata. Cu substanță de contrast costă 1.100 roni, aproape pensia mea pe o lună!,,, NU o să mă duc în ceruri cu banii, nu mi-i schimbă nimeni acolo… Așa că dau telefoane să fiu programat. Ceea ce nu-i chiar ușor. După trei rateuri, am noroc. Sunt programat pe 10 aprilie!…

…Până atunci, visez iarăși, multe, vrute și uitate, gândesc la tot ce e frumos pe lume! Și, negreșit, la PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI la Gala UNITEM (UNITER-ul de peste Prut) acordat spectacolului „Puștoaica de la etajul 13 sau Dragă Societate…”, titlu sub care se joacă, din 21 aprilie, anul trecut, când a avut loc Premiera la Chișinău, piesa mea „Pușlamaua de la etajul 13”!…

…Amanta mea Thalia m-a mai salvat o dată!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.
Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.