Arhivă

Post Tăguit cu ‘Stadionul Giulești’

PIAȚA CHIBRIT, UNDE AM COPILĂRIT, FERMECAT DE LEGENDE!

noiembrie 24, 2018 Fără comentarii
…O fotografie rară, de Arhivă Sentimentală! Piața Chibrit, locul unde Bulevardul 1 Mai se termina în Calea Griviței, la doi pași de Podul Constanța, pe care trecea trenul spre mare, descoperită de mine târziu, prin anul III de facultate… Piața Chibrit, Ținut de neuitat al Copilăriei mele, pe strada Dornei, în stânga blocului Turn ce se vede în acest crâmpei de istorie, din 1964… Una dintre străzile amintind geagrafia României: Arad, Bucegi, Carpați, Dej, Mircești etc. Aici, în cartierul ceferiștilor, am venit pe la cinci-șase ani și am plecat la 31 de toamne bogate. Tărâmul unde și copacii fredonau „Rapid, Rapid, cadână zvăpăiată”, iar de Sărbători, când veneau colindătorii, minunatul meu Tătic le spunea că-i primește „cu Steaua”, numai dacă vor cânta „Rapidul sus răsare!”, ceea ce devenise obicei, și se buluceau copilandrii cartierului, căci tata era om de viață și foarte generos din fire…

…Aici este Cartierul în care, iarna, la intersecția străzii Dornei cu Ceremuș, în glasul roților de trenuri ce treceau la nici o sută de metri, jucam hochei, fără patine, cu două bețe legate și bătute în cuie să aducă a crosă, înghețam până-n noapte, de veneau părinții să ne cheme acasă, ne mai și certau, însă eram fericiți visând-ne hocheiști, sub becurile de pe stâlpii înghețați… Am jucat și mini-rugby, în curtea casei părintești, unde pusesem un but și am pustiit repede tot ce erau flori, rond de zarzavaturi, încingând miuțe de veneau nu doar copii, ci și părinții de pe două-trei străzi, ba intra în grămezile dezordonate și surioara mea Monica, la nici șase anișori… Într-o zi, printre spectatori, și băiatul unui mecanic de locomotivă de la câteva case de noi, un vlăjgan care căra câte trei-patru așa-ziși adversari, când l-am ademenit să între în terenul fericirii noastre. Juca fotbal la juniorii Rapidului. L-am întrebat dacă nu vrea să facă și rugby, că mi se pare foc de dotat pentru acest sport. N-a zis nu, nici da, dar în zece zile eram cu Emil în “Parcul Copilului”, citadela mulți-campioanei “Grivița roșie”, prezentându-l vestitului antrenor “Ahoe, un salut din vechea Troie”, poetul Tudor George! Minunea de om care m-a învățat să nu fumez  (n-am “ars” o țigară în viața mea!), să cred în mine și să mă țin de carte… Nu peste mult timp, Emil, băiatul mecanicului de locomotivă de pe strada Dornei din Piața Chibrit, Enciu Stoica pe numele din acte, a devenit titular în Naționala de rugby a României, care avea să învingă, în Giulești, puternicul “XV” al Franței!… După un deceniu de glorie, ecoul unei lovituri primite în acel meci dur avea să îl macine parșiv, ascuns, din păcate, irecuperabil…

…Fotbalul l-am început peste șinele ce duceau la Constanța, pe o tarla denivelată dinspre trenurile ce o luau spre Valea Prahovei, de câte ori nu visam că merg la Bușteni, unde părinții m-au lăsat la o gazdă, câte o lună în două veri, să mă fortifice aerul Bucegilor… Acolo am cunoscut farmecul maidanului, acolo am și învățat să înjur, la „Tremurici”, în triunghiul dintre liniile ferate, lângă un mic tunel părăsit, din război, ne hârjoneam în jurul unei mingi leșinate, ne băteam, nu glumă, cu „șmecherii” din Calea Giulești, și, tot acolo, am făcut întâia oară pe arbitrul de fotbal, la vreo 16-17 ani, când nimeni nu voia să mai arbitreze, că îl huiduiau toți… Iarna, acolo, lângă tunelul părăsit, era o nebunie, de dimineața până-n noapte ne dădeam cu săniile și cu foi din plastic de pe dealul de trei-patru metri înălțime…

…Piața Chibrit, de unde, pe când trecusem de opt ani, la două duminici, părinții mei mă duceau pe Calea Griviței, spre Gara de Nord, cu tramvaiul nr. 6 sau nr. 10, două stații, coboram la poalele Podului Grant, îl treceam la pas, intram fascinat la Teatrul Giulești, la matineu, îmi plăceau spectacolele de teatru, asta și voiau să știe ai mei, după două ore și ceva luam prânzul peste drum, la o terasă, nu erau blocuri, pe atunci, prin ’53-’54, era un lăutar ce-i cânta lui tata la ureche, după ce terminam masa, neapărat cu două clătite cu dulceață de cireșe amare, mama pleca singură peste șine, pe Podul Grant, spre casă, eu cu tata urcam în tribuna a II-a a Stadionului Giulești, descoperisem și fotbalul, îmi plăcea și el, îmi place și acum, ca și teatrul, patimile mele fără de sfârșit pe care minunații mei părinți, Dumnezeu să-i odihnească-n pace, le-au sădit în sufletul meu atât de curat, la acea vârstă…

…Piața Chibrit, unde l-am avut vecin pe Nea Tinel Stănescu, „Zimbrul” fără de egal în poante, stătea în blocul din colțul străzii Dornei, de cum treceam linia de tramvai… Și pe Bebiță Năsturescu, el locuia în blocul ca suspendat deasupra Podului Constanța, pe sub care treceau tramvaiele nr. 6 și nr.10, al doilea cotind la stânga, pe Șoseaua Chitiliei, de unde se făcea o stradă, tot pe stânga, acolo, un an, am fost elev la “Costeasca”, Liceul nr.6, ce s-a mutat, apoi, în Pajura… La o stație de tramvai, lângă Liceul “Aurel Vlaicu”, locuia Dan Coe, și Dinu cel mic, Costică, îl invidiau toți pentru prietena lui, o blondă trăznet, pentru cei doi fotbaliști-fotbaliști chiuleam de la școală să-i vedem în echipa Rapidului… Colegă de cartier, ba un an și de liceu, la „Costeasca”, și Margareta Pâslaru, o voleibalistă de îngropa mingea când apărea la fileu… Iar la doi pași, a copilărit o altă Regină a muzicii ușoare românești, Angela Similea, pe care, întâia oară, am aplaudat-o în Sala de festivități de la uzina „Laromet”, unde făceam, la capătul tramvaiului nr. 6, practica de licean…
…Doamne, și câte atâtea alte amintiri de vis n-am în Piața Chibrit, acolo, în fotografia asta ce m-a răscolit până la Lacrimă!

Fotografia postată de Mircea M. Ionescu.

„Curat, murdar” (7). PLÂNG PENTRU RAPID ȘI PENTRU CULTURA ROMÂNĂ!

iulie 30, 2016 Comments off

…Week-end greu! Apăsător….

…Nu pentru că debutul european al celor patru echipe românești de club n-a adus nicio victorie!?! 4 (patru) meciuri, două egaluri (Steaua, la Praga; Astra, la Giurgiu!), două înfrângeri, umilințe în fapt: Pandurii Tg.Jiu, 1-3 cu Maccabi Tel Aviv pe terenul din Drobeta Tr.Severin; Viitorul Constanța, 0-5 (zero goluri marcate, cinci încasate), în Belgia, la Gent |(Excelent titlu în Gazeta sporturilor de azi: „Viitorul CoriGent”!)…

…Mi-e sufletul greu de scandaloasa telenovelă a Rapidului, care, de zece zile, când joacă pe prima scenă, când e înlocuită cu Timișoara (retrogradată!)…Rapid, una dintre Legendele furate, desființate de Ciocoii cei noi ai României, pornind de la Domnul Savarină, Copos, trecând pe la anonimii Cristescu și Zamfir și terminând cu apa otrăvită a basarabeanului Moraru! Toți implicați doar să-și facă imagine pe spatele Legendei Rapid (Copos) și gologani… De ce Asasinarea unei Legende nu se pedepsește?!

…Mai rău, aflu că se distruge și Templul Giulești, stadionul copilăriei mele, Universitatea de Viață!… Ar fi bine să apară în locul Arenei cu Legende una modernă, însă am rezerve. Dacă nu se găsesc bani ca Rapid, care n-a fost membră de partid, să rămână pe prima scenă, spre farmecul unei Divizii săracă rău, și cu sufletul și cu meseria de fotbalist, de unde fonduri pentru încă un Palat de cleșter al fotbalului?!…
…Întâmplător sau nu, Clujul și-a tras o arenă de top european, dar „U”, echipă de tradiție, nu mai are un loc sigur nici în liga secundă… La fel și Petrolul, ce stadion a lăsat pustiu…Sau Ceahlăul…

…Nu m-a dat pe spate nici noul val de șpăgari, bancari, gazetari și lideri de partid, milionul (sau milioanele?!) lui Vântu pe ruta Olteanu-Tăriceanu-Mihaiu, toți fecioare, de pierzi timpul să-i asculți…Nici nesfârșitul cinism al lui Becali, care degeaba merge pe la Athos, nici buletinul Meteo…

…În seara aceasta, plând pentru Rapid!
…Sufletul îmi mai lăcrimează și pentru minunata Cultură Română!
De parcă nu ar fi fost de ajuns marginalizarea, umilirea Culturii Române, cu ambasadorii ei inegalabili, de nu exista și așa, în fiecare an, un buget de comă, că azi mai vine premierul Dacian Cioloș și anunță o veste aparent de lăudat: se rectifică Bugetul! Câștigă Sănătatea și Învățământul, ceea ce este minunat! Dar… În România există mereu aceast dar, după o veste bunișoară…

…Se va tăia din bugetul Transporturilor, Agri-Culturii, adică și al vieții la țară, de pe ogoarele, cândva mănoase, și al Culturii-Cultură, scriitori, actori, cântăreți, pictori, edituri, reviste, cărți,Centre culturale etc! INCREDIBIL!… Și așa cu un buget de cerșetor, în fiecare an, Cultura Română mai primește un croșeu sub centură. De fapt, că au condus pesediștii, liberalii, tehnocrații, cu toții au îngropat Cultura Română, fugând de ea ca dracul de tămâie!

…Tovarăși, că domni nu vă pot spune, voi cei care v-ați făcut și persistați să vă credem că vreți binele României, din jilțurile doldora de gologani murdari, chiar n-ați aflat că un Popor fără Cultură e un Popor sărac, ușor de manipulat?! Vai de viitorul vostru și al acestei țări, susținători ai Inculturii!…
…Să nu vă treziți prea târziu, inculților!

                                                                                      29 iulie 2016, București