Arhivă

Post Tăguit cu ‘San Francisco’

Euro 2016 văzut de-Acasă (2). NU  EGALUL ÎL REGRET, CI VICTORIA PENTRU TOȚI FIII GENERALULUI!

iunie 11, 2016 Comments off

…Cât Noroc pe Franța, în această noapte! Să joci, cu toți milionarii tăi, ca Metalurgistul Cugir, vorba regretatului Eftimie Ionescu, când vedea un prinț-cerșetor, să scapi din două situații când ți se pusese ștreangul de gât (în min. 3, când Stancu l-a iertat pe Llioris din doi metri; și în min.47, când același vârf a ratat nepermis, singur în 9 metri) și să mai dai și gol, în min. 89 (!!!), este adevărat, unul fabulos, de geniu, prin tunarul lui West Ham, Dmitri Payet, un “fulger” de la 22 de metri oprit în vinclul din dreapta lui Tătărușanu (în timp ce Hoban căutaa flori de păpădie la doi pași de el!), se numește baftă chioară, dacă nu furt de victorie… Știu, francezii care n-au nici pe departe față de viitoare campioană europeană, pot reclama și ei bara lui Griezmann (min.14) și ocazia din min. 36 (la altă ezitare a lui Chiricheș!), ca și intervențiile excelente ale lui Tătărușanu (minutele 52 și 56), portarul care, în min. 57, a ieșit, însă, nesigur, ca Prunea la San Francisco, acum 22 de ani, la eșecul cu vikingii. N-am să mă aliez cu vocile care au acuzat fault la portar, în acea fază, cum nu accept nici varianta franceză ce consideră exagerat penalty-ul scos de Stanciu în duelul cu Evra, din care noi am egalat prin „copilul lui Dobrin”, Bogdan Stancu, executantul impecabil, din min.65, al loviturii de la 11 m., al 10-lea gol la Națională al piteșteanului, în cele 39 de prezențe sub tricolor!

…Naționala României a depășit așteptările, merită laude și încredere! A avut un excelent început de reprize, cu o nesperată furie ofensivă, cu presing, organizare lucidă și disciplină tactică prin care a ținut “cocoșul galic” în coteț, și fizic și tactic, meritul lui Anghel Iordănescu, atât de hulit de mulți în ajun, fiind evident… Din păcate, avem jucători talentați, dar n-avem un lider de echipă, o “minte limpede” care, văzând brambureala adversarului, nu-l iartă și forțează Victoria. Calitatea aceasta se naște în teren, nu pe banca antrenorului sau în ședințele de pregătire. Nu exagerez, “tricolorii” noștri meritau Victoria în această noapte, în “uvertura” lui Euro 2016. Dacă vreți, așa, ca o Victorie pentru toți Fiii Generalului: cei patru veniți la Paris (Maria, Andrei și Alexandru, care și-au amânat examenele, ca să fie alături de tatăl lor! Edi, antrenorul venit la specializare), cei 15.000 din tribune și milioanele de români fericiți, acum, din lumea-ntreagă, mândrii de Naționala care i-a reprezentat minunat în prima ei deschidere a unui turneu final!

…Veni, Vidi, acum ne gândim la Victorie în meciul de miercuri, cu Elveția, tot la Paris, pe stadionul Parc des Princes, acolo unde, acum 49 de ani, „tricolorii” noștri (antrenați, atunci, de regretatul Ilie Oană) au învins Franța, cu 2-1!… Nu ne mai gândim la egalul scăpat, în noaptea asta, ca săpunul printre degete, ci la Victorie. E posibilă! Cu o condiție: să fim lucizi și să nu ne împăunăm prematur! Și uitând de acel 1-4, în Sala-cazan de la Detroit,  la World Cup ’94, tot al doilea meci din grupă, după răsunătoarea victorie cu Valderama și ceilalți columbieni…

FRANȚA-ROMANIA 2-1 (0-0)
Marcatori: Giroud-57’, Payet-89’ / Stancu-65’ din penalty.
Stadion: Stade de France, Paris. Teren foarte bun: Timp: excelent. 21 grade Celsius.
Spectatori: 78.000 (dintre care circa 15.000 români). Capacitatea oficială a stadionului: 81.338.
ȘUTURI: 14-10 (pe spațiul porții: 5-2). Cornere: 5-4. Posesie: 59%-41%.

FRANȚA: Lloris 7- Sagna, Rami 6, Koscielny 6 , Evra 4- Pogba 5 (77’ Martial), Kante 5, Matuidi 5- Griezmann 6 (68’ Kingslay), Giroud 7, Payet 9 (90’ Sisko). Antrenor: Didier Deschamps (47 de ani) 6,5.
ROMÂNIA: Tătărușanu 6- Săpunaru 7, Chiricheș 5,5, Grigore 6,5, Raț 6,5- Pintilii 7- Stancu 8, Stanciu 6 (70′ Chipciu), A.Popa 6 (80’ Torje) -Fl.Andone 6 (60’ Alibec 6,5),. Antrenor: Anghel Iordănescu (66 de ani) 8.

ARBITRI: Viktor Kassai-7; la linie: Gyory Rin 7,5 și Vencel Toth 7,5 (toți din Ungaria).
CARTONAȘE GALBENE: Chiricheș (32’), Raț (43’), Popa (79’)/ Giroud (67’).
CARTONAȘE ROȘII:-

                                                                                                                                                         10 iunie 2016, București

Jurnal de California (4). MI-AM GĂSIT JOB ÎN SANTA MONICA!

martie 29, 2016 Comments off

…Drumul spre Ocean, pe cocoașe, pare, o clipă, un tablou din San Francisco, nu sunt, însă, în vestitul „Streetcar” (Ce piesă „Un tramvai numit dorință” de Tennessee Williams!) ce aleargă spre apele Pacificului, deasupra Alcatrazului, mă aflu în mașina lui Ducu și mergem veseli, sub soare, toți cinci–Celine și Geneviene, în scaune speciale, în spatele mașinii, Karina lângă ele, eu, în dreapta feciorului meu cel mare. Ținta e clară, Santa Monica Beach, o plajă de 3,5 mile (5,6 kilometri), foarte lată, lângă Pacific Coast Higway. Locul unde circulăm ca pietoni bine dispuși, se numește Santa Monica Pier, ctitorit, în 1909, la poalele unor bulevarde celebre, Colorado, Ocean, și ale unui lanț de hoteluri și vile de lux. Plaja aceasta este un Spectacol, o Istorie, o Fascinație…

…Știam că aici s-a filmat „Baywatch”, nu-s eu cu filmele, iar piese de teatru nu s-au montat pe plaja asta bătătorită de actori celebri, Nu însă în spectacole, ci printre sutele de mii de americani care au fost absorbiți de voleiul pe plajă, început, aici, la Santa Monica, unde primul joc oficial s-a consemnat în 1930. Zeci de terenuri de volei pe plajă pentru amatori, baza de selecție în căutarea viitorilor campioni. Poți uita de salba de titluri mondiale și olimpice ale yankeilor, în acest sport pe care l-au creat și pentru care s-au zbătut să devină sport de Olimpiadă, cum s-a și întâmplat, debutând la Atlanta, în 1996, unde 11.000 de spectatori au fost la finală?!… Se spune că pionierii acestul joc spectaculos sunt Jean Bruncardi și Johnett Latrelle, cu vreo sută de Open-uri câștigate, dar istoria scrisă îl prezintă ca rege al Fileului din briza Oceanului pe Karch Kiraly, care a triumfat în 142 de Open-uri!…
…Privesc pădurea de terenuri de volei pe plajă și mi-i imaginez în aceste locuri pe Marlyn Monroe, Paul Newman, Tom Selleck, Robert Redford, înălțându-se la fileu, între două filmări, scene consemnate de istoricii locului. Mare amator al acestui joc a fost și legendarul baschetbalist Wilt Chamberlain, și câți alții pe care poveștile locale și cele scrise nu-i cuprind. Eu n-am venit, însă, să fac o istorie a voleiului pe plajă, se joacă și pe la noi, la ales la Constanța și Costinești, ci să mă bucur de splendori rare, într-o țară mamut, în care oamenii nu uită, dimpotrivă, să facă și mișcare!…

…Chiar dacă este Paștele Catolic, duminică 27 martie, când vizitez vestita plajă, destulă lume. Mulți, de toate vârstele, cu biciclete de toate tipurile, inclusiv tandemuri, unii, atleți de ocazie, ba, pe Digul distracțiilor, și o ședință de yoga, amintindu-mi imediat de „Spirala lui Bivolaru”, la Costinești, în Golful francez, unde am văzut în premieră așa ceva, în ’95, când eram într-o scurtă vacanță în…România, și am rămas șocat. Aici, pe Santa Monica Beach, e altceva, o geometrie a mișcării și a respirației… Nu zăresc nici un rugbyst, ciudat pentru mine, junior din trupa lui „Ahoe, un salut din vechea Troe!”, la juniorii Griviței roșii, cu neuitatul poet-antrenor Tudor George… Santa Monica a fost o vreme, în anii acestul Mileniu, capitala acestui „sport de derbedei practicat de gentlemeni” (Jean Giraudoux), câștigând și două titluri naționale (2005, 2006)… Cum să uit de rugby, sportul adolescenței mele, din moment ce yankeei au fost campionii olimpici în 1924, la Paris, când au învins și Naționala noastră (37-0!) și pe a gazdelor, „cocoșul galic” administrându-ne un sec 59-3, dar „tricolorii” noștrii au cucerit „bronzul” turneului olimpic la care au participat, atunci, doar…trei reprezentative?!

…Fanii de surfing sunt cam dezamăgiți, chiar dacă aici e un paradis al lor. Oceanul nu are valuri, adio plimbări pe creste cât blocul cu patru etaje… Zăresc un anunț, Școala de surfing, merg spre ea, caută și instructori, gata, om sunt, visez o clipă, dar eu nici nu știu să înot, iar în Pacific nu se scaldă nimeni, deocamdată, afară sunt doar 20 de grade Celsius… Ducu îmi face o fotografie, cea pe care o vedeți atașată la acest material cu primul meu job ratat în Santa Monica…

…Nu văd Pier Aquarium, din Heal Bay, și nici prea multă activitate pe teritoriul Plajei Internaționale de Șah, în schimb, spectacol rar, pe Plaja Mușchilor. Sute de oameni, la aparate pentru toate gusturile și talentele, inele, bară, paralele egale și inegale, balansoare. La inele, gală, nu alta, sunt zece inele ridicate la vreo doi metri de nisip, câte două în cinci acolade metalice. Un bătrânel valsează din inel în inel, cu o desteritate uluitoare, unii îl fotografiază uimiți, îl urmează și o puștoaică, valoare, domnule, sigur, sunt și pleziriști, dar e o încântare să vezi concertul de la inele, care l-ar fascina până și pe celebrul nostru campion Dan Grecu… La o bară fixă, o veritabilă Sirenă, mângâiată de zile de soare și briza Pacificului, devine când statuie sub munții de ceață din zare, când un dirijor în forță, schimbând amețitor registrul mișcărilor, coordonate, parcă, de un computer magic…

…Cu familia mea din Califiornia am venit, la cravată și sacou de primăvară (cum altfel, fără cravată nu eram eu, vorba lui Ducu?!), să mă bucur de sublimul naturii, aici, la Santa Monica. Dar am descoperit și splendoarea umană…

…Seara, plin de atâta frumos, după ce am ținut-o în brațe pe minunea de Celine, încercând să-i alin prin vorbă caldă, semnalul de foame, am văzut un serial de dată recentă „Mozart în junglă”. Un film (americanii știu să facă și filme excelente!) despre viața frumoșilor nebuni care au mai rămas în acest Mileniu, creatorii de Artă, în filmul acesta membrii Orchestrei simfonice New York. Junga nu putea fi decât cea care m-a maturizat și pe mine, în cei cinci ani și ceva de taximetrie, inegalabilul New York…

…Descopăr cu bucurie că Ducu nu se uită la talk-show-uri, tot felul de kitsch-uri, rar deschide televizorul, pentru seriale bune, expediții, concerte de muzică de toate genurile, emisiuni din care poți învăța multe. Exact cum fac eu la București, unde am renunțat de vreun an la pălăvrăgeala, minciunile și noroiul de la televizor… Un documentar pe „National Geographic”, altul pe „History”, pe „Animal Planet”, un film pe HBO și câte două-trei meciuri bune, nu partide de trei parale din campionatul românesc…
…Când trăiești într-un Tărâm al Minunilor, cum este California, cum să-ți mai ardă de cancanuri?! Chiar dacă și aici, din păcate, au fanii lor!

…Am ratat eu, la Santa Monica, jobul la Școala de surfing, dar, simt, l-am primit pe cel de scriitor! Gata, am pus-o de-o nouă carte. Un Jurnal sentimental… Editori, vă aștept ofertele!